Posts tagged ‘DESPRE VIPURI’

LADY GAGA

Angajatii unui hotel din Londra unde Lady Gaga a fost cazata au gasit baia camerei sale plina de sange. Misterul este aproape sa fie dezlegat.Cantareata Lady Gaga a socat angajatii unui hotel din Londra, unde artista fusese cazata. Baia camerei sale era murdara cu un lichid ce semana cu sangele, iar de aici au pornit speculatiile potrivit carora vedeta ar practica ritualuri sataniste.

„Lady GaGa a lasat in urma ei, mai ales in baie, un lichid rosu care aducea foarte bine cu sangele. Nu se stie exact despre ce e vorba”, a declarat o sursa.

Totusi, un alt angajat al hotelului crede ca artista a folosit substante speciale pentru aparitiile scenice, excentrice de altfel.

LADY GAGA

Autor:
Carmen Ulian
Sursa:
stirileprotv
Sursa-foto:
theblemish.com

De ce mor, unul după altul, administratorii lui Răzvan Petrovici?

Gheorghe (Geo) Buruiană, fostul administrator statutar Univers’All Trading, societate din Reţeaua Univers’All, devalizată de active şi falimentată de Răzvan Petrovici, a completat, pe 16 aprilie, seria neagră a deceselor administratorilor din firmele cunoscutului om de afaceri crestat pe faţă cu şişul (foto 1). El este cea de-a patra victimă a unor accidente aparent stupide în care au fost implicaţi subordonaţii lui Răzvan Petrovici.
Reţeaua Univers’All, printre administratorii căreia a fost şi Geo Buruiană, a ţepuit cu aproape 20 de milioane de euro aproximativ 500 de firme de top din România printre care sunt Coca Cola, Procter & Gambel, Dr. Oetker, Elgeka-Ferfelis, Danone, Avicola Calarasi, Elite etc. etc. şi are numeroase procese pe rol (vezi detalii)

Cum aproape toate societăţile grupului Petrovici au acţionari în paradisuri fiscale, fondurile sustrase au fost scoase de mult din ţară.

O altă firmă a grupului Petrovici, Tichet Plus Services SRL, este deţinută azi, oficial, de un offshore, QUICK & SMART TRADING LTD şi este administrată de Cristinel Vasile Petcu. Datorită afacerilor în care a fost implicată, firma şi-a schimbat de două ori numele. Astfel, ea s-a numit iniţial GFS Services România, apoi Q & S Distribution SRL, iar în final Tichet Plus Services SRL.

În mod suspect însă, administratorii folosiţi în firmele Univers’All Trading şi Tichet Plus Services SRL, legate ombilical una de alta, au început să moară în accidente stupide. Numărul lor a ajuns, saptămâna trecută, la patru. Iată, mai jos, descrierea pe scurt a coincidenţelor mortale din imediata apropiere a lui Răzvan Petrovici.

Primul: Sinucidere sau omor pe motive financiar contabile

7 iunie 2006, Constanţa. Bogdan Stavre, 30 ani, directorul economic al Univers’all Trading Romania SRL, patronată de grupul Răzvan Petrovici, moare în conditii suspecte, fiind găsit în comă pe caldarâmul din spatele blocului. Se aruncase, sau fusese aruncat, de la etajul 3 al blocului în care locuia. Avea să moară doua zile mai târziu, fără a se mai trezi din comă, la spitalul Floreasca din Capitală. „Sunt convins ca fiul meu a fost omorat de capii mafiei de la Univers’All. Primul telefon pe care l-a primit a fost menit sa verifice daca e acasa, iar al doilea sa il scoata din casa pentru ca asasinii platiti sa poata pune mana pe el” – a declarat tatăl lui Bogdan (foto dreapta). Ultima preocupare a lui Bogdan Stavre era unde şi cum dispăruseră două miliarde de lei din contabilitatea firmei lui Petrovici. Pe de altă parte, îi tot spunea mamei sale că nu ştie unde se scurg banii din Univers’All. O reconstituire a mortii acestuia contrazice ancheta politiei care concluzionează că s-ar fi sinucis. Doi agenţi de ordine publică, ulterior daţi în judecată de familia victimei, au distrus probele de la locul accidentului, iar autorităţile aumers din start pe varianta sinuciderii fară să facă vreo investigaţie. Ulterior însă, conform presei, un poliţist de la serviciul Investigaţii Criminale ar fi susţinut că moartea lui Bogdan Stavre e suspectă, considerând-o nu sinucidere ci omor pe motive financiar contabile. Cazul este, încă, neelucidat.

Al doilea: Proprietarul din acte moare carbonizat

19 octombrie 2007, Berteşti Ialomiţa. Paulian Onică (36 de ani), proprietarul din acte al firmei Tichet Plus Services, deţinută de grupul Petrovici, moare carbonizat după ce elicopterul în care se afla a luat foc şi s-a prăbuşit. Motivul oficial: condiţii meteorologice nefavorabile. Alături de Paulian Onică a murit şi pilotul Costică Ardeleanu (53 de ani şi 7000 de ore de zbor). Onică avea la el suma de 200.000 de Euro ce reprezenta contravaloarea contractului care urma să fie încheiat cu un investitor din Tulcea pentru instalaţii eoliene. Când a murit era, pe hartie cel putin, atât proprietarul TPS, cat si al unui imobil al lui Petrovici din Monaco, sustine o sursa din imediata apropiere a acestuia. Fara a dispune de niciun certificat de deces, pana la ora 16:00 a zilei decesului, în urma unei şedinţe cu uşile închise la care au luat parte Răzvan Petrovici, Gheorghe Buruiană, Nona Onica (sotia lui Paulian) şi Romulus Dănăilă (directorul de operaţiuni al Tichet Plus Services), directorul TPS a fost schimbat. În aceeaşi zi, un miliard de lei a fost retras din conturile TPS- sub pretextul folosirii lor la înmormântarea lui Paulian Onica, însă familia decedatului nu a primit niciun ban pentru cheltuielile înmormântării. Legiştii n-au constatat nimic suspect.

Al treilea: Directorul de operaţiuni zboară peste pod. Şi moare

2008, şase luni mai târziu, într-o localitate apropiată de Berteşti Ialomiţa. Romulus Dănăilă, directorul de operaţiuni al Tichet Plus Services, moare după ce autoturismul cu care se întorcea de la mare se prăbuşeşte de pe un pod. Nu au existat urme de frânare, şoferul nu era beat şi era cunoscut ca fiind foarte prudent la volan. Cazul nu a fost mediatizat.

Al patrulea: Omul nr.2 al lui Petrovici moare electrocutat cu undiţa, la pescuit

Vineri 16 aprilie 2010, Ialomiţa. Gheorghe Buruiană, administratorul de facto al Tichet Plus Services şi de drept al Univers’All Trading Romania, precum şi mâna dreaptă a lui Răzvan Petrovici în majoritatea firmelor sale, moare la o banală partidă de pescuit. Aflat pe o platformă de beton, el ar fi aruncat undiţa care ar fi atins nişte fire de înaltă tensiune şi, astfel, s-ar fi electrocutat mortal. Duminică 18 aprilie a fost deja înmormântat în mare grabă. Şi de această dată a fost vorba de un accident. Varianta prezentată (electrocutare la pescuit) este cea aflată pe surse, deoarece cazul nu a fost mediatizat.

Next: actualul administrator s-a accidentat, joi, la Cluj

Joi 22 aprilie 2010, Cluj. Administratorul din scripte al Tichet Plus Services, Cristinel Petcu, a avut un accident de maşină în judeţul Cluj. Conform unor informaţii de ultimă oră el este în afara oricărui pericol, accidentul fiind unul minor. I s-au rupt, adică, doar nişte oase. Deocamdată.

UE

Idealul realizării Uniunii Europene este un vechi deziderat masonic. El este de fapt primul pas în vederea realizării unei uniuni mondiale conduse de francmasonerie. Primul pion al masoneriei prin care se dorea realizarea acestei uniuni a fost Napoleon, care declară: “Avem nevoie de un cod european, de o curte de casaţie europeană, de o monedă unică, de aceleaşi măsuri şi greutăţi, de aceleaşi legi. Trebuie să fac din toate popoarele Europei un singur popor”.
În 1929, Aristide Briand, ministrul de externe francez, reia ideea şi propune în numele guvernului său crearea unei structuri federale europene. Planul său nu este însă bine primit de statele europene.
Să ne amintim de o veche poveste istorică. Se spune că un rege dac, pentru a le demonstra supuşilor săi necesitatea unirii în faţa unui duşman, recurge la demonstraţie. El pune într-o arenă doi câini să se bată. Când lupta era în toi se dă drumul unui lup, iar câinii care până atunci nu se prea iubeau îşi unesc eforturile şi atacă fiară. Această strategie o adoptă şi francmasoneria pentru realizarea uniunii europene şi a unităţii mondiale a statelor, unitate economică, militară şi, în ultimă instanţă, politică. Rolul lupului este jucat mai întâi de Hitler, apoi de Rusia şi sateliţii săi comunişti. De aceea nu trebuie să ne mire rolul jucat de francmasonerie la apariţia nazismului şi a comunismului.
Pasivitatea Franţei, Marii Britanii şi a Statelor Unite, la început, în faţa lui Hitler şi apoi în faţa lui Stalin nu au fost doar acte de naivitate politică. Ar însemna să credem că guvernele celor trei mari puteri au fost formate din prosti. Pasivitatea celor trei mari puteri în fata dictatorilor a fost gândită pentru a încuraja conflictul şi a realiza apoi idealul masonic.
Negocierile privind înfiinţarea pactului unitar NATO se poartă cu rapiditate pe timpul blocadei sovietice asupra Berlinului (iunie 1948 – mai 1949), iar pe data de 4 aprilie 1949 se semnează la Washington pactul. Planul Marshall era gândit tot de francmasoni (Marshall era francmason) şi se baza pe ideea masonică a integrării europene.
Bomba atomică le va fi furnizată ruşilor prin trădarea unor masoni. Cercurile sioniste vor fi implicate puternic în această tranzacţie. Visul masoneriei europene se realizează în 1958 prin crearea Comunităţii Economice Europene. În 1991, întâlnirea de la Maastricht propune un nou tratat asupra Uniunii Europene.
Se urmăreşte: integrarea economică şi socială a statelor membre, monedă unică, transferul către uniune al suveranităţii monetare naţionale şi aplicarea unor sancţiuni pentru ţările membre care se îndepărtează de criteriile stabilite ale convergenţei.

MESAJE SUBMINALE SHAKIRA

MESAJE SUBMINALE 2-DISNEY

Mesaje subliminale sexuale în producţiile Disney

Pare greu de crezut că desenele animate cu care cresc copiii noştri abundă de mesaje sexuale subliminale? Vă oferim câteva astfel de exemple, pentru a vă convinge singuri. Internetul abundă de analize detaliate ale unor filme de desene animate produse de Disney, care ascund astfel de mesaje subliminale.

În „Mica Sirenă”, unul dintre turnurile castelului (a treia coloană de la dreapta la stânga) prezintă un organ sexual masculin în erecţie.

Chiar şi preotul care oficiază o nuntă în desenul animat intră la un moment dat în erecţie.

În spatele cuvintelor cântecului din Mica Sirenă „Kiss the girl…” se află un grup Jamaican care pronunţă cuvinte africane pentru a blestema fiecare persoană care priveşte.
În filmul Alladin, dacă rulaţi încet filmul el spune foarte repede ca să nu se înţeleagă „good teenagers, take off your clothes” – „dragi adolescenţi dezbrăcaţi-vă”.

Un alt desen animat faimos este “Pocahontas”. Faţă de povestea originală, Disney „a uitat” să precizeze că personajul principal se converteşte la creştinism.

Filmul animat ,,Lion King”– „Regele leu” conţine de foarte multe ori mesajul subliminal cu cuvântul „sex” şi „lie” (lie înseamnă a minţi). Dacă priviţi filmul Regele Leu cu încetinitorul, în multe imagini apare cuvântul sex. Una dintre cele mai evidente este în momentul când leul loveşte cu labele în pământ: În mijlocul particulelor de praf care se ridică, pe mijlocul ecranului, se formează cuvântul „sex”.

Mesaje subliminale cu cuvântul „sex” pot fi găsite şi în „Frumoasa şi bestia”.

„Gargoleys” este un serial de televiziune de desene animate, care este pură demonologie. Ideea principală a serialului este aceea că o rasă de demoni protejează New York City. Unul dintre personaje se numeşte Demona.

În interviul doctorului James Dobson, din cadrul emisiunii TV „Focalizare asupra familiei”, apare Mickey Mouse prezentând ultima producţie a lui Disney: cartea de benzi desenate „Crescând Homosexual”. d În prezentarea cărţii „Crescând Homosexual”, purtătorul de cuvânt al Disney îi invită pe toţi adolescenţii de sex masculin să exploreze „frumoasa lume a homosexualităţii”.

În ziua de azi, Disney promovează întâlnirile anuale „Gay and Lesbian Day at Walt Disney World.” Disney a permis organizatorilor homosexuali să îi portretizeze pe Mickey Mouse şi Donald Duck ca iubiţi homosexuali, iar pe Minnie Mouse şi Daisy Duck ca lesbiene. Disney a extins serviciile de sănătate de care beneficiază angajaţii homosexuali ai companiei care „trăiesc” împreună. Această politică nu se aplică însă şi cuplurilor heterosexuale. Preşedintele Disney, Michael Eisner a declarat că circa 40% din cei 63.000 de angajaţi ai companiei sunt homosexuali. Michael Eisner, care deţine 60% din acţiunile Disney, şi-a părăsit soţia şi s-a căsătorit cu un bărbat homosexual la Disneyworld, în Orlando, Florida.

Filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney – mari amăgiri ale „iluminaţilor”

Prietenul lui Walt Disney, masonul H. G. Wells afirmă în cartea sa „A Modern Utopia” – „Utopia modernă” că vor fi multe „show-uri şi distracţii” pentru oameni în Noua Ordine Mondială. Iată ce se scria despre Disney în „Anuarul Supravieţuirii Viitorului” din 1993, publicat de Societatea „Viitorului Lumii”: “Controlul asupra industriei de entertainment şi accesul neîngrădit la aceasta duce foarte uşor la manipularea populaţiei. America postmodernistă este un mare «circ» de distracţii şi de reclame, fiecare dintre ele cerşind cel puţin un moment din atenţia oamenilor. Lumea comerţului este hrana noastră, iar limbajul entertainment-ului este modalitatea obişnuită a discursurilor publice. Walt Disney World se întinde pe o distanţă de peste 11.000 de km pătraţi în mlaştina şi pădurile din centrul Floridei. Este cel mai important centru de distracţii din lume, fiind vizitat de peste 30 milioane de persoane anual. Putem vedea clar conceptul de «Ţara lui Oz» sau utopia ca afacere profitabilă.”

Disneyland şi Disneyworld sunt faimoase în lumea întreagă, ele fiind o adevărată „mândrie” a Americii. Primul parc de distracţii Disney, din seria care avea să revoluţioneze domeniul turismului, a fost înfiinţat în 1955, în California. Iată ce declara Disney atunci presei: „Disneyland reprezintă idealurile, visurile, eforturile care au stat la baza construirii Americii, dar asta nu înseamnă că nu poate fi şi un simbol universal.”

În cartea lor, „Deeper Insights into the Illuminati Formula”, Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler afirmă: „Se ştie, de asemenea, că Disneyland şi Disneyworld sunt centre deosebit de importante unde «iluminaţii» creează sclavi controlaţi mental. Disneyland este un loc unde se desfăşoară numeroase ritualuri satanice şi activităţi pornografice. În topul marilor amăgiri ale «iluminaţilor», filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney ocupă primele locuri. Aveau nevoie de un loc unde să vină oameni de pe tot globul pământesc, fără a se naşte niciun fel de suspiciuni; acest loc se dorea a fi acoperirea perfectă pentru multe din activităţile lor criminale.”

Tuneluri subterane în Disneyland

Un subiect de conversaţie al personalului din studiourile Disney era comportamentul ciudat al lui Walt. Acesta nu era de găsit până după-amiaza târziu, când ieşea din labirintul de tuneluri subterane, ce erau amplasate sub clădirile studiourilor. Explicaţia pe care el o dădea întotdeauna era aceea că discuta în fiecare zi, timp îndelungat, cu inginerii de la întreţinere.
Potrivit surselor din cadrul CIA, venite de la cei care se opun Noii Ordinii Mondiale, CIA a angajat în 1977 muncitori pentru a construi tuneluri subterane sub Disneyworld. Aceşti muncitori au fost condiţionaţi să ţină secretul şi nu au primit decât informaţii minime cu privire la motivul pentru care CIA se implică în construirea unui parc de distracţii. Sub Lacul Holden a fost construit un mare centru de programare mentală. Acesta se află la numai câţiva kilometri distanţă de Disneyworld. Deşi au fost luate măsuri foarte riguroase pentru a-l ascunde, în decursul timpului au fost intentate numeroase procese (federale şi statale) de către victimele care doreau să dezvăluie existenţa acestor tuneluri şi a centrului de programare. Din această cauză, până la urmă, tunelurile împreună cu centrul de programare mentală au fost închise, iar publicului i-au fost prezentate două tuneluri „noi”, unul pentru control tehnic şi celălalt pentru actori.

Parcurile Disney au angajat armate de spioni îmbrăcaţi ca şi turiştii, pentru a-şi spiona angajaţii. Mulţi angajaţi au vrut să facă publice măsurile de securitate mult prea exagerate, dar Disney a reuşit întotdeauna să oprească orice publicitate negativă.
O excepţie ar fi articolele publicate în numărul din 4 noiembrie ’96 în Registrul Nappa Valley sub titlul „Plângeri făcute împotriva Disneyland denunţă măsurile de securitate abuzive care domnesc în Regatul Magic”. Profesorul de drept din cadrul UCLA, David Sklansky, a spus cu privire la regulile Disney: „Una dintre problemele majore pe care le avem este că nu ştim ce fac ei cu adevărat – dacă se opresc vreodată din supravegherea şi interogarea personalului. Conducerea bineînţeles că nu se supune aceloraşi norme de control.”

Întregul sistem mondial s-a unit pentru a sprijini imaginea şi publicitatea lui Disney, cea dorită de francmasoni. Atunci când ceva ce toată lumea consideră a fi perfect legal si moral nu este atacat de sistemul mondial, aceasta ar trebui să îi facă pe oameni să îşi pună întrebări. Învăţământul la domiciliu şi alte activităţi cu scop benefic pentru copii au fost într-un mod malefic atacate şi ridiculizate de mass-media. De ce Disney a rămas totuşi neatins? Programul social America’s Most Wanted are un număr mare de documente despre copiii care au fost răpiţi în timp ce vizitau Parcurile de Distracţii Disney.

Programe de control mental

În 1955, Walt Disney a creat emisiunea Clubul Mickey Mouse, ce putea fi urmărită cinci zile pe săptămână, de obicei la ora la care copiii se întorceau de la şcoală. În această emisiune, 24 de copii îl însoţeau pe Mickey Mouse dansând, cântând şi jucându-se. Clubul lui Mickey Mouse adora acele pălăriuţe cu urechi de şoarece. Începând din anii ’50, aproape toţi copii care urmăreau emisiunea îşi doreau propriile lor „Urechi de şoarece” şi îşi doreau să devină un „Mouseketeer” adică un „muşchetar şoarece”.
Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler susţin în lucrarea lor „Deeper Insights into the Illuminati Formula” că, de fapt, Clubul Mickey Mouse este, pe lângă o emisiune la televizor, un program în care se aplică tehnici de control mental asupra copiilor.

„Printre celebrităţile care au fost programate mental în cadrul acestor grupuri de «mousketeers» se numără: Britney Spears, Lindsay Lohan, Justin Timberlake, Christina Aguilera. Aceştia, deşi prezentaţi de către mass-media drept staruri şi luaţi drept modele de comportament de către tineri, nu sunt decât nişte biete fiinţe umane care au devenit marionete fără voia lor şi care suferă cumplit căci nu au absolut deloc o viaţă a lor sau posibilitatea de a alege ce e bun sau rău. Un exemplu în această privinţă îl constituie încercarea lui Britney Spears de acum câţiva ani de a se revolta împotriva acestui control abuziv. Se spune că pe la 30 de ani, aceste victime pot avea tentative de a scăpa de sub programul impus până atunci. Toate ziarele de pe mapamond au prezentat ştirea cum că Britney «a luat-o razna», s-a tuns cheală în timp ce striga că vrea ca nimeni să nu o mai atingă. Apoi ea a fost internată într-o clinică de dezintoxicare, unde şi-a scris pe frunte numărul 666, afirmând că este Antichristul spunând că nu mai vrea să nască monştri. La acea dată, ea avea deja doi copii, iar aceştia intraseră în acelaşi program de control mental ca şi ea.

De îndată ce înţelegem modul de programare mentală, este suficient să ne uităm, de exemplu, la producţia TV «Aventuri în Ţara Minunilor», care este transmisă în fiecare dimineaţă, pentru a ne putea convinge de acţiunea criminală de «mind-control» a lui Disney. În doar câteva minute, într-o dimineaţă, am putut vedea un iepure alb «creând o lume în capul tău» cu un inel – citatul este exact cum era în show! – am privit-o pe Alice trecând prin oglinzi (simbolismul oglinzii este des folosit în tehnicile de mind-control), l-am privit pe Iepurele Alb (care nu este altcineva decât programatorul) citind dintr-o carte unei fetiţe, iar apoi am ascultat mesajul emisiunii: «Iepurele Alb este singura ta şansă!».
Multiplele alter-ego-uri ale sclavilor «iluminaţi», care sunt menite pentru spionaj, şantaj, seducţie, asasinare, sunt programate să trăiască într-o lume de fantezie, de miraj. Ei niciodată nu au priză pe realitatea înconjurătoare. O mare parte din acest tip de programare mentală se realizează la Disneyland,” susţine Fritz Springmeier.

Brice Taylor, una dintre victimele controlate mental, supravieţuitoare a programului MKULTRA, care a avut norocul să îşi recapete amintirile datorită unui accident de maşină şi a multor ani de şedinţe de psihoterapie povesteşte în cartea sa, „Thanks For the Memories” – „Mulţumesc pentru amintiri”, cum de multe ori a fost dusă la Disneyland. Tot ea afirmă că programatorii ei erau Bob Hope şi Henry Kissinger şi că pe parcursul a zeci de ani ea a fost folosită drept sclavă sexuală prezidenţială şi „computer personal”. Bob Hope împreună cu alţi masoni importanţi au participat la „Marea deschidere a Lumii Disney”, pe 29 octombrie 1971.

Warren Beatty a jucat împreună cu Madonna în filmul „Dick Tracy”, produs de studiourile Disney. Filmul Dick Tracy foloseşte culoarea într-un anumit mod specific tehnicilor de programare mentală prin culori. Anumiţi sclavi mentali complet „programaţi” au anumite programe, setate după acest film, pentru a găsi şi elimina ţinte (adică oameni). Sora lui Beatty este faimoasa Shirley MacLaine, care a fost folosită de către CIA drept sclav sexual. Numele său adoptiv MacLaine, presupus a fi numele de fată al mamei ei, nu este altceva decât un semn al oraşului McLain, acolo unde agenţii CIA au programat-o. Este o cunoştinţă apropiată a satanistului Stephen Nance.

Shirley Temple Black (Shirley „Templul Negru”) este faimoasa fetiţă care a jucat în producţiile cinematografice Disney. Ea a făcut parte din comitetul de directori al corporaţiei Disney între anii 1974-1975. Filmele ei au fost printre primele folosite ca tehnici de programare, la începutul anilor ‘40 şi ‘50. S-a căsătorit cu un personaj ce făcea parte din elita din San Francisco, pe nume Charles A. Black. Shirley a reprezentat SUA la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din 1969 şi a fost decorată cu Crucea de Malta. Shirley a arătat semne că ar putea fi unul dintre copiii „iluminaţi” controlaţi mental, care sunt „protejaţi şi susţinuţi” de elita mondială.

Interesul lui Walt Disney pentru copii nu era atât de altruist pe cât părea la prima vedere. Walt i-a instruit pe copii să îl numească „Unchiul Walt”. Cei care cunosc metodele de control a minţii ştiu că programatorii sunt numiţi în mod obişnuit cu apelativul „Unchiul” de către victimele lor.
În cartea sa „Hollywood Babylon 2”, Kenneth Anger, „naşul” cinematografiei experimentale de la Hollywod, scriitor şi magician negru, susţine că Disney era pedofil: „Angajaţii au spus că şeful lor, Walt Disney, se pare că s-a îndrăgostit de băiat. Această afirmaţie este totuşi demnă de luat în seamă…”. Faimosul actor copil Bobby Driscoll, care are propria sa „stea a faimei” pe celebrul bulevard din Hollywood este copilul de care era atras Walt. Acesta era un băieţel foarte talentat, frumuşel şi inteligent, care a jucat în cel puţin două filme faimoase a lui Disney „Cântecul Sudului” şi „Insula Comorilor”. De asemenea, vocea lui Bobby fusese folosită pentru Peter Pan, care era un alter-ego al său (tehnicile de mind-control sunt bazate pe fragmentarea personalităţii victimei). Oare Disney l-a ajutat sau a abuzat de acest copil? Dacă într-adevăr Disney era atât de „curat” şi atmosfera de la studiouri atât de minunată şi inocentă, iar acest mic actor avea toate şansele să reuşească în viaţă cu mult succes, de ce Bobby a devenit dependent de metamfetamină la numai 17 ani şi a murit apoi câţiva ani mai târziu? De ce talentul său recunoscut de toată lumea şi cariera sa începută de mic nu l-au condus la ceva pozitiv, la o viaţă plină de realizări şi împliniri?

Compania a avut în mod repetat probleme cu autorităţile, deoarece a angajat mai mulţi indivizi, cunoscând faptul că aceştia fuseseră condamnaţi pentru pedofilie. Numeroase cazuri de angajaţi ai parcurilor tematice Disney au fost subiectul unor arestări, chiar repetate, al căror motiv au fost atacurile de natură sexuală si pornografia infantilă. Chiar şi unul din vicepreşedinţii companiei, Patrick Naughton, a fost arestat în anul1999 de către FBI pentru tentativa de corupere a unei fetiţe de 13 ani. Toate aceste cazuri au fost bine ,,îngropate” de către reţeaua de ştiri ABC News, companie TV deţinută de Disney.

Disney este unul dintre principalii responsabili de pervertirea Americii

Fritz Springmeier este unul dintre cei mai bine informaţi oameni la ora actuală cu privire la liniile genealogice ale „iluminaţilor” şi tehnicile pe care „iluminaţii” le folosesc pentru a crea sclavi controlaţi mental. El a scris cărţi pe acest subiect, împreună cu fostul programator iluminat Cisco Wheeler, ce conţin detalii foarte riguroase şi sunt foarte exacte. El a ţinut o conferinţă despre „iluminaţi” în anul 1998 la Granada Forum, care a fost considerată cea mai bună şi exactă prezentare pe această temă.
Iată concluzia sa zguduitoare cu privire la Disney: „După îndelungi cercetări pe care le-am desfăşurat, nu mai există acum niciun dubiu pentru mine că Disney (atât personalitatea care a fost, împreună cu filmele şi parcurile de distracţii) a contribuit foarte mult la prăbuşirea Americii, dincolo de faţada bogat ornamentată şi colorată pe care o avea şi o are chiar şi în prezent. După ce am început să primesc rapoarte de la victimele asupra cărora «iluminaţii» şi-au aplicat tehnicile de control mental, cu privire la faptul că Walt Disney ar fi avut un rol important în programarea lor, am fost deschis către aceste relatări, dar în acelaşi timp mi-am propus să găsesc dovezi tangibile. Din punctul meu de vedere, Disney este unul dintre principalii responsabili de pervertirea Americii. Această expunere asupra lui Disney este fără îndoială una dintre cele mai obiective care au fost făcute până acum. Sunt sătul să aud cum îl prezintă creştinii din America pe Disney, ca fiind un model de sfinţenie. Deşi creştinii ar fi trebuit să îşi dea seama de adevăr, totuşi ei au fost înşelaţi de imensa mascaradă a lui Disney. Şi le servesc aproape zilnic copiilor lor o porţie considerabilă de ocultism şi vrăjitorie, deoarece au fost programaţi mental să îl considere pe Disney drept unul dintre cele mai bune produse ale Americii, drept împlinirea visului american. Mulţi dintre cei care au dorit să facă publice faptele lui Disney au fost opriţi înainte să poată publica vreo carte. Aceştia au trebuit să se confrunte cu serioase atacuri personale şi au trebuit să facă faţă şi să lupte împotriva campaniilor publice plătite de Disney. Puterea pe care o deţine Disney, mai bine spus puterea celor care se află în spatele acestei industrii Disney, i-a speriat pe majoritatea celor care au vrut să facă dezvăluiri. Dar este necesar să vorbească cineva şi pentru victimele acestor maşinaţii oculte.”

BLESTEMUL POPII

Cazul preotului Petru Budean, numit de presa si preotul-paranormal pe larg, pe toate posturile de televiziune. O jurnalista de la Adevarul de Seara a intrat in fieful acestuia si il banuieste de practici satanice. L-a pozat cu aparatul si in 12 cadre imaginea acestuia n-a aparut. Preotul face vraji, iar ce spune ca se intampla, se adevereste. La inceput ziarista Monika Krajnik nu prea l-a luat in seama. Apoi, Budean i-a spus cate operatii are pe corp, i-a zis ca e jurnalista si a blestemat-o sa moara, ea si fotoreporterul care o insotea.

Monika nu a crezut in astfel de lucruri, acum insa de cand vede ca ce a tot ghicit preotul s-a adeverit, apar si noi cazuri, ea a inceput sa se teama ca s-ar putea adeveri blestemul lui Petru Budean, facut pe intuneric in Biserica, un preot pe care ea-l considera ca fiind satanist. Budean, preot din satul clujean Bonţ „deschide cartea” şi ghiceşte viitorul, îl visează pe Satana şi face tot felul de lucruri ciudate. Potrivit creştinismului, toate acestea sunt păcate, dar Petru Budean continuă să facă aceste lucruri, pe bani, şi are chiar zeci de clienţi, zilnic, din toată ţara, care se adună lângă biserică pe la 4 dimineaţa.pentru practicile lui, dezvaluite de Adevarul, probabil ca preotul va fi bagat in Consistoriu (judecata bisericeasca) si exclus (catherisit).

Cel mai ciudat este faptul că, reporterii de la Adevărul, care au mers să vadă ce se întâmplă acolo, i-au făcut nişte fotografii dar în ele nu se vede nimic, decât o lumină albă. Experţii în domeniul parapsihologiei, teologiei sau al paranormalului cred că preotul chiar are puteri ieşite din comun. „Cum m-a văzut mi-a zis că sunt reporter. Mi-a zis să închid reportofonul. Nu avea cum să ştie. Şi mi-a mai zis două lucruri personale. Unul dintre ele e că am mai multe operaţii şi numai unchirurg, care m-ar fi analizat ar fi putut să îşi dea seama”, a declarat pentru Acces Direct reporterul Monika Krajnik. Când tânăra a recunoscut că lucrează în presă, preotul a început să o înjure, ţipând atât de tare încât au auzit şi oamenii din faţa bisericii.

Parapsihologul Lucian Iordănescu consideră că „simţurile ne păcălesc, dar unii au parasimţuri” şi probabil aşa este şi preotul Petru Budean. Reporterul povesteşte despre cum l-au fotografiat pe preot. „Cu 15 secunde înainte de a-i face poze preotului a făcut poze la oameni care ieşeau din biserică şi au ieşit perfect. Apoi a ieşit părintele şi i-a făcut patru poze. Când le-am verificat, colegul meu fotograful a spus că aşa ceva nu există. Toate pozele erau albe. Apoi a făcut alte poze să vadă dacă are aparatul ceva, dar acestea se vedeau perfect.”

„Pozele astea nu există de fapt. E ca şi cum nu ar fi fost făcute. Nu sunt albe. Pur şi simplu, pixelii nu există. Sunt oameni cu anumite puteri care pot influenţa chiar şi aparatura eletronică, dar nu pot să explic”, a declarat Paul Dorneanu, expert în fenomene paranormale.

Tot in emisiunea mentionata, o doamnă a povestit că în urmă cu peste 20 de ani a fost la Budean şi ceea ce i-a spus atunci i s-a întâmplat exact după 18 ani şi exact aşa cum a prezis preotul: a divorţat. Mi-a mai spus că o să am un al doilea copil, după ce medicii mi-au zis că nu mai pot să fac copii. I-a mai spus că o să plece din ţară şi acum e peste hotare. Si alti oameni au adeverit ca cele ce le prevede preotul din Bont se adeveresc. Asa ca acum jurnalista e pusa serios pe ganduri. Numai ca Budean prevede „deschizand cartea” si asa se adeveresc, nu exista pana acum nicio confirmare ca s-ar fi adeverit ceva din blestemele sale.

„Deschisul cartii” este o practica dezavuata de Biserica ortodoxa, mergandu-se pana la caterisire pentru preotul prins asupra faptului. Budean facea aceasta practica la 4 dimineata si termina pe la orele 10 inainte de amiaza spre a nu fi prins de ierarhii sai. „Deschisul Cartii” consta in deschiderea Cazaniilor la o pagina aleatorie, ca prin tragere la sorti, dupa care mana enoriasului indica un paragraf. preotul interpreteaza apoi acel paragraf, ca pe ceva din viitor. Biblia insa condamna orice forma de ghicitorie, cu atat mai mult pe cea a preotilor, considerandu-se ca daca se poate citi viitorul atunci viata ar fi predestinata si nu ar mai fi valabila legea liberului arbitru data de la Dumnezeu.

13 aprilie 2036-SI ALTELE

Astronomii rusi, care cerceteaza de ceva vreme activitatea asteroidului Apophis, au dat ziua precisa in care acesta va ajunge pe Pamant.

03.02.2011 23:19

Astronomii rusi, care cerceteaza de ceva vreme activitatea asteroidului Apophis, au dat ziua precisa in care acesta va ajunge pe Pamant.

RIA NOVOSTI: „Apophis se va apropia de Terra la o distanta de 37.000- 38.000 de kilometri, pe 13 aprilie 2029. Cel mai probabil, coliziunea cu Pamantul va fi pe 13 aprilie 2036”, spune profesorul Leonid Sokolov de la Universitatea din St. Petersburg. Cu toate acestea, cercetatorul e de parere ca asteroidul se va dezintegra in particule mici, iar fragmente din el vor continua sa cada pe Terra timp de multi ani. „Scopul nostru este sa luam in considerare mai multe variante si sa dezvoltam mai multe scenarii si planuri de actiune, in functie de rezultatele observatiilor urmatoare asupra lui Apophis”, a continuat Sokolov.

Asteroidul a fost descoperit in 2004 si este considerat cea mai mare amenintare la adresa planetei, desi cercetatorii NASA spun ca ideea unei ciocniri in 2036 ar fi un pic hazardata. Rusii au luat totul in serios insa si ncearca sa previna aceasta coliziune.

CNN: Cat costa o deplasare la Forumul Economic de la Davos. La intalnire nu se poate ajunge decat pe baza de invitatie, iar reprezentantii sunt in jur de 2.500, din peste 100 de tari. E vorba de sefii unor afaceri importante din lume, presedinti de state, filantropi si companii media. Costul mediu al deplasarii unui singur delegat se ridica la 18.000 de dolari. Pentru cei ce vin cu avionul de la New York, de exemplu, biletul costa intre 3.700 si 6.000 de dolari, pentru unul de la Tokio, intre 7.200 si 8.000 de adolari. Si, cum unui om important nu ii sta bine sa mearga de la aeroprt cu transportul in comun, limuzina „rade” si ea 689 de dolari.
Numarul de hoteluri e limitat in Davos, asa ca e destul de greu sa gasesti o camera. La un hotel de trei stele o noapte costa 530 de dolari, iar o cabana in care pot sta 10 oameni, e 63.600 de dolari pentru o saptamana. La asta se adauga costurile pentru mancare, dar si altele speciale. Ca, de exemplu, pentru haine. Fiind frig, cam –6 grade Celsius, garderoba trebuie adaptata cu blanuri si imbracaminte groasa.

BBC: Fostul presedinte Zine al-Abidine Ben Ali si familia acestuia sunt dati in urmarire internationala. Pe numele lor au fost emise mandate de arestare internationale, a anuntat ministrul justitiei din Tunisia. Guvernul interimar a rugat statele membre sa lucreze cu Interpolul pentru retinerea acestuia, care a fugit in Arabia Saudita pe 14 ianuarie. Ben Ali e acuzat de posesie ilegala de proprietati si bunuri si transferul de fonduri in strainatate. In Tunisia, protestele impotriva guvernului continua si acum. Politia a tras cu gaze lacrimogene spre sutele de manifestanti care au incercat sa treaca de baricadele din jurul cladirii unde se afla biroul primului-ministru din Tunis. Unele persoane din multime au aruncat cu pietre spre politisti. Protestatarii cer ca unii intre membrii guvernului interimar, care au facut parte si din conducerea fostului presedinte, sa isi dea demisia.

RIA NOVOSTI: Wikileaks a fost bun. Secretele dezvaluite prin intermediul Wikileaks ar putea sa aiba o influenta pozitiva asupra relatiilor internationale, este parerea presedintelui rus Dmitri Medvedev, aflat la Forumul Economic International de la Davos. „Cred ca afacerea Wikileaks ar trebui sa imbunatateasca climatul international, desi unele tari ar putea considera aceste activitati ilegale”, spune presedintele. La finalul lui noiembrie 2010, pe site-ul Wikileaks au aparut documente strict secrete, in care diplomati americani vorbeau cu cartile pe masa despre multi dintre liderii mondiali. Cu taoate acestea, Medvedev a spus ca actele nu contineau noutati despre Rusia, de parca erau „de pe site-uri politice generaliste”. Presedintele a mai adaugat ca internetul genereaza acum afaceri de miliarde de dolari si ca niciun secret nu poate as fie 100% securizat.

Corriere: Sicriu furat din cimitir. Cadavrul fostului prezentator TV Mike Bongiorno a fsot furat in mijlocul noptii din cimitirul Dragnente din Arona, in Italia. Hotii au spart piatra funerara si au plecat cu ramasitele pamantesti ale celebrului moderator TV, care a murit in septembrie 2009. “Nu am cuvinte sa descriu asta. S-a intamplat noaptea si politia face investigatii”, spune fiul mai mare al lui Bongiorno. Pana acum, nimeni nu a revendicat furtul ca sa ceara o recompensa pentru returnarea sicriului. Paznicul cimitirului a fost anuntat dimineata, de un domn in varsta venit sa depuna flori la mormantul sotiei. Carbinierii locali si-au adus si ajutoare de la Parma si astudiaza imaginile de pe camerele de supraveghere din apropierea cimitirului. In martie 2001, la Meina, un sat in apropiere de Arona, un alt sicriu a disparut in aceleasi conditii. S-a cerut o recompensa atunci, dar, dupa cateva zile, cosciugul a fost descoperit intr-un hambar.

stirileprotv.ro: Chupacabra si alte creaturi misterioase. Lumea care ne inconjoara pare plina de ciudatenii pe care specialistii incearca asa cum pot sa le explice. Asa a aparut cryptozoologia, care studiaza animalele presupus disparute sau inca nedescoperite inca, dar care se presupune ca exista.

Printre acestea se afla si chupacabra, despre care s-a spus ca suge sangele fiintelor, intr-un mod similar cu cel al vampirilor. Descrierile lui sunt insa foarte variate si duc la confuzii in randul specialistilor. Chupacabra din America seamana cu cainii. Au fost observati inca din 1974, iar cerecetatorii spun ca sunt asemanatori unei creaturi din legendele indienilor Taino. Cei mai interesanti sunt insa chupacabra din Puerto Rico, care au fost zariti intre 1995 si 1999. Au ochii rosii sau portocalii stralucitori, colti uriasi si stau in doua picioare. Ba chiar pot sa isi schimbe si culoarea pielii. O teorie aruncata pe piata ar fi ca e vorba de un experiment stiintific care nu a reusit. Tot dintre aceste creaturi face parte si Bestia din Bray Road. A fost vazuta in Wisconsin, in America, inca din 1936. Are patru membre, plus inca cateva ascunse, pe care le foloseste cand e nevoie. Ochii ii sclipesc in intuneric, e acoperita de par zbarlit si foarte asemanatoare cu un varcolac.

CRIZA FINANCIARA DIN ROMANIA

Analiza datelor şi informaţiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria română a scos în evidenţă unele aspecte de interes operativ care explică situaţia grea în care se găseşte România la ora actuală, atît din punct de vedere economic, cît şi din punct de vedere politic. Practic, România se află în prezent în jocul de interese al celor două mari puteri militare mondiale, Rusia şi SUA, care caută prin orice mijloace să-şi adjudece supremaţia în această zonă strategică a Europei. În cei 18 ani trecuţi de la evenimentele din decembrie 1989, războiul din umbră purtat de cele două superputeri a adus pe eşichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carenţe comportamentale, uşor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reuşit să se distrugă economia românească, să se anihileze Serviciile Secrete, să se pună în stare de inoperativitate Armata şi, nu în ultimul rînd, să se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încălcarea voită a siguranţei naţionale, factorii decizionali aparţinînd celor două tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat după bunul plac, au vîndut străinilor capacităţi de producţie rentabile, unele dintre ele de importanţă strategică, aşa cum sînt industria cimentului, industria metalurgică feroasă şi neferoasă, industria chimică şi petrochimică, industria energetică şi sistemul financiar bancar. Au vîndut, totodată, şi bogăţia cea mai de preţ a Poporului Român, şi anume pămîntul ţării, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioţi arabi, italieni, evrei, greci şi unguri.

Printre protagoniştii vieţii politice româneşti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precară în care se găseşte astăzi şi care se află în cele două tabere rivale se numără Ion Iliescu, Mircea Geoană, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Năstase, Mugur Isărescu – ca să-i amintim pe cei mai reprezentativi. Aceştia sînt cei care au creat un „curent contraorganizaţional al mediului vieţii colective”, care a dus la formarea „subspaţiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspaţii, în timp, a determinat actualul „război subnaţional” dintre carteluri şi instituţiile statului naţional. Aşa s-a ajuns la o veritabilă derivă instituţională, formelor de organizare politică imputîndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît şi Naţiunea. Trăsăturile dominante ale acesteia sînt schimonosite şi falsificate de uzurpatorii Statului Român, a căror ţintă este demolarea efigiilor şi a reperelor identităţii noastre naţionale. Ei au constituit „structuri alternative”, formînd reţele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicaţiile, în toate guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în instituţii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Preşedinţie, de la Guvern la Parlament şi, nu în ultimul rînd, în „societatea civilă”, devenită vîrf de lance al manipulărilor puse la cale. Lansarea în spaţiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutaţie majoră, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului au fost preluate şi sînt folosite de carteluri şi mafii organizate într-un complicat mecanism al infracţiunilor, care a reuşit crearea unei baze a organizaţiilor negre ale societăţii româneşti. Are loc o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politică a unui grup hegemonic, transpartinic şi vădit antinaţional. Obţinerea controlului României nu este însă o întreprindere particulară, privată, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale să se realizeze în prezent, fiind consecinţa condiţiilor în care au acţionat grupările respective. În aceste cazuri, influenţa externă a fost extrem de puternică, iar ea a fost exercitată prin Serviciile de Informaţii din ţările lor de origine – CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.

Cei care pun totul la bătaie pentru uriaşele profituri de miliarde de euro pe care le estimează sînt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor şi a masoneriei, care cumpără tot ce se scoate pe piaţă: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, născut în decembrie 1934 în oraşul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiască din clasa mijlocie. Pentru a evita persecuţia nazistă, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist şi-a schimbat numele din Reich în Rich. S-a ridicat prin afaceri internaţionale tenebroase şi este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are triplă cetăţenie: israeliană, spaniolă şi elveţiană. Rich are reşedinţa în Zürich, Elveţia, iar vila sa este păzită non-stop de gărzi israeliene înarmate pînă-n dinţi. Cu toate că a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii – în ianuarie 2001, fostul preşedinte american Bill Clinton l-a graţiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finanţării campaniei electorale a democratului Al Gore. Ziarele „New York Post” şi „New York Times” au dezvăluit că printre cei care au făcut presiuni pentru graţierea lui Rich s-au numărat Shabtai Shavit, fostul şef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar şi actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare către Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni convenţionali că Marc Rich „a oferit consultanţă agenţiilor de spionaj israeliene, înregistrînd rezultate dincolo de aşteptări”. La rîndul său, Ehud Barak a elogiat contribuţiile lui Rich la securitatea naţională a Israelului. Ulterior, Casa Albă a confirmat oficial că fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanţă critică”. Toate acestea completează un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnalează apartenenţa lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiţer Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, şi superiorii săi din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat şi apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pieţele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii şi, mai nou, pe cea imobiliară. Implicat în reţele transfrontaliere de spălare de bani şi contrabandă, Marc Rich s-a remarcat şi în scandalul furnizării de paşapoarte israeliene către mafia rusă. Împreună cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arăta că Rich a încălcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Miloşevici cupru şi petrol. Conform publicaţiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicată şi România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevărat maestru al combinaţiilor internaţionale a căpuşat cît a putut şi Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich răspundea prompt comenzilor. La eşaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comerţul exterior. Imediat după 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comerţului Exterior şi ex-ambasador în Sudan. Cea mai importantă companie a lui Rich este Casa de Comerţ Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma şi-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a acţionat prin firma Glencore România, coordonată de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepreşedintele companiei-mamă Glencore International AG din Zug. Deşi Marc Rich a fost o prezenţă constantă pe piaţa din România după 1989, unde avusese nişte afaceri şi mai înainte, mai mereu tranzacţiile în care a fost implicat au fost învăluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotărîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalaţii din cadrul societăţii comerciale Petromidia SA”.

Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, înţelegerea dintre controversatul magnat urmărit de FBI şi guvernul român s-a realizat fără licitaţie. Oferta făcută de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmată de un contract adoptat printr-o hotărîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finanţe. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinăriei, Rich a vrut să o cumpere, dar s-a opus Guvernul Văcăroiu, ca şi sindicaliştii, care se temeau că îşi vor pierde locurile de muncă. În mod absolut surprinzător, pentru că rafinăria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunseseră la ameţitoarea sumă de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achiziţionarea Petromidiei a fost cîştigată de Rompetrolul lui Dinu Patriciu(şi nu pentru că ar fi avut o ofertă mai bună, ci datorită faptului că a beneficiat de o susţinere mai puternică, aşa cum se va vedea mai departe), iar în 2004 Glencore a ratat şi Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri şi în domeniul transporturilor şi comerţului, prin Rombarge Transport şi Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de ţiţei către RAFO Oneşti şi Petrom şi a primit contracte de stat şi la Termoelectrica, pentru picură. În ultimii ani, reprezentanţi ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner şi Yoav Stern, soţul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgovişte şi Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizări au fost făcute de Guvernul Adrian Năstase. Acelaşi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski şi Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticorupţie. În 1997, reprezentanţii Glencore International AG au exprimat public intenţia de a împrumuta asociaţia salariaţilor pentru achiziţionarea a 80% – 90% din acţiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea să i se garanteze aprovizionarea cu alumină. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International deţinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal faţă de modul în care s-a făcut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreună cu Marc Rich. Autorităţile române fuseseră avertizate de firma americană AIG, şi ea interesată de ALRO, că în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse şi fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich şi aflat în spatele privatizării rafinăriei Rafo Oneşti, care a beneficiat de importante facilităţi fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adaugă Mikhail Fridman, influentul magnat care deţine Alfa Group, finanţatorul celor mai importanţi oameni de afaceri ruşi cu interese la noi.

Faptul că obţinerea controlului României nu este o ţintă privată, ci un obiectiv geopolitic îl demonstrează cu prisosinţă istoria sectorului financiar-bancar de după 1989. În fruntea acestuia a ajuns în septembrie 1990 Mugur Isărescu, un economist care, după absolvirea facultăţii, a lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondială, timp de 19 ani, perioadă în care a intrat în vizorul american cu prilejul cursurilor pe care le-a urmat în Statele Unite. După evenimentele din 1989, a mai efectuat un scurt stagiu în SUA, ca reprezentant comercial la Ambasada României de la Washington, pentru ca imediat după aceea să devină guvernatorul Băncii Naţionale a României. În anul 1993 a devenit şi membru al Clubului de la Roma, a fost ales preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în această funcţie. Longevitatea lui Mugur Isărescu în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României se datorează exclusiv comenzilor ocultei financiare internaţionale. Există informaţii că Mugur Isărescu a fost recrutat de către Council on Foreign Relations (CFR) în 1990, la New York, pe cînd se afla la post. Conducerea CFR (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat destui specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene. Controlul din start al pieţelor est-europene era un scop bine determinat, în funcţie de indicaţiile „specialiştilor” CFR. Acest CFR acţionează pe baza pîrghiilor financiare de care dispune organizaţia, controlînd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investită cu coordonarea rezervei federale a SUA şi emiterea dolarului ca monedă, precum şi principalele organisme financiare mondiale, FMI şi Banca Mondială. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens război mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greşeala făcută de România prin plata datoriei externe şi exemplificînd prin ţări care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se că o ţară se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala formă de control al unei ţări este cea financiară – specialitatea CFR. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile CFR, a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiară, Theodor Stoiojan, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de CFR, în 1991 Stoiojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine, scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat l-au constituit jocurile interbancare „permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela CFR (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România. Că nu şi-a deziluzionat stăpînii în postura de guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie-cheie, de altfel, pentru finanţele României, o dovedeşte faptul că este singurul român membru al renumitei Comisii Trilaterale. Acest organism, considerat de mulţi Guvernul Mondial din umbră, a fost înfiinţat în 1972 de David Rockefeller împreună cu Zbigniew Brzezinski. Tot împreună, cei doi au ales aproximativ 300 de membri din America de Nord. Europa şi Japonia, pe care îi considerau „semeni”. Aceşti oameni se aflau la vîrtul piramidei în profesia lor, fie ea de natură Corporatistă, Academică, Politică sau Mass-Media. Un exemplu al modului în care lucrează acest organism îl reprezintă accederea lui Jimmy Carter la funcţia de preşedinte al SUA, în 1976. O dată instalat în funcţie, Carter a adus nu mai puţin de 18 membri ai Comisiei în cabinetul de vîrf şi în agenţii guvernamentale. Cea mai bună descriere a Trilateralei aparţine probabil reporterului Jeremiah Novak, în „Christian Science Monitor” (7 Februarie 1977): „Astăzi, un nou val de economişti, lucrînd într-o organizaţie cunoscută sub numele de Comisia Trilaterală, se află pe punctul de a crea un nou sistem economic internaţional, unul proiectat de oameni la fel de inteligenţi precum Keynes şi White (n.n.: este vorba de autorii sistemului înfiinţat în urma Conferinţei de la Bretton Woods, din iulie 1944. ce a dus la crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, ambii economişti de profesie). Numele lor nu sînt bine cunoscute, dar aceşti gînditori moderni sînt la fel de importanţi pentru vremurile noastre, pe cît au fost Keynes si White pentru ale lor. În plus, aceşti economişti, precum şi omologii lor din timpul ceiui de-al II-lea război mondial, lucrează împreună cu înalţi demnitari guvernamentali. Şi ce se discută acum la cel mai înalte niveluri ale guvernului, atît în Statele Unite, cît şi în străinătate, este crearea unui nou sistem economic mondial – un sistem ce va afecta slujbele în America şi oriunde altundeva, preţurile pe care consumatorii le plătesc, libertatea indivizilor, a corporaţiilor şi naţiunilor, de a intra într-un sistem economic cu adevărat planetar”. Sub conducerea lui Mugur Isărescu, Banca Naţională a României s-a făcut vinovată de faptul că nu a luat nici un fel de măsuri, deşi legislaţia (care îi conferea obligaţia de control şi intervenţie) o impunea, în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internaţională a Religiilor. De asemenea, deşi BNR are o Direcţie de Supraveghere şi Control Valutar, nu a luat măsuri pentru repatrierea valutei, care, obţinută în urma tranzacţiilor, externe, nu a mai intrat în ţară (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac şi industrie uşoară). Faptul că Isărescu a fost recrutat de CFR se poate susţine şi prin imposibilitatea schimbării sale din funcţie, indiferent de interesele politice, în pofida incidenţei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetăţeanul Heinrich Schorsch, bănuit a fi agent dublu. Au existat presiuni în favoarea sa inclusiv din partea FMI şi Băncii Mondiale, care au ameninţat cu sistarea oricărei creditări în cazul schimbării acestuia. Trebuie arătat că numirea lui Mugur Isărescu ca prim-ministru al României, la sfîrşitul anului 1999, a contribuit la desăvîrşirea marilor infracţiuni desfăşurate la Fondul Proprietăţii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru şi privatizării Hotelului Bucureşti (infractori Eliahu Rasin şi Robert Badner, alături de Radu Sîrbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucureşti era anchetată la sfirşitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea, cînd preşedintele României, Emil Constantinescu, dă o adevărată lovitură de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile şi înlocuindu-l cu Mugur Isărescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia rîndul său, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia să conducă la destituirea preşedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat şi Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS şi-au urmat, nestingherite, cursul. Conducerea Băncii Naţionale a României a cunoscut exact şi la timp situaţia, care devenea din ce în ce mai critică, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au dispărut din România, deşi BNR poseda toate pîrghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din ţară. Acestora li s-au adăugat sumele reprezentînd echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupări mafiote şi pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publică. În realitate, BNR, sub guvernarea lui Mugur Isărescu, a „protejat” falimentul Bancorexului, o bancă mult prea puternică pentru gusturile marii finanţe mondiale, care trebuia să dispară dacă nu putea fi cumpărată, căci România trebuia să intre şi ea pe făgaşul globalizării. Pentru aceasta, proprietatea de stat trebuia să treacă în cea particulară, dar nu oricum, ci conform criteriilor, cerinţelor şi intereselor globale promovate de aşa-numitul Grup Bilderberg. Tot ce s-a întîmplal în România post-decembristă poartă amprenta inconfundabilă a concepţiei care stă la baza acţiunilor acestei structuri suprastatale şi care îi aparţine unuia dintre fondatori, David Rockeffeller: „Sîntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”. De altfel, organizarea Grupului Bilderberg în 1954 a fost direct sprijinită de către societăţile secrete sioniste şi mondialiste, de către CIA, dar în primul rînd de către Consiliul Afacerilor Externe (Council on Foreign Relations – CFR), cea mai puternică organizaţie secretă oligarhică din SUA înfiinţată încă din 1921, care activa deja pentru mondializare (susţinută totodată de aceiaşi doi bancheri evrei, Rockeffeller şi Rothschild, co-fondatori ai Grupului). Grupul Bilderberg este coordonat de un comitet de conducere, compus din 39 de membri, care aparţin şi altor organizaţii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice etc). Ţelurile principale ale organizaţiei au fost formulate de la început de către Prinţul Bernhard al Olandei – un guvern mondial pentru începutul Mileniului III, globalizarea economică mondială (o lume unică) şi o armată globală prin ONU. Cel mai puternic braţ al grupului este însă Comisia Trilaterală (Europa Occidentală, America de Nord şi Japonia), structură din care face parte, aşa cum arătam mai sus, un singur român: Mugur Isărescu. Şi astfel constatăm că cercul se închide, în sensul că ne întoarcem la guvernatorul BNR şi înţelegem de ce această bancă nu a luat măsurile care se impuneau în sistemul financiar-bancar românesc: pentru că ar fi contravenit astfel intereselor structurilor globaliste, în care Mugur Isărescu a fost cooptat tocmai pentru a se acţiona, prin el, asupra României. Aşa se face că, în 1997, la conducerea celei mai mari bănci româneşti, Bancorex, este numit evreul Andrei Florin Ionescu. Prima grijă a acestuia a fost aducerea în funcţia de şef al Direcţiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent, prin transfer de la Direcţia Securities a băncii ABN AMRO Rotschild, permiţîndu-i-se astfel să facă plasamente din capitalul băncii româneşti de stat pe pieţele externe. Pînă la falimentul băncii, cerut insistent Statului Român tot de organismele internaţionale, Rachel Sargent a avut grijă să disperseze banii băncii şi, totodată, să spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras serioase, dar inutile, semnale de alarmă asupra următoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus în Bancorex, după orele de program, chiar şi sîmbăta şi duminica, numeroşi cetăţeni străini, a cerut şi obţinut fişele tuturor marilor clienţi, pe care le lua şi acasă, a cerut şi obţinut fişele băncii pe grupe de activităţi, nu a prezentat rapoartele de deplasare în străinătate (lunar cîte 5 zile la Londra), a încercat să intre în posesia datelor Direcţiei de Operaţii Speciale (fişe şi conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni Speciale etc). Trebuie arătat că evreica Rachel Sargent nu a acţionat singură în interiorul Bancorex, ci împreună cu cel care chiar i-a semnat angajarea, vicepreşedintele băncii, Dragoş Andrei, care şi el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragoş Andrei a aprobat materiale şi, totodată, a emis hotărîri ilegale (fiind preşedintele Comitetului de Credite, ca urmaş al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fără garanţii sau, din contră, a sufocat firmele neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creanţe neperformante; a încălcat normele Bancorex de angajare şi promovare, lăudîndu-se că e prieten cu fiul preşedintelui de atunci al României, Dragoş Constantinescu, şi cu şeful SIE, Cătălin Harnagea; a agreat ca Rachel Sargent să angajeze străini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe oră. A pierdut 40% din clienţii băncii, inclusiv prin redirijare către ABN AMRO BANK. La schimbarea din funcţie, Răzvan Temeşan lăsa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195 miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era cotată de către Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB şi pe termen scurt A2, iar conducerea băncii era „bine văzută” (well regarded). Analiza activităţii lui Florin Andrei Ionescu atestă, în schimb, că 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68% din creanţe date la particulari; finanţarea importurilor de petrol a fost preluată de băncile străine, Bancorex pierzînd numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a forţat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Naţională de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumpărat datoriile lui George Constantin Păunescu, încerecînd să-l bage în faliment şi transformîndu-l dintr-un bun platnic într-un rău platnic; Florin Andrei Ionescu n-a plătit cele 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a rămas şi fără cele 10 rafinării româneşti, pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca bancă, în contul Statului Român. Toate acestea s-au petrecut, evident, cu ştirea şi sub oblăduirea lui Mugur Isărescu. Lovitura finală asupra Bancorex a fost dată tot de Dragoş Andrei, fostul angajat al băncii lui Rothsehild, el contribuind direct (împreună cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional) la închiderea băncii. În urma presiunilor emisarilor FMI şi ai Băncii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei mai mari bănci româneşti şi l-a îndepărtat pe Vlad Soare, noul preşedinte numit între timp şi care întocmise deja un plan de salvare a băncii. Banca Naţională a României l-a numit ca secretar general al Bancorex pe Alexandru Puşcaciuc, al cărui trecut esle legal de un alt evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior, într-o tentativă de privatizare a Băncii Dacia Felix. Aşa cum menţionam încă de la începutul acestei analize, o altă forţă cu interese mondialiste care a pătruns în societatea românească cu intenţia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri şi apartenenţe. Un exemplu al modului de acţiune al acesteia îl reprezintă ascensiunea a două dintre figurile proeminente ale României de astăzi, Dinu Patriciu şi Călin Popescu-Tăriceanu. În ceea ce îl priveşte pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl găseşte ca arhitect, cu o experienţă de 15 ani în materie, amplificată de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnaţii petrolului din zonă. Prima afacere pe care a pornit-o în primăvara lui 1990, o firmă de arhitectură şi decoraţiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul său, ca şi Călin Popescu-Tăriceanu, al cărui tată vitreg era Dan Amedeo Lăzărescu. Ambii au fost sprijiniţi să acceadă în sferele de vîrf ale afacerilor şi politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astăzi pentru toată lumea că, în pofida eşecurilor electorale repetate, cei doi liberali au căzut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ în afacerile cu petrol încă din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform înţelegerii, acţiunile pe care acesta le achiziţionase chiar de la PAS – asociaţia salariaţilor, care i-au cedat acţiunile cu speranţa că astfel aveau să fie protejaţi de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comerţului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol şi gaze care activa cu succes pe piaţa mondială. Ani de zile, a adus în ţară milioane de dolari rezultaţi din lucrările de foraj şi construcţii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse ţări ale

lumii. Afacerea Rompetrol a fost concepută din start ca bază a unei strategii de destructurare a economiei naţionale, căci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale ţării fiind înstrăinată prin jaf. Tandemul de astăzi OMV – Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contribuţia decisivă a „elitelor” mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenţa legii, dar niciodată condamnat, Dinu Patriciu continuă să fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscală şi spălare de bani într-un dosar deschis şi în prezent. Astăzi nu mai este un secret că Dinu Patriciu şi-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legăturile dintre PSD şi Patriciu au fost cimentate de înalte feţe ale masoneriei româneşti şi nu numai. Astfel, soţia Marelui Maestru al Marii Loje Naţionale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiară a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar mulţi dintre cei care conduc masoneria română sînt angajaţii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tănăsie). După cum se ştie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungată, fiind chiar ministru în cabinetul Năstase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se susţine că Patriciu este un apropiat al masoneriei ruseşti şi că din această postură ar fi mediat, alături de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Călin Popescu-Tăriceanu, în iunie 2006, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează în principal piaţa energetică. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Naţionale, apoi în iunie 2006 şi din nou în aprilie 2007. În sprijinul afirmaţiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusă vine şi faptul că la scurt timp de la întîlnirea româno-rusă, departamentul de Stat al SUA şi-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în trombă, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Declaraţiile acestora au fost folosite în probarea fraudării Statului Român prin încasarea ilegală, de către holdingul lui Patriciu, a creanţei din Libia. Informaţiile atestă faptul că un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natură economică, a fost cel de natură militară. Generalul GRU urmărea să ia pulsul vechii reţele a spionajului militar rus, pentru că România nu este numai o miză economică, ci şi una militară de mare importanţă strategică, deoarece bazele americane instalate în ţara noastră vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparată cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o rază care se întinde din Caucaz pînă la Munţii Iranului. De aceea GRU, cu o inserţie mult mai puternică decît KGB în spaţiul românesc, vizează reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregătire la Academiile sovietice, căci acestea au condus mari unităţi şi au avut în legătură un număr important de ofiţeri din sistem. Ulterior, GRU şi-a îmbogăţit, în anii ‘80, structura informativă şi a agenţilor de influenţă prin preluarea „dizidenţilor”, „creşterea” acestora şi plasarea lor în spaţiul politic, după 1989. În aceste condiţii, pentru a-şi proteja interesele militare, este posibil ca Moscova să întindă o „mînă” energetică Executivului de la Bucureşti, cu condiţia să obţină imunitate pentru oamenii săi. Conştiinţa înaltului sprijin de care beneficiază i-a permis lui Dinu Patriciu să înfrunte şi chiar să sfideze acuzele de trădare politică provocate de dezvăluirile apărute în presă cu privire la sponsorizările masive făcute în campania din 2004 către PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaraţii.

Sursa : http://pensionaru-umanitate.blogspot.com

NAPOLEON

Ultimele analize stiintifice sunt dezvaluite de Societatea Napoleoniana Internationala, condusa de prestigioasul si inimosul canadian Ben Weider: arsenicul a ajuns in parul Imparatului impins de fluxul sangvin!
Dupa 1961, oamenii de stiinta au inceput sa vorbeasca, pentru prima oara, de urme de arsenic desoperite in parul lui Napoleon. Intrebarea care se pune era: Napoleon a fost oare victima unei intoxicatii cronice cu arsenic , sau prezenta otravii era consecinta unei contaminari externe?
Drept urmare, teza unei eventuale otraviri a Imparatului a provocat discutii aprinse si cercetari minutioase. Dar marele merit il are dl. Ben Weider, presedintele Societatii Napoleoniene Internatioanale, care prin pasiunea si devotamentul sau fata de adevarul istoric si din respect fata de memoria Imparatului a inceput o ancheta fara precedent, punand in miscare o pleiada de oameni de stiinta si resurse.
Ultimele teste realizate cu cel mai performant echimapent de cercetare din lume, efectuate asupra unor suvite de par, perfect identificate, ale lui Napoleon Bonaparte, de catre doi toxicologi de reputatie internationala, doctorul Pascal Kintz, de la Institutul de medicina legala din Strasbourg si vice-presedinte al The International Association of Forensic Toxicologists (Asociatia internatioanal de toxicologie si medicina legala) si profesorul Robert Wenning de la Universitatea din Luxenburg, au concluzionat urmatorul verdict: arsenicul care se distruge, a ajuns impins de fluxul sangvin chiar in mijlocul firului de par, ceea ce constituie proba de necontestat a unei otraviri prin ingerare.
Aceste rezultate, care infirma definitiv teza unei contaminari externe a parului lui Napoleon, prin produse de conservare, a fost oficial prezentata de doctorul Kinz si de profesorul Wenning colegilor lor din lumea intreaga in timpul celui de-al patrulea Simpozion International al Asociatiei, simpozion care s-a tinut la Melbourne, in Australia.
Teza unei posibile otraviri. La 5 mai 1821, Napoleon Bonaparte a murit pe insula Sf. Elena unde a fost deportat de guvernul englez. Cauza oficiala a decesului – si singura admisa in Franta este ca decesul a survenit in urma unui cancer la stomac. In 1955 apar primele suspiciuni, dupa ce se publica Memoriile Valetului Imparatului Napoleon, Louis Marchand.

Un stomatolog suedez din Gotegorg, Sten Forshufvud, care a facut studii de toxicologie la faculatatea de la Bordeaux, a lansat ideea ca Napoleon nu a murit din cauza vreunei boli, dupa cum se sustinuse pana atunci. Intr-adevar, unele simptome descrise in carte prezentau semne clare ale unei intoxicari cronice cu arsenic. In 1961, el a reusit sa procure o suvita din parul lui Napoleon de la un istoric napoleonian reputat, comandantul Henry Lachovque, si reusit sa-l analizeze cu ajutorul unui om de stiinta, profesorul Hamilton Swith, care lucra la departamentul de medicina legala de la Universitatea din Glasgow.
Parul a fost supus unui bombardament de neutroni, permitand astfel activarea arsenicul intr-o asa masura incat putea fi masurat cu o foarte mare precizie. Experienta a relevat prezenta unei puternice concentratii de arsenic. Mai tarziu, s-au facut analize si pe alte mese din parului lui Napoleon, mesele fiind obtinute din diferite parti ale globului. Concluzia a ramas aceeasi.
Ben Weider intra in actiune. Crescut in cultul lui Napoleon de catre tatal sau, omul de afarceri international Ben Weider a fondat in 1995 Societatea Napoleoniana Internationala pentru a face cunoascuta mai bine adevarata personalitate a Imparatului. Prezenta in peste 40 de tari Societatea numara astazi peste 500 de membri.
D-l Weider l-a contactat pe suedez in anul 1963 si s-au intalnit apoi in 1966. In fine, in 1974, Ben Weider intra in scena pentru a face sa progreseze cercetarile privind teza enuntata. In 1995, laboratorul FBI concluzioneaza: Cantitatea de arsenic prezenta in parul analizat concorda cu o otravire pentru arsenic…
Ben Weider a scris trei carti pe acest subiect. La 4 mai 2000, a organizat un colocviu pentru a prezenta rezulatatele obtinute de FBI expertilor francezi in toxicologie si spcialistilor epocii napoleniene. Dar istoricii francezi nu au acceptat oficial analizele facute de FBI, cu toate ca istoricii straini, precum David Chandler sau Donald Horward, au facut-o. In noiembrie 2002, in numarul 1022, revista Sience Vie a publicat un dosar cu titlul: Exclusiv, Napoleon nu a fost asasinat.
Cu alte cuvinte, se respingeuau clar analizele facute de oamenii de stiinta de la Institutul de Medicina Legala din Strasbourg in anul 2000, ca fiind complet eronate! Motivul? Pentru ca tehnologia folosita nu fusese validata de tribunalele internbationale. Evident absurd!
In toamna lui 2003, au fost facute alte analize in marele ducat de Luxemburg, cu Nano-SIMS (Nano Secondary Ion Mass Spectrography), un dispozitiv utilizat in cercetarea pura. S-a recurs la el exclusiv datorita polemicii… Parul a fost bombardat cu ioni de cesiu, pentru a se stabili lungimea de unda specifica a arsenicului – un fel de cartografiere a esantionului. FBI-ul folosise o metoda de absorbtie atomica, suficienta insa poentru a demonstra otravirea! Lucru esential: cele doua metode utilizate au relevat o foarte buna corelare intre concentratiile masurate prin absorbtie atomica si cele observate in Luxemburg cu Nano-SIMS.
Concluzia definitiva: Napoleon a fost otravit prin arsenic si prezenta arsenicului in mesele analizate nu se datoreaza unei contaminari externe. Incapatanarea unor istorici napoleonieni francezi nu poate in nici un caz schimba realitatea stiintifica. Meritul urias apartine, fara indoiala, pasiunii cu care Ben Weider a cautat sa afle adevarul…

MOZART

Mozart a murit la Viena la 5 decembrie 1791. Imediat au circulat zvonurile cele mai nebunesti : complot francmasonic, razbunarea lui Salieri, rivalul marelui compozitor sau faptul ca el a avut un vizitator straniu. La 10 decembrie 1791 toata Viena sporovaia despre desfigurarea pe care o suportase sotia unui grafier de la tribunal, Franz Hofdemel, Magdalena, rivalul lui. Vienezii i-au spus fara ezitare: Mozart.
Tanara femeie era gravida! Numai ca fantasticul compozitor murise la 5 decembrie…Hofdemel era francmason, prieten si frate al lojei compozitorului si nu putea sa ignore nefericirea sa, in timp ce zvonurile din Viena, puse pe seama familiei sale, nu mai conteneau. Sotia lui fusese amanta lui Mozart. Dupa 5 zile de la moartea acestuia, el se razbunase intr-un mod cat se poate de bizar pe sotia sa. Putine persoane au insotit pe autorul Flautului fermecat la capela catedralei Saint-Etienne (printre ei, rivalul sau, arhicunoscutul compozitor Antonio Salieri).
Dar in cimitirul Saint-Marx, nimeni…Nici chair vaduva lui Mozart, Constance, aflata la capatul nervilor. Indiferenta a fost qvasi generata pentru un om deosebit, din pacate. Joseph Haydn, pe atunci in varsta de 59 de ani scria la Londra extrem de emotionat: „Mult timp am fost trist de moartea lui Mozart; nu puteam sa cred ca Providenta a chemat atat de repede intr-o alta lume un om fara egal”. Beethoven impartasea opinia superbului compozitor Haydn. Salieri, la randul sau a declarat: „un geniu atata de mare a murit, este fara indoiala pacat pentru el, dar bine pentru noi, ca ne-ar fi luat cu siguranta painea de la gura daca ar fi continuat sa traiasca!”

Dar la o saptamana dupa moartea lui Mozart a aparut un zvon extraordinar. Ziarul praghez „Saptamana muzicala” lansa tulburatoarea idee: Cum corpul lui Mozart s-a umflat dupa moartea sa, se poate crede ca a fost otravit. Legenda a cunoscut insa si alte versiuni. Una dintre ele spune ca Mozart ar fi primit acasa un inger al mortii: un mesager misterios imbracat in gri care a comandat muzicianului, in iulie 1791, propriul sau Requiem, neterminat.
Amatorii de comploturi au explicat insa crima printr-o razbunare francmasonica. De ce? Pentru ca el dezvaluise in „Flautul fermecat” mistere interzise profanilor. Dar majoriatatea suspiciunilor planau desigur asupra lui Salieri, concurentul lui Mozart. Cu toate acestea, nici una dintre aceste ipoteze nu a rezistat analizelor. Moartea lui este considerata una romantica si oamenii vremii sale aveau nevoie de asa ceva, se pare.
Sa vedem insa ce s-a petrecut in ultimele zile ale lui Mozart. Anul 1790 a fost teribil de rau pentru el. Dupa o comanda imperiala, in ianuarie, la 20 februarie a murit imparatul Joseph al II-lea. Doliul general interzicea concertele. Noul imparat, Leopold al II-lea, nu avea nici o simpatie pentru luminati, scriitori, poeti, filozofi si muzicieni. La asta se adauga problemele de sanatate ale lui Mozart si ale sotiei sale, Constance (care se ducea la tratament la Baden). Toate acestea costau mult. Obosit, fara contracte, disperat sa obtina o remuneratie fixa (macar), muzicianul compune relativ putin (in total 12 opere) si simpte acut lipsa banilor.
La inceputul lui 1791, Mozart incepe totusi sa lucreze, fiind incurajat si de Haydn de la Londra. Are 35 de ani. In ultimele sale 10 luni, Mozart semneza aproape 30 de opere printre care Flautul fermecat si Requiem. Problemele sale de sanatate sunt coroborate si cu o depresie profunda, o oboseala accentuata si o rezistenta scazuta la infectii (o epidemie loveste Viena). Mozart raceste grav. Mainile si picioarele i se umfla, prezinta semnele unei paralizii. Pe 28 noiembrie 1791 pare deja condamnat. Intr-adevar moare pe 5 decembrie, dupa miezul noptii, la ora 1:55, datorita unei insufciente renale si hipotensiune. La acestea se adauga si uremie si o hemoragie cerebrala. Nici vorba de complot moasonic!
In Flautul fermecat, dincolo de simboluri si cifre de initiere, nu se dezvaluie nimic. Cat despre mesagerul misterios, in 1963, s-au descoperit documente care au lamurit in mod clar aceasta poveste. Cel care i-a comandat lui Mozart sa scrie Requiem-ul era intendentului contelui von Walsegg, care isi pierduse sotia si vroia sa-i onoreze amintirea printr-o messa a mortii lor. Acesta l-a platit bine pe Mozart. Opera a fost jucata oficial pentru prima oara in decembrie 1793, sub numele de Walsegg.
A treia legenda: Salieri, compozitorul curtii, directorul teatrelor, stapanul capelei imperiale, sefului „Societatii muzicienilor”, destul de talentat, mereu delicat cu Mozart, dar temator de a iesi din gratiile imparatului in favoarea tanarului sau rival. Mozart a pretins insa ca Salieri il persecuta…a declarat chiar ca acesta vroia sa-l otraveasca. Dar nimeni nu l-a luat in seama. Mozart era profund preocupat de legenda sa, cultivand misterul.Etern copil, compunand ca si cum ar respira, el ne apare ca un adevarat model romantic. La moartea lui, Constance Mozart are 29 de ani. Ea va sustine primele doua biografii consacrate sotului sau. Una scrisa de meticulosul Georg Nikolaus Nissen, un diplomat danez cu care se va castori in 1809. Salieri va muri in 1825, neurastenic si banuit a fi vinovat de otravirea marelui Amadeus Mozart.

GHILGAMES

Epopeea lui Ghilgames a fost scrisa acum 4500 de ani. Se pare ca arheologii au gasit de curand mormantul pierdut al regelui Ghilgames pe teritoriul Irakului de astazi.
O expeditie germana a descoperit ceea ce este presupus a fi intregul sit al orasului Uruk, incluzind mormantul regeleui. Nu pot afirma ca este mormantul regelui Ghilgames, dar „este foarte asemanator cu ceea ce este descris in epopee”, a declarat Jorg Fassbinder, de la departamentul bavarez al momumentelor istorice din Munchen.
„Am gasit chiar in afara orasului, in mijlocul vechiului curs al Eufratului, resturile unei constructii care ar putea fi interpretata ca un mormant”, a adaugat el. Aceasta descoperire surprinzatoare, din anticul oras aflat in desertul Irakian, a fot posibila datorita tehnologiei moderne: prin obsrvarea diferentelor de magnetizare intre caramizi si sedimente, se poate observa sub-solul, apoi magnetograma da un plan precis al orasului.

Ceea ce este uimitor este ca s-au gasit alte structuri descrise in epopee (gradini, case de tip babilonian), insa descoperirea cea mai fantastica este un sistem incredibil de sofisticat de canale. Arheologii au comparat orasul Uruk cu o Venetie in desert.

%d blogeri au apreciat: