Archive for august 2014

COINCIDENTE?

În data de 19 martie 1965 moare Gheorghe Gheorghiu Dej, în locuința sa din bulevardul Aviatorilor. Cancerul galopant care l-a răpus a dat naștere la multe semne de întrebare. Se vorbește despre o moarte prin iradiere. El primise cadou o piatră, o bucată de uraniu, care era așezată pe biroul său. Piatra provenea de la o societate rusească care se ocupa cu astfel de extracții.

Pentru ruși, el devenise o persoană incomodă, prea rebelă, care nu mai răspundea așa cum trebuia comenzilor Moscovei.

Interesant este faptul că o parte din apropiații lui Dej care frecventau în mod curent biroul acestuia au decedat la scurt timp, prezentând aceleași simptome de boală. O altă moarte la fel de ciudată este aceea a lui Antonie Iorgovan, senator și părintele Constituției. Acesta a murit din cauza unui cancer galopant, iar pe patul de moarte a spus că a fost iradiat. Iorgovan devenise incomod după ce într-un interviu atacase înalți oameni politici, dar făcuse dezvăluiri despre masoneria românească și orientarea sexuală a unora dintre aceștia.

O altă moarte controversată este cea a lui Nicu Ceaușescu. Sunt voci care vorbesc despre iradierea sa cu uraniu. Profesorul Ioan Ursu a primit o piatră de uraniu, necesară cercetărilor sale, de la laureatul premiului Nobel pentru fizică. Nicu a luat această piatră, a ținut-o în buzunar o bună perioadă de timp, după care în 1986, starea lui de sănătate s-a deteriorat. Deasupra orașului Hiroshima, în 1945 a explodat celebrul Little Boy lung de circa trei metri și cu o greutate de 4,5 tone. Conținea 63 de kilograme de uraniu și a explodat la 500 de metri deasupra orașului.

Au murit pe loc 70000 de persoane și alte 1500 după impact. La Nagasaki a fost lansată bomba Fat Man care conținea șase kilograme de plutoniu. Au murit între 45000 și 70000 de oameni. Ambele explozii s-au produs conform unui plan dinainte stabilit. Ele au avut ca scop distrugeri materiale, menajând contaminarea solului.

Exploziile produse la 500 de metri înălțime, au determinat disiparea norului radioactiv și menajarea solului. În aprilie 1986, reactorul patru de la Cernobîl a explodat. Radiațiile au fost de 400 de ori mai mari decât în Hiroshima. Iată câteva lucruri pe care autoritățile nu le-au făcut publice.

Acest accident a fost singurul de nivelul 7 pe scala Internațională a Evenimentelor Nucleare. Este considerat cel mai mare dezastru provocat de om, din toate timpurile. În jur de 97% din materialul radioactiv a rămas într-un sarcofag care nu este în stare bună. Acesta prezintă fisuri mari prin care intră șobolani iar în interior sunt țânțari, mult mai mari decât cei obișnuiți. Un raport realizat arată că sarcofagul nu ar rezista unui cutremur de 6 grade pe scara Richter. În Belarus a ajuns 70% din contaminarea de la Cernobîl.
Ploaia radioactivă a ajuns până în Irlanda. Șapte milioane de oameni primesc recompense materiale după acest dezastru.
Se spune că acest dezastru a fost semnul dizolvării URSS. Pentru reducerea efectelor exploziei, au fost mobilizați 500000 de oameni, numiți lichidatori sau bio-roboți. Nu se știe exact câți mai sunt în viață.

Un document clasificat, scos recent la iveală, dovedește că fostul șef al KGB, Iuri Vladimirovici Andropov, semnala erori grave încă de la începutul construcției de la Cernobîl. Autoritățile nu au luat în seamă acest raport. Nevoia de energie era uriașă. După data dezastrului, toată zona orașului Cernobîl, dar și o suprafață de 30 km din afara acestuia au fost evacuate.

Cercetătorii au făcut studii pe animalele care au revenit după dezastru în acest habitat și au constatat că au creierul mai mic decât animalele care trăiesc în alte zone. Concluzia a fost că ele au capacitatea cognitivă redusă și implicit și durata de viață.
Cenușa și praful radioactiv au fost împrăștiate pe o suprafață de 200000 de km pătrați. Praful radioactiv produce omului mutații la nivelul ADN și transmiterea acestor mutații generațiilor viitoare.

Paradoxal, în zona Cernobîlului trăiesc 200 de persoane, care în aparență duc un trai normal. Nu putem trece cu vederea anumite versete din Biblie, Apocalipsa lui Ioan, în care se vorbește despre Steaua Pelin. În rusă pelin se traduce cu cernobîl. În aceste versete se spune că această stea a căzut, a otrăvit ape și au murit oameni și animale pentru că apele și solul au devenit amare.
Reactorul patru de la Cernobîl, acolo unde s-a produs dezastrul se numea Pelin. Coincidență, hazard sau realitate?

http://www.obiectiv.info

VIRUS NOU?

Un savant cunoscut pentru experimentele sale cu virusuri extrem de periculoase a finalizat cel mai riscant proiect, obţinând o tulpină patogenă care poate păcăli sistemul nostru imunitar

Se numeşte Yoshihiro Kawaoka şi este profesor la Universitatea Wisconsin-Madison. Acesta a devenit celebru după ce a recreat un virus foarte asemănător celui al gripei spaniole din 1918, care a ucis atunci 50 de milioane de oameni.

Acum, el a manipulat genetic virusul gripei H1N1 care a produs pandemia din anul 2009, obţinând astfel o tulpină care este imună la anticorpii produşi de sistemul nostru imunitar.

Cu alte cuvinte, specia noastră este complet lipsită de apărare în faţa acestui nou virus, iar o pandemie ar avea efecte devastatoare, scriu cei de la The Independent.

Savantul a vrut să facă acest experiment special ca să vadă ce modificări genetice apar în tulpina virusului. Studiul nu a fost încă publicat, dar unii cercetători sunt de-a dreptul îngroziţi.

Virusul a ucis 500.000 de oameni într-un singur an, arătând astfel potenţialul său pandemic, iar de atunci cei mai mulţi oameni au dezvoltat o formă de imunitate la el, boala manifestându-se mai puţin grav, ca o simplă gripă sezonieră.

Acum, Kawaoka a îndepărtat prin manipulare genetică singură noastră apărare în faţa acestui agent patogen. Acesta a declarat că a reuşit astfel să observe exact secţiunile cheie ale virusului care îl fac imun la anticorpii umani, astfel că acum pot fi concepute vaccinuri mai eficiente.

Conducerea universităţii a asigurat în repetate rânduri că nu există riscul că virusul să scape accidental din laborator.http://observator.tv

MISTERELE ROMANIEI

/>

” />

” />

DOSARUL ROSIA MONTANA

Sesizări pe care SRI le făcea cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională

Procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea, face dezvăluiri incendiare pentru Cotidianul.ro cu referire la dosarul “Roșia Montană” pe care îl instrumenta ca ca procuror militar în secţia parchetelor militare.n 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluţia lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, „când am dorit, pe uşa din faţă, pe unde am şi intrat”. A instrumentat şi dosarul Roşia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.

Informațiile din dosarul “Rosia Montană”, conform declarațiilor procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea vi le prezentăm mai jos:
„Asasinii economici” ai Roşiei Montane

Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională.
Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC

În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării şi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe nişte dischete, după care acest ofiţer îşi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi devine unul dintre directorii Gabriel Resources.

Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale.

Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi Roşia Montană.
Ce am constatat, domnule?
Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş

Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră.

Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.r. – fost Vasile Timiş), care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România.
Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect

Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiş vine în România, i se deschid toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană.
Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril

Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiş – un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands -, şi Regia Cuprului şi Aurului Deva.

La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Tot aici îl cunoaşte pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daţi seama -, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări…

Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!

Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.
C.P. Tăriceanu şi R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources

Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă reexploatarea haldelor de steril, domnule!
Reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată…

Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM…

Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte.

La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată dobândeşte dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!
Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare…

Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare.
Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză

Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată face nişte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuţie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză.

Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport.

Şi vin doi ofiţeri SRI la mine şi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu.

După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus:

”Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!”

– ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect.

Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?

Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare.

Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru.
Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine!

E un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.

Cam aşa ceva…

Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea:

“Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “.

Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.

80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?

80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului.
Au mărit perimetrul minei de câteva ori

Pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până la acest moment, mina Roşia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km², până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. La final perimetrul este de 42,3 km².

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?
Suspiciune de fraudă bursieră
Frauda bursieră – delict federal

Deci ei au listat la bursă o fantomă…

Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.

Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecţiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice a lui Tender şi alte ceva documente.

În 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat.

Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea.

Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american.
Proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia

A fost tradus fără precizarea „proiect” şi legalizat, şi alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii.
Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO
Nu dai aurul, nu intri în NATO

Era evident faptul că se încearcă muşamalizarea…

Găsisem o fraudă uriaşă.

Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent.

M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, şi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală.

Domnul Joiţa Tănase îmi spune:

”Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră”.

Zic: ”Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul”.

„Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu”,

– mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.

N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru.

Doamna preşedintă îmi spune următorul lucru…

„Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”.

Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!

Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!
Aveţi câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?

Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane.
„Acoperire” la nivel înalt…

Prin atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului.
Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni

În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist!

În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană trebuie să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţenia de toamnă” prin mai toate instituţiile…
Suntem în război, domnule colonel?

În primul rând vreau să vă spun un lucru.

Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial; interese străine de România.

Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.

– Procuror militar col. (r) Gheorghe Oancea.

Sursă: Cotidianul.ro

ROSIA MONTANA

O echipa de geologi a facut sapaturi la Rosia Montana, in luna februarie a anului 2012, in una dintre galeriile descoperite de agatarsi, acum 5500 de ani. Au gasit aici o bucata uriasa din piatra, cu o compozitie de 15% praf de granit, 30% wolfram si 55% pulbere de aur, scriu cei de la sport.ro.

Agatarsi au fost stramosii dacilor si au locuit in spatiul in care se afla acum Romania. Herodot a fost primul care a relatat despre acest popor enigmatic, format din oameni foarte luxosi, care se tatuau si purtau bijuterii din aur.

Lespedea care este perfect slefuita avea o lungime de 12 metri, o latime de 6 metri si o inaltime de 3 metri, cantarind cu aproximatie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decat a fost estimata “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperita la Baalbek, numai aurul continut in ea reprezentand cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decat s-ar fi putut obtine prin reciclarea integrala timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Rosia Montana in urma exploatarilor aurifere, si de 150 de ori mai mult decat tot aurul extras de la suprafata si din toate galeriile de agatarsi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari si de romani la un loc.

Rosia Montana, pazita de giganti!

Ceea ce socheaza si mai tare este locul unde a fost facuta aceasta uluitoare descoperire. Lespedea a fost gasita in Galeria Hiperboreana, aflata pe Valea Cornei, sub satul Corna de la Rosia Montana. Acest loc a fost cercetat in urma cu 36 de ani iar datorita uluitoarelor descoperi arheologice si antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost inchisa si apoi sigilata la comanda Securitatii.

Minerii care au fost chemati sa sape in aceasta galerie au murit. Doar 4 oameni au mai ramas in viata. Unul dintre ei, Ion Mois, povesteste despre acea noapte pe care nu o va putea uita niciodata.

„Am gasit un os urias. Nu mai vazusem asa ceva”

„Poate ca nu trebuia sa zic nimic, ca doara am jurat la comunisti, dar eu ma trag de fel din Albac, chiar din neamul de moti al lui Avram Iancu, asa ca nu pot sa tac. Uite cum a fost: in iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul sef si am primit dispozitie sa redeschid, sa consolidez si sa electrific vechea galeria 13, ramasa inchisa inca de pe vremea austroungarilor, urmand ca dupa consolidare sa vina doi tovarasi geologi sa prospecteze. Galeria era veche, ramasa asa neexploata inca de pe vremea agatarsilor, care la vremea aceea scoteau din ea si prelucrau aurul si argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole inainte sa ajunga romanii stapani pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le placea lor sa le spuna. E drept ca se vad urme de cautare si din partea romanilor, dar este limpede ca ei s-au lamurit foarte repede si ca au abandonat. Lucrarile de consolidare si electrificare au durat aproape pana in vara lui 76 si am avut niste probleme cu golirea de apa a unei parti a galeriei care se inundase. Atat valvele din mina cat si electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor.

Tot atunci am gasit si un os spalat de ape, asa de mare, cum nu ne mai fusese dat sa vad niciodata. Nici ortacii mei nu mai vazusera. Dupa ce l-am aratat directorului minei acesta l-a predat securistului Intreprinderii Miniere de Stat Rosia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Ca unde era osul cand l-am gasit? Ca in ce pozitie? Ca cine a mai fost cu noi in mina? Ca cine mai stie de existenta lui? Cati am intrat si cati am iesit din sut in ziua aia? Ma rog, tot felul de intrebari aiuritoare ca sa ne sperie si sa ne faca sa tacem. Am tacut cu totii evident iar dupa ce ne-a pus sa semnam declaratiile, ne-au trimis inapoi in galerie. acasa n-am suflat o vorba. Mi-era frica pentru ai mei.

„Un schelet urias de 10 metri”

Atunci cand treaba noastra a fost terminata au intrat in mina doi oameni de la Bucuresti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu stiu, dar asaaa… ca la vreo saptamana, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tanar, cu o cicatrice la ochiul stang, care a zis ca e arheolog. La doua zile dupa el au venit o echipa intreaga de civili daar si cativa arheologi cu niste echipamente cam ciudate, impreuna cu un echipaj de Militie care a blocat accesul la galeria 13 si a inceput sa ne controleze noua legitimatiile la poarta. Dupa inca vreo luna jumate am fost chemati din nou, eu si ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidari si care deja semnasem declaratiile, sa caram sterilul din fundul galeriei 13 si sa-l scoatem cu vagonetele afara din mina.

Atunci am vazut grozavia. Arheologii scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte cu picioarele stranse. Osul pe care il gasisem eu era legat cu o funda rosie si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama da’ ce mai vertebra! Civilii se foiau de colo-colo! Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densusianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare ca sa-si vada ala cu Densusianu de treaba, ca Densusianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu si cu securitatea.

„Scheletul asta pleaca la Moscova!”

Altul, si asta era arheologu cel tanar, ca l-am recunoscut dupa cicatrice, a scapat una cum ca scheletu ala era de hiperborean si ca ar putea fi chiar stramosul nostru! „ Nu se poate tavarisce! Ce hiperborean visezi!” – a racnit la el unul gras in haine de piele si cu accent rusesc! – „Omul se trage din maimuta! Unde ai mai pomenit tu maimuta de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul asta pleaca la Moscova!… Ia luati-l pa reactionaru’ asta d-aici! Bistro, bistro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toti. Doi gealati au sarit pe el, l-au legat si l-au tarat afara din mina. „Ia hai! Strangeti, impachetati in lazi si duceti totul la gara! Si daca mai sufla vreunul vreo vorba v-arunc kaghebeu-n ceafa! ” Tot pe noi a cazut magareata cu stransul si cu caratul.

S-a facut dimineata cand am terminat de impachetat, de carat si de urcat lazile in tren. Dar nici pe noi nu ne-au lasat sa mai mergem acasa. Ne-au suit in doua dube fara geamuri si ne-au dus undeva. Unde?, nu stiu…. Dar stiu ca am mancat bataie vreo saptamana incheiata si ca m-au pus sa semnez ca n-am vazut si ca nu cunosc nimic, ca am un unchi legionar care e bandit si impusca securisti prin munti si mi-au zis ca daca suflu vreo vorba imi salta nevasta si copiii iar pe mine ma baga in puscarie. Am semnat si am tacut, ce era sa fac…!? Nici cu ortacii mei pe care i-am intalnit din nou la mina nu am mai vorbit despre asta.

Ceva de bine totusi mi s-a intamplat dupa aceea. La o saptamana dupa ce m-am intors la mina, unul de-l aveam mereu coada dupa mine cand intram si ieseam din sut, a venit la birt si s-a asezat la masa mea. Cinstit sa fiu cand l-am vazut mi-a inghetat sangele in vine. „Uite Ioane, – mi-a zis -, si eu sunt mot ca si tine. Si tot ca si la tine, neam de neamul meu au fost baiesi la Rosia Montana. Am fost acolo cand s-a descoperit scheletul uriasului. Acum e la Moscova. Eu ca si tine am fost martor. Ia plicul asta si pastreaza-l ca pe ochii din cap. Inauntru ai poza. Sa stii de la mine ca acolo in galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, stramos de-al nostru. Pastreaza poza si arat-o nepotilor tai. Eu nu stiu daca scap pentru ca am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi astia din securitate care nu ne speriem asa de usor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu ma cunosti. Nu ti-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat si a iesit repede pe usa. Doar doua zile l-am mai vazut cum pasea ca o umbra in urma mea, apoi nu l-am mai vazut niciodata . Dar mai am in schimb poza cu hiperboreanul de la el”.

O descoperire asemanatoare a fost facuta si in Grecia, iar ramasitele gasite au disparut la fel de repede.http://cultural.bzi.ro

Home Bizar Orasul subteran al zeilor din Rosia Montana
Orasul subteran al zeilor din Rosia Montana
Oct 11th, 2013 · 67 Comments

La începutul anilor 1990, subsolul din zona Carpaților Occidentali a fost sondat de un satelit rusesc, care căuta situri antice și preistorice. Cu această ocazie, s-a descoperit un imens oraș subteran, întins pe o suprafață de peste două sute de kilometri pătrați, foarte bogat în aur.

În zona numită Vârtoape din Munții Orăștiei, pe o suprafață de aproximativ patru kilometri pătrați există șaptezeci și cinci de gropi conice, de diferite dimensiuni (unele cu diametre de până la șaptezeci de metri), din care pleacă mai multe tuneluri către munții din apropiere (unul ajungând chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, traversând munții în două zile).

În zona Vârtoape, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele, precum camerele unei locuințe, multe dintre ele comunicând cu platoul de deasupra prin drumuri antice. În această zonă și în imediata apropiere se află vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare făcute din andezit (piatră pe care astăzi o putem tăia doar cu diamantul), construcții cu o vechime mult mai mare decât cele de la Sarmizegetusa, acolo aflându-se centrul mega-orașului pre-dacic.

Acest oraș subteran se întinde nu numai sub Sarmizegetusa Regia, ci și sub Simeria (locul de origine al sumerienilor), Tărtăria (unde s-a descoperit cea mai veche scriere din lume), Deva (zona din care au plecat arienii în Asia) și Roșia Montană. În Pergamentul Secret, Radu Cinamar vorbea despre un tunel foarte lung sub munții Orăștiei, la capătul căruia s-ar afla o cameră imensă din aur pur, în care s-au descoperit o lumină albastră stranie și șapte scaune capabile să susțină umanoizi de aproape trei metri înălțime. Referiri la acest oraș subteran se întâlnesc și în poveștile grecilor antici, care spun că în ținutul arimilor (adică în aceeași zonă) locuia în vremurile de demult gigantul Typhon, bine ascuns sub pământ, închis acolo de către Zeus.

În Teogonia, Hesiod scria că în țara Arima trăia Echidna, o creatură jumătate nimfă și jumătate șarpe, ce locuia într-o peșteră adâncă, făcută de zei, ce seamănă cu un palat strălucitor, de unde păzea întreg ținutul. De altfel, grecii antici considerau că în subsolul Carpaților Occidentali se afla Tartarul, lumea subterană în care au fost închiși titanii, primii zei, probabil fiind vorba despre acest uriaș oraș subteran. S-a descoperit și că nu doar sub Munții Apuseni, ci sub întregul lanț Carpatic de pe teritoriul țării noastre, există o rețea întreagă de tuneluri, despre care legendele dacice susțin că au fost construite de zeul Zamolxis pentru a proteja ținutul și poporul dac. Iar Roșia Montană se pare că reprezintă intrarea principală în acest oraș subteran al zeilor.

În luna februarie a anului 2012, o echipă româno-canadiană de geologi urmărea rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană. Atunci, echipa a făcut aparent din întâmplare o descoperire colosală, ce ar putea modifica istoria omenirii dacă s-ar face publică.

Geologii români și canadieni au descoperit la baza galeriei cavernecapătul dreptunghiular al unei lespezi aurii, care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, rezultatele de laborator au arătat că era vorba despre o piatră compozită, obţinută după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale, compusă din 15% praf de granit, 30% wolfram și 55% pulbere de aur de 50 de karate. În luna aprilie, în timpul discuțiilor purtate cu ușile închise la Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, canadienii au cerut ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă urgent. Românii au fost de acord cu păstrarea secretului, însă au insistat să continue cercetările și să trimită acolo o echipă de arheologi.

Zona a fost închisă imediat cu sârmă ghimpată și pusă sub pază. De la începutul lunii mai până pe 23 iunie s-au derulat în secret săpăturile în jurul lespezii. Măsurătorile au stabilit faptul că aceasta, perfect șlefuită, cântărea aproximativ 1.700 de tone (cu 100 de tone mai mult decât cea de la Baalbek, în Liban), avea o lungime de 12 metri, o lățime de 6 metri și o înălțime de 3 metri, iar aurul din ea reprezenta 935 de tone, de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras la Roșia Montană de daci, romani, austro-ungari și români la un loc.

Într-un final, lespedea a fost segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere și transportată noaptea, sub escortă militară, spre o destinație necunoscută. Din anumite informații reiese că fragmentele au ajuns la Combinatul Siderurgic din Galați, unde au fost topite și transformate în lingouri de aur și wolfram, despre care nu se știe unde au fost depozitate.

Un lucrător care a participat la dezmembrarea lespezii susține că un bătrân arheolog de prestigiu, ce avea o cicatrice în colțul ochiului stâng, a realizat un set de fotografii, care au fost date spre studiu unui paleolingvist, ce a atras atunci atenția autorităților că lespedea are o valoare istorică și culturală inestimabilă nu doar pentru români, ci pentru întreaga omenire.

Ca argument, în respectivele fotografii se poate observa că întreaga suprafață a lespezii era acoperită de o scriere în basorelief de culoare verde smarald, total necunoscută, posibil pelasgă. Cu toate acestea, autoritățile române au ignorat atenționările paleolingvistului și au dispus tăierea și topirea lespezii, urmând ca, după vânzarea aurului, să primească 19,31% din câștig, conform înțelegerii cu partea canadiană.

Bătrânul arheolog, care a ales să-și păstreze ascunsă identitatea, a declarat presei la vremea respectivă: „Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puţ cu diametrul de 4 metri, în interiorul căruia cobora o scară elicoidală, ale cărei trepte erau săpate în pereţii puţului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puţului emana o lumină lăptoasă, violacee.Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme din uimire, în afara paleolingvistului care s-a precipitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni n-a mai avut curajul să coboare ca să vadă ceea ce se afla în puţ, iar a doua zi era deja prea târziu. Am aşteptat cu toţii ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scânduri intrarea în puţul care ducea spre interiorul muntelui, au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi a fost închisă gura puţului exterior, precum şi intrarea în galeria săpată în vremuri imemoriale de agatârşi.

Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toţi martorii care au asistat la prelevarea lespezii și la descoperirea puţului din adâncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea «secretului de stat» şi am plecat cu toţii, speriaţi, înapoi pe la casele noastre”. La sediile Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, nimeni nu ştie nimic, domnind peste toți o tăcere ca de mormânt. Există voci care susțin că persoane sus-puse de la Guvern au muşamalizat afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheolog şi cu lucrătorul martor a fost pe 28 iulie 2012, cei doi dispărând apoi fără urmă.

Galeria unde a fost descoperită lespedea, aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roșia Montană, a fost supranumită Galeria Hiperboreeană. Ea a mai fost cercetată în 1976 și, după o descoperire uluitoare, a fost sigilată de către Securitate. Dintre cei care au participat atunci la săpături, doar patru persoane mai sunt astăzi în viață. Trei dintre ei refuză să-și amintească întâmplarea de acum 37 de ani, doar unul dintre ei, Ion Moiș, fost șef de echipă, a acceptat să rupă tăcerea.

Iată ce a povestit el Presei: „Poate că n-ar trebui să zic nimic, că doară am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moţi al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost: În iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziţie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galerie 13, rămasă închisă încă de pe vremea austro-ungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexploatată încă de pe vremea agatârşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum spuneau ei. E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar e limpede că s-au lămurit repede şi au abandonat. Lucrările de consolidare şi electrificare au durat până în vara lui ‘76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părţi a galeriei care se inundase. Atât valvele din mină, cât şi electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu mai văzusem niciodată. După ce l-am arătat directorului minei, el l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roşia Montană, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziţie? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai ştie de existenţa lui? Câţi am intrat şi câţi am ieşit din şut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări, ca să ne sperie şi să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toţii, iar după ce ne-au pus să semnăm declaraţiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei. Când treaba noastră a fost terminată, au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşa, ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el, a venit o echipă întreagă de civili dar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnaserăm declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu vagonetele afară din mină. Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă, da’ ce vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii îşi notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alţii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu’ Densuşianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul a sărit cu gura mare că să-şi vadă de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu’ şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologul cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scăpat una cum că scheletul ăla era de hiperborean şi că ar putea fi chiar strămoşul nostru! «Nu se poate tavarişce! Ce hiperborean visezi!» – a răcnit rosia_montana_sechelet_29021600la el unul gras în haină de piele şi cu accent rusesc! – «Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit tu maimuţă de 10 metri? Gata! Scheletul ăsta pleacă la Moscova! Ia luaţi-l pă reacţionaru’ ăsta d-aici!». Atunci ne-a cuprins groaza pe toţi. Doi gealaţi au sărit pe el, l-au legat şi l-au târât afară din mină. «Ia hai! Strângeţi, împachetaţi în lăzi şi duceţi totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă!». Tot pe noi a căzut măgăreaţa cu strânsul şi cu căratul. S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde, nu ştiu. Dar ştiu că am mâncat bătaie şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac… Nici cu ortacii mei n-am mai vorbit despre asta. Ceva de bine totuşi mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram şi ieşeam din şut a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu, când l-am văzut, mi-a îngheţat sângele în vine. «Uite Ioane, – mi-a zis – şi eu sunt moţ ca şi tine. Şi tot ca şi la tine, neam de neamul meu au fost băieşi la Roşia Montană. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Ca şi tine, am fost și eu martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai poza. Să ştii de la mine că acolo, în galerie, era scheletul unui dac, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoţilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap, pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar de noi, ăştia din securitate, care nu ne speriem aşa de uşor, se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ţi-am dat nimic! Ai priceput?». «Da, am priceput!». S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată. În schimb, mai am poza cu hiperboreanul de la el”.

Așadar, deasupra lespezii extrase în 2012 se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriașului, în Galeria 13 sau Galeria Hiperboreeană. Iar același arheolog cu cicatrice în colțul ochiului stâng a fost martorul ambelor descoperiri, din 1976 și 2012. La Roșia Montană se află intrarea în orașul subteran al zeilor, supranumit Tartar de către grecii antici.

Dacă în trecut secretele zeilor erau păzite întotdeauna de sfincși, creaturi mitice cu cap de Sfinxul-Rosiei-Montaneom, corp de leu, picioare de taur și aripi de vultur, și la Roșia Montană există unul aparent natural. Sfinxul Roșiei Montane este situat pe unul dintre cele mai înalte puncte ale Masivului Cârnic și are două capete: unul mare și încă unul mai mic, numit Sfinxișorul, deasupra celui mare. Unii localnici chiar susțin că evreii nu vor putea pune mâna pe aurul nostru atât timp cât Sfinxul va păzi Roșia Montană. E posibil ca acest oraș subteran al zeilor să fie adevărata țintă a miliardarilor evrei George Soros și Beny Steinmetz?

Am aflat deja că amândoi au investit sume colosale pentru a-și pune ghearele pe Roșia Montană, am văzut implicarea SRI-ului atât în povestea copilului ucis pe 2 septembrie, cât și în descoperirea din Galeria Hiperboreeană. Am văzut implicarea clasei politice de vârf atât în mușamalizarea înțelegerii secrete cu evreii, cât și în regizarea crimei copilului, apoi în deturnarea atenției publicului către maidanezi. Am văzut și manipularea fără ascunziș a mass-mediei în aceste cazuri. Pentru a afla dacă interesul miliardarilor evrei este orașul subteran sau aurul (alături de celelalte metale prețioase), nu trebuie decât să aruncăm o privire către planul proiectului minier de la Roșia Montană.

Acesta este unul dintre cele mai mari proiecte de exploatare auriferă din lume, cu riscuri mult peste toate celelalte. În absolut toate țările Uniunii Europene se utilizează în astfel de exploatări aproximativ 1.000 de tone de cianuri; la Roșia Montană se dorește utilizarea a 13.000 de tone de cianuri pe an. Intervenția se va face pe un perimetru de 1.258 de hectare; se vor rade patru munți și se va săpa la o adâncime de 400 de metri, creându-se un crater gigantic, cu un diametru de aproximativ 8 kilometri, vizibil și de pe Lună.

Proiectul va duce la excavarea a 500 de milioane de tone de steril în urma utilizării cianurilor. În urma acestui proiect, România va rămâne pentru totdeauna cu un lac imens de cianuri (adică 215 milioane de metri cubi de cianuri), și un baraj ce ar trebui să reziste veșnic (lucru puțin probabil). Pentru întreținerea și supravegherea acestui baraj, Roșia Montană Gold Corporation ne oferă doar 150 de milioane de euro, deși Agenția de Mediu a Statelor Unite ale Americii a evaluat costurile la 2,6 miliarde de dolari. Exploatarea se va face la suprafață, nu în galerii ca până acum, distrugându-se aproape complet respectiva zonă. Deși sunt și alte tehnologii pentru extracția aurului, nepericuloase pentru mediu, cea cu cianuri este cea mai ieftină și cea mai periculoasă.

Evident că o firmă se gândește doar la profitul propriu, alegând cheltuieli cât mai mici. Și evident că jurnaliștii noștri cumpărați de evrei, precum Mihai Gâdea și Mircea Badea de la Antena 3, ascund publicului variantele alternative, încercând să ne convingă că extracția aurului cu ajutorul cianurilor este singura modalitate. Chiar un inginer chimist din Baia Mare a inventat încă din anul 2000 o metodă alternativă, care nici nu pune în pericol mediul, și este și mai eficientă, metodă respinsă de către Roșia Montană Gold Corporation. De ce evreii de la Gabriel Resources resping metodele alternative de extracție a aurului, unele chiar mai eficiente, preferând-o doar pe cea distrugătoare? De ce vor neapărat să folosească 13.000 de tone de cianuri pe an, când peste tot în lume este vorba doar despre 1.000 de tone? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: pentru a distruge zona. De ce și-ar dori distrugerea acelei zone?Nu poate fi decât un motiv viabil: pentru a bloca accesul către / din orașul subteran al zeilor. Am văzut deja că Securitatea a sigilat intrarea în Galeria Hiperboreeană încă din 1976 iar în 2012, după ce a fost extrasă enorma lespede, SRI-ul și armata au au cimentuit puțul care ducea spre interiorul muntelui, blocând și intrarea în galerie. Un imens lac de cianuri ar sigila intrarea către acel oraș pentru totdeauna. Nimeni nu ar putea intra vreodată acolo și, mai ales, nimeni și nimic nu ar putea ieși de acolo. Dacă miliardarii evrei de la Gabriel Resources urmăresc într-adevăr distrugerea intrării orașului zeilor și îngroparea acestuia sub 215 milioane de metri cubi de cianuri, de ce ar face asta? Pentru a afla răspunsul, trebuie să cunoaștem adevărata religie a evreilor, ascunsă maselor dar cunoscută la cel mai înalt nivel.http://www.efemeride.ro

TESLA SI HARP

” />Regretatul Carl Sagan (care are legătură cu acest film documentar): “Am creat o civilizație globală ale cărei temelii depind în mod fundamental de știință și tehnologie. Am făcut lucrurile astfel încât aproape nimeni să nu înțeleagă știința și tehnologia. O vreme, o să meargă și așa, dar, mai devreme sau mai târziu, acest amestec volatil de ignoranță și putere o să ne explodeze în față.”

Acest film documentar ridică următoarea întrebare: oare chiar găurim cerul? HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program – “Programul de Cercetare Activă a Cerului prin Frecvențe Înalte”) este un radioemițător (sau “radiator ionosferic”) controversat, despre care se crede că a fost construit pe baza descoperirilor lui Nikola Tesla și care funcționează sub comanda Laboratoarelor Philips ale bazei militare a Marinei americane din Gakona, Alaska.

Cu ajutorul HAARP, armata poate concentra o undă radio de miliarde de watts în straturile superioare ale atmosferei, în scopuri “de cercetare”. Această procedură creează unde radio de frecvență foarte joasă, care sunt reflectate înapoi spre Pământ, facilitând astfel comunicațiile cu submarinele și permițând “radiografierea” solului, pentru detectarea rezervelor de petrol sau a rezervelor subterane de rachete, spre exemplu.

Cu toate acestea, mai mulți cercetători afirmă că HAARP are efecte profund nocive, inclusiv crearea unor găuri de peste 45 de kilometri în atmosfera superioară a Pământului. Aceiași cercetători avertizează că este posibil să se fi modificat deja inclusiv câmpul magnetic al Pământului. Narat de actorul Martin Sheen, acest film documentar investighează programul HAARP, istoria și implicațiile sale și examinează pericolele și beneficiile tehnologiei radio cu frecvențe înalte și joase.http://www.filmedocumentare.com

CINE PORNESTE RAZBOAIELE?

Principala cauză a Revoluției din Statele Unite a fost “Legea privind moneda”, emisă de regele britanic George al III-lea, prin care coloniștii au fost forțați să își desfășoare afacerile doar cu bancnote imprimate de Banca Angliei, contra unei dobânzi. După Revoluție, SUA au adoptat un sistem monetar radical diferit, în care guvernul emitea propria monedă, astfel încât băncile private – precum Banca Angliei – să nu mai poată “sifona” bani prin dobânzile practicate.

Însă unica preocupare a bancherilor este să elaboreze noi scheme prin care să producă profit, iar aceștia cunosc foarte bine cât este de ușor să corupi conducătorii unei națiuni. La doar un an după ce Mayer Amschel Rotschild rostea odiosul motto “Dați-mi controlul asupra banilor unei națiuni și nu îmi pasă cine face legile”, bancherii au reușit să înființeze o nouă bancă centrală privată, numită First Bank of the United States (Prima Bancă a SUA).

Acest lucru a fost posibil, în mare parte, prin eforturile susținătorului principal din SUA al familiei Rothschild, Alexander Hamilton. Pe scurt, All Wars Are Bankers’ Wars este un film documentar care explică modul în care bancherii folosesc banii pentru a crea războaie și pentru a controla guvernele.http://www.filmedocumentare.com

MARILE SI OCEANELE

Un rezervor de apă cu volumul de trei ori mai mare decât al oceanelor existente a fost descoperit sub Pământ. Acest lucru ar putea explica de unde provin mările.

Rezervorul de apă se află la 700 de kilometri sub scoarţă, în mantaua Pământului, ascunse într-o stâncă formată dintr-o rocă albastră numită ringwoodite. Volumul mare al apei poate fi o explicaţie bună pentru provenienţa mărilor.

Dimensiunea mare a rezervorului ne face să ne gândim la originea apei pe Pământ. Geologi credeau că apa de pe Terra a fost în comete când acestea au lovit planeta, însă noua descoperire sprijină ideea că oceanele s-au scurs treptat din interior de la începutul Pământului.

„Este o dovadă bună că apa Pământului a venit din interior”, spune Steven Jacobsen de la Universitatea Northwestern din Evanston, Illinois. Apa ascunsă ar putea acționa, de asemenea, ca un tampon pentru a oceanelor de pe suprafaţă, explicând de ce au rămas la aceeaşi dimensiune de milioane de ani, scrie newscientist.com.http://www.evz.ro/

Rezonanţa Schumann

” />Specialiştii susţin că o zi mai are doar 16 ore din 24, Rezonanţa Schumann accelerând de la 7,8 Hz la 12,5 Hz.Geofizicienii contemporani considera ca Rezonanţa Shumann este adevărata bătaie a inimii planetei noastre. Ei au concluzionat că există o relaţie directă între accelerarea ritmului acesteia şi percepţia omului conform căreia timpul trece mai repede.

Ne-a avertizat

Potrivit cocoon.ro, unele filme precum “Cazul ciudat al lui Benjamin Button” sau “Ziua in care Pământul s-a oprit” prezintă subtil acest fenomen, iar multă lume nu înţelege cum se poate scurta timpul dacă ceasul arată tot atâtea ore. „Ceea ce nu înţelege omul este că fiind în timp, facem totul mai repede, acesta fiind comprimat ca un balon care dacă este umflat şi scrii ceva pe el cu markerul, vezi literele mari şi largi, dar daca se dezumflă se strânge scrisul. Aşa este şi timpul sau spaţiul nostru 3D, care se poate măsura în această rezonanţă energetică Schumann”, conform uneia dintre păreri.
Alte păreri subliniază că Biblia ne-a avertizat că în vremurile din urmă timpul se va scurta, viaţa omului se va scurta, ca să se scurteze ororile şi suferinţele de pe planetă.Timp de mii de ani, Rezonanţa Shumann a avut valoarea constantă de 7,8 Hz însă, începând din 1980 s-a constatat o accelerare rapidă. Astfel, s-a ajuns ca în zilele noastre Rezonanţa Shumann să aibă valoarea de 12 Hz, consecinţa directă fiind că 24 de ore actuale corespund cu 16 ore reale, în termenii timpului terestru.

Potrivit unora dintre teorii, curgerea timpului terestru se va accelera în continuare până la apropierea de “punctul zero”, care corespunde inversării polilor magnetici ai Pământului. Fenomenul este văzut de mulţi ca fiind Apocalipsa prevestită de Biblie, potrivit căreia planeta va fi cuprinsa de întuneric timp de trei zile. Conform acestei logici, în “momentul zero” cele 24 de ore ale timpului terestru vor corespunde la zero ore efective.Consecinţele acestui fenomen sunt incredibile: planeta şi toţi locuitorii acesteia vor trece într-o alta dimensiune. Se pare că după trecerea prin Punctul Zero, soarele va răsări la Vest şi va apune la Est. Mai multe texte stravechi descriu astfel de trasformari radicale în trecutul îndepărtat al omenirii. Cea mai mare parte a tehnologiilor actuale nu vor mai fi operaţionale, cu excepţia energiei libere, descoperită de Tesla în urmă cu un secol.
Creşterea frecvenţei de vibraţie a planetei noastre implică şi elevarea frecvenţei de vibraţie a locuitorilor sai, ceea ce ar putea determina efecte asupra organismului, dar şi elevarea asupra conştiinţei, chiar dacă evenimentele actuale nu susţin această teorie.http://www.evz.ro

The Missing Secrets of Nikola Tesla

” />Nikola Tesla a fost un inventator, medic și inginer cunoscut în toată lumea. Tesla e privit ca unul dintre cei mai importanți inventatori din istorie. Dar a fost văzut și ca un savant excentric, remarcându-se prin experimentele sale bizare. Nikola Tesla a contribuit într-o măsură însemnată la progresul din robotică, balistică, primele computere, fizica nucleară și fizica teoretică.

În ultimii ani de viață, inventatorul s-a remarcat ca un savant excentric, lansând ipoteze îndrăznețe despre posibile descoperiri științifice. Multe din patentele sale au fost folosite, nu fără controverse, pentru a susține diferite pseudoștiințe, teorii despre OZN-uri și ocultismul New Age. Admiratorii contemporani ai lui Tesla l-au supranumit “omul care a inventat secolul XX”.http://www.filmedocumentare.com

RONA DE JOS

Fiori reci pe sira spinarii, teama, ezitari sunt cateva dintre trairile care ii incearca pe toti cei care trec pragul casei unei familii din Rona de Jos, al carei copil de numai 10 ani spune ca il viziteaza diavolul. Doar cei curajosi mai indraznesc sa le deschida poarta. Comunitatea vuieste insa de cateva zile. Imediat ce s-a aflat ca pruncul lui Precup il vede pe dracul numai despre asta se vorbeste. Oamenii stau pe ulita si incearca sa isi explice cum s-a putut intampla ca baiatul cu parul balai si pistrui pe fata sa fie posedat. Stie toata lumea din Rona de Jos ca in casa lui Precup zboara lingurile, farfuriile si paharele prin casa, din senin picura apa din tavan si usile se trantesc singure. De aici si frica vecinilor, care isi fac cruce de fiecare data cand trec pe langa poarta familiei, dar si a tatalui si surorilor copilului, care nu il mai lasa singur acasa dupa ce in mai multe randuri si-au gasit lucrurile ravasite, vesela sparta si tacamurile imprastiate prin toata bucataria. Au crezut intai ca a fost o joaca, apoi baiatul le-a spus ca vede un om mare si negru cu doua coarne cand e singur intre patru pereti.

Caz socant la Rona de Jos, unde un copil de numai zece ani vede o umbra ciudata, cu doua coarne, care are coada, picioarele mari, haine negre si un bici in mana. Nimeni nu mai doreste sa il aiba in preajma pe baietel, chiar daca privirea ii este inocenta si trupul firav. Tatal lui este ingrozit, surorile sale au ajuns sa se fereasca de el, iar mangaierea mamei nu o poate primi, pentru ca aceasta a plecat la munca in strainatate.

Nu stie ce i se intampla, iar despre aratarea neagra care ii intra in casa prin geamuri ori pereti vorbeste aproape firesc, de parca i-ar fi un insotitor in clipele de singuratate. ”Ma tem un pic”, a recunoscut sincer copilasul . Nu acelasi lucru il spun barbati in toata firea din Rona de Jos, care nu s-au ferit sa declare ca li s-a facut pielea de gaina cand au auzit povestile despre diavolul vazut de ”a lui Precup”. Femeile au ajuns sa ocoleasca locul, iar unele s-au dus la popa pentru ajutor.

Povesti de groaza cu ”omul negru”
Totul a inceput brusc. Baiatul a povestit ca „umbra” si-a facut aparitia in a treia zi de Rusalii, iar de atunci il tot urmareste. Apare si dispare. De cele mai multe ori a vazut-o cand era singur acasa sau cu surorile sale. La inceput doar i s-a aratat in fata ochilor. Si-a intrebat surorile daca vad si ele acelasi lucru, iar apoi le-a spus ca mai este un suflet in casa. ”In camera asta l-am vazut. Am stat si numai l-am vazut”, a spus baiatul, iar cand a fost intrebat daca e urat doar a dat afirmativ din cap.

”E o umbra. Are doua coarne… Nu zice nimic, numa’ sta pe colt. O vad de cand o mers tati sa lucre la Pavel. Sta si numai se uita la mine, iar cand umblu prin casa le imboarda toate dupa mine.”

Obiectele familiei au inceput sa zboare singure prin casa
Cosmarul familiei s-a amplificat dupa cateva zile. Intr-o zi a inceput sa picure apa din tavan chiar daca afara era senin. Au fost ploi multe in ultima perioada in Maramures, dar membrii familiei au spus ca pana acum nu au mai avut infiltratii. Casa e veche insa, iar asta ar putea fi o explicatie pentru apa care cade din tavan.

De neinteles este altceva. Copilul a povestit ca recent creatura a inceput sa arunce prin casa cu farfuriile, oalele si paharele aflate in bucatarie. Cioburi s-au facut mai multe pahare si o farfurie, iar surorile si tatal sau si-au gasit rasturnate in mai multe randuri lingurile, furculitele si cutitele pe care le tin intr-un borcan. ”L-am vazut si pe afara, prin curte. Acolo a miscat scara”, a mai spus baiatul.

Doi politisti au fost martori la aparitia ”necuratului”
Mai mult, intr-o seara pozele din incapere au inceput sa se roteasca dupa baiat chiar si de fata cu restul familiei, iar un vecin care nu a crezut in povestile lui Precup si s-a dus in vizita s-a trezit atacat cu vesela din casa.

”Am venit dupa ce mi-o spus ca se imburda vasele si se duce televizorul pe sus. N-am crezut. M-am dus insa la politai, la Nistor, si i-am zis: «Hai dom’ comisar cu mine». Cand am intrat erau toate gramada. Domnu’ politist tot n-o crezut, dar cand i-am zis sa intre in cealalta camera cu baiatul. Cand o mers cu el s-o imburdat toate gramada si un cutit mare s-o indreptat catre el. Am strigat atunci: «Hai odata!». I s-o facut frica. Apoi o mai venit un politai, din Tisa si o vazut si el”, a povestit vecinul, care, ca sa isi descrie frica, a spus ca i s-a ridicat parul de pe maini de o palma dupa incident.

”El la ce se gandeste aia se intampla”
Ca sa afle unde-i necuratul, satenii au facut si cateva teste. L-au dus pe baietel in alta casa, iar acolo o papusa a cazut de pe un raft, iar cateva perne au aterizat din pat direct pe podea fara sa puna cineva macar un deget pe ele. Acasa insa, spune tatal baiatului, o oala cu ciorba de 10 litri a ajuns pe tavan intr-o clipita, iar pana sa se dezmeticeasca s-a trezit cu zarzavaturile in cap.

Dupa toate cate s-au intamplat, surorile nu au mai vrut sa stea cu el acasa. Cea mare a povestit ca i-a fost deajuns ce a vazut. ”Noi trei mi-e frica sa ramanem singuri acasa. Cand stam doar cu fratele meu, zici ca e dezastru. Apa tasnete din tavan. Farfuriile umbla prin aer. Eu i-am zis la tati: «Tata ia-l la lucru cu tine. Tine-l la lucru, pentru ca io cu el acasa nu raman ca ii dezastru in camera. Mi-e frica sa nu se sparga ceva. Mi-e frica sa nu explodeze televizorul daca se uita mai atent la el. Ca el la ce se gandeste se intampla”, a spus sora cea mare a baiatului, Sandra, care a adaugat ca este inspaimanator ce li se intampla.

Ajutor cerut la preotul din Rona de Jos
Familia a inceput sa se roage si apoi a anuntat preotul din Rona de Jos, caruia i-a cerut sa vina acasa sis a il scoata pe dracu’ din casa si din copil. O slujba religioasa a fost oficiata chiar in seara zilei de miercuri, 2 iunie, acasa la familia Precup, timp in care nimic suspect nu s-a intamplat. ”Am spus o rugaciune, dar nu am vazut sa se miste ceva prin incapere. Fata de masa a ramas neclintita, farfuriile si tacamurile la fel”, a spus preotul. Casa a fost sfintita cu agheasma, pentru linistea membrilor familiei.

Lumea nu pare insa impacata cu situatia. De altfel, mai multi oameni din Rona de Jos s-au strans in curtea familiei si au inceput sa ii dea sfaturi tatalui. Toata suflarea crede ca la mijloc ar fi ceva necurat si ca baiatul ”ar avea puteri” si ar fi posedat. Satenii i-au spus sa arda orice lucru strain aparut in casa, pentru ca sunt de parere ca raul ar fi fost adus din afara odata cu acesta.

Baiatul a ajuns o ciudatenie pana si pentru tatal sau
Mama baiatului este plecata in Italia, insa a aflat prin ce trece fiul ei si a spus c se va intoarce acasa cat mai curand. Tatal incearca sa gaseasca explicatii, dar nu prea gaseste raspunsuri. ”Unde merge el, face dezastru. Scoate haine din dulap. Arunca lucruri prin casa. Scrumiera, tigarile mi le imprastie. Ma gandesc numai la rau. Ce poate sa fie? Copilul e normal. Dar, cum il las singur in casa face dezastru. Daca raman fetele totul este normal”, a declarat Ioan Precup.

Barbatul se gandeste sa apeleze si la un medic, pentru ca ii este teama ca baiatul s-ar putea rani. ”Il duc la un control, ca poate e lipsit de calciu. Copilul nu face nicio criza. Nimic, nimic. Mi-e frica insa de siguranta lui.”

Fantoma violenta, diavol sau inchipuire?
O intamplare ca si cea de la Rona de Jos nu s-a mai pomenit de ani buni in Maramures, iar despre cazuri de posedare s-a scris destul de rar. Tinand cont de relatarile oamenilor, ceea ce se intampla in casa familiei Precup pare sa fie un caz de poltergeist, un fenomen paranormal terifiant si greu de inteles, tinand cont de manifestarile violente care apar in jurul copilului si de faptul ca obiectele care il inconjoara incep sa pluteasca haotic prin casa.

Potrivit cartilor de specialitate, termenul vine din limba germana, unde semnifica o “fantoma zgomotoasa si violenta”. In general, fenomenul se refara la miscarea obiectelor, efectuata de forte necunoscute si adesea asociata cu un loc anume, de exmplu cu o casa – cum e la Rona de Jos. Parapsihologii care au studiat situatii similare au apreciat ca fenomenul este o forma de psihokinezie exteriorizata, in stransa legatura cu tulburarile emotionale ale copiilor si adolescentilor.

Deocamdata, in cazul baietelui de la Rona e greu de spus daca e vorba de poltergeist, diavol sau e doar o inchipuire. Parerile membrilor comunitatii maramuresene sunt impartite in ce-l priveste pe copil, insa ideea generalizata este aceea ca este straniu si, deopotriva, terifiant ce se intampla in spatele usilor de la casa familiei Precup. https://www.emaramures.ro/Vasile Dale 2010

ROBIN WILLIAMS S-A SINUCIS

Moartea indragitului actor Robin Williams a socat o lume intreaga. Castigator de Oscar, Robin Williams (63 de ani) a fost gasit mort in locuinta sa din Tiburon, California, Statele Unite, iar imediat dupa anuntul privind decesul marelui actor au aparut si speculatiile. Oficial, prima ipoteza in cazul mortii actorului este sinuciderea, insa cele mai recente speculatii pun masa o teorie halucinanta: a fost ucis.
Conform acestei teorii, care ridica totusi multe semne de intrebare, Robin Williams ar fi fost ucis de o organizatie secreta. O alta teorie care este luata in calcul este ca actorul ar fi fost ucis de catre Illuminati. Fanii actorului au scris zeci de mesaje pe pagina de Twitter a acestuia legat de acest subiect. Dealtfel, admiratorii lui Robin Williams sunt de parere ca actorul nu s-a sinucis, ci ca a fost omorat.Robin Williams a murit la varsta de 63 de ani. Potrivit autoritatilor, actorul s-ar fi sinucis prin asfixiere. Starul a fost vazut ultima data in viata duminica seara in jurul orei 10. Decesul actorului Robin Williams a fost pronuntat la ora 12:02, ora Americii.

Nu este prima celebritate despre care s-a spus ca ar fi fost ucisa de catre aceasta grupare. Michael Jackson , Paul Walker sau presedintele Poloniei, Lech Kaczynski, ar fost si ei ucisi de iluminati, potrivit unor zvonuri iesite in presa.
ROBIN WILLIAMS a devenit cunoscut datorita rolului din serialul de televiziune “Mork and Mindy” si a castigat un premiu Oscar pentru prestatia din filmul “Good Will Hunting”. Actorul a mai fost nominalizat de trei ori la premiile Academiei de film americane, pentru rolurile din filmele “Buna dimineata, Vietnam”, “Cercul poetilor disparuti” si “Regele pescar”. http://www.mondonews.ro

STATUIA LUI ISUS DIN MEXIC

Radiografia unei statui din Mexic care il infatiseaza pe mantuitorul Isus a scos la iveala un lucru socant care i-a nedumerit pe oamenii de stiinta.

O statuie din Mexic, infatisandu-l pe mantuitorul Isus, realizata in urma cu 300 de ani, a fost recent examinata de oamenii de stiinta. Cercetatorii au radiografiat statuia si au constatat cu stupoare ca dantura statuii este alcatuita din dinti reali, de om.

Expertii presupun ca dintii au fost donati de catre credinciosi, asemenea practici obisnuindu-se in secolul al XVIII-lea. Motivatia donatorilor era ca astfel vor fi mai aproape de Mantuitor si de suferintele indurate pe cruce, in timpul rastingnirii. Dintii sunt in stare perfecta, dantura statuii numarand opt dinti umani. Descoperirea a fost facuta cu ocazia unor lucrari de restaurare, clericii permitand oamenilor de stiinta sa analizeze statuia veche de trei secole.
– See more at: http://www.kanald.ro/descoperire-socanta-dupa-ce-oamenii-de-stiinta-au-radiografiat-o-statuie-care-il-infatiseaza-pe-isus_43392.html#sthash.Q49bgQDp.dpufhttp://www.kanald.ro

Yakutia

Exista un sistem de aparare planetar, care a fost infiintat pentru noi, de catre extraterestri, cu sute de ani in urma.

Pe o suprafata vasta, dar slab populata din Yakutia (Siberia), pot fi gasite niste structuri metalice de forma sferica.

“Exista multe domuri mari de cupru colorate din Siberia, care au fost acolo de sute de ani si au fost martore de-a lungul istoriei precum unor mingi de foc in atmosfera superioara, care au fost urmate la scurt timp de explozii puternice.

Arma din Yakutia a salvat Rusia

In nord-vestul Yakutiei din Siberia, in bazinul raului superior al raului Viliuy, exista o zona greu accesibila care poarta semnele unui cataclism imens ce pare sa fi avut loc cu aproximativ 800 de ani in urma si care a ravasit intreaga padure, fragmente de piatra fiind imprastiate pe sute de kilometri patrati.
Dispersate in toata zona, obiectele metalice misterioase sunt ingropate adanc in subteran in permafrost. La suprafata, prezenta lor este dezvaluita numai de zone unde de vegetatia este ciudata.
Numele antic al acestei zone este Uliuiu Cherkechekh, care se traduce prin “Valea Mortii”.
Zona in cauza poate fi descrisa ca o serie de mlastini, alternand cu aproape zone de taiga impracticabila, acoperind mai mult de 100.000 de kilometri patrati. Multe legende au ca subiect ciudatele obiecte metalice de origine necunoscuta. In antichitate, Valea Mortii a fost parte dintr-un traseu nomad folosit de catre oamenii din Evenk, de la Bodaibo la Annybar si pe coasta Marii Laptev.Legendele yakutilor contin multe referiri la „explozii, foc si sfere care produc vartejuri de foc in aer” .
Toate aceste fenomene sunt intr-un fel sau altul asociate cu misterioasele constructii din metal gasite in Valea Mortii.
Unele dintre ele sunt mari, rotunde, adevarate “case de fier” prinse pe mai multe suporturi laterale. “Cazanele” nu au nici ferestre, nici usi, doar o “gura de vizitare spatioasa” in partea de sus a cupolei. Unele dintre ele sunt aproape total scufundate in permafrost, fiind vizibile partial ca niste mici protuberante ramase la suprafata. Alte obiecte imprastiate in intreaga zona par sa acopere ceva necunoscut.
Legendele locale spun ca ca odata aprinse, sferele metalice produc foc si fum, iar din capac se trage. Unele descrieri se aseamana cu niste explozii atomice.
In 1950 armata sovietica a facut in zona teste nucleare.
In 1991 radio Deutsche Welle a spus ca un dispozitiv nuclear de 10 tone a fost testat in Yakutia, in 1954.
Dimensiunea exploziei i-a uimit pe specialisti deoarece a fost amplificata, unda seismica produsa fiind inregistrata in intreaga lume. (efectul exploziei a fost amplificat de la 20 mega tone la 30 mega tone)
Agentia Tass a dat un anunt referitor la un test facut cu o bomba cu hidrogen dar s-a dovedit apoi ca informatia a fost incorecta. Legendele yakutilor povestesc insa despre un trecut indepartat, cand putini nomazi locuiau in zona. Vecinii lor au observat ca zona a fost invaluita in intuneric si un vuie asurzitor a zguduit locurile. Miturile vorbesc de un uragan cu o forta incredibila, „fulgere de foc care au sagetat cerul in toate directiile, si zgomote foarte puternice”.
Cand totul s-a linistit si “intunericul” s-a dispersat, nomazii au avut in fata o priveliste incredibila – „din mijlocul terenului parjolit s-a ridicat o structura verticala, stralucitoare ca soarele, care a fost vizibila de la sute de km distanta”.
„Structura” a deranjat linistea zonei timp de zile intregi, disparand in pamant. In locul unde se presupune ca a intrat , la suprafata, a ramas doar o gaura imensa.
Unii spun ca ar exista ” o lume subterana ” in acea zona dar nimic nu a fost confirmat. Mirosul puternic emanat de “groapa” i-a alungat pe locuitori. De la distanta insa, oamenii puteau observa uneori un fel de “insula rotativa”, descrierile sugerand un fel de capac metalic.
Curiosii plecati sa vada indeaproape dispozitivul nu s-au mai intors niciodata. Timpul a trecut, intamplarile au fost date uitarii, pana cand un seism local a declansat in zona un “vartej de foc”.
In partea superioara a vartejului a aparut o sfera luminoasa foarte intensa. “Insotita” de 4 tunete, sfera de lumina urmata de o dara de foc, a disparut dincolo de orizont dupa care a explodat. .
Localnicii nu si-au parasit terenurile, fiind convinsi ca “demonul” a lovit in zona unui trib nomad ostil. Cateva decenii mai tarziu, evenimentul s-a repetat, sfera de foc lovind tot in zona unde explodase anterior.
Intamplarea a dat nastere la diverse legende despre un “demon” care ii protejeaza, Niurgun Bootur.
A mai trecut un timp, oamenii si-au vazut de viata cotidiana pana cand o alta “minge de foc” a aparut din acea deschidere, explodand fix deasupra locuitorilor din zona, cutremurand zona. Efectele exploziei s-au intins pe o distanta de aproape 1000 de km. Triburile nomade au fugit din zona, cautand sa se distanteze de locul “masinariei”, multi dintre ei imbolnavindu-se.
Anii au trecut, yakutii povestind despre evenimentele petrecute cu aproape 600 de ani in urma.Istoria s-a repetat insa.
O alta „minge de foc a tasnit din pamant, zburand intr-un vartej de foc si explodand la orizont”.
Cateva decenii mai tarziu o alta minge de foc a fost observata in zona, numita de data aceasta Kiun Erbiie( mesagerul ).
Au urmat apoi alte explozii aparand un alt nume Uot Usumu Tong Duurai ( traducere aproximativa – criminalul strain care a strapuns pamantul si s-a ascuns in adanc, distrugand totul cu vartejuri de foc).
Un studiu facut acest loc indica faptul ca in zona au avut loc mai multe explozii acum 600-700 de ani.

In Valea Mortii din Yakutia, radiatia creste la anumite intervale de timp, fenomen pe care specialistii nu il pot explica.

Sursa : http://portal.tfm.ro/

LEGATURI SOCIETATI SECRETE

Există oameni care pretind că francmasonii constituie o frăție secretă a forțelor întunericului, deosebit de puternică, plănuind să domine planeta. Potrivit unor experți în ocultism, Supremul Arhitect al Universului, venerat de masoni, nu este altul decât Lucifer, deghizat în literatura masonică sub denumiri ca Zoroastru, Shiva, Abaddon și alte înfățișări ale divinității păgâne.

Așa-numitele scrieri sacre ale francmasoneriei, ca și ritualurile, inițierile și saluturile secrete își au originea în religiile romane ale misterelor, în ritualurile egiptene și în păgânismul babilonian. Adesea, francmasoneria este considerată deosebit de influentă asupra fiecărui aspect al societății americane, inclusiv asupra monedei naționale, dolarul. Pe aversul bancnotei de un dolar se află portretul lui George Washington, un mason înfocat, care a îmbrăcat șorțul masonic și a prezidat inaugurarea Capitoliului Statelor Unite.

Cealaltă față a bancnotei reprezintă, în dreapta, Marele Sigiliu al SUA. În interiorul lui se află un vultur, cu săgeți într-o gheară și o ramură de măslin în cealaltă și în cioc o flamură pe care scrie E Pluribus Unum. În partea opusă, deci în stânga bancnotei, se află o piramidă incompletă cu un ochi plutind într-un triunghi strălucitor, în locul pietrei unghiulare. Deasupra ochiului stă scris Annuit Coeptis, tradus de obicei prin el ne-a ajutat în acțiunea noastră, iar pe un pergament, dedesubt, se găsește sloganul Novus Ordo Seclorum, o nouă ordine a vremurilor.

Cei mai mulți savanți sunt de acord că piramida de pe bancnotă este Marea Piramidă a lui Keops din Gizeh care, pentru un mason, reprezintă emblema continuității meșteșugului francmasoneriei, din zorii civilizației, în Egipt, până în zilele noastre. Pentru francmasoni este și o reamintire a faptului că civilizația egipteană ar fi fost întemeiată de supraviețuitori de pe Atlantida și că SUA constituie Noua Atlantidă, profețită de marele maestru mason Sir Francis Bacon.

Piramida cu ochiul atotvăzător îl reprezintă pe Marele Arhitect al Universului, care i-a călăuzit pe părinții fondatori ai SUA la întemeierea națiunii, care într-o zi se va dovedi moștenitoarea străvechilor mistere ale Atlantidei și va reda omenirii paradisul terestru existent în epoca de aur a antichităților. Francmasoneria a evoluat din breslele pietrarilor care călătoreau din oraș în oraș în Europa secolului al XIV lea, căutând de muncă la marile catedrale ridicate în acele vremuri. Parolele și saluturile secrete erau modalitățile unice prin care un nou-venit într-un oraş putea dovedi că este un adevărat membru al breslei.

Deși există referiri la francmasonerie încă din 1390, fraternitatea nu a luat ființă decât în 1717, când s-au unit patru loji din Londra.
După Războiul de independență, francmasoneria a devenit extrem de puternică în SUA. Au apărut loji în cele mai mici cătune și a fi mason a devenit un semn indubitabil de prestigiu, în orice comunitate. Pentru negustorii care voiau să aibă succes era aproape o obligație să fie masoni.În același timp au apărut persoane indiscrete care au început să împrăștie zvonuri privind ritualurile bizare și legămintele macabre ale membrilor fraternității. Curiozitatea și îngrijorarea că aparent oneștii oameni de afaceri ar fi putut desfășura, de fapt, ritualuri satanice, prin care își vindeau sufletele diavolului, au făcut să planeze dubii asupra a ceea ce se întâmplă dincolo de ușile închise ale lojilor.

Răpirea și presupusa dispariție dramatică a unuia dintre membrii săi, în 1826, aproape a dus la anihilarea masoneriei în SUA.
William Morgan, un mason deziluzionat din New York, făcuse cunoscut că scria o carte care avea să dezvăluie lumii toate secretele francmasonilor. Tipografia care urma să publice manuscrisul a fost incendiată și, câteva zile mai târziu, Morgan a fost arestat, fiind acuzat de o datorie de doi dolari. În noaptea aceea un necunoscut a venit să ofere cauțiunea pentru Morgan și masonul dizident a fost luat apoi pe sus de câțiva dintre membrii lojii sale și suit cu forța într-o trăsură. Din acea clipă, nimeni n-a mai auzit vreodată de el.

Unul dintre principiile de bază ale masoneriei a fost loialitatea, dar, în acest caz, întreaga națiune a fost ofensată de maniera în care jurații s-au pronunțat în favoarea masonilor acuzați de uciderea lui Morgan. Opinia publică solicita să se facă dreptate și oamenii au fost șocați de puterea unei societăți secrete care putuse să se opună cu succes celor trei procurori speciali, însărcinați cu rezolvarea cazului. După 20 de procese pentru răpire și crimă, șeriful local, care era mason și avusese un rol evident în răpirea și dispariția lui Morgan, a primit cea mai grea pedeapsă dintre toți acuzații, fiind condamnat la 30 de luni de închisoare.Nu numai în țară s-a dovedit un sentiment antimasonic, dar a fost întemeiat și un partid antimasonic. A fi mason nu mai constituia nimic prestigios. Lojile se închideau pe rând, în statele americane. În total, fraternitatea și-a pierdut peste jumătate dintre membrii.
În 2001 mai erau circa 2 milioane de masoni în SUA, vârsta medie fiind de peste 60 de ani.

Se pare că tinerii nu mai sunt atrași de o organizație ai cărei membri primesc titluri grandioase, precum Maestrul Secretului Regal, Cavalerul Șarpelui de Alamă sau Maestrul Plin de Adorație, lojile masonice nu mai sunt de mult societăți secrete, numerele lor aflându-se în cartea de telefon și textele multora dintre jurămintele lor fiind făcute publice, ca de pildă, accepți să fii un om adevărat și bun, accepți să te conformezi legilor țării în care trăiești, juri să nu te implici în comploturi și conspirații împotriva guvernului.http://www.efemeride.ro

Propoganda 2/VATICAN?

În calitate de lider spiritual al populației catolice, Papa nu poate fi considerat o persoană izolată. Însă, Alberto Luciani, Papa Ioan Paul I, care a păstorit catolicismul și pe supușii săi doar 33 de zile, a murit complet singur, într-o noapte din toamna anului 1978.
David Yallop, un ziarist de investigație englez, a elaborat un scenariu potrivit căruia Papa ar fi fost otrăvit.

Cartea lui, În numele Domnului, susține că în pofida timpului scurt cât a fost papă, Luciani era înclinat spre reforme.
Pe primele locuri ale listei de priorități a lui Luciani cu privire la lucrurile care trebuiau îndreptate erau Banca Vaticanului și instituțiile financiare bisericești adiacente, un adevărat Imperiu Roman. Acest imperiu se conturase cu cinci decenii înainte, când Vaticanul încheiase o afacere bănoasă cu guvernul fascist al lui Benito Mussolini, care a fost urmată de un pact similar cu Hitler.
Primele sale cuvinte ca Papă au fost – nu avem nici un fel de bunuri temporale de oferit, nici un fel de interese economice de discutat.

Nu era chiar o declarație la care te așteptai din partea moștenitorului unui conglomerat de instituții bancare și averi imobiliare a căror valoare combinată ajungea la 3 miliarde de dolari, o forță atât de covârșitoare încât cu un deceniu mai înainte aproape că a distrus economia italiană.

Atunci când guvernul italian a avut tupeul să ceară să fie plătite ceva taxe la voluminosul portofoliu de acțiuni al Vaticanului, Sfântul Scaun amenințase că își va arunca toate bunurile la Bursa de Valori a Italiei Poate că cea mai neplăcută dintre afilierile nepotrivite ale Băncii Vaticanului a fost legătura cu tenebroasa Propoganda 2 – P2, organizație misterioasă care constituia o combinație între o Loja Masonică și un sindicat al crimei, cu membrii din cercurile cele mai înalte ale guvernului, Mafiei și Vaticanului însuși.

Deloc întâmplător, P2 a fost , de asemenea, o formațiune cu tendințe neofasciste, răspunzătoare de diferite atentate.
Pentru fondatorul P2, Licio Gelli, fascismul și finanțele existau în simbioză iar ușile tuturor trezoreriilor bancare se deschid spre dreapta.Banca Vaticanului era coordonată de un episcop american pe nume Paul Marcinkus, care din motive niciodată explicate, se plimba prin zona Vaticanului, chiar în zorii zilei în care Papa a fost găsit mort. Nu numai că Luciani nu era păzit și nu avea nici un însoțitor în orele ce au precedat moartea sa, dar unele surse susțin că în momentul în care s-a declanșat criza fatală, el a apăsat pe butonul de alarmă instalat special lângă patul său. Lumina de alarmă a clipit, dar nimeni nu a văzut-o și cel însărcinat cu acest lucru era în pat.
Nimeni nu s-a întrebat de ce lumina din dormitorul papal, vizibilă clar din exterior, a ars toată noaptea, deși Papa respecta programul său de a se culca la ora 21.30.

Papa nu a fost supus unei autopsii, spre marea consternare a ziariștilor italieni. S-a anunțat că decesul a fost cauzat de un infarct miocardic, deși nu a fost întocmit un certificat de deces. Potrivit lui Yallop, ziarist, în absenţa autopsiei, administrarea unei doze fatale de digitalină nu ar avea urmări deosebite de cele ale unui atac de cord.Yallop vorbește despre această substanță fiindcă membrii grupării P2 au fost instruiți să se sinucidă cu această substanță, oferită chiar de organizație. Este greu de crezut că moartea a fost naturală, a afirmat un colaborator de rang înalt al arhiepiscopului Marcel Lefebvre, având în vedere toate creaturile diavolești ce mișună pe la Vatican.

Când Karol Wojtyla, Ioan Paul al II lea, a câștigat alegerile devenind succesorul lui Luciani, el a fost informat cu privire la planurile radicale ale Papei Ioan Paul I. Nu l-a aplicat pe nici unul dintre ele.http://www.efemeride.ro

ARHIVE SECRETE?

Cred că o mulţime dintre voi aţi auzit până acum de Biblioteca secretă a Vaticanului, adică locul din bibliotecă unde publicul larg nu are acces, ci doar un număr redus de cardinali din jurul Papei. Şi, pentru că tot ce-i secret, atrage şi interesul oamenilor, întrebarea firească este: ce se ascunde în Biblioteca secretă a Vaticanului?

Iată ipotezele care au fot vehiculate de-a lungul timpului cu privire la ce-ar putea ascunde Vaticanul în biblioteca sa:

1. Alte versiuni ale Evangheliilor care ar arăta că Iisus Hristos nu ar fi ceea ce este (“Fiul lui Dumnezeu”), acest lucru ducând la subminarea întregii religii creştine. Dacă ar fi fost ceva de mare importanţă, care ar fi avut ca efect zdruncinarea din temelii a bazelor creştinismului, Biserica Catolică n-ar fi mai fi păstrat asemenea materiale, ci pur şi simplu le-ar fi ars! De ce să păstrezi atâtea secole şi milenii un lucru care te-ar compromite atât de rău? Dacă ar fi existat o asemenea dovadă, de-a lungul unei perioade atât de lungi, cineva tot ar fi pus mâna pe ea şi s-o prezinte lumii. Aşa că cea mai simplă soluţie pentru a nu se compromite, ar fi fost distrugerea materialelor, nu păstrarea lor! Deci, nu cred că e ceva extrem de compromiţător pentru religia creştină.

2. Materiale care ar arăta că Iisus Hristos s-ar fi însurat cu Maria Magdalena şi ar fi avut copii. Această ipoteză este una şi mai fantezistă, fiind lansată odată cu celebrul “Cod al lui da Vinci”. Scopul lui Iisus în lume n-a fost acela de a-şi forma o familie (sic!), ci de a mântui lumea. Dacă Iisus ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena şi ar fi avut copii, atunci El n-ar fi fost altceva decât un om obişnuit şi nu “Fiul lui Dumnezeu”. Şi atunci, iarăşi s-ar fi zdruncinat bazele creştinismului şi, în consecinţă, la fel cum am explicat la punctul 1) materialele respective (dacă ar exista) ar fi trebuit să fie distruse, şi nu păstrate!

3. Cărţi secrete despre sfârşitul lumii. Iată o ipoteză fascinantă, care are, într-adevăr, mai multă logică. În Noul Testament nu avem decât “Apocalipsa lui Ioan” – singurul material despre sfârşitul lumii. E posibil, însă, să existe mai multe Apocalipse, de care noi să nu ştim, în care s-ar prezenta mult mai detaliat şi mai clar datele despre sfârşitul lumii. De ce ar ţine secret Vaticanul asemenea materiale? Pentru ca omenirea să nu ştie când va veni acest sfârşit al lumii. Dacă toţi am şti, de exemplu, că Apocalipsa ar avea loc peste 1 an, ar mai lucra cineva? Ar mai produce cineva? Întreaga omenire ar intra într-un adevărat haos şi stare de agitaţie.

4. Informaţii despre relaţiile speciale dintre Vatican şi sovietici, nazişti sau CIA. Deşi şi aceasta ar putea fi o soluţie, totuşi e puţin probabilă, întrucât despre biblioteca secretă a Vaticanul se ştie demult, încă din secolul al XVII-lea, atunci când papa Paul al V-lea separă Biblioteca Vaticanului de arhivele secrete.

5. Scrieri eretice adunate de-a lungul timpului. Se ştie că Biserica Catolică a publicat de-a lungul timpului o listă cu lucrările interzise a circula în lume (tratate de vrăjitorie, demonologie, ocultism etc.) Unele din aceste cărţi eretice au fost total distruse de-a lungul timpului, singurele exemplare care au rămas fiind cele din arhiva Vaticanului. Poate că în unele din cărţile de ocultism există formule magice cu impact real, de aceea Vaticanul nu a dorit a le face cunoscute 6. O serie de profeţii, ca profeţiile de la Fatima. Se ştie că, în cadrul profeţiilor de la Fatima (1917), de exemplu, au fost făcute publice trei mesaje, dar se pare că mai există şi alte mesaje ce sunt ţinute secret de către Vatican. Şi e posibil să existe şi alte profeţii făcute de-a lungul timpului. De ce ar ţine papalitatea ascunse asemenea mesaje? Păi poate pentru un motiv asemănător pentru care a fost păstrată tăcerea în cazul celui de-al treilea mesaj de la Fatima: pentru a nu se pune în pericol viaţa papei Ioan Paul al II-lea.

7. Înregistrări privind implicarea şi influenţa unor guverne ale lumii sau a unor organizaţii (de exemplu, iezuiţii) în istoria lumii. Se ştie că lumea această a fost condusă dintotdeauna de forţele din umbră. Probabil că Vaticanul deţine destule informaţii despre aceste forţe oculte, dar, din motive evidente, nu doreşte să le facă publice.

8. Documente privind existenţa unor artifacte religioase. Este Giulgiul din Torino un fals sau unul autentic? Există Chivotul Legii? Există crucea originală pe care Iisus a fost crucificat? Poate că răspunsurile la toate aceste întrebări se află în Biblioteca secretă a Vaticanului, iar publicul larg nu trebuie să le ştie.

9. Arhive care identifică Vaticanul ca fiind “Scaunul Satanei”, aşa cum protestanţii au acuzat Roma încă din secolul al XVI-lea. N-ar fi exclusă nicio asemenea variantă, deşi sunt sceptic, ca în cazul punctului 1) că papalitatea ar mai ţine păstrate asemenea documente.10. Materiale ce demonstrează existenţa extratereştrilor. Iată într-adevăr o ipoteză interesantă, făcută în contextul în care însăşi Biserica Catolică recunoaşte posibilitatea existenţei extratereştrilor. Şi mă gândesc că cei de la Vatican deţin în mod categoric informaţii mai detaliate despre acest subiect; altfel nu s-ar fi hazardat să facă aprecieri fără dovezi.http://www.efemeride.ro

OCHIUL LUI DUMNEZEU

Desi prezenta in textele biblice, iar in cele liturgice si patristice de aproape doua milenii, reprezentarea plastica a ochiului nu a fost acceptata ca simbol si in erminia iconografiei ortodoxe, imaginea fiind reprodusa mimetic in cult cu consecinte inca neevaluate.

Multimea reprezentarilor „Ochiului lui Dumnezeu” care inunda spatiul liturgic ortodox incepand cu secolul al XVIII-lea, este mai degraba rezultatul unei „mode” decat consecinta unor dezbateri si hotarari canonice ale Bisericii ca raspuns la vreo disfunctie sau vreun derapaj al limbajului iconografic.

Daca factura iconografica in sine nu are si nu avea nevoie de vreo corijare doctrinara sau stilistica, exista totusi in acea vreme o criza in ceea ce priveste receptarea acestui stil chiar in mediile ortodoxe. Sa ne amintim doar cum in epoca, la cererea unor intaistatatori ai mai multor manastiri, s-a acoperit pictura bizantina din biserici cu imagini de factura apuseana mai la moda[1]. Pe fondul acestei crize, factorul politic a putut induce, daca nu chiar impune noile insemne sigilografice si heraldice ale cancelariei unui stat care isi anunta despartirea de Biserica, context in care, din inertie sau nestiinta, intrebuintarea cu aceeasi necantarita ravna si in mediul eclezial a acestui simbol, a avut un impact suficient de puternic pentru ca si astazi „Ochiul lui Dumnezeu” sa fie considerat de catre unii un simbol bisericesc.

De ce un ochi si nu doi?

Istoria artei plastice nu abunda in lucrari in care imaginea ochiului sa fie un subiect prea curtat pentru continutul sau de idei si semnificatii, exceptie facand unele curente artistice mai avangardiste[2], care i-au exploatat mai frecvent potentialul plastic si semantic. Paralel cu arta crestina si chiar cu mult inainte de crestinism, ochiul poate fi intalnit ca imagine plastica in arta cultica a mai multor popoare, Egiptul antic avand – prin sistemul de scriere hieroglific – un renume in ce priveste densitatea reprezentarilor.

Inexistenta in cultul Bisericii pana in preajma Revolutiei Franceze, imaginea ochiului poate fi identificata sub diferite forme – ca simbol al unor sisteme de gandire cu aspiratii religioase, diferite doctrinar de religia egipteana – in imagistica manualelor medievale de alchimie, astrologie, cabala si magie, pentru ca mai apoi sa migreze in insemenele heraldice ale unor confrerii pseudocrestine si organizatii politice din Apusul Europei. De aici, datorita unor conjuncturi politice precum si aparitiei si raspandirii tiparului, simbolul ochiului patrunde si in fondul imagistic al cultului crestin apusean, de unde migreaza si la noi, incercandu-se in acest sens o adaptare, inlocuindu-i-se vechiul sau bagaj de semnificatii cu un nou continut dogmatic.

Greu de prins in cadrele iconografiei ortodoxe, atat din punct de vedere stilistic cat si din punctul de vedere al continutului doctrinar, imaginea ochiului poate fi, in functie de apartenenta religioasa, un simbol, un talisman sau chiar o zeitate. Marcat de o puternica ambiguitate semantica, simbolul ochiului incadrat intr-un triunghi se prezinta ca o imagine ce pretinde ca ar exprima dogma Sfintei Treimi, providenta divina sau prezenta Tatalui Ceresc, si aceasta doar pentru faptul ca triungiul are trei laturi sau pentru ca numeroase lucrari cu caracter religios fac apel la expresia scripturistica „ochiul Domnului”. Urmand aceeasi logica am putea si noi invoca argumentul cantitatii, prin care sa demonstram faptul ca frecventa cu care apare expresia „ochii Domnului” in Sfanta Scriptura este cu mult mai mare decat apare „ochiul Domnului” in varianta de la singular, caz in care mai legitim ar fi ca in interiorul triunghiului sa fie reprezentati doi ochi.

Cautatura ciclopica

Dar nici inlocuirea ochiului din triunghicu doi ochi saucuinscriptia tetragramei YHWH n-ar legitima acest simbol ca fiind unul crestin. Cred ca este inutil sa mai punem problema considerarii imaginii ochiului ca o referire simbolica la vreo persoana, desi exista pretentia ca ar reprezenta chiar Persoana Tatalui. Daca pe Dumnezeu Tatal nimeni nu L-a vazut vreodata decat prin Chipul Fiului (Ioan 1,18), privind acest simbol, putem constata cu usurinta absenta numelui, a chipului, de fapt chiar absenta persoanei, care este inlocuita cu un fragment anatomic a carui cautatura ciclopica razbate din decupajul triunghiular ce lasa mai degraba impresia ca esti pandit si nu privit.

Biserica a transformat multe dintre simbolurile pagane care puteau avea, printr-o convertire de sens, semnificatii si conotatii crestine. Cu toate acestea, in ce priveste simbolul ochiului, Sfintii Parinti egipteni din primele veacuri crestine – care ar fi fost cei mai in masura si ar fi avut mijloacele cele mai la indemana sa converteasca acest simbol din mitologia egipteana intr-un simbol crestin – n-au facut-o.
Daca simbolul, domesticit in cultul iudaic, ajungea doar sa indice, icoana urma sa intrupeze. Investitura simbolului este limitata si depasita de noua realitate teologica pe care o aduce si o presupune icoana. Continutul icoanei, esential legat de figura lui Hristos, nu putea fi suplinit prin simbolismul abreviat al artei crestine din primele veacuri. Simbolul tatoneaza icoana fara a putea vreodata s-o inlocuiasca. Daca simbolul elibereaza privirea de experienta contingenta a lumii, icoana o sfinteste datorita dumnezeirii Prototipului sau invizibil[3].

Parintii iconoduli aratau ca „pentru vehicularea simbolului nu era nevoie de Revelatie”[4], de aceea, incercarea de a implanta noi simboluri, straine de duhul Ortodoxiei in Erminia picturii bizantine, dupa mai bine de un mileniu de la constituirea canonului iconografic, este un abuz. Chiar daca am admite ca imaginea „Ochiului lui Dumnezeu” ar fi un simbol crestin (ceea ce nu este cazul), aceasta ar inseamna de fapt o revenire neintemeiata catre simboluri, umbre si prefigurari ce exprima nedeplin prezenta si aratarea desavarsita a lui Hristos, asa cum ni Se reveleaza in icoana Sa.

[1]Vezi doar cazul manastirii Probota sau cel al Manastirilor Golia si Sfintii Trei Ierarhi din Iasi. Acolo unde s-au construit biserici noi, s-a preferat stilul realist-naturalist apusean, ca in cazul Catedralei Mitropolitane din Iasi sau in cel al Manastirii Agapia.

[2]Dintre orientarile artistice de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea mentionam Simbolismul, Suprarealismul si Dadaismul.

[3]Mihail Neamtu, Idol, simbol, icoana. O discutie a fenomenologiei imaginii la Jean-Luc Marion, in Studia Theologica, Anul I, Numarul 2/2003, p. 27. „Comentand vestigiile de tip graffiti din primele veacuri, Paul Evdokimov conchide ca aceasta «e arta inviata intru Hristos: nici semn, nici tablou, nici icoana, ci simbol al prezentei si al stralucitorului ei salas, viziunea liturgica a misterului facut imagine»”.

[4]Mihail Neamtu, Idol, simbol, icoana. O discutie a fenomenologiei imaginii la Jean-Luc Marion, in Studia Theologica, Anul I, Numarul 2/2003.
sursa:doxologia.ro.

SIMBOLURI

Salutul Nazist

A facut oare Hitler parte din aceasta organizatie secreta? Nu stim acest lucru cu exactitate, dar salutul nazist era folosit in cadrul ceremoniei Jocurilor Olimpice, de aceea se afla atata controversa in jurul acestui simbol. Salutul Nazist este originar din perioada Romei antice. Hitler a fost sustinut de catre bancherii americani pentru a forta intrarea Statelor Unite ale Americii in al II-lea Razboi Mondial, astfel acestia profitand de beneficiile razboiului. Companii precum General Motors, General Electric si Standard Oil erau conduse de catre reprezentanti ai acestei organizatii secrete si au profitat de beneficiile inceperii razboiului alimentandu-i masinariile de razboi ale lui Hitler, care, coincidenta sau nu erau de provenienta tot americana. De aici a inceput a inceput o intreaga teorie a conspiratiei.

Bufnita

Bufnita este reprezentarea zeitei Minerva, zeita intelepciunii si cel mai puternic zeu pagan al lumii de dincolo. Intrebarea pe care ne-o punem este aceasta: cum de s-au asociat Illuminati cu aceasta zeita? Ei bine, acestia folosesc acest simbol care reprezentare a puterii acestora si pentru a transmite mesajul potrivit caruia ei sunt “conducatorii intelepti ai planetei”. Daca va uitati cu atentie pe o bancnota de un dolar, in coltul acesteia se afla acest simbol, reprezentare a puterii acestei organizatii secrete. Bohemian Gove, o organizatie care gazduieste intrunirea celor mai puternici oameni din lume deasemenea are ca simbol o bufnita, scriu cei de la caplimpede.ro.

Obelisc

Illuminati au construit astfel de monumente in marile centre de putere ale lumii. Aceste monumente sunt asociate cu zeul egiptean Ra, dar in anumite culturii sunt un simbol al controlului patriarhal. Monumentul din Washinton, Cleopatra din New York si din Londra si monumentul din Vatican sunt unele dintre cele mai reprezentative monumente de acest fel din lume. Anumite pareri sustin ca, acest monument privit de sus, arata ca un punct intr-un cerc, simbol foarte intalnit al Illuminati.

Flacara Eterna

Flacara ofera lumina, lumina simbolizand iluminarea, iluminarea insemnand trezirea spirituala. Flacara eterna simbolizeaza distrugerea actualei ordini mondiale si crearea alteia noi. Statuia Libertatii detine o astfel de flacara, care, potrivit societatii Illuminati semnifica distrugere. Illuminati folosesc acest simbol pentru a simboliza iluminarea spirituala a oamenilor.

Numarul fiarei (666)

Acesta este un simbol Anti-Hrist care semnifica puterea pe care fiara o va detine de indata ce noua ordine mondiala o sa fie creata. Acest simbol este incorporat de anumiti muzicieni, reprezentanti ai acestei societati secrete. Aceste simboluri sunt foarte prezente in viata de zi cu zi, dar nu ne dam seama. Unul dintre semne este cel cu mana, in care degetul mare strange degetul inelar, iar celelalte trei degete stau drepte. Acesta simbolizeaza numarul fiarei, 666.

Coarnele Diavolului

Societatea secreta Illuminati include deisti si ateisti. Ateistii sunt cei care nu cred in Dumnezeu, iar deistii sunt cei care cred ca Dumnezeu a creat lumea iar apoi a abandonat-o. Acest semn facut cu mana este reprezentarea Diavolului si reprezinta dragostea pe care o poarta cel care o face fata de diavol. George W. Bush se crede ca face parte din aceasta societate secreta, privit fotografia in care acesta face acest semn.

Pentagrama

Pentagrama i-i reprezinta pe cei din societatea Illuminati si promovarea magiei negre in randurile acestora. Cu toate ca pentagrama reprezinta o protectie impotriva demonilor, intelesurile acesteia se schimba in momentul in care este intoarsa invers. O pentagrama intoarsa invers, cu cele doua colturi in sus, reprezinta un simbol al fortelor raului si este folosita pentru atragerea acestor forte, deoarece intoarce ordinea normala a lucrurilor si demosntreaza triumful materiei contra spiritului. Centrul pentagramei reprezinta un animal care ataca raiul cu coarnele sale.

Craniul

Intr-un dintre cele mai faimoase institutii de invatamant din lume, la Universitatea Yale, poti vedea acest simbol alaturi de citatul urmator: “Cine a fost prostul, cine a fost inteleptul, cersetorul sau regele? Fie ca esti sarac sau bogat, toate sun la fel in fata mortii”. Craniul si oasele simbolizeaza moartea si mortalitatea oamenilor. I-i face pe oameni sa reflecteze asupra timpului scurt pe care i-l petrec pe acest pamant.

Ochiul care vede tot

Cel mai cunoscut si intalnit simbol al Illuminati este reprezentat de Ochiul ……… Pe spatele fiecarei bancnote de un dolar american, poti vedea acest simbol, semnificand ochii lui Lucifer care vede tot ce se intampla pe lumea aceasta. Originea provine din Egiptul antic, simbol al puterii regale. In cultura satanista, reprezinta ochiul lui Satan care-si priveste adeptii.http://cultural.bzi.ro

CINE CONDUCE LUMEA?

Cel mai popular scenariu al amatorilor de teorii conspirative este acela conform caruia lumea este condusa de o organizatie secreta a oamenilor puterinci – organizatie mondiala – Illuminati.

Potrivti acestora nume mari din scena politica mondiala fac parte din acest club avand scopuri nu tocmai prietenoase in ceea ce priveste omenirea, potrivit lovendal.net.

In ultima perioada Internetul a fost impanzit de tot felul de imagini ce pretind ca dedesubturile sunt mult mai intunecate, insasi Biserica Catolica fiind un pion important pe aceasta tabla de sah.

Insemnele Iluminatilor (Ochiul care vede si stie tot din piramida) au fost descoperite pe o BIBLIE catolica, ce a fost publicata de Editura Giffen Bros. si Rockford Publishing Co. – Carte Sfanta ce a primit binecuvantarea Bisericii Catolice din SUA.http://cultural.bzi.ro

%d blogeri au apreciat: