Mozart a murit la Viena la 5 decembrie 1791. Imediat au circulat zvonurile cele mai nebunesti : complot francmasonic, razbunarea lui Salieri, rivalul marelui compozitor sau faptul ca el a avut un vizitator straniu. La 10 decembrie 1791 toata Viena sporovaia despre desfigurarea pe care o suportase sotia unui grafier de la tribunal, Franz Hofdemel, Magdalena, rivalul lui. Vienezii i-au spus fara ezitare: Mozart.
Tanara femeie era gravida! Numai ca fantasticul compozitor murise la 5 decembrie…Hofdemel era francmason, prieten si frate al lojei compozitorului si nu putea sa ignore nefericirea sa, in timp ce zvonurile din Viena, puse pe seama familiei sale, nu mai conteneau. Sotia lui fusese amanta lui Mozart. Dupa 5 zile de la moartea acestuia, el se razbunase intr-un mod cat se poate de bizar pe sotia sa. Putine persoane au insotit pe autorul Flautului fermecat la capela catedralei Saint-Etienne (printre ei, rivalul sau, arhicunoscutul compozitor Antonio Salieri).
Dar in cimitirul Saint-Marx, nimeni…Nici chair vaduva lui Mozart, Constance, aflata la capatul nervilor. Indiferenta a fost qvasi generata pentru un om deosebit, din pacate. Joseph Haydn, pe atunci in varsta de 59 de ani scria la Londra extrem de emotionat: „Mult timp am fost trist de moartea lui Mozart; nu puteam sa cred ca Providenta a chemat atat de repede intr-o alta lume un om fara egal”. Beethoven impartasea opinia superbului compozitor Haydn. Salieri, la randul sau a declarat: „un geniu atata de mare a murit, este fara indoiala pacat pentru el, dar bine pentru noi, ca ne-ar fi luat cu siguranta painea de la gura daca ar fi continuat sa traiasca!”

Dar la o saptamana dupa moartea lui Mozart a aparut un zvon extraordinar. Ziarul praghez „Saptamana muzicala” lansa tulburatoarea idee: Cum corpul lui Mozart s-a umflat dupa moartea sa, se poate crede ca a fost otravit. Legenda a cunoscut insa si alte versiuni. Una dintre ele spune ca Mozart ar fi primit acasa un inger al mortii: un mesager misterios imbracat in gri care a comandat muzicianului, in iulie 1791, propriul sau Requiem, neterminat.
Amatorii de comploturi au explicat insa crima printr-o razbunare francmasonica. De ce? Pentru ca el dezvaluise in „Flautul fermecat” mistere interzise profanilor. Dar majoriatatea suspiciunilor planau desigur asupra lui Salieri, concurentul lui Mozart. Cu toate acestea, nici una dintre aceste ipoteze nu a rezistat analizelor. Moartea lui este considerata una romantica si oamenii vremii sale aveau nevoie de asa ceva, se pare.
Sa vedem insa ce s-a petrecut in ultimele zile ale lui Mozart. Anul 1790 a fost teribil de rau pentru el. Dupa o comanda imperiala, in ianuarie, la 20 februarie a murit imparatul Joseph al II-lea. Doliul general interzicea concertele. Noul imparat, Leopold al II-lea, nu avea nici o simpatie pentru luminati, scriitori, poeti, filozofi si muzicieni. La asta se adauga problemele de sanatate ale lui Mozart si ale sotiei sale, Constance (care se ducea la tratament la Baden). Toate acestea costau mult. Obosit, fara contracte, disperat sa obtina o remuneratie fixa (macar), muzicianul compune relativ putin (in total 12 opere) si simpte acut lipsa banilor.
La inceputul lui 1791, Mozart incepe totusi sa lucreze, fiind incurajat si de Haydn de la Londra. Are 35 de ani. In ultimele sale 10 luni, Mozart semneza aproape 30 de opere printre care Flautul fermecat si Requiem. Problemele sale de sanatate sunt coroborate si cu o depresie profunda, o oboseala accentuata si o rezistenta scazuta la infectii (o epidemie loveste Viena). Mozart raceste grav. Mainile si picioarele i se umfla, prezinta semnele unei paralizii. Pe 28 noiembrie 1791 pare deja condamnat. Intr-adevar moare pe 5 decembrie, dupa miezul noptii, la ora 1:55, datorita unei insufciente renale si hipotensiune. La acestea se adauga si uremie si o hemoragie cerebrala. Nici vorba de complot moasonic!
In Flautul fermecat, dincolo de simboluri si cifre de initiere, nu se dezvaluie nimic. Cat despre mesagerul misterios, in 1963, s-au descoperit documente care au lamurit in mod clar aceasta poveste. Cel care i-a comandat lui Mozart sa scrie Requiem-ul era intendentului contelui von Walsegg, care isi pierduse sotia si vroia sa-i onoreze amintirea printr-o messa a mortii lor. Acesta l-a platit bine pe Mozart. Opera a fost jucata oficial pentru prima oara in decembrie 1793, sub numele de Walsegg.
A treia legenda: Salieri, compozitorul curtii, directorul teatrelor, stapanul capelei imperiale, sefului „Societatii muzicienilor”, destul de talentat, mereu delicat cu Mozart, dar temator de a iesi din gratiile imparatului in favoarea tanarului sau rival. Mozart a pretins insa ca Salieri il persecuta…a declarat chiar ca acesta vroia sa-l otraveasca. Dar nimeni nu l-a luat in seama. Mozart era profund preocupat de legenda sa, cultivand misterul.Etern copil, compunand ca si cum ar respira, el ne apare ca un adevarat model romantic. La moartea lui, Constance Mozart are 29 de ani. Ea va sustine primele doua biografii consacrate sotului sau. Una scrisa de meticulosul Georg Nikolaus Nissen, un diplomat danez cu care se va castori in 1809. Salieri va muri in 1825, neurastenic si banuit a fi vinovat de otravirea marelui Amadeus Mozart.

Anunțuri