Posts tagged ‘Uncategorized’

40 PHOTOS

 

/phutu02

LOGO

ION ILIESCU

Analistul politic Serban Oproiu a reconstituit biografia fostului presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, si TURNUL prezinta IN EXCLUSIVITATE date mai putin cunoscute din viata celui care a condus Romania mai bine de 10 ani.
 
Bunicul lui Ion Iliescu, bolsevic urmarit de politia tarista
 
”Vasili Ivanovici a fost un evreu rus, bolsevic, un puscarias periculos care a fugit din Rusia si a fost urmarit de politia tarista. S-a stabilit in Oltenita in 1895 ca argat si baiat de pravalie la un grec, poreclit Tandarica, de pe strada Heliade Radulescu nr. 1 si si-a schimbat numele pentru a-si pierde originea ca mai toti evreii aciuiti in Romania, in Iliescu, dupa 1900.
S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr. 2) cu care, s-a casatorit in 1900-1901. Anghel Savu, era roman, fugit din Bulgaria fraudulos, traversand Dunarea si stabilit in Oltenita. Acesta, le-a facut Mariei si lui Vasile, o dugheana in care, vindeau diverse, pe strada I.H. Rădulescu, nr. 6-8. Vasili Iliescu, fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul calau al poporului roman, Aristita si Verginia). Vasili Ivanovici, a fost foarte bun prieten cu Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia, pe numele sau adevarat Katz.
Prietenul bunicului lui Iliescu, parasutat prin Decret Regal
George Calinescu, precizeaza in „Istoria Literaturii Romane“: Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia in mod suspect si fraudulos, «parasutat», a fost impamantenit prin Decret Regal, din eroare si diversiune, sustinut fiind chiar de Titu Maiorescu!“ Aici, atentie la diversiunea promovata de Ion Iliescu in presa, prin care se sugereaza ca bunicul lui, ar fi un taran, Paun, de langa Oltenita.
Mama vitrega a lui Iliescu, spioana la rusi 
Mama vitrega a impostorului Ion Iliescu, a fost dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Gheorghiu Dej, a alfabetizat-o – pentru ca nu stia carte – si a trimis-o in Agentia Economica a Romaniei de la Sofia, unde a stat mai multa vreme. De la Sofia, Gheorghiu Dej a avansat-o si a trimis-o la Moskova, tot la Agentia Economica Romana, dar dupa putin timp, fiind deconspirata ca spion, la cererea rusilor a fost retrasa, adusa in tara si numita Director General la Vamile Romane, de unde s-a pensionat.
Marita Iliescu, s-a prezentat cu un Carnet de Luptator in razboiul din Spania (alaturi de Walter Roman), la Asociatia Luptatorilor Antifascisti, spre a se inscrie in aceasta. Desi un fals, dar s-a facut la interventia lui Ion Iliescu, beneficiind de multe si mari drepturi necuvenite. La receptiile date de Ceausescu, niciodata Ion Iliescu, nu a mers cu sotia sa Nina Bercovici (evreica si ea) ci cu Marita, mama lui vitrega!
Unchiul lui Iliescu, criminal de meserie pe vremea lui Dej
Unchiul Eftimie Iliescu: Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, fost ofiter de securitate, a participat la represiunea si „decapitarea“ poporului roman, in timpul lui Dej, fiind adjunctul criminalului Alexandru Draghici, Ministru de Interne in aceea perioada. Dupa moartea lui Stalin, acelasi Dej, l-a demis si l-a numit Director la Fabrica de Incaltaminte, „Pionierul“. Alcoolic fiind, intr-o altercatie specifica betivilor, l-a ucis pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 17 ani inchisoare. Se pare ca acolo si-a gasit si sfarsitul.
De remarcat ca Ion Iliescu, ascunde cu darzenie originea sa criminala, compromitatoare, lucru firesc din punctul lui de vedere, in fata poporului roman, pe care a reusit astfel sa-l pacaleasca si sa-l umileasca dupa 1989.
Bunicul lui Iliescu a stat ilegal in Romania
Investigatiile facute pentru perioada 1901-1902, nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum s-a facut in cazul lui Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici si altii. Se poate trage concluzia, ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita în 1965, la varsta de 88 ani, a fost evreu basarabean, nascut in jurul anului 1877, aciuit fraudulos, fara cetatenie la Oltenita.
Iliescu, fiu de tiganca caldarara
Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu. Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici – Iliescu apoi, s-a nascut in Oltenita în 1901, casatorindu-se in 1929 cu Maricica, o tiganca de origine bulgara, din neamul caldararilor, analfabeta, care vorbea prost romaneste si care e adevarata mama a lui Ion Iliescu. Maricica, era fata lelei Stoica, tiganca din Oltenita, venita din Bulgaria si care locuia intr-o cocioaba insalubra, pe o strada paralela cu strada I. H. Rădulescu; nestiindu-se cine era tatal ei. Ion Iliescu, s-a nascut in aceste conditii insalubre, in Oltenita, in data de 03 Martie 1930; an in care Alexandru Iliescu tatal sau, a fugit in Rusia, unde a stat pana in anul 1935. Maricica, mama adevarata a lui Ion Iliescu, moare in 1932, fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus, din Bucuresti, ca ar fi mama lui Iliescu).
Tatal lui Iliescu a conspirat impotriva Romaniei
Alexandru Iliescu a dus in Rusia o activitate conspirativa impotriva Romaniei, fiind Kominternist, NKVD-ist tradator, omul lui Stalin. Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita, era casa conspirativa a Kominternului si NKVD-eului. In Rusia, Alexandru Iliescu, a avut tot felul de ocupatii printre care si hamal si a avut se pare si copii nelegitimi. In 1935, Alexandru Iliescu s-a intors din Rusia, fiind condamnat la 12 ani inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi); inchisoare executata cu intermitenta. In inchisoare, a fost turnator la politie. Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, nevasta unui coleg de puscarie, Ivanus, un bolsevic periculos. Cu aceasta, Alexandru, a facut un copil din „flori“: Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist adus in cosciug metalic sigilat, din Orientul Mijlociu.
Iliescu si legatura de familie cu clanul tiganesc Cioaba
Precizare: In 1940, Alexandru Iliescu s-a casatorit cu Marita, tiganca din Maramures, sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, autointitulat Rege al tiganilor, cu care a avut doi baieti; fratii vitregi ai lui Ion Iliescu, Mircea si Crisan, veri primari cu Cioaba. Unul a fost Atasatul Militar al Romaniei la Moskova iar celalalt Director Adjunct la IRSOP, prin influenta lui Ion Iliescu, desi erau semianalfabeti, fiind tigani.
Sa nu ne mai miram de ce prima masura pe care a luat-o Ion Iliescu dupa ce a pus mana pe putere, a fost restituirea aurului la tigani. Alexandru Iliescu, a decedat in 1945 la Oltenita, la o manifestare de 1 Mai in tribuna, beat, cu sticla de tuica in mana. Ce se mai poate spune? Nu mai am cuvinte; nu pot caracteriza acest popor roman, care s-a lasat condus timp de 16 ani de catre un om de talia lui Iliescu, un descendent de tigani, genocidar si tradator de Romania!”
Daniel Sebastian Suta

SUPERSTITII DE PASTE

O mulțime de obiceiuri și de superstiții s-au țesut, de-a lungul timpului, atât în jurul perioadei Postului Mare cât și al sărbătorii pascale.

În Săptămâna Mare din Postul Paștelui, munca trebuie să înceteze joia. În Joia Mare superstiţia spune că, cine doarme va fi leneş tot anul; în special femeile vor fi vrăjite de Joimăriţa şi condamnate a fi leneşe, potrivit superstitii.ro. De asemenea, se spune că morţii vin în această zi la vechile locuinţe, unde stau până în Sâmbăta dinaintea Rusaliilor; pe vremuri această zi era aceea în care se termina de tors cânepa. Acum se fac focuri rituale pentru încălzirea morţilor, de obicei în mijlocul curţilor gospodăriei. Se spune că după această zi nu mai este bine să se mănânce urzici, deoarece în Joia Mare are loc „nunta urzicilor”, când ele înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat.

De Paști, cojile de ouă roşii se aruncă pe o apă curgătoare; superstiţia spune că ele ajung la Blajini şi astfel ei îşi dau seama că a venit Paştele.

O superstiție bizară spune că nu e bine să iei sare cu mâna din solniţa de Paşte, căci îţi vor transpira mâinile tot anul.
http://pandoras.realitatea.net

DESPRE TIGARI

Este binecunoscut faptul ca dependenta de tutun poate dauna grav sanatatii si cu cat te lasi mai repede, cu atat intregul tau corp iti va multumi. Unele lucruri despre tigari, tutun si fumat nu sunt foarte populare. Iata 14 lucruri despre fumat pe care posibil sa nu le stii.

1. Tigarile contin arsenic, formaldehida, plumb, cianura hidrogenata, oxid de azot, monoxid de carbon, amoniac si alte 43 de substante declarate cancerigene.

2. Urea, o substanta chimica ce se regaseste preponderent in urina, da “gustul” tigarii.

3. Tigarile contin peste 4000 de ingrediente, iar prin arderea lor rezulta alte 200 de compusi chimici. Multi dintre acesti compusi afecteaza direct plamanii.

4. Tigarile contin zahar in proportie de 20%. Multi diabetici continua sa fumeze, nestiind ca astfel le ajunge zahar in sange.

5. La fiecare persoana care moare din pricina fumatului sunt inca alti 20 de oameni afectati de cel putin o boala grava cauzata de fumat.

6. Nicotina ajunge in creier la 10 secunde de la primul fum. Ea se poate regasi in toate partile corpului, inclusiv in laptele matern.

7. Daca fumezi imediat dupa masa, creierul nu mai trimite in organism semnalele aferente digestiei ci pregateste organismul pentru protejarea celulelor de toxinele continute de tigara.

8. Prin fumat iti reduci speranta de viata cu aproximativ 14 ani.

9. Unul din cinci decese din Statele Unite sunt din cauza fumatului.

10. Tutunul este cea mai usor de prevenit cauza de deces.

11. Brand-urile Marlboro, Kool, Camel si Kent detineau in 2013 aproximativ 70% din piata mondiala de tigari. Statele lumii colecteaza din taxe pe tigari aproximtiv 26 miliarde de dolari. Din acesti bani doar 2% sunt directionati catre programele de prevenire a fumatului.

12. Sistemul imunitar al unui fumator trebuie sa lucreze mult mai mult decat al unui nefumator. Desi organismul fumatorului reactioneaza mai repede la virusi, raspunsul imunitar nu este tot atat de puternic ca al unui nefumator.

13. Interzicerea fumatului in public a dus la scaderea semnificativa a persoanelor care frecventeaza cluburile, pub-urile, restaurantele unde nu se fumeaza.

14. Tigara este cel mai popular placebo si pentru fiecare utilizator poate avea alt efect. Unii o folosesc pentru relaxare, altii pentru a se calma, altii pentru a-si stimula concentrarea. Cu alte cuvinte, pentru fiecare individ, tigara are exact efectul pe care respectiva persoana il asteapta de la ea.
http://sfatulparintilor.ro

ARSENIE BOCA

Jurnalul redactat de Arsenie Boca în anii 1946 – 1950, în vremea în care era călugăr la mănăstirile Brâncoveanu şi Prislop, cuprinde aproape 270 de pagini de învăţături şi texte religioase. Arsenie Boca nu a mai apucat să publice manuscrisul păstrat în aşezământul de la Sinaia, însă au făcut-o urmaşii săi.

La sfârşitul anilor 1940, în vremea în care se afla la Mănăstirea Brâncoveanu şi apoi la Mănăstirea Prislop, Arsenie Boca a scris 137 de predici şi învăţături, multe cuprinse şi în predicile sale de la Mănăstirea Prislop, adunate într-un manuscris pe care călugărul nu l-a mai publicat vreodată. Abia după moartea sa, textele au circulat sub diferite forme, iar în 2006 manuscrisul care fusese păstrat în Aşezământul Monahal de la Sinaia, a văzut lumina tiparului. „Toate cele 137 de cuvinte duhovniceşti, de dimensiuni şi extensiuni diferite, s-au născut în liniştea chiliei Părintelui Arsenie de la stăreţia veche a sfintei mănăstiri de la Sâmbăta de Sus cu vedere spre munţii Făgăraşului şi în taina chiliei Părintelui Arsenie de la sfânta mănăstire Prislop, cu deschidere înspre dealurile Prislopului şi au fost scrise „cu timp şi iară timp” între 25 noiembrie 1946 şi 27 martie 1950”, afirmau edittorii volumului Cuvinte Vii, care cuprinde textele scrise de Arsenie Boca. Iată câteva dintre îndrumările călugărului: Arsenie Boca despre viaţă „Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul se strică; iar o viaţă stricată de patimi strică şi mintea, care, odată stricată, nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău, ci le zice tocmai întors: răului bine şi minciunii adevăr”. (30.I.949, Prislop). Arsenie Boca despre bogăţie: „Nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte; precum nici bogăţia nu te mântuieşte, nici sărăcia nu te osândeşte, ci cum ai sufletul tău şi faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avere, iată că nu te mântuieşte sărăcia ta. Eşti bogat, dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Cum stai cu sufletul şi faţă de una şi faţă de alta, de la asta atârnă mântuirea sau osânda ta” (25.XI.1946, Sâmbăta). Arsenie Boca despre păcate Păcatele au urmările cele mai felurite asupra omului: 1. Pe unii păcatele-i smeresc, îi ruşinează înaintea lui Dumnezeu şi-i hotărăsc la îndreptare. 2. Pe alţii, mai înrăiţi în ele, îi sălbătăcesc cu totul. 3. Dar pe alţii îi împing până la nebunia fără întoarcere. Cu un cuvânt, păcatele tulbură sufletul în diferite trepte”. (13.II.49, Prislop) Arsenie Boca despre iertare: „Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte: păcatele, greşelile, îngustimea vederilor, prejudecăţile, neştiinţa şi un lanţ cam lung, care prea cumplit ne strânge. Dacă Dumnezeu ni-1 iartă, cade lanţul de pe noi şi iarăşi suntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleagă lanţul nostru care ne chinuieşte, numai dacă dezlegăm, mai întâi noi, lanţul în care ţinem legaţi pe fraţii noştri. Dacă noi nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă”. (6.III. 1949, Prislop). Arsenie Boca despre post „Deci nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne deprindem de-aici. Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne, şi cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul”. (6.III. 1949, Prislop). Arsenie Boca despre boli „Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii şi te trezeşti slăbănog, tremurând de nu te mai poţi opri, sau bolnav la casa de nebuni. Nu e boală de moarte, dar nici leac nu are. Şi cine distruge nervii? Iată cine, spun doctorii: beţia, curvia şi bolile ei, mânia sau furiile şi supărările peste măsură. Deci feriţi-vă de acestea, că ele omoară milioane de firişoare (celule) nervoase, care nu se mai refac în veac. Toate celulele se refac, afară de celula nervoasă. Un tată pătimaş de acestea n-are urmaşi sănătoşi, ba şi în nepoţii şi strănepoţii săi se moşteneşte ceva găunos, care la o întâmplare oarecare răbufneşte afară. E destul ca un tată să se îmbete o dată, ca să aibă din beţia aceasta un urmaş cu boala copiilor – epileptic. E destul să-şi sperie soţia o dată în vremea sarcinii ca dintr-asta să se aleagă un copil nenorocit toată viaţa. Aşa se răzbună păcatele părinţilor în bieţii copii, care nu au vină. Spun acestea şi am de gând s-o mai spun, fiindcă în regiunea aceasta – odinioară capitala Daciei – acum se bea cel mai mult rachiu, de aceea aici sunt cei mai mulţi copii bolnavi de nervi – deşi oamenii pătimesc şi de alt rău mai mare: nu vor să aibă copii”. (20.III.49, Prislop) Arsenie Boca despre moarte „Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri; – vorbesc de-o credinţă care să-ţi transforme viaţa în vederea morţii, în vederea Vieţii. Toţi suntem chemaţi la viaţă şi mai nimeni nu trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi. Trăim omorând această chemare”. (10.X.1949, Prislop). Vă recomandăm şi: Autobiografia părintelui Arsenie Boca, din temniţă: „Nu am dansat şi nu-mi puteam închipui aşa ceva. Cu fetele mi-am propus să nu fac nicio cunoştinţă” Părintele Arsenie Boca a relatat, într-o declaraţie autobiografică pe care a scris-o în timpul unei anchete la care era supus în 1945, o serie de amănunte neobişnuite despre viaţa sa. În mărturia sa, călugărul îşi dezvăluie personalitatea complexă, orientată spre trăirile interioare, spre studiu, artă şi spiritualitate. Arsenie Boca şi ateii: „La două feluri de oameni le spune Dumnezeu nebuni“ Duhovnicul Arsenie Boca a acordat o atenţie deosebită, în învăţăturile sale, ateismului, pe care îl considera dăunător. Călugărul afirma însă că orice om trebuie lăsat să fie liber în credinţa sau necredinţa sa. Pelerinajul la Prislop acum 90 de ani: de ce mulţimile se adunau la mănăstire cu decenii înainte de Arsenie Boca Mănăstirea Prislop, unde a fost înmormântat părintele Arsenie Boca, a fost în ultimele secole unul dintre cele mai iubite locuri din Ţara Haţegului. O mulţime de legende s-au ţesut în jurul ei, iar fotografiile vechi de aproape un secol arată că şi în acea vreme aşezarea era foarte căutată de pelerini.

Citeste mai mult: adev.ro/o4u0um

Citeste mai mult: adev.ro/o4u0um

EMINESCU

Un jurnalist şi compozitor născut la Galaţi, Grigore Ventura, este bănuit că ar fi fost pus să-i însceneze lui Eminescu nebunia şi să-l dea pe mâna poliţiştilor şi a medicilor. În complot s-ar fi implicat Maiorescu, Slavici şi alţi apropiaţi ai poetului
28 iunie 1883 a fost o zi fatidică pentru destinul poetului Mihai Eminescu. Redactor-şef şi jurnalist la ziarul ”Timpul”, oficios al Partidului Conservator, Eminescu a fost înlăturat din funcţie în acea zi şi închis la ospiciul doctorului Şuţu, de pe Strada Plantelor din Bucureşti. Verdictul oficial a fost nebunia, care-l lovise subit pe marele poet. ”Timpul, organul Partidului Conservator, are ca director răspunzător pe d. Mihail Paleologu, cu începere de ieri. D. Mihail Eminescu, şef redactor al Timpului şi unul dintre cei mai distinşi poeţi şi publicişti români, tânăr înzestrat c-un talent şi c-o inimă şi mai deosebitã, a fost atins în mod subit de o boală gravă. Dorim o completă şi repede însănătoşire a confratelui nostru.”, anunţa „Timpul“ pe 3 iulie 1883. Eminescu, deţinut politic Analizând cazul, academicianul Eugen Simion arată că, într-adevăr, Eminescu suferise o cădere nervoasă cauzată de programul încărcat şi de suprasolicitarea de la ziarul „Timpul”, dar şi a problemelor întâmpinate de poet şi că este posibil să fi suferit de sindrom bipolar. Cu toate acestea, majoritatea specialiştilor în viaţa şi opera lui Eminescu sunt convinşi că de această afecţiune au profitat cei care doreau ca Eminescu să dispară din viaţa publică. Eminescu era un jurnalist temut, care criticase atât regimul liberal, dar şi anomaliile din societatea românească. Mai mult decât atât, era un militant pentru unirea tuturor provinciilor româneşti şi era cât pe ce să zădărnicească o alianţă secretă între România şi Austro-Ungaria. În aceste condiţii, poetul ar fi fost înlăturat în mod voit. „Pentru a nu-l martiriza, varianta convenabilă ar fi fost sanatoriul. Internarea din 28 iunie 1883 a fost, în realitate, o arestare mascată, mai odioasă decât una la lumina zilei. D. Vatamaniuc, cel mai avizat cunoscător al publicisticii eminesciene şi documentarist de primă mână, afirmă că Eminescu a fost, din nefasta zi, deţinut politic”, scria Theodor Codreanu în „Eminescu-drama sacrificării“. Se vehiculează ideea că Eminescu a fost chiar asasinat, administrându-i-se un tratament mortal cu mercur pentru un sifilis inexistent. Omul care a jucat un rol esenţial în „capturarea“ lui Eminescu şi adâncirea crizei din aceea zi fatidică de 28 iunie 1883 a fost Grigore Ventura. Acesta era un jurnalist, scriitor şi compozitor care colabora la ”Timpul”. Era un cunoscut al lui Eminescu şi a fost considerat unealta lui Maiorescu şi a complotiştilor care ar fi pus la cale, conform părerii unora dintre biografi, internarea lui Eminescu la ospiciu. Firul evenimentelor din ziua de 28 iunie 1883 a fost analizat în detaliu. „Domnu’ Eminescu a înnebunit” Ziua de 28 iunie 1883 începe la 5.00 dimineaţa pentru poetul Mihai Eminescu. Se trezeşte şi se ceartă cu Catinca Slavici, soţia reputatului scriitor şi coleg de muncă al lui Eminescu. Eminescu, care stătea în gazdă la Catinca Slavici, ar fi vrut să dărâme casa „că-i umedă şi urâtă“, se arată în scrierile lui Ion Rusu Şirianu. Catinca Slavici trimite un mesaj rapid lui Maiorescu prin slujnica sa. ”Domnu’ Eminescu a înnebunit. Vă rog să faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte reu”. Maiorescu nu se duce să vadă ce se întâmplă cu Eminescu. Din contră, se duce direct la sanatoriu şi aranjează ca poetul să fie închis acolo. Mai mult decât atât, anunţă pe toţi junimiştii, fără să vadă despre ce este vorba, că Eminescu a înnebunit. Aceste detalii au ridicat semne de întrebare unor eminescologi. Nicolae Georgescu, critic, cercetător şi istoric literar, presupune că biletul Catincăi era de fapt o parolă masonică. „Partea stranie a lucrurilor e că Maiorescu reacţionează ca şi cum momentul crizei trebuia să sosească şi pe care-l aştepta încă din 23 iunie, când pomeneşte voalat de planul pus la cale cu acelaşi inginer Simţion. El nu pune nici o clipã la îndoialã «diagnosticul» Catincăi Slavici, ba îl fixează în jurnal pentru posteritate şi pe baza lui hotărăşte destinul poetului”, este de părere Theodor Codreanu, un alt istoric literar care a studiat evenimentele din 28 iunie 1883. Ventura omul complotiştilor În aceste momente intră în scenă personajul Grigore Ventura. Jurnalist ca şi Eminescu, acesta colabora cu ”Timpul”, dar mai lucrase sau va colabora şi cu alte publicaţii, precum ”l’Orient”, ”L’independance Roumaine”, ”Românul”, ”Naţiunea”, ”Epoca“ sau ”Adevărul”. Eminescu, după conflictul cu doamna Slavici, plecase, după cum arată mărturiile pe Podul Mogoşoei, şi se oprise lângă redacţiile ”Timpul“ şi „Românul”. Ion Russu Şirianu precizează că ambele redacţii au fost deja alertate de prezenţa „nebunului Eminescu“, tocmai de către Grigore Ventura. Biografii citaţi presupun că Ventura a fost trimis de Maiorescu cu misiunea „de a livra” mesajul. Poetul Mihai Eminescu este întâmpinat de un redactor de la ”Românul”, Iancu Procopiu. Acest Procopiu spune că Ventura plecase cu „ordine” şi alertase toţi junimiştii de faptul că Eminescu înnebunise, fără ca poetul să facă nimic ieşit din comun. Unii specialiştii spun că Ventura se va ocupa ulterior ca Eminescu să facă şi ceva ieşit din comun, pentru a justifica internarea. Eminescu înarmat cu un pistol Poetul era chinuit de căldură, insomnii şi mai ales epuizat de munca de la ziar. Totodată, avea probleme cauzate de scandalurile care înconjurau societatea „Carpaţii“. Pe fondul sindromului bipolar, Eminescu a făcut, pe 28 iunie 1883, o criză. Theodor Codreanu şi Nicolae Georgescu cred însă că această criză i-a fost provocată sau, mai precis, că poetul ar fi fost aţâţat să se dea în spectacol. Iar cel care s-a ocupat de acest lucru ar fi fost Grigore Ventura. Acest personaj s-a întâlnit cu Eminescu la Capşa, unde au luat masa. Grigore Ventura îi povesteşte lui Alexandru Ciurcu, cel care-şi va publica memoriile şi va aminti acest episod, că s-a aşezat la masă cu Eminescu şi că, la un moment dat, poetul a scos un pistol, ar fi ameninţat-o fără motiv pe soţia patronului şi ar fi spus că trebuie să-l împuşte pe rege. Acelaşi lucru îi spune Ventura lui Procopiu, afirmând că Eminescu ”avea pistolul mare în mână” şi dorea să-l împuşte pe rege şi îi critica pe liberali. Ciurcu spune în memorii că, în loc să-l tempereze pe poet, Ventura îl duce pe Eminescu direct la palat cu pistolul, instigându-l să-l omoare pe rege. Nu îl găsise la palat pe rege, aşa că l-a trimis pe Eminescu la o baie la Mitraşewski. Pentru Theodor Codreanu, dar şi pentru istoricul Şirianu, baia a fost, de fapt, capcana întinsă de Ventura poetului. Acolo, bănuieşte Codreanu, Eminescu a fost închis, în timp ce Ventura a chemat poliţia şi infirmierii. ”Toate acestea sunt relatate în procesul-verbal încheiat de comisar la ora 19.00. Ajunşi împreună la baie, îşi face apariţia şi Constantin Simţion, pe care comisarul îl consemnează în mod deosebit. De ce? Oare nu fiindcă era pionul central al lui Maiorescu şi fiindcă el, de fapt, coordona planul? Cele «opt ore» de baie atestă interesul pentru mistificare şi pentru furnizare a unor dovezi de «nebunie» (…). Admiţând lunga prezenţă a poetului la baie, se elimină poveştile lui Ventura. Totuşi, Ventura şi-a avut rolul său în acea zi, încurcând planul lui Maiorescu. Acesta îl va numi, în jurnal, «indiscretul ticălos», dar îl va include în evoluţia ulterioară a destinului eminescian.”, scria Theodor Codrescu. Astfel, Mihai Eminescu a fost dus legat şi tranchilizat la sanatoriu. Ventura un veritabil spion Când Codreanu afirmă că Ventura a încurcat planurile lui Maiorescu, se referea la faptul că jurnalistul şi scriitorul respectiv executa de fapt acelaşi plan de anihilare a lui Eminescu, dar cu alte metode decât cele prevăzute de critic. Mai precis, Ventura reprezenta varianta de rezervă pentru lichidarea Societăţii Carpaţii şi a lui Eminescu. „«Încurcătura» pricinuită de Ventura este ecoul celor două soluţii de lichidare a Societăţii Carpaţii: cea «paşnică» – Maiorescu-Sturdza, şi cea cu violenţe şi arestări – C. A Rosetti. Ventura ar fi fost în slujba celei din urmă. În ochii lui Ventura, poetul apare ca un violent zurbagiu în discursuri şi fapte, gata să-l împuşte pe rege. Oare faimosul «revolver» n-a fost introdus în circuit de acest informator al serviciilor secrete?”, se întreba Codreanu în „Eminescu – drama sacrificării“. Cine era Grigore Ventura Grigore Ventura s-a născut la 1840 în Galaţi. Avea 43 de ani atunci când a fost închis Eminescu la ospiciu. Ventura provenea dintr-o familie foarte bogată din Covurlui. A fost compozitor, scriitor, dramaturg şi jurnalist. Este renumit pentru piesele de teatru scrise, cu accente patriotice, precum „Curcanii” sau „Traian şi Andrada”. A fost profesor la Conservatorul din Bucureşti şi este cunoscut pentru compoziţiile muzicale tot cu un caracter patriotic, precum „Doi ochi” sau „Hora de la Griviţa”. Viaţa lui Grigore Ventura este demnă de scenariul unui film. Iniţial, a urmat dreptul la Universitatea din Berlin. Ulterior, s-a ocupat, paradoxal, cu agricultura. A rătăcit întreaga avere a părinţilor şi s-a apucat de scris, de compus şi de jurnalism. Ar fi murit în 1909, de la o banală bătătură.

Citeste mai mult: adev.ro/o4tvl3!!!

“Esti materie, esti un amestec intamplator de substante chimice. Esti un animal superior, o maimuta evoluata, esti…un accident al legilor fizicii.” Te simti vizat? Ar trebui, pentru ca, desi nimeni nu ti-a spus-o fatis, nu doar stiinta, toate asa-zisele medii de promovare a cunoasterii te bombardeaza zilnic cu aceasta idee. Este ceea ce ne spun cercetatorii sau, mai degraba, ceea ce sunt lasati sa ne spuna. Nu este oare paradoxal ca, desi magulitorul curent New Age plaseaza individul in centrul Universului, incoronandu-l stapan absolut al naturii si al propriei existente, de la promotorii aceluiasi crez aflam ca nu suntem decat niste primate oportuniste si un pic norocoase, diferite de “suratele” animale doar printr-un continut cranian mai consistent?
Materie, numai materie. In spatele acestor jocuri scenice care ne pun o ordine bine calculata in viata si in ganduri se ascunde un peisaj de culise mult mai vast si mai tenebros decat se poate banui analizand faptele accesibile. Cu toate acestea, Descopera.ro va incerca sa faca putina lumina in ce priveste “cunoasterea necunoscuta” a umanitatii.
Nu sunt putini acei specialisti, dintre care se disting nume precum Michael Cremo si Richard L. Thompson, autorii cartilor “Arheologia interzisa” si “Istoria ascunsa a rasei umane”, care vorbesc despre fenomenul filtrarii cunoasterii. Dupa cum o sugereaza contextual forma termenului, aceasta politica, suspectata ca fiind o arma de capatai a elitelor ce conduc lumea din umbra, este menita sa tina masele in ignoranta si necunoastere. Altfel spus, este vorba despre puterea intelectuala, cea din care deriva toate formele de dominatie si control la care este supusa civilizatia umana astazi. Articolul de fata nu va trata insa despre cine sunt sforarii acestor masinatiuni, ci se ambitioneaza sa releve cate ceva despre modul in care ei opereaza.
“Involuatii” stiau
Liderii fara chip care actioneaza manetele acestui mecanism al cenzurii limiteaza masiv accesul maselor la informatii care vizeaza in special originile si trecutul speciei umane, temelie a intelegerii existentei si scopului in viata. Este vorba despre aspecte esentiale ale civilizatiei si ale planetei pe care, daca le-am cunoaste, ne-am intelege mai bine natura si misiunea; ceea ce ne-ar face insa liberi si mai greu de controlat. Sunt lucruri pe care “EI” le cunosc, dar pe care le tin departe de noi, din egoism, din interes, din trufie, din nevoia de a avea un ascendent asupra semenilor.Premisa fundamentala de la care porneste teza unor specialisti precum cei mentionati mai sus, cum ca istoria umana este cu totul alta decat cea care ne este prezentata astazi in mod oficial, rezida, ca debut, in scrierile antice. Majoritatea culturilor dispun de astfel de carti care vorbesc despre existenta unor civilizatii avansate in trecutul foarte indepartat, dar scrierile in sanscrita ale Indiei sunt de departe cele mai explicite in aceasta directie. Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe langa principiile filosifice si culturale indiene, si despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amanuntite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobandit astazi. Sunt descrise aparate de zbor impreuna cu principiile lor de functionare, sunt mentionate arme precum bomba atomica sau chiar bomba cu hidrogen si se descriu avansate tehnici medicale si genetice. Aceleasi carti vorbesc despre erele pamantului, despre ciclicitatea vietii pe planeta si despre succedarea civilizatiilor. Convingeri asemanatoare vin din intelepciunea romana si egipteana dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon si Artistotel ne parvin invataturi referitoare la aceeasi insiruire a vietii. Ei credeau puternic intr-o fiintare pe ere, dupa un model arhetipal. Astfel, in credintele stravechi – care, dealtfel, nu sunt deloc de lepadat – un mare ciclu de viata incepe edenic, cu o Era de Aur, in care toate fiintele umane sunt spiritualizate, constiente, bune. Aceasta era este succedata de cele de Argint, Bronz si Fier, ce caracterizeaza, gradual, deprecierea umana prin cultivarea lacomiei si a individualismului intr-atat incat lumea trebuie reconfigurata. Ceea ce se si intampla, printr-un cataclism general si o reinchegare ulterioara a vietii.
In viziunea initiatilor indieni, oamenii s-au nascut de mai multe ori si de tot atatea ori, minus unu (inca), au disparut in urma unor dezastre de exterminare a speciilor. Acest lucru s-ar fi intamplat insa numai pentru ca viata sa reinfloreasca, prin repopularea Pamantului fie de catre refugiati paranormali, neafectati de Armageddon, fie de civilizatii superioare din alte sfere cosmice. Cartile acestea fac referiri foarte serioase la existenta in urma cu milioane si chiar cu miliarde de ani in urma, pana la inceputurile planetei, a inteligentei pe Pamant si a civilizatiilor evoluate. Totusi, pentru sustinerea unor atari premise, trebuie sa existe si probe fizice. In absenta acestora, s-ar putea presupune cu usurinta ca scrierile sunt false, mincinoase, produs al unei imaginatii disproportionate. Surprizator, ele sunt cofirmate nu doar sporadic, ci chiar abundent, nenumarate dovezi arheologice ale existentei unor antice civilizatii avansate iesind la lumina, accidental sau “vanate”, in toate colturile lumii.
Teoria ca teoria, dar practica…
Exemplele sunt numeroase si dispun de caracteristici mult prea complexe pentru a fi expuse convingator aici, dar vom face cateva insemnari succinte. Este vorba despre descoperiri arheologice precum: macheta egipteana din lemn din secolul al II-lea i.Hr, care are forma unui avion; ciocanul descoperit la marginea Londrei, incastrat intr-o roca veche de 500 milioane de ani; harta desenata in 1513 a amiralului turc Piri Reis, care arata in detaliu portiuni din Africa, America si Antarctica, in conditiile in care Antarctica a fost descoperita oficial abia in 1818. Mai mult, harta reprezinta continentul alb asa cum arata el sub gheturi, stare in care se afla, probabil, in urma cu 10.000 – 12.000 de ani; orasul Nan Madol, construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice, al caror transport nu poate fi explicat; artefactul Coso, din Olancha, California, asemanator cu un dispozitiv de aprindere, gasit in interiorul unei bucati de piatra care ar fi avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma. O amprenta palmara a fost gasita intr-un strat de piatra calcaroasa avand circa 110 milioane ani, in localitatea Glen Rose (Texas). In nordul inghetat al Canadei s-a gasit un deget omenesc fosilizat,datand din Cretacic. In Utah, intr-un strat de roca estimat la 300-600 milioane de ani vechime, s-a descoperit ceea ce pare amprenta unei talpi omenesti, incaltata intr-un soi de sanda. Minerii din Africa de Sud au scos la lumina sute de sfere metalice de origine necunoscuta, denumite sferele Klerksdorp. Ele au circa 3-5 cm in diametru, iar unele au incrustate linii paralele, asemenea unor santuri, de jur-imprejur. Sferele par a fi facute de mana omului, desi specialistii nu pot explica in ce fel au fost realizate liniile. Stratul de roca din care au fost extrase aceste sfere dateaza din precambrian, vechimea lor fiind estimata la 2,8 miliarde ani.

Exemplele pot continua, acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute care au ajuns sub ochii publicului larg. Surprinzator este insa faptul ca, desi asemenea reusite arheologice vorbesc fatis despre o realitate incontestabila, oamenii de stiinta nu le aplica mai mult decat o eticheta pe care sta scris “mistere”. De ce alegem sa le consideram curiozitati si bizarerii, cand putem accepta povestile uneori de necontestat pe care aceste obiecte ni le spun? Nimeni nu se oboseste, oficial, sa sape mai adanc si sa intelega implicatiile uriase pe care le au aceste lucruri. Cat despre noi, sfidarea afisata de elite in relatia cu vulgul este de un cinism revoltator. Ne servesc, prin intermediul cercetatorilor si al publicatiilor pe care le au in “buzunar” toate aceste informatii, probabil desperecheate, bizuindu-se fara griji pe faptul ca ignoranta isi va juca rolul si ne va impiedica sa ne implicam activ sau sa ne “sinchisim” macar de ele. Pentru ca, la urma urmei, cine suntem noi sa ne gandim la asemenea lucruri? Ce conteaza daca oamenii au 10 mii, o suta de mii sau un milion de ani? Aceste preocupari sunt ciudate, abstracte, ele reprezinta exclusiv apanajul unor filosofi si mistici neintelesi, izolati in turnurile lor de fildes. Noi trebuie sa ne traim viata la maximum, timpul inseamna bani, este scurt, viata trece, nu trebuie irosita cu intrebari existentiale. Sunt numai cateva dintre trendurile pe care elitele ni le-au impregnat, pentru a imbraca poate cele mai importante deprinderi pe care ar trebui sa le posedam in cosumatii care sunt adesea ridicole si caraghioase in ochii unei opinii publice profund contaminate.
Indoctrinare religioasa? Mai gandeste-te
Totusi, aceia care aleg sa nu se lase pacaliti de teoriile evolutioniste vehiculate extrem de agresiv, se aliniaza mai degraba unei tendinte spirituale de masurare a lucrurilor. Acesti oameni privesc devenirea umana, nu ca pe o evolutie din materie, ci, mai degraba, ca pe o involutie, dintr-o constiinta superioara. Aceasta premisa se aseamana poate cu o argumentatie religioasa, cu o doctrina ridicola, dar incercati sa va intrebati daca nu cumva aveti aceasta impresie tocmai in virtutea informatiilor care vi se “injecteaza” pe toate mediile de comunicare. Omul nu este un produs unilateral, asa cum incearca sa ne convinga conducatorii nostri de talie mondiala. El este intr-adevar alcatuit din materie, este grosier, dar mai are si o dimensiune mentala, precum si una spirituala. Lumea noastra este, din acest motiv, privita de initiati, ca o etapa cosmica grosiera, ce va fi urmata de niveluri superioare ale realitatii, dominate de energii subtile, denumite de culturile diferite spirite, ingeri, zei, sfinti, etc. Nasterea ar insemna, practic, procesul prin care o fiinta de constiinta pura coboara in sferele inferioare ale Cosmosului si se acopera de energiile scazute ale mintii si ale materiei.
Toate culturile si civilizatiile credeau ca venim dintr-un nivel spiritual al realitatii, traiau in acord cu aceasta convingere si erau armonizati cu natura si viata. Mai putin noi, care ne dezicem de orice forta superioara. Noi, care ne credem fruntasi si superiori, nu doar ca civilizatie, ci la nivel individual. Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca “eu” sa fie in centrul lucrurilor si “mie” sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca “eu” nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei “Dezbina si stapaneste” la nivel planetar.
Spuneam putin mai sus ca, daca ideea spiritualitatii ti se pare a fi o doctrina, un raspuns disperat al Bisericii la avantul actual al stiintei, atunci ar trebui sa te intrebi daca nu crezi asta tocmai in urma faptului ca esti controlat. Ei bine, sa venim in sprijinirea unei asemenea declaratii si cu un exemplu. Este vorba despre cazul sotilor Pierre si Marie Curie. Cei doi cercetatori francezi din secolele XIX – XX sunt recunoscuti oficial pentru performantele din domeniul radioactivitatii, care le-au si onorat activitatea prin obtinerea unui premiu Nobel pentru Fizica in anul 1903. Niciun manual insa si in general nicio carte nu vor mentiona implicarea lor activa si meritorie in experimentele parapsihologice. Pret de mai multi ani, cei doi cercetatori au derulat o serie de teste cu nuanta supranaturala in laboratoare si institutii, inregistrand rezultate notabile si succese nebanuite, materializate prin comunicarea cu spiritele, extracorporalizari, materializari, clarviziune si alte astfel de fenomene catalogate astazi drept “bazaconii”.Aceasta activitate intensa si mascata este atestata de o documentatie vasta aflata in arhivele institutiilor care le-au gazduit initiativele lui Pierre si Marie. Si in acest caz, exemplele unor performante si descoperiri halucinante pe taram spiritual sunt in numar suficient de mare, incat sa ateste existenta incontestabila a unei asemenea dimensiuni umane. De ce ocultizarea lor? Pentru a masca latura spirituala a umanitatii si pentru a canaliza civilizatia spre materialism si consumerism. Suntem vaduviti prin aceasta privare de cunoastere, de aspecte importante ale existentei si ale fiintei umane, capitale in intelegerea completa a ceea ce suntem si a ceea ce avem de fapt de facut aici. Daca nu stim nimic despre aceste lucruri, care, iata, exista ca parte a realitatii, este firesc sa ne refugiem in productie si consum, in efemer, in placeri marunte si in bucurii intr-adevar animalice. Iar acest lucru nu este intamplator.
Mai gandeste-te un pic
Toata aceasta mistificare se intampla pentru ca stiinta are in miezul sau un grup extrem de influent care musamalizeaza voit descoperirile cele mai importante. Motivele unui asemenea grup influent nu pot fi decat presupuse, dar probabil ca banuielile celor care le emit nu se indeparteaza prea mult de adevar. Astfel, Michael Cremo suspecteaza ca doua mari directii motiveaza elitele sa filtreze cunoasterea. Una ar fi insasi natura umana, negarea, respingerea teoriilor care le contrazic pe ale lor, deoarece sunt oameni indragostiti de ei insisi si de adevarurile lor, nefiind dispusi sa accepte alternative. Apoi, probabil ca este vorba de ratiuni ceva mai adanci, legate de putere si control. In sistemul educational, evolutionistii au detinut o pozitie suficient de inalta pentru a dicta raspunsuri la intrebarile fundamentale: “cine suntem? de unde venim? incotro mergem?” Aceste raspunsuri, dupa cum bine se stie, sunt pur materialiste, exclud cu desavarsire orice implicare divina in crearea omulu. De aceea, nici nu este surprinzator sau intamplator ca omenirea a luat-o pe o panta adanc materialista si exclusiv fizica. Manipulatorii din umbra au insuflat maselor valori eronate, ideea ca scopul fundamental al omului este acela de a produce si de a consuma. Mereu mai mult. Acest lucru, in cazul in care mai sunt dintre aceia care nu isi dau seama, naste bogatii uriase. O parte dintre ele intra in buzunarele cercetatorilor, care nu doar fac parte din mecanismul manipularii, dar stau si la temelia conceptelor produselor comercializate (armament, tehnologie, lux etc). O alta mare parte din fonduri intra in buzunarele industriasilor care le produc si, nu in ultimul rand, in buzunarele adanci ale guvernelor care percep taxe si impozite, in unele locuri, uriase, pe marginea comertului masiv. Aceasta nu inseamna altceva decat faptul ca forte foarte mari sunt cointeresate ca lucrurile sa ramana in lume in forma in care sunt astazi. Ele nu vor sa vada intrerupt acest proces si atunci nu este de mirare faptul ca devine tot mai energic.
Orice scadere a activitatii economice creaza unde de soc. Elitele au inteles asta. Din acest motiv, se intretine furibund procesul de productie-consum. Oamenii nu trebuie sa se gandeasca la existenta, nu trebuie sa-si puna probleme inalte, adanci, trebuie mentinuti si concentrati in uriasa masinarie economica. Exemplul clar a venit in urma atentatului terrorist din 11 septembrie 2001, in urma caruia mii de oameni pur si simplu au incetat sa mai cumpere, sa mai consume. Au ales sa stea mai mult cu familiile si cu prietenii lor si sa se intrebe ce este viata si incotro se misca, ce se intampla cu lumea. Reverberatiile unui asemenea fenomen sunt mari si durabile. Liniile aeriene, spre exemplu, nu si-au revenit inca total in acesti 7 ani de la eveniment. Stapanii unui imperiu financiar nu isi permit asemenea pierderi. Ei trebuie sa aiba mereu mai mult, nici macar mentinerea nu este o optiune. Sunt, deci, interese mari care ne vor focusati trup si suflet pe procesul material de productie si consum, iar elementul cheie sunt oamenii de stiinta si dascalii, cei care ne invata despre lume si viata. Ei insista ca suntem fiinte materiale si mai ales ca acesta este un lucru bun. Dar daca am primi si un alt raspuns la intrebari precum “Cine sunt? De unde vin? Unde ma duc? Ce vreau?” ? Ce ar fi daca s-ar preda in scoli faptul ca facem parte dintr-o constiinta superioara si pura si ar trebui sa ne canalizam mai mult pe cultivarea constiintei si a spiritului, pentru ca ele sunt eternitatea? “EI” nu vor insa acest lucru, pentru ca ar insemna ca oamenii sa fie mai putin controlati, ceea ce ar insemna mai putini bani si o putere scazuta. De aceea s-a impamantenit si ideea de proprietate. Intr-o societate complet mercantila, toata lumea are proprietati. Liderii, corifei ai omenirii, detin aceste proprietati prin diferite sisteme sociale, bancare sau politice. Ori, cine controleaza proprietatea controleaza si proprietarul.
Sustinatorii sistemului axiologic bazat pe productie si consum, pe ahtiere de acumulare si materialism, s-au infiltrat insidios in pozitiile influente si puternice ale societatilor umane, de unde pot dicta celor de sub ei realitatea. Ei au creat sistemele de comoditate, care stimuleaza latura hedonista umana, capturand individul in placeri si indepartandu-l de realitate. Mijloacele de distragere sunt astazi extrem de numeroase si de eficiente, imbracand tot soiul de forme. De ce nu s-ar abate chiar razboiul asupra unei comunitati preocupate de spirit si Divinitate, daca numai asa ea poate fi convertita sau chiar eliminata? Conducatorii lumii nasc si finanteaza razboaie, inventeaza sisteme monetare si diverse constrangeri, aplicand, sub aparenta unei libertati totale si a unei civilizari apoteotice, o lege martiala deghizata, mai rea decat tot ce a existat pana in prezent. De ce este mai rea? Pentru ca biciul in spate si siluirea nu iti pot fura sufletul, nu iti pot starpi credinta si stinge lumina din priviri. Conducatorii de astazi nu se multumesc sa conduca oameni, mase, nu se multumesc sa aiba mancaruri fine si vile luxoase, ei vor sa ne biciuiasca sufletele. Care este motivul final? Sigur ca, in aparenta, tinand in jug o omenire care se naste, traieste si moare pentru ei, isi asigura o viata nu de regi, dar chiar de Dumnezei aici pe Pamant. Dar asta sa fie totul?
Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar miscare browniana, curs evolutiv firesc, natura umana exacerbata? Crezi ca poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup? Poate iti va raspunde fotomodelul de langa tine sau vila cu trei etaje. Ori, cine stie, poate iti va sufla cate ceva despre viata plasticul din cardurile pe care le ai in portofel. Toate tac? Atunci unde e raspunsul? Intr-un Happy Meal cu siguranta nu.

http://gandeste-liber-exista.blogspot.ro/

VACCINARE 2015

Ministrul Sănătăţii a declanşat un scandal monstruos, prin ideea creaţă a impunerii obligativităţii vaccinării copilor până la vârsta de 14 ani. Acestuia i-a bubuit mintea să dea cu Legea drepturilor pacientului de pământ, dar şi cu Constituţia României, numai pentru a umfla conturile multinaţionalelor, care aduc vaccinuri şi medicamente în ţara noastră. Şi aici vorbim despre o piaţă anuală de mai multe miliarde de lei, după ce Institutul Cantacuzino a fost pus pe butuci în mod premeditat.
Art. 13 din Legea nr. 46/2003 prevede: „Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală, asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa (…)”. De asemenea, art. 26 din Constituţie spune aşa: „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”. Şi-atunci, cum să iei o asemenea măsură, înainte de-a amenda atât Legea pacientului, dar mai ales legea fundamentală a ţării, dacă tot eşti pus pe fapte mari?
Perfidia ministerială merge până acolo unde, populaţia este înspăimântată cu apariţia inevitabilă a unor pandemii îngrozitoare, în cazul în care micuţii nu vor fi ciuruiţi ori de câte ori le trăsneşte prin cap şmecherilor câte-o campanie de vaccinare. Dar această gogomănie poate fi dezamorsată cu o logică simplă, de bun-simţ. Dacă unii părinţi îşi asumă nevaccinarea propriilor copii, este exact treaba lor, iar această decizie nu-i poate afecta pe cei imunizaţi, că de-aia au fost vaccinaţi. Fiindcă, nu-i aşa, respectarea drepturilor omului presupune liberul arbitru.
În sprijinul propriei idei, derutatul Bănicioiu vine cu un alt argument pe cât de ridicol, pe atât de mincinos. Şi anume, acela că în ţări ca Germania, Franţa, Polonia, Slovacia şi Cehia, vaccinarea copiilor este obligatorie. În realitate, adevărul disimulat este cu totul altul. În majoritatea ţărilor din Europa, 23 la număr, vaccinarea nu este obligatorie. Pe acelaşi personaj malefic, acompaniat de un grup diversificat de interese, îl mai bănuim de intenţii neortodoxe şi din alte motive, la care ne vom referi în continuare.
1. Dacă tot se doreşte cu orice preţ obligativitatea vaccinării, de ce Guvernul sau chiar Legislativul nu-şi asumă, printr-un act normativ, răspunderea pentru efectele secundare cu urmări tragice, ale acestei campanii? Ca să se spele pe mâini, aşa cum s-a procedat în urmă cu câţiva ani, când numeroşi bebeluşi au contactat TBC după vaccinare, sau când apar autismul, eczema atropică, astmul bronşic, boala celiacă, boala Crohn sau diabetul zaharat de tip I la copii?
2. De asemenea, de ce nu se mediatizează cu mare exactitate, la punct şi la virgulă, numărul vaccinurilor pe care copiii ar trebui să le suporte şi împotriva căror boli? Ca oricând să mai poată fi introduse altele şi altele, spre a spori profiturile multinaţionalelor şi a se încasa comisioanele aferente?
3. Probabil împins de la spate de interese pecuniare pe care noi nici măcar nu le bănuim, pe Bănicioiu îl roade mai tare grija de obligativitatea vaccinării decât de faptul că, în câţiva ani, vom rămâne fără medici specialişti. Cei mai în vârstă voi ieşi la pensie, cei mai tineri îşi vor găsi de lucru în alte țări, iar vaccinurile cu de-a sila şi cu nemiluita nu vor putea înlocui în niciun caz lipsa personalului medical calificat.
4. Lipsa personalului auxiliar, supraaglomerarea sistemului sanitar, absenţa medicamentelor gratuite şi compensate sunt alte cauze care fac ca sănătatea populaţiei acestei ţări să fie una precară, iar nu renunţarea la autoimunizare (sau măcar diminuarea acesteia) şi ciuruirea micuţilor cu tot felul de seruri, atunci când au chef unii sau alţii.
În final, să mai spunem două cuvinte şi despre Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care recomandă un procent de vaccinare de peste 80% la nivelul tuturor statelor, astfel încât profiturile producătorilor şi importatorilor de vaccinuri, asociaţi în multinaţionale, să nu cumva să scadă. Moment în care ar fi de văzut cine finanţează această organizaţie, precum şi prostiile pe care le-a comis în trecut, dintre care amintim doar una gogonată. În urmă cu patru ani, OMS a recomandat folosirea pe scară largă a costisitorului medicament numit Tamiflu împotriva gripei. Marea Britanie a cheltuit în acest scop o jumătate de miliard de lire sterline, ca apoi să realizeze că Tamiflu nu este cu nimic mai eficient decât mult mai ieftinul Paracetamol. Situație în care OMS s-a făcut că plouă.
Autor: Dan Coste
Sursa: Ziua News

COINCIDENTE?

În data de 19 martie 1965 moare Gheorghe Gheorghiu Dej, în locuința sa din bulevardul Aviatorilor. Cancerul galopant care l-a răpus a dat naștere la multe semne de întrebare. Se vorbește despre o moarte prin iradiere. El primise cadou o piatră, o bucată de uraniu, care era așezată pe biroul său. Piatra provenea de la o societate rusească care se ocupa cu astfel de extracții.

Pentru ruși, el devenise o persoană incomodă, prea rebelă, care nu mai răspundea așa cum trebuia comenzilor Moscovei.

Interesant este faptul că o parte din apropiații lui Dej care frecventau în mod curent biroul acestuia au decedat la scurt timp, prezentând aceleași simptome de boală. O altă moarte la fel de ciudată este aceea a lui Antonie Iorgovan, senator și părintele Constituției. Acesta a murit din cauza unui cancer galopant, iar pe patul de moarte a spus că a fost iradiat. Iorgovan devenise incomod după ce într-un interviu atacase înalți oameni politici, dar făcuse dezvăluiri despre masoneria românească și orientarea sexuală a unora dintre aceștia.

O altă moarte controversată este cea a lui Nicu Ceaușescu. Sunt voci care vorbesc despre iradierea sa cu uraniu. Profesorul Ioan Ursu a primit o piatră de uraniu, necesară cercetărilor sale, de la laureatul premiului Nobel pentru fizică. Nicu a luat această piatră, a ținut-o în buzunar o bună perioadă de timp, după care în 1986, starea lui de sănătate s-a deteriorat. Deasupra orașului Hiroshima, în 1945 a explodat celebrul Little Boy lung de circa trei metri și cu o greutate de 4,5 tone. Conținea 63 de kilograme de uraniu și a explodat la 500 de metri deasupra orașului.

Au murit pe loc 70000 de persoane și alte 1500 după impact. La Nagasaki a fost lansată bomba Fat Man care conținea șase kilograme de plutoniu. Au murit între 45000 și 70000 de oameni. Ambele explozii s-au produs conform unui plan dinainte stabilit. Ele au avut ca scop distrugeri materiale, menajând contaminarea solului.

Exploziile produse la 500 de metri înălțime, au determinat disiparea norului radioactiv și menajarea solului. În aprilie 1986, reactorul patru de la Cernobîl a explodat. Radiațiile au fost de 400 de ori mai mari decât în Hiroshima. Iată câteva lucruri pe care autoritățile nu le-au făcut publice.

Acest accident a fost singurul de nivelul 7 pe scala Internațională a Evenimentelor Nucleare. Este considerat cel mai mare dezastru provocat de om, din toate timpurile. În jur de 97% din materialul radioactiv a rămas într-un sarcofag care nu este în stare bună. Acesta prezintă fisuri mari prin care intră șobolani iar în interior sunt țânțari, mult mai mari decât cei obișnuiți. Un raport realizat arată că sarcofagul nu ar rezista unui cutremur de 6 grade pe scara Richter. În Belarus a ajuns 70% din contaminarea de la Cernobîl.
Ploaia radioactivă a ajuns până în Irlanda. Șapte milioane de oameni primesc recompense materiale după acest dezastru.
Se spune că acest dezastru a fost semnul dizolvării URSS. Pentru reducerea efectelor exploziei, au fost mobilizați 500000 de oameni, numiți lichidatori sau bio-roboți. Nu se știe exact câți mai sunt în viață.

Un document clasificat, scos recent la iveală, dovedește că fostul șef al KGB, Iuri Vladimirovici Andropov, semnala erori grave încă de la începutul construcției de la Cernobîl. Autoritățile nu au luat în seamă acest raport. Nevoia de energie era uriașă. După data dezastrului, toată zona orașului Cernobîl, dar și o suprafață de 30 km din afara acestuia au fost evacuate.

Cercetătorii au făcut studii pe animalele care au revenit după dezastru în acest habitat și au constatat că au creierul mai mic decât animalele care trăiesc în alte zone. Concluzia a fost că ele au capacitatea cognitivă redusă și implicit și durata de viață.
Cenușa și praful radioactiv au fost împrăștiate pe o suprafață de 200000 de km pătrați. Praful radioactiv produce omului mutații la nivelul ADN și transmiterea acestor mutații generațiilor viitoare.

Paradoxal, în zona Cernobîlului trăiesc 200 de persoane, care în aparență duc un trai normal. Nu putem trece cu vederea anumite versete din Biblie, Apocalipsa lui Ioan, în care se vorbește despre Steaua Pelin. În rusă pelin se traduce cu cernobîl. În aceste versete se spune că această stea a căzut, a otrăvit ape și au murit oameni și animale pentru că apele și solul au devenit amare.
Reactorul patru de la Cernobîl, acolo unde s-a produs dezastrul se numea Pelin. Coincidență, hazard sau realitate?

http://www.obiectiv.info

MISTERELE ROMANIEI

/>

” />

” />

CINE PORNESTE RAZBOAIELE?

Principala cauză a Revoluției din Statele Unite a fost “Legea privind moneda”, emisă de regele britanic George al III-lea, prin care coloniștii au fost forțați să își desfășoare afacerile doar cu bancnote imprimate de Banca Angliei, contra unei dobânzi. După Revoluție, SUA au adoptat un sistem monetar radical diferit, în care guvernul emitea propria monedă, astfel încât băncile private – precum Banca Angliei – să nu mai poată “sifona” bani prin dobânzile practicate.

Însă unica preocupare a bancherilor este să elaboreze noi scheme prin care să producă profit, iar aceștia cunosc foarte bine cât este de ușor să corupi conducătorii unei națiuni. La doar un an după ce Mayer Amschel Rotschild rostea odiosul motto “Dați-mi controlul asupra banilor unei națiuni și nu îmi pasă cine face legile”, bancherii au reușit să înființeze o nouă bancă centrală privată, numită First Bank of the United States (Prima Bancă a SUA).

Acest lucru a fost posibil, în mare parte, prin eforturile susținătorului principal din SUA al familiei Rothschild, Alexander Hamilton. Pe scurt, All Wars Are Bankers’ Wars este un film documentar care explică modul în care bancherii folosesc banii pentru a crea războaie și pentru a controla guvernele.http://www.filmedocumentare.com

ARHIVE DE VATICAN

Arhivele Vaticanului sunt si au fost una dintre curiozitatile oamenilor, fiecare persoana dorind sa citeasca sau macar sa vada textele secrete care, daca ar fi facute publice, ar schimba omenirea complet sau chiar ar distruge-o.

Tocmai de aceea, din secolul XVIII, niciun Papa nu a mai permis nimanui sa ajunga la documentele secrete care nu au voie sa vada lumina zilei, dupa cum informeaza si “Click”. In secolul XVIII unul dintre cardinalii care conduceau Sacra Paenitentiaria a interzis accesul la texte.In cartea “Blestemul manuscrisului”, aparuta la editura Tritonic, sub semnatura lui Bogdan Hrib si Razvan Dolea, se dezbate exact acest subiect. Conform autorilor, dezvaluirea continutului textelor nu ar avea impact neaparat asupra laturei spirituale a omului, ci fata de istorie, rescriind trecutul.
Motivele nu au fost foarte clare, insa un alt prelat al acestui ordin, Gabriele Ferretti (1852-1860), a spus ca “textele secrete distrug omenirea daca sunt facute publice”. Pana la aflarea continutului textelor din arhivele Vaticanului cercetatorii nu pot decat sa faca speculatii conform carora ele ar contine informatii socante cum ar fi intalniri istorice cu alte civilizatii cosmice si chiar povesti despre civilizatii disparute de pe pamant

Documentele sunt menite sa faca lumina asupra unor chestiuni delicate din istoria religiei crestine. Este vorba despre 105 documente, dintre care 20 nu au fost niciodata dezvaluite, iar printre acestea se numara mai multe scrisori papale adresate lui Hitler de catre papa Pius XI, in 1934, o misiva catre Sfantul Parinte, inscriptionata pe scoarta de copac de capeteniile triburilor Ojibwe, din America de Nord si scrisoarea regelui englez Henric al VIII-lea catre papa, care a dus la renuntarea suveranului la catolicism si la aparitia religiei anglicane, scriu cei de la 2012en.ro.

O anumita scrisoare este considerata unul dintre cele mai spectaculoase documente. Este vorba despre scrisoarea trimisa de hanul mongol Guyuk, nepotul lui Genghis Han, papei Inocentiu IV. Suveranul pontif ii ceruse liderului mongol sa se converteasca la crestinism iar acesta, ca raspuns, il convocase in Asia, „alaturi de toti regii tai crestini, pentru a va pleca inaintea mea, ca un gest de supunere, caci altfel va voi considera dusmani”.

Teleportarea si levitatia

Iata insa ca, potrivit adeptilor teoriei conspiratiei, documentele scoase la iveala nu nu sunt suficiente! Deoarece Vaticanul ar mai detine secrete tehnologice precum cronoportarea, teleportarea sau levitatia, despre care se crede ca ar fi fost descoperite candva si tainuite cu grija, in catacombele Vaticanului. De asemenea, Sfantul Scaun ar mai ascunde adevarul despre inceputurile crestinismului care, daca ar fi dezvaluite ar zgudui insasi fundamentele acestei religii si ar putea schimba din temelii nu doar istoria lumii , ci si perceptia noastra despre fenomenul religios. De-a lungul timpului, arhivele Vaticanului au fost accesibile doar prelatilor catolici. In 1881 s-a permis si anumitor savanti si teologi sa le cerceteze. Aceste arhive nu sunt pentru publicul larg, iar pentru a le cerceta sunt necesare aprobari speciale din partea Consiliului Cardinalilor. Motivul invocate de catre Vatican este acela ca documentele, multe foarte vechi, s-ar putea deterioraProcese verbale

Un document controversat il constituie scrisoarea trimisa de papa Pius XI lui Roosevelt, prin care ii cerea sa se opuna infiintarii unui stat evreu in Palestina. Alte documente incomode sunt procesele verbale ale interogatoriilor luate templierilor de catre reprezentantii papei Clement IV. Documentul, cunoscut ca „pergamentul Chinon”, nu a fost niciodata dat publicitatii, desi se banuia ca exista. El dezvaluie faptul ca Templierii aveau o ceremonie de initiere ce includea, printre altele, scuiparea pe cruce, renegarea lui Iisus. Un alt document contine analiza, realizata de o comisie de experti ai Bisericii Catolice, a faimoaselor manuscrise descoperite in 1947 in grotele de langa Qumran, pe malul Marii Moarte. Comisia de specialisti a avizat autenticitatea manuscriselor si chiar a propus revizuirea unor pasaje din Biblie, pentru a corespunde adevarului istoric relevat de pergamentele de la Marea Moarta..http://cultural.bzi.ro

Un grup de investigatori ai paranormalului au reusit sa capteze pe film aparitia unei fantome din secolul al XVI-lea.

Sefton Paranormal Investigation descriu fantoma ca fiind o persoana solida, cu trasaturi pronuntate care pot fi vazute cu claritate in videoul pe care l-au facut public.

Investigatorilor li s-a spus ca in Palatul Stanley din Chester exista un set de scari cu o trapa ascunsa dedesubt, loc in care un om si-a pierdut viata.

Citeste si: Asa ceva vezi doar in filme – el a patit-o in realitate! Barbatul a umblat gol pe strada din cauza unei situatii incredibil de rusinoase!

In video pot fi vazuti doi membri ai echipajului stand pe scari si pe un scaun in timp ce cheama spiritele. Nu s-a intamplat nimic vizibil ochiului liber, insa cand au analizat inregistrarea au fost socati de ce au descoperit.

Au incercat sa explice fenomenul apeland la explicatii logice, precum umbre si reflexii, insa nimic nu pare sa justifice aparitia, motiv pentru care au decis sa o catalogheze drept paranormala.http://youtu.be/_-1Pn2Vdyow http://wow.bzi.ro

PESTERA LIMANU

Dobrogea, pământul dintre ape, meleag profund românesc acuma, deși nu a fost întotdeauna așa, găzduiește “minuni” din cele mai diverse domenii, spirituale și științifice, aproape la fiecare pas.

Printre acestea, îmi amintesc cu plăcere de Peștera LimanuPESTERA LIMANU și ale ei legende. Am avut chiar ocazia, cu mulți ani în urmă să o vizitez, cu o parte din participanții la Speosportul din 1981. A fost în speosport atunci și Emilian Cristea [3], ce ne-a însoțit și el în peșteră și (ca o anecdotă) neavând salopeta la el și-a îmbrăcat pijamaua pe post de salopetă. Ei dar cine-și mai amintește acuma de Emilian Cristea, personalitate deosebit de populară într-o vreme la noi, și cum zicea George Ponta pe atunci, problema e nu cine-l cunoaște pe Emilian Cristea (căci practic toată lumea îl cunoștea) ci pe cine cunoaște el. Că maestrul s-a sfârșit anul următor, pe bicicletă pe când cobora de pe Transfăgărășan, asta e o altă poveste…

Apoi, peste câțiva ani, prin ‘89-‘90 având ocazia să lucrez vreo două campanii ca hidrogeolog la mina Altân-Tepe am întâlnit acolo un geolog ce lucra la mină, tătar din Mangalia, pe numele lui Murad. De la el am aflat că toți locuitorii din Mangalia și împrejurimi știau “la sigur” că peștera are o ieșire în Bulgaria sau chiar în Turcia (folosită în scopuri de contrabandă sau la vremuri de bejenie, cine știe?).

De la o poveste am trecut ușor la legendă, peștera Limanu putând fi un Stonehenge al acestor meleaguri, care în loc să fie construit la suprafață a fost săpat sub pământ. Dar să vedem mai de-a fir’a păr ce zic legendele:

“În anul 29-28 i.H., proconsulul roman Marcus Licinius Crassus a pornit, în fruntea unei oștiri numeroase, spre ținuturile Moesiei Inferioare, pentru a-i pedepsi și supune pe dacii conduși de Dapyx, un rege viteaz, urmaș al lui Burebista. Motivul declarat era acela că Roles, un șef de trib din zonă, aflat în conflict cu Dapyx, i-ar fi cerut ajutorul. În realitate, Licinius voia să spele o rușine mai veche, să recupereze steagurile de luptă pierdute de Caius Antonius în bătălia de la fortăreața Genucla, lângă cetatea Histria. Conducătorul regatului de aici era un alt dac viteaz, Zyraxes, prieten bun cu Dapyx. Dar romanul mai voia ceva: bogățiile dacilor, aurul, vitele, grânele lor și pe ei ca sclavi, ca să-i vândă la Roma. Istoricul Dio Cassius în a sa “Istoria romană” spune clar că Licinius nu a cruțat pe nimeni, indiferent de atitudinea pe care o avea față de imperiu. Nu există iertare sau îngăduință, iar “barbarii”, cum le spuneau dacilor, trebuiau trecuți prin foc și sabie. Dapyx a murit eroic în lupta cu “civilizatorii” romani, iar cetatea lui Zyraxes a fost și ea cucerită în urma unei trădări. Speriați de urgia romană, dacii și-au adunat ce au mai putut și s-au refugiat sub pământ, împreună cu femeile, copiii și bătrânii lor. Au luat cu ei în adâncuri și grânele, oile, caprele, vacile, dar și aurul și bijuteriile pe care le aveau, galeriile întunecoase ale peșterii Keiris, identificate a fi Limanu, devenind astfel casa lor. Urmele uneltelor cu care au amenajat interioarele se mai văd și azi ca și pereții tunelelor, bolțile încăperilor, camerele pentru locuit, spațiile pentru animale, altarele, toate dovedind truda și dârzenia unor oameni hotărâți să se apere până la ultima suflare. Nu s-au gândit însă că Licinius purta în el gânduri demonice. Ajuns aici, romanul a dat ordin și cele trei intrări în peșteră au fost zidite, transformând-o, astfel, într-un uriaș mormânt pentru toți cei care au crezut că își vor găsi acolo salvarea. Mai apoi, pentru că ar fi pierdut o parte din pradă, pe sclavii ce trebuiau duși la Roma i-a afumat, obligîndu-i să iasă la suprafață” [4].

Profesorul Vasile Boroneant [6], un personaj destul de straniu, amintind pe undeva, păstrând proporțiile desigur, de Nicolae Densușianu cu a sa “monumentală” Dacie Preistorică, spune: “Senzațional este că bucăți de ceramică, identice cu cele de aici, de la Limanu, am găsit în situl arheologic de la Chitila, de lângă București. Asta dovedește marea întindere a culturii dace, dar și unitatea lor în tradiții, obiceiuri și port. Noi nu trebuie să credem ce au spus sau chiar mai spun unii despre trecutul nostru. Uitați-vă aici, în peșteră, ce muncă ingenioasă și câtă inteligență au dovedit dacii! Nu s-a dat nicio importanță civilizației dacice. Unde mai găsești în lume, poate doar prin Orientul Mijlociu, asemenea lucrări de nivel istoric? [4]

În sursa bibliografică pe care o cităm, urmează alte afirmații precum cele de mai sus, dar ele trebuie privite cu multă circumspecție dând prioritate și crezare mai degrabă părerilor majorității istoricilor, dar, ca fapt divers și inserate la categoria “legende”, unde dealtfel le este locul, pot deveni interesante.

În urma acestor detalieri și urmărind și articolul Margaretei Dumitrescu et al. [1] trebuie subliniat caracterul antropic al cavernamentului, săpătura speculând un sistem carstic pre-existent, în scopuri de creare de adăposturi temporare, lăcașuri de cult și pentru exploatarea calcarelor.

Mai mult decât atât, custozii peșterii, pentru a înlesni deplasarea în anumite sectoare mai scunde ale acesteia au săpat șanțuri pe centrul galeriilor pentru a le adâncii, rezultând un fals aspect de foste cursuri de apă acum secate.

Și în zilele noastre, pe seama peșterii de la Limanu continuă să se nască noi legende. Se spune de pildă că datorită ramificațiilor peșterii și aspectului de labirint, s-au rătăcit de-a lungul timpului şi chiar şi-au pierdut viaţa foarte mulţi “aventurieri” [5], astfel reiese (și va fi imortalizat pe servere) că cei care se avântau în peștera Limanu, “aventurierii”, mureau ca muștele, această legendă servind intenției, onorabile de altfel a custozilor, să mai ostoiască afluxul celor doritori să viziteze “ilegal” peștera.

În aceeași idee se afirmă și că [5]: “Limanu este şi cea mai labirintică peşteră din România”, nu cum ar fi normal să se spună că este, într-adevăr una dintre cele mai labirintice peșteri din România, dar nici pe departe chiar cea mai labirintică, coeficientul de ramificații de la Limanu, obținut din raportul dintre lungimea galeriilor și extensia lor, este de 11, pe când la Hodobana de exemplu este de 27.

Din păcate la ora actuală peștera arată destul de rău, deși în ultimii ani custodele a făcut eforturi susținute de reabilitare, amenajare și ecologizare[2], dar văzând că se luptă ca morile de vânt și-a mai domolit din entuziasm. Vizitând recent peștera (împreună cu Maria-Lidia Nuțu, care de altfel a făcut și pozele ce însoțesc acest material) am înțeles că stricăciunile cele mai mari nu sunt făcute nici pe departe de turiștii care ocazional o vizitează ci, ca în multe alte locuri de pe la noi, de însăși sătenii din Limanu (care aparțin unei anumite categorii de vârstă apropiată de adolescență și de prima tinerețe). Peștera fiind în “bătătura” lor le este la îndemână să-i învețe galeriile și să le viziteze în diferite scopuri, de agrement mai ales, în care nu se pot abține să nu aprindă focuri, să nu afume pereții cu inscripțiile propriilor nume sau cu o fervoare demnă de o cauză mai bună să o foloseacă, literalmente, ca latrină, când în 15-20 de minute poți ieși afară din aproape orice cotlon al peșterii și te poți delecta cu intimitatea pădurii de pin din apropiere, exact în același scop. Sătenii, îndrumați de primărie, la îndemnul custodelui, ar trebui să înțeleagă că peștera este o “mina de aur” pentru satul lor pe care recondiționând-o și introducând-o în circuitul turistic, le-ar aduce numai beneficii. Sau și mai bine, un întreprinzător având legături cu speologia (dar nu numai), ca la Peștera de la Valea Fundata (cunoscută mai nou sub numele de Peștera Valea Cetății Râșnov) ar putea începe o amenajare similară cu a acesteia sperând să-și recupereze, mai devreme sau mai târziu investiția. Despre aprobările necesare și lupta cu birocrația pentru a le obține nu avem idee, decât că s-ar anunța foarte complicate.

La sfârșitul acestei povești nu putem totuși să nu insistăm un pic pe articolul Margaretei Dumitrescu et al. [1], scris în 1965, articol deosebit de documentat și de o extraordinară acuratețe științifică, dacă ne gândim la perioada la care a fost scris. Nu vom face acum o recenzie a acestui articol, dar amintim, că deși ușor depășit pe alocuri mai ales la descrierea peșterii (între timp survenind ceva modificări) excelează totuși prin detalieri, de la ridicarea coloanei geologice a Sarmațianului superior până la inventarierea faunei cavernicole și prezintă în detaliu singura hartă existentă a peșterii. Acest articol, chiar la atâția ani de la publicare este deocamdată singurul material de încredere despre peșteră, internetul fiind plin la ora actuală de tot felul de fantasmagorii, care de care mai năstrușnice despre Peștera Limanu, pe care cititorul avizat trebuie să le privească cu foarte multă prudență.

Gigi Paul Dragomir
http://www.mitulpesterii.ro/pestera-limanu/

SUNTEM PREA MULTI?

Cercetătorii indieni atrag atenţia asupra descoperirii unei noi tulpini de tuberculoză rezistentă la tratamentul cu orice gen de antibiotice.

„Avem în prezent 12 cazuri de persoane infestate, dintre care 3 au decedat deja”, declară Zarir Uwadia, conducătorul echipei de medici din cadrul Hinduja National Hospital and Medical Research Center din Mumbai, care a descoperit noua tulpină de tuberculoză.

Pe lângă faptul că noua tuberculoză nu poate fi tratată, există riscul pierderii controlului răspândirii bolii în cadrul unei populaţii umane extrem de dense şi aglomerate cum este cea din India.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a convocat urgent o întâlnire la cel mai înalt nivel, pentru a decide cele mai eficiente măsuri de contracarare a unei posibile epidemii cu repercursiuni greu de anticipat.

Tuberculoza rezistentă la medicaţie, sau Multidrug-resistant tuberculosis (MDR-TB), care este rezistentă la tratamentul pe bază de isoniazidă şi rifampină, a apărut pentru prima dată în anul 2006.

În prezent, atenţia lumii medicale internationale este îndreptată asupra tuberculozei total-rezistentă (TDR-Tuberculosis). Primele cazuri au fost înregistrate în anul 2007 în Italia, apoi, în anul 2009, au mai fost descoperite 15 cazuri de infestare în Iran.

Dacă în cazul infestării cu tuberculoză obişnuită costurile tratamentului sunt de doar 20$, iar în cazurile de MDTR-TB costurile sunt între 2.000-12.000$, ultima tulpină de tuberculoză nu poate fi tratată cu niciun fel de medicamente.

Sursa: New Scientist

SCHELETELE DIN ROMA

Între 3.000 şi 4.000 de schelete, care datează din primul secol al erei noastre, au fost descoperite într-o catacombă care conţine şase camere, a anunţat Philippe Blanchard, arheologul şef INRAP. Scheletele erau depozitate unele deasupra celorlalte, cele mai multe dintre ele fiind culcate pe spate.

Detaliul care a şocat comunitatea arheologilor a fost faptul că acele schelete umane au fost depozitate cu zecile în acelaşi timp, „iar acest amănunt ne face să ne gândim la o mortalitate anormală, la un eveniment special”, a declarat Dominique Castex, antropolog la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS). Nu există informaţii despre nicio catastrofă naturală care s-ar fi petrecut în acea perioadă, a indicat specialistul.

Catacomba este situată în apropierea mausoleului construit, în anul 320 d.Cr., de împăratul Constantin I în onoarea mamei sale, Elena, şi face parte din reţeaua celor 60 de catacombe ale oraşului Roma, care însumează tuneluri subterane cu o lungime de 4,5 kilometri. Catacombele creştine puteau să adăpostească, la mijlocul secolului al III-lea d.Cr. până la 11.000 de morţi.

Un accident banal, spargerea unei conducte de apă, a condus la această descoperire. În timpul lucrărilor de renovare, echipa de muncitori a descoperit o frescă, ce reprezintă două chipuri având deasupra lor o aură. Prezenţa acestor aure i-a făcut pe arheologi să se gândească imediat la un depozit de martiri creştini.

Corpurile nu prezentă, însă, niciun fel de leziuni, ceea ce sugerează ipoteza unei epidemii, ţinând cont de numărul mare al scheletelor. Un alt detaliu şocant este faptul că feţele morţilor au fost acoperite cu un strat de ghips – similar măştilor mortuare. „În contextul unei epidemii, este ciudat ca un cadravru să fie decorat”, a precizat Philippe Blanchard.

În plus, au fost descoperite foarte puţine bijuterii (o pereche de cercei, un inel, un ac de păr), iar în acea perioadă a istoriei, morţii erau înhumaţi cu multe obiecte de podoabă. Câteva resturi de ţesături, chihlimbar şi fire de aur ar putea să-i ajute pe arheologi să descopere identitatea celor înhumaţi în acele catacombe.

Primele analize medicale efectuate nu au putut să stabilească motivul decesului acelor persoane. În prezent, unul dintre dinţii găsiţi la faţa locului este analizat prin metode moderne, iar cercetătorii speră să afle secretul acestor schelete misterioase.

ROMANIA SECRETA / Ciudanovita – iadul radioactiv | Ziarul Financiar

ROMANIA SECRETA / Ciudanovita – iadul radioactiv | Ziarul Financiar.

Scrierile Apocrife/cartea a doua a lui ezra

Despre Pastile pe care le-a sarbatorit Iosia si despre regii urmatori lui pana la robia Babilonului.

l. Si a praznuit Iosia Pastile in Ierusalim in cinstea Domnului Dumnezeului sau si a jertfit pasha in paisprezece zile ale lunii intai, asezand preotii dupa randul lor, impodobiti in templul Domnului.

2. Si a poruncit levitilor, slujitorilor la cele sfinte ale lui Israel, sa se sfinteasca pe sine Domnului in templul pe care l-a zidit Solomon, fiul regelui David.

3. „Nu va fi chemarea voastra sa-l ridicati pe umeri, ci acum slujiti Domnului Dumnezeului vostru si purtati grija neamului lui Israel.

4. Si pregatiti mieii pentru Pasti dupa neamurile si dupa familiile voastre, dupa randuiala lui David, regele lui Israel, si dupa stralucirea lui Solomon, fiul lui.

5. Si stand in templu dupa randuiala parintilor, cuvenita voua levitilor, cei ce stati in sir inaintea fratilor vostri din Israel,

6. Cu randuiala jertfiti Pastile, si pregatiti jertfele fratilor vostri, si faceti Pastile dupa porunca Domnului, care s-a dat lui Moise”.

7. Si a daruit Iosia poporului care se afla de fata, din miei si din iezi treizeci de mii, vitei trei mii; acestea din turmele regelui s-au dat, dupa fagaduinta sa, poporului, preotilor si levitilor.

8. Si au dat Helchia si Zaharia si Iehiel, ispravnicii templului Domnului, preotilor pentru Pasti, oi doua mii sase sute, vitei trei sute.

9. Si Iehonia si Semaia si Natanael, fratele sau, si Hasabia si Ieiel si Ioram, cei peste mii, au dat levitilor pentru Pasti, oi cinci mii, vitei sapte sute.

10. Si dupa ce s-au facut acestea cu buna-cuviinta, au stat preotii si levitii, avand azimele dupa semintii si dupa capii de familie inaintea poporului, ca sa aduca Domnului dupa cele scrise in cartea lui Moise.

11. Si au fript pasha la foc, cum se cuvine si jertfele le-au fiert in caldari si in tingiri, cu bun miros, si le-au adus la toti cei din popor.

12. Si dupa acestea au gatit pentru ei insisi si pentru preoti, fratii lor, fiii lui Aaron, pentru ca preotii aduceau grasimile pana la caderea noptii, si levitii au gatit lor si preotilor, fratii lor, fiii lui Aaron.

13. Si cantaretii templului Domnului, fiii lui Asaf, erau in randul lor, dupa cum a randuit David.

14. Si Asaf si Zaharia si Iedutun, dregatorul regelui,

15. Si portarii stateau fiecare la poarta lui, fiindca nimanui nu-i era ingaduit sa-i treaca randul. Si levitii, fratii lor, au gatit pentru ei.

16. Si s-au savarsit cele de jertfa Domnului, ca in acea zi sa se sarbatoreasca Pastile si sa se aduca jertfele pe jertfelnicul lui Dumnezeu, dupa porunca regelui Iosia.

17. Si au praznuit fiii lui Israel cati se aflau de fata, in vremea aceasta, Pastile si praznicul azimelor, sapte zile.

18. Si nu s-au sarbatorit Pasti ca acestea in Israel, din zilele lui Samuel proorocul.

19. Si toti regii lui Israel n-au sarbatorit Pasti ca acestea, cum le-au sarbatorit Iosia si preotii si levitii si Iudeii, si tot Israelul, si cei ce s-au aflat in locuinta lor in Ierusalim.

20. In anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia, s-au sarbatorit Pastile acestea.

21. Si s-au indreptat faptele lui Iosia inaintea Domnului lui, cu inima plina de evlavie.

22. Si lucrurile despre el s-au scris in vremurile cele mai dinainte, despre cei ce au pacatuit si au facut nelegiuiri inaintea Domnului, mai mult decat orice neam si imparatie, si cele ce au amarat sufletul lui, cum si cuvintele cu care Domnul a mustrat pe Israel.

23. Si dupa toate lucrurile acestea ale lui Iosia, s-a intamplat ca Faraon, regele Egiptului, sa vina cu razboi in Carchemis, pe Eufrat.

24. Si a iesit in intampinarea lui Iosia si a trimis la el regele Egiptului, zicand: Ce este mie si tie, rege al lui Iuda? Nu impotriva ta sunt eu trimis de la Domnul Dumnezeu,

25. Ci spre Eufrat se indreapta razboiul meu. Si acum Domnul cu mine este si Domnul cu mine sarguind este.

26. Departeaza-te de la mine si nu sta impotriva Domnului.

27. Si n-a intors de la el Iosia carul sau, ci a pornit razboi, neluand aminte la cuvintele lui Ieremia proorocul, cuvinte din gura Domnului, si a intrat cu el in lupta in campia Meghidonului.

28. Si s-au coborat dregatorii la regele Iosia, si a zis regele slugilor sale: Scoateti-ma din lupta, ca am slabit foarte.

29. Si indata l-au scos pe el slugile lui din randul de bataie, si el s-a suit in al doilea car al lui si, ajungand la Ierusalim, si-a sfarsit viata si a fost ingropat in mormantul parintilor sai.

30. In toata Iudeea au jelit pe Iosia si a plans Ieremia proorocul pentru Iosia; si capeteniile cu femeile l-au plans pana in ziua de astazi.

31. Si s-a dat aceasta, ca sa se faca totdeauna la tot neamul lui Israel.

32. Si acestea sunt scrise in cartea celor povestite despre regii lui Iuda, de asemenea si faptele pe care le-a savarsit Iosia si marirea lui si intelepciunea lui in legea Domnului.

33. Iar cele ce s-au facut de el mai inainte si cele de acum s-au scris in Cartea regilor lui Israel si ai lui Iuda.

34. Si capeteniile poporului au luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au pus rege in locul lui Iosia, tatal lui, fiind de douazeci si trei de ani.

35. Si a domnit in Iuda si in Ierusalim trei luni.

36. Si l-a mutat regele Egiptului, ca sa nu domneasca in Ierusalim.

37. Si a pagubit pe popor cu o suta de talanti de argint si cu un talant de aur.

38. Si regele Egiptului a pus rege in Iuda si in Ierusalim pe Ioiachim, fratele lui Ioahaz.

39. Si a legat Ioiachim pe dregatorii cei mari, si pe Zarachi, fratele sau, prinzandu-l, l-a dus in Egipt.

40. Si era Ioiachim de douazeci si cinci de ani cand s-a facut rege in Iuda si in Ierusalim si a facut rau inaintea Domnului.

41. Si impotriva acestuia s-a suit Nabucodonosor, regele Babilonului, si, legandu-l cu legaturi de arama, l-a dus in Babilon.

42. Si din sfintitele vase ale Domnului, luand Nabucodonosor si ducandu-le, le-a agatat in templul lui, in Babilon.

43. Si cele ce s-au scris despre el si despre necuratia lui si despre nelegiuirea lui, s-au scris in Cartea Cronicilor regilor.

44. Si in locul lui Ioiachim a domnit fiul lui, care, cand a ajuns rege, era de optsprezece ani.

45. Si a domnit trei luni si zece zile in Ierusalim si a facut rau inaintea Domnului.

46. Si dupa un an, trimitand Nabucodonosor, l-a mutat in Babilon, impreuna cu vasele cele sfinte ale Domnului.

47. Si a pus pe Sedechia rege in Iuda si in Ierusalim, in varsta de douazeci si unu de ani.

48. Si a domnit unsprezece ani si a facut rau inaintea Domnului si nu s-a rusinat de cuvintele care s-aut grait prin Ieremia proorocul din gura Domnului.

49. Si fiind legat cu juramant de regele Nabucodonosor pe numele Domnului, el a calcat juramantul si a fost indepartat din domnie.

50. Si invartosandu-si cerbicea si inima sa, a calcat cele legiuite ale Domnului Dumnezeului lui Israel.

51. Si fruntasii poporului si ai preotilor au facut multe nelegiuiri, mai multe decat toate necuratiile tuturor neamurilor, si au pangarit templul Domnului cel sfintit in Ierusalim.

52. Si a trimis Dumnezeul parintilor lor pe ingerul Sau sa-i cheme, intrucat ii ocrotea pe ei si locasul Sau.

53. Iar ei isi bateau joc de vestitorii Lui, si in ziua in care a grait Domnul; ei batjocoreau pe proorocii Lui, pana ce, maniindu-Se El pe poporul Sau pentru paganatati, a poruncit regilor Caldeilor sa se suie impotriva lor.

54. Acestia au omorat pe tinerii lor cu sabia imprejurul sfantului lor locas si nu le-a fost mila de cel tanar si de fecioara si de batran, si de cel mai tanar al lor.

55. Ci pe toti i-au dat in mainile lor, si toate vasele sfinte ale Domnului, cele mari si cele mici, si vasele chivotului lui Dumnezeu.

56. Si luand vistieria regelui, au dus-o in Babilon si au ars templul Domnului.

57. Si au surpat zidurile Ierusalimului si turnurile lui le-au ars cu foc si au facut netrebnice toate cele marite ale lui si pe cei scapati de ascutisul sabiei i-au dus in Babilon.

58. Si au fost slugi lui Nabucodonosor si fiilor lui, pana ce au venit Persii stapani, ca sa se implineasca cuvantul Domnului care a fost in gura lui Ieremia, pana ce pamantul se va bucura de odihnele sale in tot timpul pustiirii lui, odihnind pana la implinirea celor saptezeci de ani.

Cirus, regele Persilor, da voie Iudeilor robiti sa zideasca din nou templul Domnului si Ierusalimul, iar Artaxerxe ii opreste.

1. Domnind Cirus peste Persi, in anul intai, ca sa se implineasca cuvantul Domnului grait prin gura lui Ieremia,

2. A ridicat Domnul duhul lui Cirus, regele Persilor, si a vestit in tot regatul sau prin grai si prin scrisori, zicand:

3. Aceasta zice regele Persilor, Cirus: Pe mine Domnul lui Israel, Domnul cel Preainalt m-a pus rege al lumii.

4. Si mi-a poruncit mie sa zidesc Lui templu in Ierusalimul cel din Iuda.

5. Daca este cineva dintre voi din neamul lui Iuda, Domnul lui sa fie cu el, sa se suie la Ierusalimul din Iudeea si sa zideasca iarasi templul Domnului lui Israel; caci Acesta este Domnul, Cel care locuieste in Ierusalim.

6. Drept aceea, cati locuiesc in partea locului, in tinutul acela, sa-i ajute,

7. Cu aur si cu argint, cu dari, cu cai si cu vite impreuna cu ceilalti, care la rugaciune sunt pusi in templul Domnului din Ierusalim.

8. Si capeteniile semintiilor lui Iuda si Veniamin, preotii si levitii, si toti carora le-a trezit Domnul duhul, ca sa se suie sa zideasca iarasi templul Domnului din Ierusalim,

9. Si cei din jurul lor au ajutat in toate cu argint si cu aur, cu cai, cu dobitoace si cu nenumarate daruri facute de cei al caror duh fusese trezit.

10. Si regele Cirus a scos vasele sfinte ale Domnului pe care le adusese Nabucodonosor din Ierusalim si le asezase in templul lui.

11. Si scotandu-le, Cirus, regele Persilor, le-a dat lui Mitridate, vistiernicul sau.

12. Si prin acesta s-au dat in seama lui Sesbatar, carmuitorul Iudeii.

13. Si numarul acestora era: pahare de aur o mie, si pahare de argint o mie, catui de argint douazeci si noua, nastrape de aur treizeci, de argint doua mii patru sute zece, si alte vase o mie.

14. si toate vasele care s-au adus, de aur si de argint, cinci mii patru sute saizeci si noua:

15. Si au fost aduse de Sesbatar in Ierusalim impreuna cu cei intorsi din robie din Babilon.

16. Iar in vremea domniei lui Artaxerxe, regele Persilor, Bilsam si Mitridate, Tabeel si Rehum carmuitorul, impreuna cu Simsai scriitorul si tovarasii lor care locuiau in Samaria si in alte locuri, au scris impotriva celor ce locuiesc in Ierusalim si in Iudeea o scrisoare iscalita:

17. „Regelui Artaxerxe, stapanul: slugile tale, Rehum cronicarul si Simsai scriitorul, si ceilalti din sfatul lor, si judecatorii cei din Cele-Siria si din Fenicia;

18. Cunoscut sa fie acum domnului nostru, regele, ca Evreii, suindu-se de la voi la noi, venind la Ierusalim, cetatea cea razvratita si vicleana, zidesc pietele si zidurile ei le repara, si pun temelia templului.

19. Deci, de se va zidi cetatea aceasta si se vor sfarsi zidurile, bir nu vor suferi a da, ci si regilor vor sta impotriva.

20. Si, fiindca au inceput cladirea templului, am socotit ca este bine sa nu trecem aceasta cu vederea,

21. Ci sa instiintam pe domnul nostru, regele, ca, daca vrei sa cercetezi cu amanuntul cronicile parintilor tai,

22. Atunci vei afla in cronici insemnari despre acestea si vei cunoaste ca cetatea aceasta era razvratita, tulburand regi si cetati.

23. Si Evreii razvratiti inca din vremuri vechi urzesc rascoale, pentru care pricina si cetatea aceasta a fost pustiita.

24. Acum dar aratam tie, stapane rege, ca de se va zidi din nou cetatea aceasta si se vor ridica zidurile ei, nu te vei mai cobori in Cele-Siria si Fenicia”.

25. Atunci a raspuns regele lui Rehum cronicarul si carmuitorul, lui Bilsam si lui Simsai scriitorul si celorlalti, care impreuna cu ei se sfatuiesc si locuiesc in Samaria si in Siria si in Fenicia, cele scrise mai jos:

26. „Am citit scrisoarea ce mi-ati trimis; drept aceea am poruncit sa se caute si s-a aflat ca cetatea aceea este din veac impotrivitoare regilor;

27. Si ca locuitorii au urzit rascoale si razboaie in ea si ca regi tari si cruzi au fost in Ierusalim, stapanind si bir luand de la Cele-Siria si de la Fenicia.

28. Acum dar am poruncit sa fie opriti oamenii aceia a zidi cetatea si sa purtati de grija ca sa nu se mai intample nimic impotriva acestei porunci.

29. Si sa nu mearga mai departe rautatea, ca regii sa se tulbure”.

30. Atunci, citindu-se cele scrise de regele Artaxerxe, Rehum si Simsai scriitorul si cei ce se sfatuiau impreuna cu ei, pornind in graba la Ierusalim, cu cai si cu multime de lupta, au inceput a opri pe cei ce zideau.

31. Si a fost oprita zidirea locasului sfant din Ierusalim pana in al doilea an al domniei lui Darius, regele Persilor.

Intrebarile celor trei tineri din garda imparatului Darius.

l. Si pe cand domnea Darius, a facut ospat mare tuturor celor de sub ascultarea lui si tuturor celor nascuti din casa lui,

2. Si tuturor dregatorilor celor mari ai Mediei si ai Persiei si tuturor satrapilor si capeteniilor ostirii si carmuitorilor de tinuturi de la India pana la Etiopia, care erau in cele o suta douazeci si sapte de satrapii.

3. Si dupa ce au mancat si au baut si dupa ce s-au saturat, s-au risipit; iar regele Darius s-a dus la asternutul sau si a adormit si s-a desteptat.

4. Atunci cei trei tineri, din garda regelui, care pazeau pe rege, au zis unul catre altul:

5. Sa spunem fiecare dintre noi cate un cuvant, sa vedem al cui va fi mai tare, iar al carui cuvant va fi mai intelept, aceluia ii va da lui regele Darius daruri mari si laude mari;

6. Si cu porfira se va imbraca si din vase de aur va bea, si pe aur va dormi, si se va plimba in trasura cu cai cu fraie de aur, si va purta pe cap turban de vison si lantisoare imprejurul grumazului lui,

7. Si al doilea va sedea dupa Darius, pentru intelepciunea lui, si ruda lui Darius se va numi.

8. Atunci, scriind fiecare cuvantul sau, l-a pecetluit si l-a pus sub perna lui Darius, regele, si au zis:

9. „Cand se va scula regele, ii vor da cele ce-am scris, si al carui cuvant va judeca regele din noi trei, si marii dregatori ai Persiei, ca este mai intelept, lui i se va da biruinta, precum s-a scris”.

10. Unul scrisese: mai tare este vinul.

11. Celalalt scrisese: mai tare este regele.

12. Si al treilea scrisese: mai tari sunt femeile, iar mai mult decat toate biruieste adevarul.

13. Si cand s-a sculat regele din somn, luand scrisorile, i le-au dat si le-a citit.

14. Si trimitand, a chemat pe toti dregatorii cei mari ai Persiei si ai Mediei, pe satrapi, pe capeteniile ostirii, pe carmuitorii de tinuturi si pe sfetnici,

15. Si au sezut in divan si a citit scrisorile inaintea lor.

16. Si a zis: Chemati pe tinerii acela, si ei sa-si arate cuvintele lor.

17. Si au fost chemati si au intrat inauntru, si le-a zis: Spuneti-ne cele ce-ati scris.

18. Si a inceput cel dintai, cel ce a zis ca vinul este mai tare, si a zis asa: O, barbatilor, cum nu este mai tare vinul? Caci tuturor oamenilor care il beau le rataceste mintea.

19. Si mintea regelui si a orfanului, si a robului si a celui slobod, si a saracului si a bogatului o face una.

20. Si toata mintea o intoarce spre chef si veselie, si nu-si aduce aminte de tot necazul si de toata datoria.

21. Si toate inimile le face bogate, si nu-si aduc aminte nici de rege, nici de satrap, si toate le face sa vorbeasca prin talanti.

22. Si nu-si aduc aminte, cand beau, sa iubeasca pe prieteni si pe frati, ci dupa putin timp scot sabiile.

23. Si cand se trezesc de vin, nu-si aduc aminte de cele ce au facut.

24. O, barbatilor! Oare nu este mai tare vinul, care sileste a face asa? Si dupa ce a zis acestea, a tacut.

Biruinta adevarului. Darius inapoiaza vasele cele sfinte, dand Iudeilor voie pentru zidirea Ierusalimului si a templului Domnului.

l. Si a inceput sa vorbeasca cel de-al doilea, care spusese ca este mai tare regele.

2. O, barbatilor! Au nu sunt mai tari oamenii care stapanesc pamantul si marea si toate cate sunt in ele?

3. Iar regele mai tare este si domneste peste toti si-i stapaneste, si orice le-ar porunci ei fac; de le va zice sa faca razboi unul impotriva altuia, fac.

4. Si de-i va trimite impotriva vrajmasilor, merg si surpa munti si ziduri si turnuri.

5. Ucid si se ucid, si cuvantul regelui nu-l calca; si de vor birui, regelui ii aduc toate, si cate vor prada, si celelalte toate i le aduc.

6. Si cati nu se duc la razboi si nu lupta, ci lucreaza pamantul, iarasi dupa ce seamana si secera, aduc regelui;

7. Si unul pe altul silind aduc dajdie regelui, si el unul singur este.

8. De va zice sa omoare, omoara; de va zice sa lase, lasa; de va zice sa bata, bate.

9. A zis sa pustiiasca, pustiesc; a zis sa zideasca, zidesc; a zis sa taie, taie; a zis sa rasadeasca, rasadesc.

10. Si tot poporul lui si ostirea lui de el unul asculta, si la toate acestea el sade, mananca, si bea si doarme.

11. Si acestia pazesc in jurul lui si nimeni nu poate sa mearga si sa faca lucrurile sale, nici nu pot sa nu-l asculte.

12. O, barbatilor! Cum nu este tare regele, ca este asa de ascultat! Si a tacut.

13. Iar al treilea, care vorbise despre femei si despre adevar, este Zorobabel. El a inceput a grai:

14. O, barbatilor! Drept este ca cel mai mare este regele, si multi sunt oamenii, si tare este vinul!

15. Dar cine ii stapaneste sau cine domneste peste ei? Au nu sunt femeile? Femeile au nascut pe regele si pe tot poporul care stapaneste marea si pamantul.

16. Si din ele s-au nascut, si acestea au crescut pe cei ce sadesc viile, din care se face vinul.

17. Ele fac imbracamintea oamenilor, si tot ele prilejuiesc marirea oamenilor, si omenii nu pot fi fara de femei.

18. Si de vor aduna aur si argint si tot lucrul frumos, cand vad o femeie frumoasa la chip si la frumusete,

19. Pe toate acestea lasandu-le, la ea cauta si cu gura cascata privesc la ea, si toti pe ea o aleg mai mult decat aurul si decat argintul si decat tot lucrul frumos.

20. Lasa omul pe tatal sau, care l-a hranit, si tara sa, si se lipeste de femeia sa.

21. Si cu femeia lui isi da sufletul si nu-si mai aduce aminte nici de tatal sau, nici de mama sa, nici de tara.

22. Si din acestea se cuvine sa stiti voi ca femeile va stapanesc.

23. Oare nu truditi si osteniti, si toate le aduceti si le dati femeilor, si ia omul sabia sa, si iese la drumuri sa talhareasca si sa fure, si plutesc pe mare si pe fluvii,

24. Si pe leu vede si in intuneric merge, si ceea ce fura si rapeste si jefuieste, iubitei aduce?

25. Si mai mult iubeste omul pe femeia sa, decat pe tatal sau si pe mama sa.

26. Si multi si-au iesit din minti din pricina femeilor si au ajuns robi pentru ele.

27. Si multi au pierit, au gresit si au pacatuit din pricina femeilor.

28. Si acum nu-mi credeti mie? Cu adevarat mare este regele in puterea lui si toate tinuturile se tem a se atinge de el.

29. Dar eu l-am vazut pe el si pe Apamina, fata lui Bartac, cel cu faima, concubina regelui, sezand de-a dreapta regelui.

30. Ea a luat diadema de pe capul regelui si, punand-o pe capul sau, da palme regelui cu stanga.

31. Si la acestea regele, se uita la ea cu gura cascata; si daca ea radea cu el, si el radea, si daca ea se supara pentru ceva, el o magulea, ca sa se impace cu el.

32. O, barbatilor! Cum nu sunt tari femeile, de vreme ce fac asa?

33. Atunci regele si dregatorii s-au uitat unul la altul.

34. Si a inceput a grai si despre adevar. O, barbatilor! Tari sunt femeile. Mare este pamantul si inalt este cerul si iute la alergat soarele, caci intr-o zi se intoarce si inconjoara cerul si iarasi alearga la locul sau.

35. Au nu este mare cel ce face acestea? Dar adevarul este si mai mare si mai puternic decat toate.

36. Tot pamantul cheama adevarul, si cerul pe el il binecuvanteaza, si toate lucrurile se clatina si se cutremura, si nimic la el nu este stramb.

37. Nedrept este vinul, nedrept este regele, nedrepte sunt femeile, nedrepti sunt toti fiii oamenilor si nedrepte sunt toate lucrurile lor, cele ce sunt ca acestea, si nu este in ele adevar, si, din pricina nedreptatii lor, toti pier.

38. Iar adevarul ramane si este tare in veac si traieste si domneste in veacul veacului.

39. El nu cauta la fata oamenilor si nu partineste, ci cele drepte face tuturor, fie nedrepti, fie rai, si la toti sunt placute lucrurile lui, si in judecata lui nimic nu este nedrept.

40. Aceasta este taria, imparatia, puterea si marirea tuturor veacurilor! Binecuvantat sa fie Dumnezeul adevarului!

41. Si a incetat a grai, si tot poporul atunci a raspuns si a strigat: „Mare este adevarul si mai puternic decat orice!”

42. Atunci regele i-a zis: „Cere orice vei vrea, mai mult decat cele scrise, si iti voi da, pentru ca te-ai aflat mai intelept, si alaturi de mine vei sedea si ruda mea te vei chema!” 43. Atunci el a zis regelui: „Adu-si aminte de fagaduinta pe care ai facut-o sa zidesti Ierusalimul, in ziua in care inaltimea ta ai luat domnia,

44. Si sa trimiti inapoi toate vasele cele luate din Ierusalim, pe care le-a ales Cirus, cand a fagaduit sa darame Babilonul si a fagaduit ca le va trimite acolo,

45. Si tu ai fagaduit sa zidesti templul Domnului, pe care il arsesera Edomitii, cand a fost pustiita Iudeea de Caldei.

46. Si acum aceasta este ce te rog, stapane rege, si ce cer de la tine! Aceasta este fapta cea mare pe care s-o savarsesti! Acum te rog sa implinesti fagaduinta pe care ai dat-o prin gura ta inaintea Imparatului cerului!”

47. Atunci, sculandu-se regele Darius, l-a sarutat si a scris pentru el scrisori catre toti dregatorii, carmuitorii tinuturilor, capeteniile ostirilor si satrapii, ca sa-l petreaca pe el si pe toti cei cu el, care se suie sa zideasca Ierusalimul.

48. Si la toti carmuitorii locurilor din Cele-Siria si din Fenicia si la cei din Liban a scris scrisori, ca sa duca lemne de cedru din Liban la Ierusalim si impreuna cu el sa zideasca cetatea.

49. Si a dat scris la toti Iudeii care voiau sa se suie de la regat in Iudeea ca sunt liberi; iar cei care au puterea, carmuitorul de tinut si satrapul si economul, sa nu mearga la usile lor.

50. Si toata tara pe care o stapanesc ei, sa fie scutita de dari, si ca Edomitii sa paraseasca satele pe care mai inainte le stapaneau de la Iudei.

51. Si la zidirea templului Domnului sa dea pe an douazeci de talanti pana ce se va ispravi zidirea;

52. Si la jertfelnic arderi de tot sa se aduca in toate zilele, precum au porunca; alti saptesprezece talanti sa aduca, si peste an zece.

53. Si toti cei ce vin din Babilon sa zideasca cetatea, sa fie liberi, ei si fiii lor si toti preotii care i-ar insoti.

54. Si a scris si despre veniturile si despre odajdiile preotilor in care ei slujesc. 55. Si a scris sa se dea dare levitilor pana in ziua cand se va termina templul Domnului si Ierusalimul se va zidi.

56. Si la toti cei ce pazesc cetatea a scris sa le dea lor loturi si simbrie.

57. Si a trimis toate vasele pe care le alesese Cirus de la Babilon, si tot ceea ce fagaduise Cirus sa faca, el a poruncit sa faca si sa le trimita la Ierusalim.

58. Si cand a iesit tanarul Zorobabel, ridicandu-si fata la cer inaintea Ierusalimului, a binecuvantat pe imparatul cerului, zicand:

59. „De la Tine este biruinta si de la Tine este intelepciunea si a Ta este slava, si eu sunt robul Tau.

60. Binecuvantat esti Tu, Cel care mi-ai dat mie intelepciune, si pe Tine Te preaslavesc, Doamne al parintilor nostri!”

61. Si a luat scrisorile si a iesit, a venit in Babilon si a vestit tuturor fratilor sai.

62. Si au binecuvantat pe Dumnezeul parintilor lor, caci le-a dat libertate si invoire, ca sa se intoarca

63. Si sa zideasca Ierusalimul si templul in care s-a numit numele Domnului. Si ei au petrecut cu cantari si cu bucurie sapte zile.

Insemnarea celor intorsi din robia Babilonului. Inceperea innoirii cetatii Si a templului Domnului.

l. Si dupa aceasta au fost alesi ca sa se intoarca capii familiilor dupa semintiile lor, femeile lor, fiii si fetele lor, si robii si roabele lor, si dobitoacele lor.

2. Si Darius a trimis impreuna cu ei o mie de calareti pana ii vor aseza in Ierusalim cu pace, cu cantari, cu timpane si cu flaute.

3. Si toti fratii lor s-au veselit la plecarea lor, iar regele le-a ingaduit sa plece cu ei.

4. si acestea sunt numele barbatilor, capi de familii din semintii, care au pornit in tinuturile lor:

5. Preotii, fiii lui Finees, fiul lui Aaron: Iosua, fiul lui Iosedec, fiul lui Sarai, si Ioachim, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, din casa lui David, din neamul lui Fares, din tribul lui Iuda,

6. Care a grait sub Darius, regele Persilor, cuvinte intelepte in al doilea an al domniei lui, in luna lui Nisan, intaia luna a anului.

7. Si acestia sunt din Iuda, care au iesit din straina robie, in care ii adusese in Babilon Nabucodonosor, regele Babilonului,

8. Si care s-au inapoiat la Ierusalim si in tot cuprinsul Iudeii, fiecare in cetatea sa, care au venit cu Zorobabel si cu Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilsan, Misperet, Bigvai, Nehumi, Baana, capeteniile lor.

9. Numarul celor din neam si conducatorii lor:

10. Fiii lui Fares, doua mii o suta saptezeci si doi.

11. Fiii lui Sefatia, patru sute saptezeci si doi.

12. Fiii lui Arah, sapte sute cincizeci si sase.

13. Fiii lui Pahat-Moab, adica fiii lui Iosua si ai lui Iacob, doua mii opt sute doisprezece.

14. Fiii lui Elam, o mie doua sute cincizeci si patru.

15. Fiii lui Zatu, noua sute patruzeci si cinci.

16. Fiii lui Horve, sapte sute cinci.

17. Fiii lui Binui, sase sute patruzeci si opt.

18. Fiii lui Bebai, sase sute treizeci si trei.

19. Fiii lui Azad, trei mii doua sute douazeci si doi.

20. Fiii lui Adonicam, sase sute saizeci si sapte.

21. Fiii lui Bigvai, doua mii saizeci si sase.

22. Fiii lui Adin, patru sute cincizeci si patru.

23. Fiii lui Ater, din casa lui Iezechia, nouazeci si doi.

24. Oamenii din Cheila si din Azeca, saizeci si sapte.

25. Fiii lui Azuran, patru sute treizeci si doi.

26. Fiii lui Anania, o suta unu.

27. Fiii lui Hasum, treizeci si doi.

28. Fiii lui Betai, trei sute douazeci si trei.

29. Fiii lui Hasoferet, o suta doi.

30. Oamenii din Beter, trei mii cinci.

31. Cei din Betleem, o suta douazeci si trei.

32. Cei din Netofa, cincizeci si cinci.

33. Cei din Anatot, o suta cincizeci si opt.

34. Cei din Bet-Azmavet, patruzeci si doi.

35. Cei din Chiriat-Iearim, douazeci si cinci.

36. Cei din Chefira si din Beerot, sapte sute patruzeci si trei.

37. Cei din Piras, sapte sute.

38. Cei din Hadias si Amidii, patru sute douazeci si doi.

39. Cei din Rama si Gheba, sase sute douazeci si unu.

40. Cei din Micmas, o suta douazeci si doi.

41. Cei din Vetolio, cincizeci si doi.

42. Fiii lui Nefusim, o suta cincizeci si sase.

43. Fiii lui Calamolal si Ono, sapte sute douazeci si cinci.

44. Oamenii din Ierihon, trei sute patruzeci si cinci.

45. Fiii lui Senaa, trei mii trei sute treizeci.

46. Preotii, fiii lui Iedaia, fiul lui Iosua, intre fiii lui Eliasib, noua sute saptezeci si doi.

47. Fiii lui Esemirot, o mie cincizeci si doi.

48. Fiii lui Fasaron, o mie patruzeci si sapte.

49. Fiii din Carmi, doua sute saptesprezece.

50. Iar levitii, fiii lui Iosua si Cadmiel si Binui si Hodavia, saptezeci si patru.

51. Cantaretii templului Domnului, fiii lui Asaf, o suta douazeci si opt.

52. Portarii, fiii lui Salum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Sobai, in total o suta treizeci si noua.

53. Cei inchinati templului: fiii lui Tiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon, fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, fiii lui Cuta, fiii lui Chitab, fiii lui Hagab, fiii lui Salmai,

54. Fiii lui Hanan, fiii lui Catua, fiii lui Ghedur, fiii lui Eru, fiii lui Desan, fiii lui Noiva, fiii lui Haseva, fiii lui Gazera, fiii lui Aziu, fiii lui Finees, fiii lui Asara, fiii lui Vaste, fiii lui Asana, fiii lui Meani, fiii lui Nafisi, fiii lui Acuv, fiii lui Ahiva, fiii lui Asur, fiii lui Farachim, fiii lui Vasalot,

55. Fiii lui Meeda, fiii lui Cuta, fiii lui Harea, fiii lui Varhus, fiii lui Asirar, fiii lui Tomi, fiii lui Nasit, fiii lui Atifa,

56. Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Asapfion, fiii lui Farida, fiii lui Ieli, fiii lui Lozon, fiii lui Isdail, fiii lui Safet,

57. Fiii lui Aghiei, fiii lui Facaret, fiii lui Savia, fiii lui Sarotia, fiii lui Masia, fiii lui Gar, fiii lui Adus, fiii lui Suva, fiii lui Afera, fiii lui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui Amon,

58. Toti cei inchinati templului Domnului si fiii slugilor lui Solomon, trei sute saptezeci si doi.

59. Iar cei care au iesit din Tel-Melah si Tel-Harsa, cu conducatorul lor Haraath, si din Cherub-Adan si Imer, si nu puteau sa-si arate neamurile lor si semintiile, ca sunt din Israel, au fost fiii lui Delaia, fiii lui Tobie, fiul lui Necoda, sase sute cincizeci si doi.

60. Si dintre preotii care erau in slujba preotiei, dar nu s-au gasit in condici, fiii lui Hobaia, fiii lui Hacot, fiii lui Iadua, care luase de sotie pe Avghia din fetele lui Barzilai, caruia el ii luase si numele.

61. Si cercetandu-se dupa hrisovul de rudenie al acestora, si neaflandu-se, s-au inlaturat de la preotie.

62. Si le-au zis Neemia si Ataria, sa nu aiba parte din cele sfinte, pana ce se va scula arhiereu, imbracat cu Urim si Tumim.

63. Si acestia toti din Israel erau de la doisprezece ani in sus, afara de slugi si slujnice, patruzeci si doua de mii trei sute saizeci.

64. Slugile lor si slujnicele, sapte mii trei sute treizeci si sapte.

65. Cantareti si cantareti din instrumente, doua sute patruzeci si cinci.

66. Camile, patru sute treizeci si cinci.

67. Cai, sapte sute treizeci si sase.

68. Catari, doua sute patruzeci si cinci.

69. Asini, cinci mii cinci sute douazeci si cinci.

70. Si cand au ajuns ei la templul Domnului din Ierusalim, unii dintre capii de familii au fagaduit sa ridice, dupa puterile lor, templul lui Dumnezeu, pe locul lui, si sa se dea la vistieria templului, pentru lucruri, o mie de mine de aur si cinci mii de mine de argint, si o suta de odajdii preotesti.

71. Si s-au salasluit preotii si levitii si cei din popor in Ierusalim si in tara, si cantaretii templului Domnului si portarii si tot Israelul in satele lor.

72. Si sosind luna a saptea, si fiind fiii lui Israel fiecare intru ale sale, s-au adunat cu totii laolalta la intrarea portii celei dintai, care este catre rasarit.

73. Si stand Iosua, fiul lui Iosedec, si fratii lui, preotii si Zorobabel, fiul lui Salatiel, si fratii lui, au gatit jertfelnicul Dumnezeului lui Israel, ca sa aduca pe el arderi de tot, precum este scris in cartea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

74. Si s-au adunat impotriva lor unele din celelalte neamuri ale tarii. Iar ei au ridicat jertfelnicul pe locul sau, cu toata dusmania celorlalte neamuri. Si i-au asuprit pe ei toate celelalte neamuri de pe pamant, dar ei aduceau jertfe la vreme si arderi de tot Domnului, dimineata si seara.

75. Si au praznuit ei sarbatoarea corturilor, dupa cum s-a randuit in lege, si au adus jertfe in toate zilele cum se cuvenea, si dupa acestea, aducerile cele neincetate si jertfa zilelor de odihna si a lunilor noi si a tuturor praznicelor celor sfintite.

76. Si oricati au fagaduit vreun dar de buna voie lui Dumnezeu, din luna a noua a lunii a saptea, au inceput a aduce jertfe lui Dumnezeu, caci templul lui Dumnezeu inca nu se zidise.

77. Si au dat bani pietrarilor si dulgherilor si mancaruri si bauturi cu bucurie.

78. Si au dat care Sidonenilor si Tirienilor, ca sa aduca de la Liban lemne de cedru, ca sa le duca cu pluta in Portul Iafa, dupa porunca scrisa lor de la Cirus, regele Persilor.

79. Si in al doilea an, sosind la templul lui Dumnezeu in Ierusalim, in luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, si Iosua, fiul lui Iosedec, si fratii lor si preotii si levitii si toti cei ce au venit din robie in Ierusalim, au inceput lucrul. Si in ziua intai a lunii a doua, in al doilea an, dupa ce au venit ei in Iuda si in Ierusalim, au pus temelia templului Domnului.

80. Si au pus pe levitii de la douazeci de ani in sus peste lucrurile Domnului, si au stat Iosua si fiii lui si fratii lui, Cadmiel cu fiii si fratii lui Hodavia si fiii lui Iuda, fiul lui Henadad, impreuna cu fiii si fratii, toti levitii cei dimpreuna carmuitori peste lucruri, savarsind cele de cuviinta in templul lui Dumnezeu, si au cladit zidarii locasul lui Dumnezeu.

81. Si au stat preotii toti in odajdii, cu cantari, si cu trambite, si levitii, fiii lui Asaf, laudau cu chimvale pe Domnul, binecuvantand dupa randuiala lui David, regele lui Israel.

82. Si au glasuit prin laude preaslavind pe Domnul, fiindca bunatatea Lui si slava Lui sunt in veci in tot Israelul.

83. Si tot poporul a trambitat si a strigat cu glas mare, dand lauda Domnului pentru ridicarea templului Domnului.

84. Si dintre preoti si leviti si dintre capii de familii au venit cei batrani, care vazusera locasul de mai inainte, si cladirea celui de acum, cu plangere si strigat mare; si multi se bucurau sunand in trambite si strigand cu glas mare, incat poporul nu mai auzea trambitele din pricina bocetelor; 85. Pentru ca era multime care trambita foarte tare, incat de departe se auzea.

86. Si auzind vrajmasii neamului lui Iuda si ai lui Veniamin au venit sa afle ce inseamna glasul acesta al trambitelor.

87. Si au aflat ca cei intorsi din robie zidesc templul Domnului Dumnezeului lui Israel.

88. Si venind la Zorobabel si la Iosua si la capii familiilor, le-au zis: „Sa zidim si noi impreuna cu voi, ca asemenea cu voi ascultam de Domnul vostru si Lui jertfim din zilele lui Asarhadon, regele Asirienilor, care ne-a mutat aici”.

89. Si au zis Zorobabel si Iosua si capii familiilor lui Israel: „Nu putem zidi impreuna templul Domnului Dumnezeului nostru, ci noi singuri il vom zidi Domnului lui Israel, precum a randuit noua Cirus, regele Persilor”.

90. Si neamurile pamantului, impotrivindu-se celor din Iudeea si impresurand cetatea, impiedicau zidirea si, sfaturi viclene si uneltiri facand, au impiedicat terminarea zidirii in toata vremea vietii regelui Cirus. Si au fost opriti de la zidire doi ani, pana la domnia lui Darius.

Iudeii zidesc templul lui Dumnezeu cu invoirea lui Darius.

l. Iar in anul al doilea al domniei lui Darius au proorocit Agheu si Zaharia, fiul lui Ido, proorocii printre Iudeii care erau in Iudeea si in Ierusalim, in numele Domnului Dumnezeului lui Israel.

2. Si atunci, stand Zorobabel, fiul lui Salatiel, si Iosua, fiul lui Iosedec, au inceput a zidi templul Domnului din Ierusalim, si erau cu ei proorocii Domnului, care ii ajutau.

3. In vremea aceea a venit la ei Sisin, carmuitorul Siriei si al Feniciei, si Setar-Boznai si tovarasii lor, si le-a zis:

4. „Cine v-a ingaduit sa ziditi templul acesta si acoperamantul acesta, si celelalte toate sa le savarsiti? Si care sunt ziditorii, care savarsesc acestea?”

5. Si batranii Iudeilor au avut har de la Domnul, Cel Care ii avusese in grija Sa in vremea robiei,

6. Si ei n-au fost opriti sa zideasca pana in timpul cand a fost instiintat Darius si a venit raspunsul.

7. Cuprinsul scrisorii, pe care a scris-o lui Darius, si a trimis-o Sisin, carmuitorul Siriei si al Feniciei si Setar-Boznai si tovarasii lui, capeteniile din Siria si din Fenicia, este acesta: „Regelui Darius, bucurie.

8. Toate stiute sa fie domnului nostru, regele, ca mergand noi in tara Iudeii si venind in cetatea Ierusalim, am gasit in cetate pe batranii Iudeilor, cei care se intorsesera din robie in Ierusalim, zidind Domnului templu nou si mare,

9. Din pietre cioplite de mult pret si din lemne asezate in ziduri.

10. Si lucrurile acestea in graba se fac, si lucrul sporeste in mainile lor si se savarseste cu toata stralucirea si nevointa.

11. Si am intrebat pe batranii aceia zicand: Din a cui porunca ziditi templul acesta si intemeiati lucrarile acestea?

12. Dar noi i-am intrebat ca sa-ti facem tie cunoscut si sa-ti scriem care sunt capeteniile lor, si le-am cerut si numele celor ce-i conduc.

13. Si ei ne-au raspuns, zicand: Noi suntem robii Domnului, Care a facut cerul si pamantul.

14. Si acel templu fusese zidit cu multi ani inainte si fusese terminat de un rege mare si puternic al lui Israel;

15. Si din pricina ca parintii nostri, prin pacatele lor, au intaratat pe Imparatul Ceresc al lui Israel, El i-a dat in mainile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, regele Caldeilor.

16. Si templul, stricandu-l, l-a ars si pe popor l-a dus in robie, la Babilon.

17. Iar in anul intai, cand domnea Cirus peste tara Babilonului, a scris regele Cirus sa se zideasca iarasi templul acesta.

18. Si sfintele vase cele de aur si de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim si le-a asezat in templul lui, regele Cirus iarasi le-a scos din templul cel din Babilon, si i s-au incredintat lui Zorobabel Sesbatar, carmuitorul.

19. Si i s-a poruncit sa duca aceste vase si sa le puna in templul din Ierusalim si templul Domnului sa se zideasca pe locul lui.

20. Atunci Sesbatar, venind, a pus temeliile templului Domnului celui din Ierusalim, si de atunci pana acum, zidindu-se, nu s-a terminat inca.

21. Acum dar, daca se socoteste cu cale, o, rege, sa se caute in arhivele regale ale lui Cirus;

22. Si de se va afla ca zidirea templului Domnului in Ierusalim se face cu stirea regelui Cirus, si daca gaseste cu cale domnul, regele nostru, sa ni se raspunda si noua despre acestea”.

23. Atunci regele Darius a poruncit sa se cerceteze arhivele regale ce se aflau in Babilon; si s-a aflat in Ecbatana, capitala Mediei, o carte in care erau pomenite acestea:

24. „In anul intai al domniei lui Cirus, a poruncit regele Cirus sa se zideasca iarasi templul Domnului din Ierusalim, unde se aduc jertfe cu ardere fara incetare.

25. Inaltimea templului sa fie de saizeci de coti, latimea de saizeci de coti si trei randuri de case din pietre cioplite, si o casa de lemn noua, iar cheltuiala sa fie facuta din vistieria regelui Cirus. 26. Si vasele cele sfinte ale templului Domnului, cele de aur si cele de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim si le-a adus in Babilon, sa fie asezate in templul cel din Ierusalim; si, unde fusese mai inainte, acolo sa fie asezate”.

27. Si a poruncit lui Sisin, satrapul Siriei si al Feniciei, si lui Setar-Boznai si tovarasilor lor, si celor randuiti in Siria si in Fenicia carmuitori, sa nu se amestece acolo, ci sa lase pe Zorobabel, robul Domnului si carmuitorul Iudeii, si pe batranii Iudeilor, sa zideasca templul acela al Domnului pe locul unde a fost:

28. „Si eu am poruncit sa se zideasca in intregime si sa se ia aminte sa se lucreze impreuna cu Iudeii care s-au intors din robie pana la terminarea templului Domnului.

29. Si din dajdiile din Cele-Siria si din Fenicia, cu grija si cu randuiala, sa se dea oamenilor acelora ceea ce s-a randuit spre jertfa Domnului, si lui Zorobabel carmuitorul, din tauri si din berbeci si din miei.

30. De asemenea si grau si sare si vin si untdelemn neincetat peste tot anul, cat este de trebuinta in fiecare zi, dupa aratarea preotilor din Ierusalim,

31. Ca sa se aduca jertfe cu turnari lui Dumnezeu celui Preainalt, pentru rege si pentru supusii lui si sa se roage pentru viata lor.

32. Si a poruncit ca oricine va nesocoti ceva din cele mai inainte scrise, sau nu va implini, sa se ia lemn de spanzurat chiar din cele ale lui, si de acela sa se spanzure si averile lui sa fie ale regelui.

33. Pentru aceea si Domnul al Carui nume se cheama acolo, sa piarda pe orice rege si pe orice neam care va intinde mana sa sa opreasca sau sa faca rau templului Domnului din Ierusalim.

34. Si eu, regele Darius, am poruncit sa se faca acestea cu toata luarea aminte”.

Terminarea templului Domnului, sfintirea lui si serbarea Pastilor.

1. Atunci Sisin, satrapul Cele-Siriei si al Feniciei, si Setar-Boznai si tovarasii lor, urmand celor poruncite de regele Darius,

2. Carmuiau peste lucrurile cele sfinte mai cu grija, ajutand pe batranii Iudeilor si pe preotii slujitori la jertfe.

3. Si cu spor se faceau lucrurile cele sfinte, proorocind Agheu si Zaharia proorocii.

4. Si s-au terminat acestea prin porunca Domnului Dumnezeului lui Israel, si cu voia lui Cirus si a lui Darius si a lui Artaxerxe, regii Persilor.

5. Si s-a terminat templul cel sfant pana in ziua de douazeci si trei ale lunii lui Adar, in al saselea an al lui Darius, regele Persilor.

6. Si au savarsit fiii lui Israel si preotii si levitii si ceilalti din fostii robi, care s-au adaugat, dupa cele ce sunt scrise in cartea lui Moise.

7. Si au adus jertfa la sfintirea templului Domnului tauri o suta, berbeci doua sute, miei patru sute;

8. Doisprezece tapi jertfa pentru pacatul a tot Israelul, dupa numarul celor douasprezece semintii ale lui Israel.

9. Si preotii si levitii stateau dupa semintii imbracati in odajdii, la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel, cum este randuit in cartea lui Moise; la fel si portarii, fiecare la poarta lui.

10. Si fiii lui Israel, care se intorsesera din robie, au sarbatorit Pastile in ziua de paisprezece a lunii intai, dupa ce se curatisera preotii si levitii,

11. Precum si toti fiii robiei, care s-au curatit.

12. Ca levitii toti o data s-au curatit, si au junghiat mielul pascal pentru toti fiii lui Israel intorsi din robie si pentru fratii lor, preotii, si pentru ei insisi.

13. Si au mancat fiii lui Israel, cei intorsi din robie, si toti cati se departasera de uraciunile neamurilor din tara, cautand pe Domnul.

14. Si au praznuit sarbatoarea azimelor sapte zile, veselindu-se inaintea Domnului,

15. Pentru ca El intorsese inima regelui Asirienilor spre ei, ca sa intareasca mainile lor la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel.

Ezra in Ierusalim. Scrisoarea lui Artaxerxe. Darurile facute templului Domnului si numararea poporului.

l. Si dupa acestea, in vremea domniei lui Artaxerxe, regele Persilor,

2. Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Salum, fiul lui Sadoc, fiul lui Abitub, fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, fiul lui Abiusa, fiul lui Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, preotul cel dintai, a mers la Ierusalim.

3. Acest Ezra s-a suit din Babilon, fiind carturar iscusit in legea lui Moise, data de Dumnezeu lui Israel,

4. Si i-a dat lui regele marire, afland har inaintea lui in toate cererile lui.

5. Si s-au suit impreuna cu el unii din fiii lui Israel, din preotii, din levitii si cantaretii templului Domnului, din portarii si din cei inchinati templului Domnului, la Ierusalim.

6. In anul al saptelea al domniei lui Artaxerxe, in luna a cincea (acesta este anul al saptelea al regelui), iesind de la Babilon, la luna noua, in luna intai,

7. Au sosit la Ierusalim, dupa calatoria cea buna, data lor de Domnul;

8. Pentru ca Ezra avea multa stiinta, ca sa nu lase la o parte nimic din legea Domnului si din porunci, invatand pe tot Israelul toate indreptarile si judecatile.

9. Si a venit porunca, scrisa de regele Artaxerxe, la Ezra preotul si cititorul legii Domnului, al carui cuprins este cel de mai jos:

10. „Regele Artaxerxe, lui Ezra preotul si invatatorul legii Domnului, salutare.

11. Chibzuind cu iubire de oameni, am poruncit ca cei ce vor vrea din neamul Iudeilor, dintre preoti si dintre leviti, care sunt in regatul nostru, sa mearga impreuna cu tine la Ierusalim.

12. Deci sa mearga cu tine cati vor pofti, cum am hotarat eu si cei sapte sfetnici cei mai apropiati ai mei,

13. Sa cerceteze cele ce sunt in Iuda si in Ierusalim,

14. Potrivit celor ce se afla in legea Domnului,

15. Si sa aduca in Ierusalim Dumnezeului lui Israel daruri pe care le-am fagaduit si eu si sfetnicii mei cei mai apropiati si tot aurul si argintul care s-ar afla in tara Babilonului,

16. Impreuna cu cel daruit de popor la templul Domnului Dumnezeului lor din Ierusalim. Sa se adune argint si aur pentru junci, berbeci, miei si pentru ce urmeaza acestora,

17. Ca sa aduca jertfe Domnului la jertfelnicul Domnului Dumnezeului lor din Ierusalim,

18. Si toate cate vei chibzui impreuna cu fratii tai sa faci cu aurul si cu argintul, fa-le dupa voia Dumnezeului tau.

19. Si vasele cele sfinte ale Domnului, ce se dau tie spre trebuinta templului Dumnezeului tau, din Ierusalim, pune-le inaintea Dumnezeului tau in Ierusalim.

20. Si celelalte cate iti vor trebui pentru templul Dumnezeului tau, sa le dai din vistieria regala.

21. Si eu, regele Artaxerxe, am poruncit vistiernicilor Siriei si ai Feniciei ca orice ar cere Ezra preotul si invatatorul legii lui Dumnezeu celui de sus sa i se dea cu toata luarea aminte,

22. Pana la o suta de talanti de argint, asemenea si pana la o suta de core de grau, si vin pana la o suta de bati, si altele cat de multe.

23. Toate dupa legea lui Dumnezeu sa se aduca cu grija Dumnezeului celui Preainalt, pentru ca mania Lui sa nu se abata peste regatul regelui si peste fiii lui.

24. Si voua vi se porunceste ca tuturor preotilor si levitilor si cantaretilor templului Domnului si portarilor si celor inchinati templului Domnului si slujitorilor locasului acestuia,

25. Nici o dare, nici o alta dajdie sa nu li se ceara si nimeni sa nu aiba putere sa puna ceva asupra acestora.

26. Si tu, Ezra, dupa intelepciunea lui Dumnezeu care iti este data, pune judecatori si legiuitori, ca sa judece in toata Siria si Fenicia pe toti cei ce stiu legea Dumnezeului tau, iar pe cei ce nu stiu, invata-i.

27. Si toti cati vor calca legea Dumnezeului tau si legea regelui, sa fie pedepsiti fara sovaire ori cu moarte, ori cu chinuri, ori cu amenda, ori cu inchisoare”.

28. Si a zis Ezra carturarul: „Binecuvantat este singur Domnul Dumnezeul parintilor mei,

Cel care a dat acestea in inima regelui spre a cinsti templul Lui cel din Ierusalim.

29. Si pe mine m-a cinstit inaintea regelui, sfetnicilor, tuturor prietenilor si a dregatorilor lui.

30. Si eu am prins curaj, cu ajutorul Domnului Dumnezeului meu, si am adunat barbati din Israel, ca sa se suie cu mine.

31. Si acestia sunt capeteniile familiilor si ale semintiilor care au pornit cu mine din Babilon sub domnia regelui Artaxerxe.

32. Din fiii lui Finees, Ghersom, din fiii lui Itamar, Gamaliel.

33. Din fiii lui David, Hatus, fiul lui Secania.

34. Din fiii lui Fares, Zaharia si cu el s-au scris oameni o suta cincizeci.

35. Din fiii lui Pahat-Moab: Elioenai, fiul lui Zerahia si cu el oameni doua sute.

36. Din fiii lui Zatu, Secania, fiul lui Iahaziel, si impreuna cu el oameni trei sute.

37. Din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, si cu el impreuna oameni doua sute cincizeci.

38. Din fiii lui Elam, Iesaia, fiul lui Atalia, si impreuna cu el barbati saptezeci.

39. Din fiii lui Sefatia, Zebadia, fiul lui Mihail, si impreuna cu el barbati saptezeci.

40. Din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel si cu el barbati doua sute doisprezece.

41. Din fiii lui Bani, Selomit, fiul lui Iosifia, si cu el barbati o suta saizeci.

42. Din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai si cu el barbati douazeci si opt.

43. Din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, si cu el barbati o suta zece.

44. Din fiii lui Adonicam cei mai de pe urma, pe numele lor: Elifelet, Ieiel si Semaia si cu ei barbati saizeci.

45. Din fiii lui Bigvai, Utai, fiul lui Zabud si cu el saptezeci de barbati.

46. Si i-am adunat la raul ce se zice Tera si am poposit trei zile acolo si le-am dat randuieli.

47. Si din fiii preotilor si din leviti, neafland acolo, am trimis pe Eliezer, pe Ariel, pe Elnatan, pe Semaia, pe Iarib, pe Natan, pe Elnatan, pe Zaharia si pe Mesulam, capetenii iscusite.

48. Si le-am zis sa mearga la Ido, conducatorul din Casifia, poruncindu-le sa graiasca cu Ido si cu fratii lui si cu cei stabiliti in Casifia, sa ne trimita pe cei care vor sluji in templul Domnului nostru.

49. Si ne-au adus, dupa mana cea tare a Domnului nostru, barbati stiutori din fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, pe Serebia si pe fiii lui si pe fratii care erau optsprezece.

50. Si pe Hasabia si pe Hanun, si pe Isaia fratele lui, din fiii lui Merari, si cu fiii lor, barbati douazeci.

51. Si din cei inchinati templului Domnului, pe care i-a dat David si dregatorii la lucrul levitilor doua sute douazeci de inchinati templului Domnului. Numele tuturor a fost insemnat.

52. Si am fagaduit acolo post din partea tinerilor, inaintea Domnului Dumnezeului nostru, cerand de la El buna calatorie si noua si celor impreuna cu noi, fiii nostri, si dobitoacele.

53. M-am rusinat a cere de la re e pedestrasi, calareti si insotitori, pentru aparare de cei care ni s-ar impotrivi,

54. Ca am zis regelui ca puterea Domnului nostru va fi cu cei care il cauta pe El in toata dreptatea.

55. Si iarasi ne-am rugat Domnului pentru toate si L-am aflat bun si bland.

56. Osebit-am din capeteniile neamurilor si ale preotilor doisprezece barbati, pe Serebia si Hasabia si impreuna cu ei, dintre fratii lor, zece barbati.

57. Si le-am dat argintul si aurul si sfintele vase ale templului Domnului nostru, pe care le-au daruit regele si sfetnicii lui, si dregatorii si tot Israelul.

58. Si le-am dat sase sute cincizeci de talanti de argint si vase de argint de o suta de talanti si de aur de o suta de talanti si odoare de aur douazeci.

59. Si vase de arama, de arama buna, care sclipeste ca aurul, douasprezece.

60. Si le-am zis: Si voi sunteti sfintiti Domnului, si vasele cele sfintite si aurul si argintul sunt fagaduinta Dumnezeului parintilor nostri.

61. Privegheati si paziti-le pana le veti da capeteniilor preotilor si levitilor si capilor de familii ai lui Israel, in Ierusalim, in vistieria templului Dumnezeului nostru.

62. Si preotii si levitii, cei care au luat argintul si aurul si vasele cele din Ierusalim, le-au pus in templul Domnului.

63. Si mergand de la raul Tera in douasprezece ale lunii intai, am intrat in Ierusalim cu mana cea puternica a Domnului nostru care era deasupra, si ne-a scapat de la intrare de tot vrajmasul, si am venit in Ierusalim.

64. si facandu-se acolo ziua a treia, in ziua a patra argintul si aurul s-au dat in templul Domnului nostru, in mana lui Meremot, fiul lui Urie preotul.

65. Si cu el era Eleazar, fiul lui Finees, precum si Iozabad, fiul lui Iosua si Noadia, fiul lui Binui, toti leviti; s-au dat cu numar si dupa greutatea lor, toate.

66. Si s-a scris toata greutatea lor in acel ceas.

67. Si cei din robie au adus jertfe Domnului Dumnezeului lui Israel, doisprezece junci pentru tot Israelul, nouazeci si sase de berbeci,

68. Miei saptezeci si doi, doisprezece tapi pentru ispasire.

69. Si au dat poruncile regelui dregatorilor domnesti si guvernatorilor Cele-Siriei si Feniciei, si au cinstit pe popor si templul Domnului.

70. Si dupa ce s-au savarsit acestea, au venit la mine conducatorii zicand:

71. „Poporul lui Israel si capeteniile si preotii si levitii nu s-au osebit de popoarele de alt neam ale tarii, si de necuratiile Canaaneilor si ale Heteilor, ale Ferezeilor si Iebuseilor, ale Moabitilor, ale Egiptenilor si ale Edomitilor,

72. Pentru ca au locuit impreuna cu fetele lor, si ei si fiii lor, si s-a amestecat samanta cea sfanta cu neamurile straine din tara, si au luat parte capeteniile si dregatorii la nelegiuirea aceasta de la inceputul lucrului”.

73. Indata ce am auzit eu acestea, mi-am rupt hainele si vesmantul cel sfintit si mi-am smuls parul din cap si barba si am sezut mahnit pe ganduri.

74. Si pe cand eu plangeam pentru nelegiuire, si sedeam trist pana la jertfa cea de seara, s-au adunat la mine toti cati erau ravnitori pentru cuvantul Domnului Dumnezeului lui Israel.

75. Si sculandu-ma din locul unde posteam, cu hainele si cu vesmantul cel sfant sfasiate, plecand genunchii si intinzand mainile catre Domnul, am zis:

76. „Doamne, rusinatu-m-am si m-am temut inaintea fetei Tale,

77. Pentru ca pacatele noastre s-au inmultit peste capetele noastre si faradelegile noastre au ajuns pana la cer,

78. Inca din vremea parintilor nostri, si suntem in mare pacat pana azi.

79. Si pentru pacatele noastre si ale parintilor nostri am fost dati impreuna cu fratii nostri, cu regii nostri si impreuna cu preotii nostri, regilor pamantului, spre sabie si spre robie si spre prada cu rusine, pana in ziua aceasta.

80. si acum, intru catva ni s-a aratat mila Ta, Doamne, ca sa ramana radacina si numele nostru in locul unde este sfantul Tau locas,

81. Si ca sa ni se descopere luminator in templul Domnului Dumnezeului nostru, si ca sa ne dea hrana in vremea robiei noastre.

82. Si pe cand eram noi robi, n-am fost parasiti de Dumnezeul nostru, Cel care ne-a daruit sa gasim har inaintea regilor Persilor, ca sa ne dea hrana,

83. Si a preamari templul Domnului nostru, a ridica Sionul cel pustiu, si a ne da intarire in Iuda si in Ierusalim.

84. Si acum ce vom zice, Doamne, avand acestea? Pentru ca am calcat poruncile Tale, pe care le-ai dat in mana slugilor Tale, proorocii, zicand:

85. „Pamantul in care intrati sa-l mosteniti este pamantul pangarit cu intinarea celor de alt neam ai pamantului, si de necuratia lor l-au umplut.

86. Si acum pe fetele lor sa nu le luati pentru fiii vostri, si pe fetele voastre sa nu le dati dupa fiii lor.

87. Nu cautati sa va impacati cu ei in toata vremea, ci intarindu-va, sa mancati cele bune ale pamantului si sa-l lasati mostenire fiilor vostri pana in veac”.

88. Si cele ce se intampla, toate se fac noua pentru lucrurile noastre cele rele si pentru pacatele noastre cele mari. Tu, Doamne, ne-ai usurat de pacatele noastre,

89. Si ne-ai dat radacina ca aceasta; insa noi iarasi ne-am intors a calca legea Ta, ca sa ne amestecam in necuratia neamurilor pamantului.

90. Oare, Te-ai maniat spre noi, ca sa ne pierzi incat sa nu ramana radacina si samanta, nici numele nostru?

91. Dumnezeul lui Israel esti cu adevarat, caci Tu ne-ai lasat radacina pana azi.

92. Iata suntem inaintea Ta intru faradelegile noastre, si nu mai putem sta inaintea Ta din cauza lor”.

93. Si cand se ruga Ezra si se marturisea plangand, doborat inaintea sfantului locas, s-a adunat la el din Ierusalim multime multa foarte, barbati si femei si tineri, pentru ca mare plangere era in multime.

94. Si strigand Secania, fiul lui Ieiel, din fiii lui Israel, a zis: „Ezra! Noi am pacatuit inaintea lui Dumnezeu, caci am locuit impreuna cu femei de alt neam din neamurile pamantului.

95. Dar cum Israelul are nadejde, intru aceasta sa dam juramant Domnului ca vom izgoni toate femeile cele de alt neam, impreuna cu copiii lor,

96. Precum socotesti tu si cati se supun legii Domnului; scoala-te, savarseste,

97. Ca acesta este lucrul tau si noi impreuna cu tine avem puterea sa o facem”.

98. Si s-a sculat Ezra si a pus pe capeteniile preotilor si ale levitilor si pe tot Israelul sa faca juramant ca vor face asa. Si ei au jurat.

Alte porunci. Ezra citeste Legea Domnului. Intoarcerea acasa.

l. Si sculandu-se Ezra, din curtea templului Domnului, a mers la camera lui Iohanan, fiul lui Eliasib,

2. Si locuind acolo, paine n-a gustat, nici n-a baut apa, plangand faradelegile cele mari ale multimii.

3. Si s-a facut strigare in toata Iudeea si in Ierusalim la toti cei din robie, ca sa se adune in Ierusalim.

4. Si cati nu se vor infatisa in doua sau trei zile, dupa judecata batranilor intaistatatori, se vor omori dobitoacele lor, si ei insisi vor fi indepartati de la obstea celor care fusesera in robie.

5. Si s-au adunat toti cei din neamul lui Iuda si al lui Veniamin in trei zile in Ierusalim, in luna a noua, in douazeci ale lunii.

6. Si a sezut impreuna toata multimea in curtea templului Domnului tremurand, caci era iarna.

7. Si sculandu-se Ezra, le-a zis: „Voi ati facut faradelege si ati locuit impreuna cu femei de alt neam, ca sa sporiti pacatele lui Israel.

8. Acum pocaiti-va si dati slava Domnului Dumnezeului parintilor nostri,

9. Si faceti voia Lui si despartiti-va de neamurile pamantului si de femeile cele de alt neam”. 10. Si a strigat tot poporul si a zis cu glas mare: „Asa vom face!

11. Dar multimea este multa si este vreme de iarna, si nu putem sa stam sub cerul liber, si lucrul nostru nu este de o zi sau de doua, pentru ca mult am pacatuit in aceasta privinta.

12. Si sa stea capeteniile multimii si toti cei din locuintele noastre cati au femei de alt neam,

13. Sa-si faca vreme sa se infatiseze impreuna cu batranii si judecatorii din fiecare oras pana ce vor dezlega mania Domnului de la noi, pornita asupra noastra pentru aceasta pricina”.

14. Atunci Ionatan, fiul lui Azael, si Iahzeia, fiul lui Ticva, au fost pusi pentru lucrul acesta; iar levitii Mesulam si Sabetai erau ajutoarele lor;

15. Cei ce fusesera in robie au implinit porunca.

16. Si Ezra preotul si-a ales barbati, capi de familie, pe toti pe nume, si au sezut impreuna la luna noua a lunii s zecea pentru cercetarea lucrului.

17. Si au dus la bun sfarsit pana la luna noua a lunii intai cercetarea privitoare la barbatii care au luat femei de alt neam.

18. Si s-au gasit dintre preotii care s-au adunat, unii avand femei de alt neam:

19. Din fiii lui Iosua, fiul lui Iosedec, si din fratii lui: Maaseia, Eliezer, Iarib si Ghedalia,

20. Care au dat incredintare ca isi vor izgoni femeile si spre curatire vor jertfi berbeci pentru vina lor.

21. Si s-au mai gasit din fiii lui Imer: Hanani si Zebadia; ai lui Harim: Maaseia, Ilie, Semaia, Iehiel si Azaria;

22. Ai lui Pashur: Elioanai, Maaseia, Ismael, Natanael, Iozabad si Elasa.

23. Dintre leviti: Iozabad, Simei, Chelaia, zis Chelita, Petahia, Iuda si Ionas.

24. Din cantaretii locasului sfant: Eliasib si Zacur.

25. Portari: Salum, Telem si Uri.

26. Iar din Israeliti: Ramia, Izia, Malchia, Miiamin, Eleazar, Miheia si Benaia, din fiii lui Fares; 27. Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot si Elias, din fiii lui Elam;

28. Elioenai, Eliasib, Matania, Ieremot, Zabad si Aziza, din fiii lui Zatu.

29. Din fiii lui Bebai: Iohanan, Anania, Zabai si Atlai.

30. Din fiii lui Bani: Mesulam, Maluc, Adaia, Iasub, Asael si Ieremot.

31. Si din fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Betaleel, Binui si Manase.

32. Si din fiii lui Harim: Eliezer, Isia, Malchia, Semaia, Simeon, Maluc si Semaia.

33. Si din fiii lui Hasum: Matenai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase, si Simei.

34. Si din fiii lui Bani: Ieremia, Maadai, Amram, Ioil, Benaia, Bedia, Chelaia, Vania, Meremot, Eliasib, Matania, Matenai, Iaasai, Binui, Simei, Selemia, Natan si Adaia.

35. Din fiii lui Zacai: Sasai, Sarai, Azareel, Selemia, Amaria si Iosif.

36. Din fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioil, Benaia, Zavadeia, Ides, Ioil si Vaneas. Si ei luasera femei de alt neam, si le-au izgonit impreuna cu copiii lor.

37. Si au locuit preotii si levitii si cei care erau din Israel in Ierusalim si la tara. Iar la luna noua a lunii a saptea, cand fiii lui Israel erau asezati in locuintele lor,

38. Adunandu-se toata multimea impreuna deodata pe locul dinspre poarta de rasarit a templului, 39. Au zis lui Ezra, preotul si cititorul, sa aduca legea lui Moise care s-a dat de Domnul Dumnezeul lui Israel.

40. Si a adus Ezra arhiereul legea la toata multimea, de la om pana la femeie si la toti preotii, ca sa auda legea in luna noua a lunii a saptea.

41. Si a citit la intrarea portii celei dintai a templului Domnului din zori pana la amiaza, inaintea barbatilor si a femeilor, si toti ascultau legea.

42. Si a stat Ezra preotul si cititorul legii pe scaunul judecatii, cel de lemn, pregatit.

43. Si au stat langa el Matatia, Sema, Anania, Azaria, Urie, Iezechia si Baalsam, de-a dreapta.

44. De-a stanga: Pedaia, Misael, Malchia, Hasum, Hasbadana si Zaharia.

45. Si luand Ezra cartea legii inaintea multimii, pentru ca sedea intai, cu marire inaintea tuturor, 46. Si dezlegand legea, toti in picioare au stat si a binecuvantat Ezra pe Domnul Dumnezeul cel Preainalt, pe Dumnezeul Savaot Atottiitorul.

47. Si a strigat multimea: Amin!

48. Si ridicand in sus mainile, cazand la pamant, s-au inchinat Domnului:

49. Iosua, Bani, Serebia, Iamin, Acub, Sabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, si levitii invatau legea Domnului, talcuind citirea.

50. Si a zis Ataratis (carmuitorul tarii) lui Ezra, arhiereul si cititorul, si levitilor care invatau multimea:

51. „Ziua aceasta este sfanta Domnului”. Si toti plangeau ascultand legea.

52. „Mergand, deci, mancati bucate grase si beti bauturi dulci si trimiteti daruri la cei care n-au.

53. Ca sfanta este ziua Domnului si nu va intristati ca Domnul va va mari”.

54. Si levitii porunceau toate acestea poporului zicand: „Ziua aceasta sfanta este Domnului, nu va intristati”.

55. Si s-au dus toti sa manance si sa bea si sa se veseleasca si sa dea daruri celor lipsiti, bucurandu-se mult de cuvintele legii, pe care le invatasera in adunarile lor.

Bilderberg


Infowars.com scrie că întâlnirea secretă Bilderberg, desfăşurată săptămâna trecută în Elveţia şi la care au participat unii dintre cei mai puternici oameni din lume, ar fi dus la alegerea candidatului republican pentru preşedinţia SUA.

Astfel, guvernatorul de Texas Rick Perry ar fi cel care îl va înfrunta pe actualul preşedinte Barack Obama în scrutinul din 2012.

Sursa comentează că această decizie dovedeşte încă o dată cum „o întâlnire dubioasă, secretă şi nedemocratică între elitele globale” ţine adevăratele frâie ale puterii, în timp ce „americanii de rând sunt distraşi de noţiunea delirantă că alegerea lor din 2012 va fi liberă”.Ziarul Guardian spune că Perry îşi va anunţa decizia „în curând” şi că guvernatorul este „mai aproape ca niciodată de intrarea în cursă”.

Infowars aminteşte că Perry a participat la întâlnirea Bilderberg din 2007, din Istanbul, iar prin acest lucru a încălcat „legea Logan” din SUA, care interzice „cetăţenilor neautorizaţi” să negocieze cu guvernele străine.

Sursa dă şi două exemple care susţin teoria conspiraţiei. Bill Clinton era un guvernator de Arkansas cvasinecunoscut înainte să participe la întâlnirea Bilderberg şi să ajungă să candideze la prezidenţialele din anul următor. Similar, Tony Blair a participat la o astfel de întâlnire secretă înainte să candideze pentru postul de prim-ministru al Marii Britanii, în 1997.

Agitaţia republicanilor şi atragerea influenţei Bilderberg nu sunt inutile. Sondajele de până acum arată că, orice candidat ar înscrie în cursa pentru prezidenţiale, republicanii ar pierde, iar Barack Obama ar obţine al doilea mandat.

%d blogeri au apreciat: