VECHI DE 35000 ANI

Un grup de cercetare româno-francez a descoperit, în Apuseni, cele mai vechi picturi rupestre din Europa Centrala, scrie AFP. Picturile, care dateaza de acum 35.000 de ani, au fost descoperite în pestera Coliboaia (Muntii Apuseni), din apropiere de Beius. Desenele rupestre prezinta un cal, un bizon, capete de urs si chiar rinoceri.

“Este o premiera pentru Europa Centrala. Este cea mai veche arta descoperita si confirmata în aceasta zona”, informeaza Federatia Româna de Speologie. “Autenticitatea reprezentarilor este sigura”, a spus si un expert al UNESCO, Jean Clottes.

Echipa de cercetare a inclus speologi, un paleontolog, un arheolog si doi experti în arta rupestra. Potrivit presedintelui Federatiei, Viorel Traian Lascu, picturile au fost descoperite în urma cu trei-patru luni.

Pestera Coliboaia are o lungime de circa 750 de metri. La acest obiectiv din Apuseni se ajunge din satul Sighistel, din apropiere de Beius.

Sursa: EvZ

CINE?

Structurile sunt vechi de 2000 de ani, dar sensul lor continua sa le dea de lucru arheologilor si istoricilor.

Forme ciudate, asemanatoare celor din Peru, faimoase deja în lumea întreaga, au fost descoperite si în Orientul Mijlociu, scrie Daily Mail. Cele din Peru se crede ca au fost desenate în desert, acum sute de ani, de indigeni. Mii de astfel însemne au fost descoperite acum si în Siria, Arabia Saudita si Iordania.

Structurile sunt vechi de 2000 de ani, dar sensul lor continua sa le dea de lucru arheologilor si istoricilor.

Oamenii au pasit pe ele, probabil, mii de ani, fara sa stie pe ce calca, spune David Kennedy, profesor la Universitatea din Australia. El povesteste ca acestea au o mare varietate de forme, care nu se înscriu în nici un patern.

Beduinii le numesc “operele batrânilor”. Prima data au fost descoperite în 1927, dar de abia acum, datorita fotografiilor de la înaltime, a putut fi studiata amploarea fenomenului.

RealitateaTV

DESCOPERIRI- CONTINENTE VECHI

Savantii australieni care au explorat zone necunoscute din Oceanul Indian au anuntat, joi, ca au descoperit fragmente din stravechiul Gondwana, un super-continent care aduna laolalta, în urma cu multe milioane de ani, toate continentele aflate în zilele noastre în emisfera sudica.

Doua “insule” scufundate au fost descoperite pe fundul oceanului, în apele internationale, la o distanta de 1.600 de kilometri de vestul Australiei, în timpul unei misiuni de recunoastere întreprinsa în luna octombrie.

Insulele scufundate contin fosilele unor vietuitoare obisnuite sa traiasca în ape putin adânci, ceea ce înseamna ca acele stânci se aflau, la un anumit moment, la nivelul marii sau chiar deasupra marii, a explicat Jo Whittaker, geofizician la Universitatea din Sydney, care a facut parte din misiunea de explorare.

Insulele nu au putut fi create de activitatea vulcanica submarina, a adaugat ea.

Aceasta descoperire ar putea sa îi ajute pe specialisti sa înteleaga mai bine felul în care Gondwana s-a rupt, dând nastere Australiei, Antarcticii si Indiei, în urma cu 80-130 de milioane de ani, a precizat Jo Whittaker.

Cercetatoarea australiana doreste sa studieze în continuare deriva Indiei mai întâi spre nord-vest, apoi spre nord, deoarece partea de nord-est a peninsulei indiene, în trecut unita cu Australia, a lovit Eurasia, dând nastere muntilor Himalaya.

“Stim, în mare, locul în care se gaseau aceste continente, dar nu cu precizie. Oceanul Indian oriental este una dintre zonele lumii oceanice cel mai putin explorate în termeni tectonici”, a adaugat Jo Whittaker.

Esantioane de granit au fost recoltate de pe faleza uneia dintre “insule”, la o adâncime de 2.000 de metri sub nivelul marii. Ele trebuie datate, însa oamenii de stiinta estimeaza deja ca acele roci au o vechime de 1 miliard de ani.

Mediafax

OARE?

Un craniu mumificat, de forma alungita, gasit in Peru, ar putea demonstra in sfarsit existenta extraterestrilor. Capul, aproape la fel de lung ca si trupul de 50 de centimetri, i-a uimit pe antropologi.

Scheletul din fotografie este unul dintre cele doua gasite in orasul Andahuaylillas, in provincia Quispicanchi din sudul tarii.

Descoperirea a fost facuta de Renato Davila Riquelme, care lucreaza pentru muzeul Privado Ritos Andinos din Cusco.
Extraterestru Peru

Acesta a declarat ca ochii creaturii sunt mai mari decat ai oamenilor.

Craniul prezinta si o zona deschisa – fontanela – caracteristica copiilor aflati in primul an de viata, dar are si doi molari mari, gasiti numai la oameni in varsta.

Riquelme a declarat ca reprezentantii muzeului au contactat trei antropologi din Spania si Rusia care au ajuns la aceeasi concluzie: “nu este om”. Acestia au declarat ca vor continua cercetarile pentru a deslusi misterul.

Din fericire pentru experti, odata cu scheletul s-a conservat si o parte dintr-un glob ocular. Cu ajutorul acesteia oamenii de stiinta vor putea determina ADN-ul si stabili daca scheletul este uman sau nu.

A doua mumie gasita in Peru este incompleta si masoara numai 30 de centimetri. II lipseste fata si pare imbracata intr-un strat care seaman cu o placenta. Sta intr-o pozitie de fat.

ProTV

ROMANIA MISTERIOASA

Nu puţine sunt zonele României unde se spune că paranormalul învinge realitatea, făcând să rodească, încă din vremuri imemoriale, legende, mistere şi poveşti incredibile. De la păduri pe care vizitatorii le descriu ca “portaluri” către alte lumi, deasupra cărora s-ar fi perindat destule OZN-uri cât să le aducă faimă internaţională, până la temple misterioase sau comori blestemate, nimic nu lipseşte de pa harta României aşa-zis paranormale sau superstiţioase, dacă e să-i ascultăm pe sceptici. Pădurea Baciului, Templul Ursitelor, Râpa Diavolului şi satele maramureşene în care maşinile “alunecă” la deal sunt primele destinaţii de pe acest traseu al misterelor autohtone asupra cărora ne-am oprit pentru a vedea unde se termină explicaţiile ştiinţifice şi unde începe folclorul local.
de Camelia Moga
Pădurea Baciu – ‘tărâmul’ preferat al specialiştilor în paranormal şi ezoterism
Pădurea Hoia-Baciu, situată în inima Ardealului, în vestul oraşului Cluj Napoca, este cu siguranţă locul cel mai faimos din România unde au fost investigate şi analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Fenomenele paranormale întâlnite aici sunt în mod clar evidente, fiind necontestate chiar şi de cei mai sceptici oameni de ştiinţă. Încă din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul pădurii au observat pe propria piele că ceva straniu se întâmplă cu ei sau în jurul lor: senzaţii fizice inexplicabile, observarea unor lumini cu forme şi culori diverse, umbre ciudate, voci şi chipuri umane. Percepută ca o poartă între lumi, pădurea Baciu a rămas multă vreme un subiect tabu, oamenii temându-se să-i calce ‘pragul’ sau să aducă vorba despre ea, considerând-o un loc bântuit de duhuri rele. Cel care s-a încumetat să spargă gheaţa pentru o analiză aprofundată a fenomenelor paranormale specifice locului a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993). Din 1950 şi până în 1960, el a surprins cu aparatul de fotografiat ‘umbrele’ care îl însoţeau în lungile plimbări printre stejarii misterioasei păduri, dar şi numeroase alte forme, lumini şi siluete, invizibile cu ochiul liber. După 1970, cercetările începute de Sift au fost continuate de diverşi oameni de ştiinţă din România. Zona devine în scurt timp celebră şi printre specialiştii în paranormal şi ezoterism din întreaga lume, cercetători renumiţi din Europa şi Statele Unite reuşind să prindă pe peliculă misterele pădurii.
Cercetătorul Adrian Pătruţ, doctor în chimie şi conferenţiar la Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj, preşedinte al Societăţii Române de Parapsihologie, şi-a dedicat o bună parte din viaţă cercetării fenomenelor stranii din pădurea Baciu, fiind în prezent una dintre cele mai autorizate voci pe subiect. După 30 de ani de cercetări, profesorul susţine că spectrul larg al fenomenelor paranormale întâlnite în Pădurea Baciu nu permite încadrarea lor într-un singur capitol al fenomenologiei paranormale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse care apar în faţa ochilor curioşilor, în miez de noapte sau în plină zi, fluctuaţii ale câmpului electromagnetic, emisii infrasunet sau urme neobişnuite apărute pe sol reprezintă doar o parte din “spectacolul” pe care pădurea îl oferă cu generozitate călătorului mai mult sau mai puţin avizat. Oamenii care trec accidental prin anumite zone ale pădurii, considerate de iniţiaţi adevărate porţi de trecere în alte lumi, se plâng de arsuri de piele, anxietate, stare de leşin, sete excesivă, iritaţii, dureri de cap etc. Aici şi plantele par afectate de misterele pădurii, vegetaţia prezentând pe alocuri forme de deshidratare, arsuri şi necroze ale tulpinilor şi frunzelor. Pădurea mai este celebră şi datorită aşa-numitelor OZN-uri care străbat cerul, din senin, dar şi celor invizibile pentru ochiul uman, care pot fi însă fotografiate. “Prezenţa OZN-urilor invizibile, mult mai numeroase decât cele vizibile, reprezintă o premieră mondială”, spune Pătruţ.
În lume, zone cu astfel de manifestări mai sunt în Deşertul Mojave, Golful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia şi Muntele Kailasa din Tibet. “Însă, prin amploarea, varietatea şi complexitatea manifestărilor, Pădurea Baciu rămâne, până în prezent, cea mai importantă zonă cunoscută în care se produc relativ sistematic fenomene neconvenţionale”, afirmă profesorul clujean.
Enigmele de la Templul Ursitelor din Şinca Veche

La poalele Făgăraşului, în străvechiul sat românesc Şinca Veche, se află “Mănăstirea Săpată în Piatră” sau “Templul Ursitelor”, cum i se mai spune, un loc fără vârstă despre care se spun poveşti fabuloase, încărcate de magie. Mănăstirea a fost construită pe locul unui străbun loc sacru despre care cercetătorii spun că are o vechime de aproape 7.000 de ani. Controversele despre originea locului sunt numeroase: o mănăstire creştină ascunsă, un vechi templu dacic ori poate preistoric? Deşi există voci care susţin că mănăstirea a fost unul dintre primele locuri de cult creştin din Dacia, alţi specialişti plasează originea ei în perioada predacică, aducând în sprijinul acestei idei existenţa câtorva inscripţii necreştine de pe unul din pereţii altarului. În piatra fragilă au fost săpate cinci încăperi, mai mari de un stat de om, cu două altare şi cu un horn piramidal, ca o turlă de biserică prin a cărei deschidere se vede cerul.
“Energii ciudate” sau “stare deosebită” sunt expresii deseori întâlnite la cei care au călcat pragul mănăstirii săpate în stâncă sau au căutat un loc de odihnă în imediata sa apropiere. Încărcătura energetică deosebită a locului se manifestă uneori prin apariţii inexplicabile de sfere de lumină, cruci şi semne stranii. În prejma marilor sărbători religioase, unii oameni spun că aud coruri care par să vină din cer. Toţi cei care au auzit corul nelumesc spun că au fost fascinaţi de faptul că, deşi muzica părea bisericească, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuşeau să desluşească sensul lor. Părea o limbă arhaică şi totuşi neobişnuit de familiară.
Legendele locului mai spun că templul este o poartă către alte lumi, prin care cei din vechime ştiau cum să comunice cu “lumi superioare” sau cu fiinţe din alte dimensiuni. De asemenea, se spune că în locul unde pătrund razele soarelui prin gaura săpată în stâncă se împlinesc toate dorinţele bune şi curate. Acum un secol, tinerii din zonă se urcau pe dealul Pleşu, unde este săpată mănăstirea, şi aruncau o roată cu paie în flăcări, cu credinţa că, văzând desenele făcute de foc şi traseul roţii, îşi vor afla “ursita” şi se vor căsători în acel an. Tradiţia se respectă de Sf. Gheorghe, la Lăsata Secului de Paşti şi Schimbarea la Faţă. Tot în aceste zile se spune că aici îţi poţi schimba destinul. Şi iarba din jurul ”Templului Ursitelor” face minuni. Vacile care pasc aici dau lapte mai mult şi mai gustos decât celelalte, iar dacă vreun localnic suferă de vreo boală, îşi găseşte alinarea mergând la templu şi bând apă din izvorul situat în apropiere.
Unele persoane au avut aici viziunea unor globuri de lumină şi chiar a unei lumini puternice. Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate însă de aparatele de filmat sau fotografiat – fenomene energetice încă necunoscute, comparabile cu cele din celebra pădure Baciu, de lângă Cluj. O relatare inclusă şi în paginile “Monitorului” de Braşov în 1996, aparţine unui reporter TVR, Lucian Băbeanu, care se afla în mănăstire să tragă nişte cadre. Spre surpinderea sa, camera de filmat a început să pornească şi să se oprească singură din înregistrare, nerăspunzând la comenzi. La întoarcerea în studio, când au vizionat înregistrarea, au fost uimiţi să observe sfere de lumină care străluceau intens în adâncul bisericii, pe care nici el şi nici ceilalţi nu le văzuseră la momentul filmării.

Comoara blestemată din Râpa Diavolului
La câţiva kilometri de satul Poiana Treistii din comuna Cosminele, judeţul Prahova, se află Râpa Diavolului, un loc pe seama căruia localnicii au creat o adevărată legendă. În vremuri străvechi, spun ei, preoţii daci făceau aici ritualuri şi invocau forţele naturii şi spiritele pentru ghidare şi protecţie. Legenda spune că duhuri necurate bântuie acum zona şi păzesc un adevărat tezaur din metale preţioase, pe care l-ar fi îngropat haiducii, punând asupra lui un blestem ca să nu poată fi găsit. Doar cel care se încumeta să doarmă în zonă poate primi în vis soluţia pentru accesul la această comoară. Ciobanii locului vorbesc despre flăcări albastre care ard deasupra acestui loc în anumite nopţi ale anului. Cât despre cei care au încercat să dezgroape comoara, se spune că mulţi au înnebunit sau au rătăcit zile întregi, fără ţintă, fiind găsiţi la zeci de kilometri depărtare zgâriaţi, cu hainele sfâşiate şi privirea pierdută. Aceeași soartă au împărtăşit-o şi trei preoţi care au încercat, cu mult timp în urmă, să facă o slujbă de exorcizare a locului.
Relatările celor care şi-au luat inima în dinţi şi au încercat să dezgroape comoara vorbesc despre apariţia unor duhuri înspăimântătoare cu cap de taur şi trup uman. Poveşti similare au şi cei care, din curiozitate sau pură întâmplare, şi-au pus cortul lângă Râpa Diavolului. Pe lângă viziunea duhurilor cu înfăţişare stranie, somnul le-a fost tulburat de foşnete, zgomote ciudate şi zgâlţâieli ale cortului.
Maşina care ‘alunecă’ la deal

Fenomene inexplicabile sau simplă iluzie optică? Maramureşenii din Budeşti şi Cavnic sunt martorii unor fenomene fizice neobişnuite. Pe drumul care leagă cele două localităţi exista o pantă care sfidează legile gravitaţiei: lucrurile urcă singure, în loc să coboare. Mai mulţi şoferi povestesc amuzaţi sau nedumeriţi, în funcţie de firea fiecăruia, cum maşinile lor scoase din viteza urca dealul, deşi cheia este scoasă din contact. Cei care ştiu ce se întâmplă acolo scot din viteza maşinile la baza dealului, şi până sus ating cam 20 de kilometri pe oră, în cazul în care maşinile nu sunt foarte grele. Iar fenomenele din Maramureş nu sunt singulare. Maşina urca singură şi pe Dealul Măgura Bacaului. Pentru unii șoferi, ceea ce pare a fi ‘la deal’ e, de fapt, ‘la vale’. Cei care n-au vrut să se lase prinși de vraja fenomenul aparent miraculos, au recurs la măsurători care le-au arătat că dealul este de fapt o iluzie optică, influenţată de unghiul de înclinaţie a întregii zone din care face parte şi panta cu pricina, aducând ca argument bula de aer a polobocului care de fapt coboară şi nu urcă.
O posibilă explicaţie ştiinţifică pentru fenomenele neobişnuite a fost dată de universitarul Adrian Pătruţ, cercetătorul care a explorat fenomenele paranormale din pădurea Hoia-Baciu de lângă Cluj. Astfel de cazuri au fost întâlnite şi în alte zone de pe glob, iar la baza lor se află ceea ce specialiştii numesc ‘mascon’, un termen internațional care defineşte ‘concentrarea de masă’. Mai exact, e posibil ca în susul pantei, să existe focalizată, la adâncime mică, o concentrare fie de minereuri cu proprietăţi magnetice, care pot face şi o busolă să o ia razna, fie de metale grele, care acţionează gravitaţional asupra obiectelor de pe stradă, spune Pătruţ.
Apa care izvorăşte doar înainte de Rusalii
Sătenii din satul Stârciu, din comuna sălăjeană Horoatu Crasnei, spun că, în fiecare an, apa unui izvor tămăduitor iese la suprafaţă doar înainte de Rusalii, pentru a seca din nou după câteva săptămâni. Sute de oameni vin anual să vadă minunea, iar autorităţile locale chiar s-au grăbit să transforme miracolul într-o atracţie turistică. Nimeni nu ştie de ce apa iese la suprafaţă doar înaintea sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh. Bătrânii locului spun că în zona de unde ţâşneşte ‘Fântâna Leacului’ ar fi existat cu sute de ani în urmă o mănăstire, iar izvorul vine ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Fețele bisericeşti locale nu infirma, dar nici nu confirmă efectul tămăduitor al apei. Fenomenul de la Stârciu iese din sfera experienţelor palbabile şi explicabile, iar marele său merit este că-i ajută pe oameni să- şi păstreze credinţa. De cealaltă parte, minţile mai raţionale spun că fenomenul poate avea şi explicaţii pur ştiinţifice: apa adunată în subteran în urma topirii zăpezilor din timpul iernii şi a ploilor abundente de primăvară.
http://ghidulcomorilor.blogspot.com

NU AVEM CE PROMOVA?

O resursă aproape virgină a litoralului românesc se găseşte nu pe uscat, ci în adâncuri. Este vorba de relicvele istorice şi de vasele scufundate ce zac pe fundul mării, care ar putea atrage scafandri pasionaţi de istorie şi arheologie din toată lumea.

Scufundările subacvatice au depăşit de mult stadiul de hobby exclusivist şi devin din ce în ce mai mult un sport de masă. În clipa de faţă, la nivel global există peste zece milioane de scafandri amatori atestaţi, dintre care o mare parte bat lumea în lung şi în lat pentru a descoperi cele mai palpitante locuri din care poate fi explorat adâncul mărilor şi oceanelor. Unii se dau în vânt după rechini şi alţi peşti mari, alţii străbat şi 10.000 de kilometri pentru a vedea în mediul lor natural căluţii de mare pigmei, alţii au ca pasiune epavele de tot felul – vapoare, avioane, elicoptere scufundate. Goana acestui gen aparte de turişti după noi experienţe subacvatice a creat o adevărată industrie care rulează anual miliarde de euro.
România are ieşire la mare, există condiţii pentru a practica scufundările, însă deocamdată rămâne o destinaţie periferică pe harta „diving”-ului. Cu toate că există motive evidente care explică această stare de fapt, există şi câteva argumente care ar convinge scafandri din alte ţări să vină la Constanţa şi Mangalia. Cu puţin efort din partea autorităţilor şi a investitorilor, numeroşi scafandri pasionaţi de arheologie şi de epave ar renunţa măcar o dată la o vacanţa într-o ţară tropicală pentru o aventură la Marea Neagră.
Tulburea şi tulburătoarea Mare Neagră
Evghenii Mărăşescu face scufundări în Marea Neagră, şi nu numai, de peste 40 de ani. Este de profesie inginer, dar după 1990 şi-a abandonat meseria pentru a-şi urma pasiunea. A înfiinţat în 1994 centrul de scufundări Delphi, printre primele din ţară, şi un magazin de profil.
În opinia lui Mărăşescu, cel mai important dezavantaj al Mării Negre este lipsa de vizibilitate. Sunt zile întregi în care nu se poate intra în apă, pentru că vizibilitatea este foarte redusă. Pentru a stabili gradul de vizibilitate, scafandrii au ca etalon distanţa de la care se poate vedea un disc alb, cu diametrul de 30 de centimetri. În Marea Neagră, vizibilitatea de doi metri e o obişnuinţă. Sub doi metri e rău, oamenii nu se mai scufundă. Cea mai bună vizibilitate este de 15-20 de metri, dar asta nu se întâmplă decât o dată sau două ori pe an. Spre comparaţie, în Marea Roşie, una dintre destinaţiile favorite ale scafandrilor amatori din întreaga lume, vizibilitatea obişnuită este de 40 de metri. Marea Neagră are însă particularitatea că aici se varsă mai multe fluvii, Dunărea aducând cu sine cei mai mulţi afluenţi care tulbură apa.
Comorile din adâncuri
Evghenii Mărăşescu spune însă că, în ciuda vizibilităţii reduse, Marea Neagră are un mare avantaj: este foarte bogată in relicve istorice, vizibile la adâncimi relativ mici. Vase de cupru şi de bronz din secolul trecut, ancore medievale de la navele care ancorau în secolele XVI-XVII şi chiar vase de ceramică, datate de specialişti ca fiind din epoca antică, toate pot fi găsite nu departe de ţărm. Una dintre ancore, găsită de Ev¬ghenii Mărăşescu, aparţinea unui caiac turcesc şi a fost donată Muzeului Marinei, care a expus-o în sălile sale. Este singura ancoră de acest tip descoperită cu lanţul intact.
Cel mai atractiv loc de scufun¬dări din România ar putea fi oraşul antic scufundat în Ma¬rea Neagră, în zona Mangaliei. Primul care a explorat zona este Constantin Scarlat, părintele scafandrilor din România, acum 40 de ani. Acesta a găsit aici amfore şi mai multe vestigii şi a formulat ipoteza că aici ar fi existat cândva ruinele oraşului antic Callatis. Următorul care a exploatat zona a fost Vasile Cosma, un inginer operator la Sahia Film. Acesta a găsit şi urme ale unui dig. Un alt cercetător a găsit o nouă urmă de dig la distanţă destul de mare faţă de ţărm. Jeno Szabo, un alt explorator care a investigat zona, confirmă prezenta sub apă a numeroase artefacte, care ar putea fi recuperate de scafandri arheologi fără costuri exorbitante.
În urma acestor descoperiri, mulţi cred că sub ape se află o adevărată cetate scufundată. Părerile privind existenţa unei Atlantide a Mării Negre sunt însă împărţite. În timp ce Sorin Colesniuc, directorul Muzeului de Arheologie din Mangalia, susţinea anul trecut că scafandrii pot urma traseul fostelor străzi, că se văd pavaje din dale de piatră, resturi ale unor construcţii – coloane şi capiteluri şi ziduri din cărămidă antică -, Mărăşescu crede că mai degrabă este vorba de un mit: „Aşa cum sunt şi legendele că fundul Mării Negre ar adăposti mormântul poetului exilat Ovidius”. Dacă încă nu este absolut cert că putem vorbi de o cetate scufundată, existenţa a numeroase vestigii arheologice aflate în zona din dreptul Mangaliei este incontestabilă, ea fiind documentată prin numeroase explorări efectuate în ultimii zeci de ani.
Foarte interesante sunt şi ruinele cetăţii antice Tomis, a¬flate la câţiva metri sub apă, nu departe de Cazinoul din Constanţa. Evident, o creştere a numărului de scafandri în aceste locaţii arheologice ar impune măsuri speciale de protejare a artefactelor de pe fundul mării, pentru a împiedica sustragerea lor. Alte ţări aplică proceduri destul de simple prin care protejează obiectivele istorice, dar, în acelaşi timp, permit turiştilor să se bucure de ele. Experienţa lor poate fi folosită cu succes şi de România.
SURSA:
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/comorile-ignorate-ale-marii-negre-194514.htm

AUR IN ROMANIA

In 1875, in timpul sapaturilor pentru instalatia de apa ce urma sa deserveasca Manastirea Sinaia, lucratorii ar fi gasit peste 100 de placi din aur inscriptionate intr-o limba necunoscuta. O alta legenda spune ca Se pare ca, in secolul al XIX-lea, in jurul anului 1873, au fost descoperite, fie in cadrul unor lucrari efectuate la temelia Manastirii Sinaia (pe locul unui fost altar al cultului zalmoxian?), fie la saparea fundatiei Castelului Peles, un numar neprecizat de tablite de aur cu inscriptii dacice.

Guvernul condus de Lascar Catargiu ar fi donat veritabila comoara regelui Carol I. Legenda privitoare la misteriosul tezaur a fost transmisa din generatie in generatie, informeaza CanCan.

Doua dintre replicile din plumb se gasesc la muzeul Manastirii Sinaia, cateva zeci, in depozitul Institutului de arheologie „Vasile Parvan”, dar este posibil ca o parte din placutele originale sa se gaseasca inca la Banca Nationala a Romaniei.

Nicolae Ceausescu a ordonat in anii 1970 o ancheta prin care sa se ia urma tezaurului pierdut, dar fara niciun rezultat.

Dupa ce au fost copiate pe alte tablite, dar de plumb, o parte ar fi fost topite de Carol I (caruia ii fusesera daruite de premierul Lascar Catargiu) pentru a finanta constructia resedintei sale montane, in timp ce alta parte ar fi fost depozitate in tezaurul Bancii Nationale si ar fi luat drumul Moscovei, impreuna cu Closca cu puii de aur si alte valori, in timpul momentelor critice de la finalul primului Razboi Mondial.

Conform marturiei extrem de discutabile a unui fost ofiter din trupele speciale sovietice (Vitalie Usturoi, convertit, dupa 1989, in om de afaceri si implicat in mai multe scandaluri, inclusiv de contrabanda cu materiale radioactive), unele tablite s-ar afla in continuare in Rusia, in timp ce altele – circa 35-40 – ar fi reintrat, in secret, in tezaurul Bancii Nationale de la Bucuresti. De asemenea, s-au facut conexiuni intre pictogramele de la Sinaia si scrierea pe mandibule de cai de la Chitila (concurand scrierea pe carapace de broasca testoasa din China neolitica), fapt ce ridica intreaga afacere la un nivel greu de probat stiintific.

In 2003, o carte a lui Dan Romalo, „Cronica apocrifa pe placi de plumb?”, starnea agitatie in presa si, pe alocuri, in lumea academica romaneasca. Autorul, inginer pensionar, povestea ca, in tinerete, prin anii ’40, fusese chemat sa fotografieze niste misterioase placute de plumb depozitate in subsolurile Muzeului de Antichitati din Bucuresti. Laolalta, tablitele constituiau o epopee fastuoasa a regilor daci, cu imagini parca desprinse (sau copiate?) de pe Columna lui Traian si ample fragmente de scriitura in alfabet grecesc, dar si intr-o limba necunoscuta, posibil in limba daca.

Istoricii s-au temut mai multe decenii ca ele ar fi reprezentat niste falsuri, asa ca nu s-au inghesuit sa le cerceteze. O prietena a familei Romalo, Marioara Golescu, s-ar fi incumetat, insa, sa inceapa redactarea unei carti consacrate acestui fenomen si, cu acordul directorului muzeului, profesorul Ion Nestor, l-ar fi chemat pe tanarul Dan Romalo sa le fotografieze. Se pare ca, la acel moment, nu se cunostea nici macar provenienta aproximativa a obiectelor, existand doar presupunerea ca ele ar fi fost aduse la muzeu pe la inceputul secolului XX, de catre academicianul Grigore Tocilescu, cunoscut epigrafist.

In anii ’80, la Muzeul (redenumit) de Arheologie, ar mai fi ramas doar patru asemenea tablite (altele doua regasindu-se in colectia Manastirii Sinaia), insa, printr-un miracol, dupa cutremurul din 1977, mama lui Dan Romalo a reusit sa salveze o mare parte dintre cliseele realizate in 1943-1944. In prezent, oficiali ai Muzeului de Arheologie sustin ca detin pana la 35 de artefacte (din aproape 100 existente candva), estimand numarul lor total pe teritoriul Romaniei, in colectii particulare sau institutionalizate, la circa 50.

S-au emis mai multe ipoteze legate de subiect. Originea obiectelor este, in continuare, extrem de disputata: placi de aur, copiate ulterior in plumb, sau de plumb (dintr-un aliaj aproape identic cu cel folosit la Sarmisegetuza) dar acoperite initial cu folie de aur si realizate de marii preoti daci (teza reluata de Dumitru Manolache in cartea sa din 2006 „Tezaurul dacic de la Sinaia – legenda sau adevar ocultat?”), ori falsuri exceptionale atribuite fie invatatilor din Scoala Ardeleana, fie lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (recidivist dovedit – „Diploma barladeana”, „Hrisovul lui Iurg Koriatovici” – in materie de falsuri patriotice, in opinia lui P.P. Panaitescu) sau Nicolae Densusianu (autorul cartii „Dacia preistorica”), fie unor anonimi geniali (inclusiv un savant de talia lui Vasile Parvan mergand pe aceasta interpretare)?
Un lucru este clar: asemenea materiale, extrem de coerente, nu puteau fi opera unui diletant, ci a unor martori ai evenimentelor narate sau a unor cunoscatori ulteriori ai lor, care aprofundasera subiectul
Adevar sau legenda, cert este ca zona din jurul celebrului castel de pe Valea Prahovei a intrat in vizorul cautatorilor de comori.
SURSA:
http://hartacomorii.blogspot.com/2010/09/100-de-placi-din-aur-inscriptionate.html

COMOARA STRABUNA

În pădurile satului Podul Trestiei, din comuna Jitia, este ascunsă din negura timpului comoara dacilor. Locul este unul aparte, un şir întreg de stânci cu semne şi scrisuri care mai de care mai stranii şi mai haotice, precum un cod, stând mărturie. Locul a fost verificat de Securitate pe vremea comuniştilor şi urma ca o echipă de specialişti să vină cu aparate speciale, să scoată comoara din pământ. Fostul director al Muzeului Vrancei a murit fără a reuşi să desluşească misterul pietrelor însemnate din vechime. Unele pietre au fost dărâmate fiindcă au fost efectuate exploatări de lemn în zonă.ajungi la locul cu pricina, din Jitia de Jos de la Drumul Naţional DN2 N până în satul Podul Trestiei sunt în jur de 1,5 kilometri, iar din sat până la locul comorii „să mai fie de trei ori pe atât“. Ghidul nostru, Enache Ticu, de 63 de ani din satul Podul Trestiei, martor al trecerii timpului peste acele zone ne povesteşte cu lux de amănunte tot ce ştie despre comoara dacilor. Tezaurul dacilor liberi de la curbura subcarpaţilor este codificat de stâncile cu semne pe ele. Oamenii din sat ştiau de la bătrânii lor că acolo e o comoară pentru că în anumite nopţi, cum ar fi Preierul Sfântului Gheorghe, jucau flăcări albastre deasupra. „Din bătrâni ştiu că este îngropată comoara dacilor în acel loc. Cei care au pus-o acolo au scris pe pietre în speranţa că cineva va descifra codul şi îi va da de urmă. Oamenii de aici din sat au săpat mereu să găsească comoara, dar nu au dat de nimic. Acel loc era mult mai frumos cu ani în urmă, însă au tăiat pădurile, au dărâmat şi o parte din stâncile cu scrisuri pe ele. Bolovanii erau mai deşi şi era un fel de linie nu ca acum, au umblat la ei cu buldozere şi dărâmaţi de pe culmea dealului. Eu am ajuns prima dată acolo când avem câţiva anişori şi mă duceam cu vacile prin preajmă. Erau cu mine şi alţii copii din sat, dar atunci nu ştiam noi de scrisurile alea după pietre. Mai târziu oamenii bătrâni ne spuneau că acolo e şi o scriere prin semne. Semnele au rămas la fel, nu s-au deteriorat dar nici nu au apărut altele. Mi-au rămas în minte, parcă ieri le-am văzut prima dată“, a declarat Enache Ticu.

Securitatea voia să scoată comoara

Bucăţile de stâncă legate într-o salbă au, în mod cert, foarte multe semne cărora nu le poţi da o explicaţie rezo-nabilă. Că să înţelegem ceva, radem muşchiul verde de pe ele, îndepărtăm praful şi facem fotografii. Acum nu mai avem nicio îndoială. Liniile sunt foarte clare, se întretaie în fel şi chip, mai subţiri sau mai groase, aliniate şi suprapuse în calupuri de 4-6 dungi. Trecând de la una la alta, observăm că ele se înşiră, la fel ca cele aflate lângă stâncile uriaşilor, pe creasta înaltă de deal care delimitează, ca un fel de cumpănă, două văi destul de adânci. „Până în Revoluţie au venit doi securişti, m-au luat şi m-au pus să-i duc aici să vadă la faţa locului. Au zis că sunt de la judeţ, de la primul secretar. Ne-au cercetat cu privire la ce ştim despre locul de acolo, de unde ştim, de unde am aflat, dacă am fost şi noi să săpăm după comoară, treburi din astea. Ăia doi au zis că după ei urma să vină nişte specialişti cu aparate să cerceteze acolo, să se uite acolo în pământ deoarece este ascuns ceva care este de patrimoniu naţional. După aia a venit şi muzeograful Constantinescu, pe vremea aia director la Muzeu din Focşani. Când am ajuns cu el acolo a rămas mut. S-a închinat omul de ce a văzut acolo şi a zis:«Doamne ce este aicea, aici e ceva care nu vă pot spune la toţi». A fotografiat, a filmat toate pietrele şi a mai spus că asemenea semne de pe bolovanii de acolo nu le poate citi decât un profesor de la Iaşi. Oamenii, mai în glumă mai în serios, săpau după comoară, şi acum sunt găurile pe deal pe acolo. Tot la bătrâni am auzit cum că pe deal ar fi jucat comoara, adică la anumite sărbători importante din an iese o flacără din pământ. De comoara dacilor se vorbea mai tot timpul. Nu am auzit să se fi găsit vreodată ceva, deoarece ar fi băgată mult în pământ“, a mai spus bătrânul în timp ce răzuia muşchiul de pe stâncă pentru a scoate la iveală înscrisurile.

Zonă locuită în urmă cu 6 generaţii

Undeva mai sus, spre creasta dealului, un fag bătrân, foarte înalt şi puternic, a strâns parcă între fiecare dintre rădăcinile lui noduroase câte o stâncă cu tot felul de semne pe ea, ca un fel de cloşcă grijulie care îşi apără puii de primejdii. Puţin mai jos, un fag mai tânăr, este şi el contagiat: ocroteşte în poală doar o singură stâncă, evident mai mică. Pare să ne transmită un mesaj: „Noi am făcut tot ce am putut. Voi ce aveţi de gând să faceţi?“. „În vremurile de demult, acolo au locuit oameni, ce-i drept în bordeie din pământ. Locului i se zicea Măgădanu, după numele vârfului de deal. Poate de la Cuza nu au mai stat oamenii lângă comoară, au fost scoşi şi aduşi la vale aici în sat. Păi dacă mă gândesc bine ar fi vorba de vreo 5-6 generaţii în urmă şi cred că erau în jur de 40 de oameni. Comoara e scăldată de două pâraie, Căşăriei pe de o parte şi Dealu Roşu pe de altă parte. Acum când au văzut că aţi venit în sat oamenii au început din nou să întrebe dacă nu cumva aţi venit să căutaţi comoara. Denumirea veche a zonei este «La comoară». Bătrânii vremii povesteau că dacii au îngropat comoara acolo să fie spălată de cele două izvoare care ies de sub acel deal. Cei bătrâni cred şi astăzi cu tărie în existenţa comorii dacice, doar tinerii sunt mai neîncrezători“, a mai spus Enache Ticu, uitându-se la pădurea de fag, care nu a căzut încă pradă drujbelor. Unele pietre au fost dărâmate din cauză că au fost efectuate exploatări de lemn în zonă, iar buldozerele au scormonit pământul pentru a face drum. „Erau mai multe pietre dar au fost dărâmate din cauza celor care au distrus pădurea cu buldozerul acolo şi distrug în continuare. Au distrus lanţul de pietre de acolo. Dacă o să bage TAF-urile şi dincoace de deal se alege praful, este tare păcat de ce se poate întâmpla acolo. Zona trebuie păzită cu sfinţenie, este istoria noastră, este semnul trecerii noastre pe aceste meleaguri. Dacă nu se intervine pentru protejarea acelei zone se distruge tot“, spune, cu sufletul plin de amărăciune, nea Enache.

Localnici izgoniţi de duhul comorii

O legendă veche spune că „regele Decebal, înainte de a muri, i-a blestemat pe toţi cei care vor dezvălui străinilor locurile unde sunt ascunse comorile, iar cei care profanează tezaurele să nu se poată bucura, nici măcar o singură zi de o singură monedă furată”. Aşa se întâmplă şi aici. Cei care au săpat mai mult după comoară erau alungaţi de spirite şi tot felul de zgomote care mai de care mai înfiorătoare. „Oamenii povesteau că se duceau diverşi să sape după aurul dacic, însă duhul comorii îi speria în fel şi chip. Se auzeau căruţe care hodorogeau deşi acolo nu era niciun fel de drum, gălăgie mare cum ar fi o gloată de oameni, urlete, ţipete de te îngrozeai nu alta. Când auzeau toate acestea cei care săpau la comoară lăsau toate uneltele acolo şi fugeau de le scăpărau călcâiele. Se spune că sunt păzite şi că sunt jurate. A fost un moş pe aici pe la noi, Drăgoi îl chema şi avea vreo 80 de ani la Revoluţie când a murit. El ne povestea că stătea pe acolo că îşi făcuse bordei şi pândea comoara să se arate. Înainte de Preierul lui Sfântul Gheorghe vedea cum joacă comoara, adică iese o flacără de foc din pământ. Un alt om din sat Ionică Cruceanu, care a murit, a văzut o comoară arzând mai sus de unde este cea a dacilor, locului i se spune Poiana Largă. S-a dus acolo a pus semn şi a săpat şi a găsit un fel de cratiţă dar veche cu cărbuni, dar la vreo 70 de centimetri adâncime în pământ. Cică după el ar fi venit altul a săpat mai mult şi a găsit aurul, dar a dispărut repede de la noi din sat“, a încheiat Enache Ticu.
sursa : Monitorul de Vrancea

BISERICI,MANASTIRI?

Întâi de toate, o certitudine: mănăstirile din Nordul Moldovei, care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, sunt o bucurie pentru ochi. Nu există în lume un grup de mănăstiri ortodoxe pictate, cu o aşa calitate a frescelor exterioare. Adevărate opere de artă, locaşurile îşi merită faima şi vizitatorii. Nici ele nu sunt însă scutite de probleme – aşa cum arată un document detaliat întocmit de Muzeul Bucovinei, pe care îl prezentăm în cele ce urmează.

Ghidurile turistice ridică în slăvi mănăstirile Bucovinei; şi pe bună dreptate. Există însă şi părţi mai puţin cunoscute turiştilor şi vizibile doar unor ochi avizaţi. Un raport întocmit de Departamentul de Monitorizare a Monumentelor Istorice din cadrul Muzeului Bucovinei, în luna mai a acestui an, semnalează o serie de probleme întâlnite chiar la cele mai cunoscute dintre măInfiltraţii, trepidaţii, agenţi biologici, potenţiale incendii…

Biserica cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore, construită de hatmanul Luca Arbore pe la 1503, este una dintre fruntaşele la capitolul probleme. Starea deplorabilă a acoperişului, care permite infiltraţia apei, primejduieşte conservarea picturilor murale, atât a celor interioare, cât şi a celor exterioare. Dat fiind că Arbore este o biserică de mir şi nu o mănăstire, îngrijirea locaşului lasă de dorit. Vegetaţia arboricolă abundentă din jurul bisericii crează un micro-climat umed şi lipsit de ventilaţie, care favorizează dezvoltarea unor agenţi biologici (licheni, muşchi, mucegai); iar aceştia distrug nu doar soclul şi trotuarul din jur, dar şi pictura exterioară. Mai mult: pe drumul care trece prin faţa bisericii circulă maşini de mare tonaj, iar trepidaţiile zguduie din temelii clădirea. Se adaugă aici şi instalaţia electrică, foarte veche, ce reprezintă un real pericol de incendiu.

Click aici pentru a vedea Raportul privind starea de conservare a monumentelor din judetul Suceava înscrise în lista patrimoniului mondial

Lucrurile stau ceva mai bine la Mănăstirea Humor, ridicată în 1530 de logofătul Toader Bubuiag şi pictată în 1535 de echipa meşterului Toma. Totuşi, specialiştii au remarcat şi aici o problemă prezentă cam peste tot, şi anume condesul din interior, care favorizează atacul biologic. La Humor s-a constatat, de asemenea, o degradare puternică a picturii din pridvorul bisericii, pricinuită atât de factori naturali, cât şi umani: e vorba de zgârieturile şi măzgălelile care nu ne fac deloc cinste, dar care nu dispar din obicei. Turnul Clopotniţă, construit în timpul lui Vasile Lupu, are ceva mai mult de suferit: bucăţi de tencuială şi zidărie care se desprind, numeroase fisuri şi urme de umezeală. Ruinele din incinta mănăstirii se află şi ele într-o stare avansată de degradare: pierderea mortarurilor de rostuire, friabilizare şi dislocarea pietrelor din componenţa zidurilor.

Autocarele cu turişti – bune şi nu prea

Mănăstirea Moldoviţa, ctitorită de domnitorul Petru Rareș în 1532, stă, poate, cel mai bine dintre toate monumentele cuprinse în raport. Singura problemă majoră este legată de circulaţia autovehicole grele (autocare) în parcarea care deserveşte edificiul. Vibraţiile produse de acestea se resimt în structura monumentului.

Un caz mai puţin fericit este reprezentat de Biserica Pătrăuţi – prima ctitorie certă a domnitorului Ştefan cel Mare, din 1487 -, al cărei renume se trage de la pictura murală din pronaos cu un subiect rar: cavalcada Sfintei Cruci. Una dintre principalele probleme ale bisericii este legată de acoperişul edificiului, care nu mai asigură izolarea monumentului. Plin de găuri făcute de păsări, de licheni, muşchi, alge şi fungi, acoperişul permite infiltrarea apei, deteriorând atât pictura interioară, cât şi structura arcelor. Nici la fundaţii lucrurile nu stau mai bine, pierderea mortarurilor de rostuire şi friabilizarea pietrelor din temelii lăsând drum liber infiltraţiilor. Instalaţia electrică veche pune în pericol de incendiu clădirea, iar iconostasul necesită grabnic intervenţii de conservare-restaurare.

Cam în aceeaşi stare se află şi Mănăstirea Probota, ridicată de domnitorul Petru Rareș în 1530, pe locul unei mai vechi construcții ruinate. ChiUmezeală, pânze de paianjen şi fum

Poate unul dintre cele mai afectate monumente este Biserica „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, începută în anul 1514 de către fiul lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Chior (1505-1517), şi terminată de Ştefăniţă Vodă (1517-1527) în anul 1522. Destinată a fi noul sediu al Mitropoliei Moldovei, biserica are mari probleme cu acoperişul, deşi, spre deosebire de celelalte locaşuri amintite până acum, învelitoarea este aici de ţiglă şi nu de şindrilă. Faptul că lipsesc multe ţigle a determinat puternice infiltraţii care au dus la degradarea zidăriei şi a tencuielii şi, implicit, la degradarea picturii murale. De asemenea, umiditatea, de diferite tipuri, a favorizat apariţia agenţilor biologici pe trotuarul din preajma bisericii şi pe soclul acesteia, ducând la dislocarea pietrelor componente.

Deşi mare parte a picturii interioare a fost restaurată, umezeala, pânzele de paianjen, infiltraţiile şi fumul au făcut să se revină la starea de dinainte de restaurare. Mortarul de intervenţie a început să se desprindă în numeroase locuri, iar stratul de culoare, să-şi piardă aderenţa. Iconostasul şi mobilierul bisericesc se află într-o stare precară de conservare, multe dintre acestea aflându-se sub atacul cariilor.

Nici Turnul Clopotniţă nu stă mai bine. Acesta prezintă fisuri, desprinderi de tencuială, dislocări ale pietrelor ce formează arcul, care pun în pericol siguranţa publicului vizitator. Nici zona de protecţie a monumentului nu este respectată cu stricteţe, aşa că traficul auto de mare tonaj din apropierea edificiului produce vibraţii ce afectează structura de rezistenţă a locaşului.
Umezeală, pânze de paianjen şi fum

Poate unul dintre cele mai afectate monumente este Biserica „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, începută în anul 1514 de către fiul lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Chior (1505-1517), şi terminată de Ştefăniţă Vodă (1517-1527) în anul 1522. Destinată a fi noul sediu al Mitropoliei Moldovei, biserica are mari probleme cu acoperişul, deşi, spre deosebire de celelalte locaşuri amintite până acum, învelitoarea este aici de ţiglă şi nu de şindrilă. Faptul că lipsesc multe ţigle a determinat puternice infiltraţii care au dus la degradarea zidăriei şi a tencuielii şi, implicit, la degradarea picturii murale. De asemenea, umiditatea, de diferite tipuri, a favorizat apariţia agenţilor biologici pe trotuarul din preajma bisericii şi pe soclul acesteia, ducând la dislocarea pietrelor componente.

Deşi mare parte a picturii interioare a fost restaurată, umezeala, pânzele de paianjen, infiltraţiile şi fumul au făcut să se revină la starea de dinainte de restaurare. Mortarul de intervenţie a început să se desprindă în numeroase locuri, iar stratul de culoare, să-şi piardă aderenţa. Iconostasul şi mobilierul bisericesc se află într-o stare precară de conservare, multe dintre acestea aflându-se sub atacul cariilor.

Nici Turnul Clopotniţă nu stă mai bine. Acesta prezintă fisuri, desprinderi de tencuială, dislocări ale pietrelor ce formează arcul, care pun în pericol siguranţa publicului vizitator. Nici zona de protecţie a monumentului nu este respectată cu stricteţe, aşa că traficul auto de mare tonaj din apropierea edificiului produce vibraţii ce afectează structura de rezistenţă a locaşului.






MAI MULTE AICI:http://www.historia.ro/galerii-foto/imagini-pericolul-care-pandeste-pictura-bisericile-bucovina-0

ce mai descopera NASA

Staţia Spaţială Internaţională a NASA a descoperit un oraş necunoscut, situat undeva în statul Dakota de Nord din zona vestului mijlociu al Statelor Unite.

În drumul său deasupra Pământului, Staţia Spaţială Internaţională a filmat pe timp de noapte marile oraşe ale lumii identificate cu ajutorul luminilor. Un jurnalist al publicaţiei Midwest Energy News, Ken Paulman a observat că în jurul unor locaţii cunoscute în partea de est se văd la un moment dat luminile unui „oraş foarte mare”, care însă nu poate fi identificat. El susţine că luminile vin de la câmpul de petrol Bakken din Dakota de Nord.

Câmpul de petrol Bakken se extinde în Dakota de Nord, Montana şi Canada, fiind cel mai mare din lume. Este o zonă destul de controversată, pentru că nimeni nu ştie exact ce cantitate de petrol se produce aici, suprafaţa sa fiind de aproximativ 520.000 de kilometri pătraţi.

Filmarea a fost realizată anul acesta timp de trei luni între luna august şi luna octombrie şi a fost publicată pe site-ul http://eol.jsc.nasa.gov Imaginile mai surprind o furtună solară, câteva formaţiuni noroase masive şi lumina rezultată din atmosfera planetei noastre

SCHELETELE DIN ROMA

Între 3.000 şi 4.000 de schelete, care datează din primul secol al erei noastre, au fost descoperite într-o catacombă care conţine şase camere, a anunţat Philippe Blanchard, arheologul şef INRAP. Scheletele erau depozitate unele deasupra celorlalte, cele mai multe dintre ele fiind culcate pe spate.

Detaliul care a şocat comunitatea arheologilor a fost faptul că acele schelete umane au fost depozitate cu zecile în acelaşi timp, „iar acest amănunt ne face să ne gândim la o mortalitate anormală, la un eveniment special”, a declarat Dominique Castex, antropolog la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS). Nu există informaţii despre nicio catastrofă naturală care s-ar fi petrecut în acea perioadă, a indicat specialistul.

Catacomba este situată în apropierea mausoleului construit, în anul 320 d.Cr., de împăratul Constantin I în onoarea mamei sale, Elena, şi face parte din reţeaua celor 60 de catacombe ale oraşului Roma, care însumează tuneluri subterane cu o lungime de 4,5 kilometri. Catacombele creştine puteau să adăpostească, la mijlocul secolului al III-lea d.Cr. până la 11.000 de morţi.

Un accident banal, spargerea unei conducte de apă, a condus la această descoperire. În timpul lucrărilor de renovare, echipa de muncitori a descoperit o frescă, ce reprezintă două chipuri având deasupra lor o aură. Prezenţa acestor aure i-a făcut pe arheologi să se gândească imediat la un depozit de martiri creştini.

Corpurile nu prezentă, însă, niciun fel de leziuni, ceea ce sugerează ipoteza unei epidemii, ţinând cont de numărul mare al scheletelor. Un alt detaliu şocant este faptul că feţele morţilor au fost acoperite cu un strat de ghips – similar măştilor mortuare. „În contextul unei epidemii, este ciudat ca un cadravru să fie decorat”, a precizat Philippe Blanchard.

În plus, au fost descoperite foarte puţine bijuterii (o pereche de cercei, un inel, un ac de păr), iar în acea perioadă a istoriei, morţii erau înhumaţi cu multe obiecte de podoabă. Câteva resturi de ţesături, chihlimbar şi fire de aur ar putea să-i ajute pe arheologi să descopere identitatea celor înhumaţi în acele catacombe.

Primele analize medicale efectuate nu au putut să stabilească motivul decesului acelor persoane. În prezent, unul dintre dinţii găsiţi la faţa locului este analizat prin metode moderne, iar cercetătorii speră să afle secretul acestor schelete misterioase.

ROMANIA SECRETA / Ciudanovita – iadul radioactiv | Ziarul Financiar

ROMANIA SECRETA / Ciudanovita – iadul radioactiv | Ziarul Financiar.

ISTORIA UITATA-GADDAFI

Unul din efectele „secundare” ale morţii lui Muammar Gaddafi este acela că arheologii pot explora părţi ale ţării, care în trecut erau ţinute în secret de către dictatorul libian.

Cu ajutorul unor sateliţi, experţii au descoperit existenţa a mai mult de 100 de fortificaţii, oraşe şi sate – multe din ele cu structuri asemănătoare castelelor – în partea de sud-vest a deşertului libian.

Arheologii de la Universitatea din Leicester, Marea Britanie au descoperit că aceste construcţii impresionante sunt opera civilizaţiilor pre-islamice, aşa numiţii Garamantes – popor cunoscut numai din scrierile grecilor şi romanilor.

Construcţiile găsite pe teritoriul libian sunt într-o stare perfectă de conservare: „zidurile sunt înalte de patru metri, iar cărămizile din chirpici sunt aproape intacte”, a declarat unul din cercetătorii care studiază acest sit.
„Din cauza regimului Gaddafi a fost uitată această parte de istorie. Clădirile sunt impresionante, însă din păcate au rămas neobservate şi neînregistrate vreme de peste 40 de ani”, a declarat David Mattingly, profesor de arheologie de la Universitatea Leicester.

„Aceste imagini realizate cu ajutorul sateliţilor scot la iveală date istorice care ne ajută să înţelegem cât de mult sau puţin s-a schimbat lumea vreme de 1500 de ani. Dovezile ne arată că tipul de climă, specifică deşertului, nu s-a schimbat prea mult”, a adăugat profesorul dr. Martin Sterry, citat de Io9.com.
Această descoperire oferă mai multe informaţii despre Garamates, civilizaţia barbară despre care se ştie că a dat naştere la o mulţime de conflicte militare, pe vremea Imperiului Roman.

„Tot ce ştiam până acum despre Garamates s-a schimbat radical. Îi credeam un popor înapoiat, dar de fapt ei sunt foarte bine organizaţi. Trăiau în sate şi oraşe fortificate şi sate bine conduse”, a conchis Mattingly.

CE NE PREGATESTE CHINA?

Noi fotografii, apărute pe Google Maps arată structuri gigant construite în China, în mijlocul deşertului. Prima din aceste structuri uriaşe pare a fi o reţea formată din mai multe dungi metalice. Cei care au studiat aceste imagini consideră că poate fi vorba de un experiment militar.

Această construcţie este localizată în Dunhuang, Jiuquan, Gansu, nordul râului Shule, care traversează platoul tibetan prin deşertul Kumtag. Respectiva construcţie acoperă o suprafaţă de un kilometru lungime şi aproximativ 900 de metri lăţime.
A doua structură pare a fi o grilă gigantică şi se situează tot în zona nordică a râului Shule.A treia imagine este de departe cea mai ciudată, fiind o structură care se întinde pe 28 de kilometri, iar ultima imagine este una circulară în care sunt aşezate, ca într-o ţintă mai multe obstacole metalice.
ANTENA3.RO
PARCURI VOLTAICE?ANTENE HARP?EOLIENE?

DA VINCI

Celebra pictura Salvator Mundi, cea despre care se spune ca este pictura pierduta a lui Leonardo da Vinci, va fi expusa la National Gallery din Londra in cadrul expozitiei „Leonardo da Vinci: Pictor la Curtea din Milano” („Leonardo da Vinci: Painter of the Court of Milan”), informeaza The Sun.Despre panza care il infatiseaza pe Iisus Hristos tinand in mana stanga un glob de sticla, care poate semnifica lumea sau cosmosul, se considera, initial, a fi semnata de un discipol al maestrului Da Vinci insa expertizele ulterioare au confirmat faptul ca este vorba despre o opera originala Leonardo da Vinci.

Pe langa artificiile care tin de tehnica curata in pictura lui Da Vinci, specialistii au remarcat si asemanarea dintre chipul si postura Mantuitorului din acest tablou cu cea a Mantuitorului din mult mai cunoscuta pictura „Cina cea de taina”.
ANTENA3

LOTERIA ROMANA

Cu totii visam sa castigam la loto. Pentru ca asta inseamna, daca nu fericire fara sfarsit, macar independenta vesnica. Doar ca potul cel mare de la Loteria Romana nu vine de la agentie ci din conturile societatii. Si nu merge intr-un buzunar de jucator norocos ci in conturi de baieti destepti.

Loteria Romana este devalizata sistematic prin firme capusa, prin contracte cu acte aditionale peste acte aditionale, prin cartele puse in vanzare si deloc vandute.

Societatea care ne face sa visam la vacanta de un an pe oceanele lumii, la daruri pentru cei dragi si pentru cei in nevoi, aceasta societate, Loteria Romana, s-a transformat intr-o masinarie care functioneaza dupa principiul „unde incape suta, incap si trei sute de milioane de lei sifonate”.

AM SCAPAT DIN NOU!

09:35, 8 nov 2011
Un asteroid de marimea a patru terenuri de fotbal trece, astazi, pe langa Pamant, la o distanta mai mica decit cea la care se afla Luna. Efectele gravitationale importante, ca mareea sau miscarea faliilor tectonice, nu vor fi, totusi, perceptibile pe Pamant.Asteroidul 2005 YU 55, cu un diametru de aproximativ 400 de metri, se va afla marti, la ora 18.28 (ora SUA si Canada), la o distanta de aproximativ 323.469 de kilometri fata de Pamant.

„Este pentru prima data din 1976 cand un corp cosmic de aceste dimensiuni trece atat de aproape de Pamant. Ne ofera o ocazie buna si rara de a studia un astfel de corp aproape de Pamant”, a declarat Scott Fisher, director de program in cadrul NASA.

Orbita si pozitia asteroidului sunt binecunoscute, a adaugat cercetatorul NASA Don Yeomans. „Nu exista nici o sansa ca acesta sa intre in coliziune cu Pamantul sau cu Luna”, a explicat acesta.

Se estimeaza ca in jur de cateva mii de astronomi profesionisti sau amatori vor urmari apropierea asteroidului, care va fi vizibila din emisfera nordica a planetei. Asteroidul va fi totusi prea neclar pentru a fi vazut cu ochiul liber si se va misca prea repede pentru a putea fi vazut cu telescopul spatial Hubble.

Observatoarele astronomice Goldstone Depp Space Communications Complex, din desertul Mojave din California, si Green Bank din West Virginia, isi vor uni fortele cu telescopul Arecibo din Puerto Rico pentru a analiza asteroidul. Oamenii de stiinta au facut apel la astronomii amatori pentru a-i ajuta sa culeaga cat mai multe informatii despre asteroid cu ajutorul telescoapelor de 10-12 inch, dotate cu filtre speciale.

Astronomii nu se vor mai intalni cu o situatie similara decat in 2028, cand asteroidul 2001 WN5 va trece pe langa Pamant la o distanta de 230000 de kilometri fata de suprafata terestra.

Asteroidul va trece pe langa Venus in 2029, ceea ce-i va afecta orbita, iar in 2041, cand va trece iar prin apropierea Pamantului, asteroidul s-ar putea afla la o distanta de Terra cuprinsa intre 319000 km si 48 de milioane de km.
http://www.a1.ro

TEORIE SURPRINZATOARE

Una dintre cele mai cunoscute teorii legate de sfârşitul lumii este aceea că Pământul va fi lovit de un meteorit, ceea ce va produce cutremure, valuri tsunami şi furtuni de foc, însă se pare că acest lucru nu ar fi atât de distrugător pe cât se crede.

Una dintre cele mai cunoscute teorii legate de sfârşitul lumii este aceea că Pământul va fi lovit de un meteorit, ceea ce va produce cutremure, valuri tsunami şi furtuni de foc, însă se pare că acest lucru nu ar fi atât de distrugător pe cât se crede.

Oamenii de ştiinţă au descoperit un nou model de a prezice impactul unor astfel de coliziuni, iar acesta arată că distrugerile nu ar fi în niciun caz atât de grave cum s-a crezut până acum, scrie dailymail.co.uk.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Munchen contrazic teoriile anterioare conform cărora Pământul este sferic şi neted. Planeta este în realitate eliptică, având piscuri uriaşe care ar diminua valurile seismice.

„Calculele sunt făcute de obicei folosind o sferă perfectă, dar caracteristicile de la suprafaţa unei planete influenţează extrem de mult efectele impactului cu un meteorit, aşa că este extrem de important să le luăm în considerare”, a declarat Matthias Meschede, şeful cercetătorilor.

Echipa a folosit modelul de planetă pentru a simula impactul cu un meteorit, care a dus la dispariţia dinozaurilor în urmă cu 65 de milioane de ani. Roca spaţială care a lovit planeta a avut dimensiunile muntelui Everest şi a fost echivalentă cu două milioane de bombe cu hidrogen. Echipa de cercetători de la Munchen afirmă că valurile tsunami şi cutremurele care s-au produs după impactul cu meteoritul au fost suficiente pentru a provoca dispariţia dinozaurilor, dar undele de şoc ar fi fost slăbite de peisajul planetei.

„Acum putem estima cât de mare trebuie să fie un meteorit pentru a provoca o catastrofă. Modelul nostru poate fi folosit pentru a estima magnitudinea şi efectul altor impacte majore din trecutul planetei”, a declarat Matthias Meschede.

Care este probabilitatea unui impact major?

Cea mai recentă scanare a NASA referitoare la „evenimente de impact” a descoperit că la distanţe de până la 193 de milioane de kilometri de Pământ există 20.500 de asteroizi şi comete care ar putea distruge o zonă de dimensiunea unui oraş. NASA spune că riscul de impact este mai mic decât s-a crezut iniţial. Posibilitatea ca asteroizi de dimensiunea unui munte să lovească planeta a scăzut semnificativ. Există 981 de astfel de obiecte în apropierea Pământului, iar NASA a descoperit 911 dintre ele.

http://www.mediafax.ro

1928

Bill Gates

Suntem oficial şapte miliarde de oameni, iar Pământul începe să dea semne de… oboseală. Suntem prea mulţi, spun minţile luminate care caută deja soluţii. Unii le-au şi găsit. Surprinzătoare şi înfricoşătoare este varianta propusă de multimiliardarul şi filantropul Bill Gates care vrea să ţină sub control creşterea populaţiei prin vaccinare.

„Lumea de azi are 6,8 miliarde de oameni, număr ce va ajunge până la aproximativ 9 miliarde. Acum, dacă facem o treabă foarte bună cu noile vaccinuri, cu serviciile medicale, cu serviciile de sănătate reproductivă, am putea, cel mai probabil, să reducem acest număr cu 10 sau 15%” a declarat Bill Gates.

Bill Gates este pasionat de vaccinuri. A finanţat programe de vaccinare pentru lumea a treia şi a investit sute de milioane de dolari în tehnologii de „castrare temporară”.Nu întâmplător numele lui Gates s-a vehiculat când Guvernul Rwandei a anunţat, la începutul acestui an, că va controla rata natalităţii în ţară prin sterilizarea voluntară a bărbaţilor. Până în 2015, unul din şapte ruandezi va fi infertil.

Programul e finanţat de Fondul HIV/SIDA al Organitaţiei Naţiunilor Unite. O instituţie despre care un alt magnat afirma că are soluţia pentru controlul demografic.

Bill Gates sau David Rockefeller nu sunt primii care militează pentru depopulare. Soţul reginei Elisabeta a II-a, Prinţul Philip, declara în august 1988 pentru Deutsche Press: „Dacă m-aş reîncarna, aş dori să revin pe pământ ca un virus ucigaş care să reducă populaţia umană.”

Teoria infectării intenţionate a populaţiei cu un virus distrugător a provocat mişcări de masă în anii ’80 după descoperirea virusului HIV. A luat din nou avânt după ce moartea unui număr mare de oameni a fost asociată cu boli ca gripa aviară, gripa porcină sau boala vacii nebune.

Pe 31 octombrie s-a născut copilul cu numărul 7 miliarde. ONU a avertizat asupra problemelor uriaşe pe care le vom întâlni de acum încolo: lipsa hranei, a spaţiului de locuit, a apei potabile sau a resurselor regenerabile.

http://www.antena3.ro