Archive for mai 2011

ADN EXRATERESTRU


Un grup de cercetatori care lucreaza in Proiectul Genomului Uman sustine ca a gasit gene extraterestre in ADN-ul uman. Ar putea fi aceasta dovada cea mai buna ca exista viata in afara Pamantului?!
Proiectul Genomului Uman a fost inceput in anul 1989 in SUA si de-a lungul anilor i s-au alaturat oameni de stiinta din mai multe tari: Marea Britanie, Franta, Japonia, Germania si China.
Potrivit echipei de oameni de stiinta, ipoteza este foarte aproape de a se adeveri. Ei cred ca mai mult de 95% din secventele de ADN necodificat – cunoscut sub numele de junk DNA – care se gaseste in acidul dezoxiribonucleic al oamenilor este de fapt codul genetic al unor forme de viata din alte lumi, scrie Scienceray.com.
Se gasesc in ADN-ul oricarei forme de viata de pe Pamant, dar in cazul oamenilor “doza” este mai mare decat la celelalte specii.

Aceste secvente de ADN sunt folosite de catre cercetatori ca sa explice partile lipsa, gaurile din cunoasterea istoriei speciei noastre si a felului in care am evoluat.

Prin decriptarea acestor gene extraterestre, geneticienii sustin ca toate misterele pe care teoria evolutiei nu le poate cuprinde si explica vor fi de acum incolo usor de aflat.
Cercetatorii cred ca ADN-ul extraterestru a fost “inserat” de mai multe ori, in mai multe perioade ale evolutiei umane, in interiorul celulelor noastre – fapt care ne-ar fi permis o dezvoltare mult mai rapida fata de celelalte vietuitoare.
Cercetatorii au chiar si o viziune a Creatorului in varianta lor. Ei sunt de parere ca “o forma extraterestra de viata a creat noi vietuitoare, pe care le-a plantat pe diverse planete, inclusiv Terra”.
Asadar, avem sau nu gene extraterestre? Tu ce crezi?

SECTELE DIN ROMANIA

SECTELE DIN ROMÂNIA. Exorcizări şi miracole contra cost – imagini cutremurătoare într-un reportaj „România, te iubesc”

Pe lângă cultele recunoscute oficial în România prosperă zeci de secte care funcţionează sub paravanul fundaţiilor care pretind că oferă ajutor spiritual. În fapt, câştigă bani grei din naivitatea şi disperarea oamenilor grav bolnavi care ar face orice ca să trăiască. Un reportaj “România, te iubesc”, difuzat la PRO TV

Fiecare caută un răspuns pentru viaţa sa şi-şi doreşte protecţia divină. În vremuri de criză, când mulţi au ajuns la capătul puterilor şi nu mai au de ce să se agaţe, credinţa îi linişteşte, îi ajută să-şi depăşească problemele.

Românii au mai mult ca oricând nevoie de credinţă şi-o cauta cu disperare oriunde. Pe lângă marile hramuri ale bisericii mamă care adună mulţimi impresionante, un alt fel de ortodoxie, spectaculoasă şi radicală se dezvoltă la Moşuni, un cătun de lângă Târgu Mureş. În fiecare săptămână, un simplu preot de ţară, Cristian Pomohaci, reuşeşte să adune în jurul său mii de oameni. Bolnavii incurabili îl caută, iar cei care îi sunt aproape, ucenicii, îl divinizează.

Ovidiu Ciobotă este unul dintre “discipoli”. “Ne are pe noi, noi suntem copiii lui, are mai mulţi decât vă imaginaţi vreodată. Suntem foarte mulţi care ne simţim copiii lui, poate de multe ori nu-mi simt părinţii mei trupeşti, părinte nu e cel care te naşte, e cel care te creşte şi părintele m-a crescut pe mine, m-a crescut spiritual”.

Alţii au stat pe lângă părinte, dar au plecat.

“M-am încadrat în acel grup până mi-am dat seama că este o sectă foarte periculoasă pentru cultul nostru ortodox, femei care se vaită, exorcism… Sunt în secolul XXI sau în Evul Mediu, naiba stie”, spune o femeie care nu vrea să i se ştie identitatea.

Un preot ieşit din canoane

Parintele Cristian Pomohaci are un profil aparte. Este separat de preoteasă, deşi în mod normal legile Sfântului Sinod îl obligă să fie căsătorit. De asemenea, pe lângă preoţie, Cristian Pomohaci mai cântă şi muzică populară.

Are peste o mie de prieteni pe Facebook, 30 de ucenici ultra-dedicaţi în viaţa reală care locuiesc în clădiri ridicate lângă biserică, are patru copii înfiaţi cu vârste cuprinse între 13 şi 26 de ani, conduce o gospodărie impresionantă, cu oi, vaci şi porci în care lucrează ucenicii săi.

La fel s-a întâmplat şi cu soţia unui om de afaceri din Reghin, care locuieşte acum alături de părintele Pomohaci.

“Soţia mea îl vede ca pe Iisus Hristos pe pământ, îi pune poza la cap, e durere… I-am spus ca nu se mai poate, trebuie să se adune, să facă ceva, dar nu ai cu cine discuta. Spune că menirea ei este să aducă cât mai mulţi oameni acolo. Mulge vaci, face agricultură, păzeşte biserica, face slujbe în locul lui, e mâna lui forte”, povesteşte omul de afaceri.

Femeile de la Moşuni sunt, însă, mulţumite de ceea ce fac. Este şi cazul doamnei profesoare Otilia, pe care reporterii PRO TV au găsit-o îngrijind porcii din gospodărie. Face acest lucru de şapte ani.

“Pentru mine reprezintă chipul lui Hristos. Din toată inima vă mărturisesc că nu voi putea niciodată mulţumi lui Dumnezez că am ajuns la Moşuni. Am aici o casă şi o familie, ceea ce pentru un om singur ca mine, având în vedere statutul meu de femeie nemăritată, e mare lucru. Să ai o familie, mai mult decât una în limite biologice, e mare lucru”, spune Otilia.

Cadouri pentru biserică

Mulţi dintre cei care vin la Moşuni au probleme de sănătate grave şi sunt dispuşi să creadă şi să facă orice ca să trăiască.

Simona Gurghean are feţita bolnavă de tetrapareză spastică. A fost la toţi doctorii şi acum încearcă şi calea credinţei. Deşi este pentru prima data la Moşuni, o trec fiori. “E ceva deasupra noastră, nu ştiu, simt o căldură, simt o căldură deasupra mea, acum am simţit-o”…

Totuşi, nu este uşor să ajungi la părinte. Există liste de aşteptare, iar ca să te vindeci se spune că trebuie să asişti la slujba din noaptea de vineri. Înainte de slujba cea mare, eşti îndrumat de oamenii preotului să cumperi daruri pentru sfântul altar, ulei, prescură, vin, toate în valoare de 16 lei.

Cu acatistul făcut în care explici de ce necaz vrei să scapi şi cu darurile mergi în biserică şi le laşi la altar. În funcţie de gravitatea problemei ţi se cere să cumperi un număr de lumânări care în general variază de la 50 la câteva sute. Lumânările se dau înapoi stinse şi ajung din nou la vânzare. Darurile care se aglomerează în altar, sunt apoi scoase pe uşa din spate a bisericii.

Slujba de vineri noaptea şi exorcizările

Este ora 12 noaptea şi biserica geme de enoriaşi. Într-o adâncă fervoare religioasă, toţi se pregătesc pentru apariţia părintelui.

În prima linie stau femeile despre care se spune că sunt îndracite. Maria lucrează la poşta în oraşul Victoria şi a ajuns la Moşuni când a văzut că se simte rău. Este stropită cu aghiasmă ceea ce pare că o doare. “Mă chinuie un duh rău. Am venit la părintele, am luat 16 posturi”, spune Maria. A fost pe la mai mulţi medici, dar, nedând de cap răului, a luat calea bisericii din Moşuni. Întrebat dacă femeile “îndrăcite” au un diagnostic, părintele Pomohaci răspunde laconic: “Satana nu are diagnostic”! După ce termină cu femeile, părintele Pomohaci exorcizează şi un bebeluş. “Copilul acela micuţ îl avea pe diavol în el. Un blestem sau o satană, satana nu-ţi dă stare de euforie niciodată”, spune părintele. La două noaptea, femeile sunt extenuate de postul lung şi aspru şi de atmosfera ireală din biserică. Li se spune că dacă vor să se vindece trebuie să repete şedinţele de exorcism, să ţină canonul şi să creadă că prin preot lucreaza Dumnezeu.

Practicile preotului Pomohaci nu sunt pe placul Episcopiei Alba Iulia.

Părintele spune însă că ceea ce face el este ortodoxism românesc şi nimic mai mult. “Eu nu sar din dogmele ortodoxe române, nu sar peste cal, nu exagerez în nimic. În afară de faptul că sunt mai lacom şi mai rău decât unul care nu are atât cât am eu. Îl iubesc mai mult pe Dumnezeu, îmi doresc să am mai mult şi să pot da celor din jurul meu”, spune preotul Pomohaci.

Catedrala credinţei, zece la sută din venituri pentru un miracol

Bucureşti. În căutarea unei vindecări se află şi zecile de oameni care vin zilnic la “Catedrala Credinţei”, un fost cinematograf de cartier, de pe Şoseaua Fundeni. “Biserica Universală” este creaţia unor brazilieni, iar predicile sunt pline de patos şi atrag mulţimile. Biserica Universala nu face parte dintre cultele recunoscute în România şi nu are personalitate juridică. În schimb are filiale în toată ţara şi multă putere. Cu ce îşi racolează adepţii, în special oameni foarte simpli? Cu promisiunea unei minuni.

Brazilienii îşi fac reclamă la un popular post de televiziune şi au întruniri zilnic. Ţin slujbe de vindecare pentru boli incurabile sau promit că redresează firme nenorocite de criză. Sâmbata se tine slujba pentru rezolvarea lucrurilor imposibile. Minunile se întâmplă însă numai dacă plăteşti. Cât? A zecea parte din salariu sau din pensie, bani pentru care brazilienii au produs şi plicuri tipizate. “Credem în biserica asta. Dau a zecea parte din pensie. Am o pensie de 862 de lei”, spune o bătrână care vine aici.

Slujba de vindecare se transformă într-un spectacol amplificat de şase boxe puternice. Oamenii sunt invitaţi să închidă ochii şi să pună mâna pe acea parte a corpului care-i doare. Aşa zisul preot este îmbrăcat într-un halat alb, ca doctorii.

“În numele lui Iisus, orice este necurat, orice este rău, lasă-l, lasă-l, lasa-l”, spun oamenii în cor. “Ieşi cancer, ieşi, ieşi, ieşi”, sună altă rugă.

Tratamentul merge şi nu merge. “Eu am fost cel mai mare beţiv, am fost cel mai mare beţiv şi încă mai beau. Acum m-am rugat la Dumnezeu şi de două şedinţe nu mai beau… Azi am băut două pahare de vin”, spune unul dintre membrii Bisericii Universale.

Adepţii Baha’i, gata să-şi sprijine financiar credinţa

Ne aflăm într-un apartament elegant din Bucureşti. Gazde ne sunt adeptii Baha’i, oameni educaţi care au găsit un răspuns pentru căutarile din viaţa lor după ce au renunţat la ortodoxie. 7.800 de români cred în învăţăturile lui Bahaulah, un persan care-a trăit la sfârşitul secolului XVIII. Adeptii Baha’i nu beau, nu fumează şi nu au lăcaşuri de cult.

Rareş Prunduş este specializat în marketing şi lucrează la o firmă din Bucureşti. Avea 14 ani când a auzit de credinţa Baha’i. Nişte prieteni alături de care învăţa engleză i-au vorbit de învăţăturile lui Bahaulah. L-a prins repede. “A fost ceea ce căutam ca să mă liniştesc, pentru că nu mă simţeam în apele mele, eram rebel”, spune Rareş. Credincioşii sunt convinşi că mesagerii lui Dumnezeu au fost Abraham, Iisus, Buddha, Mohamed. Însă ultimul trimis al lui Dumnezeu pe pământ, Bahaulah îi conţine pe toţi.

“În momentul în care eu am spus că sunt baha’i nu înseamnă că am renegat ce eram înainte, din contră, am acceptat mai multe. Contribui şi financiar. Cu cât pot”, spune Rareş.

În concluzie, fiecare om este liber să creadă în ce vrea el dacă asta îi face bine. Însă de un lucru putem să fim siguri: cel mai uşor poate fi manipulat un om aflat în suferinţă. Un om care simte o nevoie acută să creadă în ceva, să găsească un rost şi un sens superior pentru viaţa lui. “Crede şi nu cerceta” poate fi uneori cea mai scurtă cale spre pierzanie. (Antoaneta Dohotariu, PRO TV)

Comentariu saccsiv:

Intr-adevar, sectele sunt o mare problema si daca documentarul se limita doar la ele, era bine. Insa trustul de presa al familei Lauder nu se dezminte nici de aceasta data, asa ca au bagat la gramada si un fragment cu preotul Cristian Pomohaci, in dorinta lor turbata de a scuipa si pe ortodoxie. Caci prin extensie au atacat si ceea ce de fapt ii doare pe ei cel mai tare: vindecarile reale, pelerinajul la Sfintele Moaste si scoaterea de draci.

Spune preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei:

„In Biserica Ortodoxa Romana nu se fac exorcisme, in sensul consacrat al termenului.”

Incredibil. Si de cand e interzis? Cititi va rog si:

CAZUL TANACU. Presa a turbat din nou la aflarea vestii ca trei maicute au fost eliberate. Unde au gresit ierarhii? IN APARAREA PREOTULUI Petru Corogeanu: parintii GHEORGHE CALCIU DUMITREASA si IUSTIN PARVU

Dar nu ne miram, caci lucrurile se leaga, purtatorul de cuvant fiind cel ce declarase acum doi ani ca va fi primul ce-si va lua pasaport cu cip …

Foarte siret e dracul si slogoii lui din mass-media. Si iata si motivul in acest caz:

Pro TV –ul nu ne spune, insa preotul Cristian Pomohaci rataceste cumplit invitand la predica eretici:

Vladimir Pustan este pastor, scriitor şi preşedinte al Fundaţiei “Cireşarii”. Este căsătorit cu Florica şi are patru copii: Vlăduţ, Emanuela, Beniamin şi Florin.

El este un pastor marcant pentru generaţia tânără din zilele noastre. Iubit de majoritatea evanghelicilor români, dar şi criticat în anumite perioade ale vieţii, pastorul Vladimit Pustan a rămas credincios lui Dumnezeu şi viziunii primite de la El. Este un model de perseverenţă, loialitate şi dedicare.

Mai stim ca era un apropiat al Madalinei Manole pe care atat a invatat-o pana s-a sinucis:
Asadar, in aceste conditii, nu stiu cat de reale sunt exorcizarile acelea.

Insa trustul a dorit ca publicul sa traga concluzia: cine cauta sa-l vindece bunul Dumnezeu, este asemenea cu acei sectari. Deci cei ce cauta vindecari si sa scape de demoni, chiar daca merg la Sfintele Moaste sau la Biserica Ortodoxa, sunt asemenea lor …

Romania secreta


La Ciudanovita, in judetul Caras Severin, radioactivitatea e atat de mare, incat oamenii se sting de tineri, iar nou-nascutii vin pe lume cu malformatii. Pana in anul 2000, aici erau mine de uraniu, dar dupa inchiderea lor nimeni nu s-a mai deranjat sa afle nivelul radiatiilor din zona. Pe hartie, s-au cheltuit sute de miliarde de lei vechi. Practic, moartea pare sa se fi instalat definitiv la Ciudanovita.

Crucile de metal de anii trecuti din Ciudanovita arata ca multi dintre cei care s-au prapadit nu aveau mai mult de cincizeci de ani.

Cancerul i-a secerat. Toti au lucrat in minele de uraniu din muntii Banatului.
Din minele de la Ciudanovita si Lisava s-a scos uraniu inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand austriecii au inceput exploatarea. Au urmat nemtii si rusii.
„Priviti – se spunea intr-un jurnal de cinema din anii 50 –, peste cateva minute minerii vor cobori in subteran si doar becurile lor vor lumina drumul muncitoresc in regatul de carbune. Sa fie intr-un ceas bun!”
Rusilor le-am dat uraniu in contul datoriei de razboi. Minerii erau platiti bine. Veneau aici din toata tara si se imbogateau. Numai in colonia Ciudanovita locuiau peste 35.000 de oameni, iar in mina lucrau mai bine de zece mii. Nu li spunea cat de periculos este uraniul din adancuri, dar nici ei nu erau interesati. Castigau in cateva luni bani pentru un apartament. Faceau avere. Multi n-au mai apucat sa se bucure de ea. Trenul-„bomba”, asa cum ii spuneau localnicii, pleca incarcat de mai multe ori pe zi spre Rasarit.
Dupa mai bine de o jumatate de secol, trenul circula gol pe aceeasi linie. Ciudanovita este un loc mort. In anii 90 minele s-au inchis.

Nimeni nu recunoaste zona radioactiva

Radioactivitatea uraniului se injumatateste in cateva miliarde de ani, asa ca la Ciudanovita atinge in continuare cote alarmante.
Mircea Golosie, presedintele ONG Hobby Club Jules Verne, a simtit pe pielea lui ce inseamna iradierea cu uraniu. Si-a instalat cortul si a baut apa din zonele bogate radioactiv. Luni de zile doctorii au fost neputinciosi. „Nu mai poti umbla, ai diaree, ai niste mici frisoane la inceput, in prima saptamana. Dupa aceea… problema s-a complicat timp de doua luni. …Au crezut ca am SIDA, au constatat apoi ca nu e SIDA. Intre timp s-au facut analize la apa si solul pe unde am umblat si s-a constat ca terenul e radioactiv.”
Cand s-a pus pe picioare, Mircea Golosie s-a dedicat cercetarii zonelor cu radioactivitate. „V-ati uitat intr-un ghid turistic? intreaba el. Scrie undeva ca zona asta este radioactiva, sa nu va asezati cortul acolo, sa nu beti apa de acolo? Nicaieri in ghidurile turistice nu scrie asta.”
Cu aparatul sau, Golosie a inceput un adevarat razboi cu indiferenta, secretomania si nepasarea autoritatilor. A masurat de multe ori zona si sustine ca nivelele atinse sunt de
„prealarmare nucleara suta la suta…”. La un moment dat a fost acuzat de spionaj.

Ca-n Texas
De mai bine de 10 ani, minele Ciudanovita si Lisava au intrat intr-un amplu proces de conservare si ecologizare. Atat de amplu incat in zona au ramas inca neacoperite peste 30 de halde de steril. Apa se scurge de pe halde direct in paraul Jitin, iar limitele de radiatii sunt cu mult depasite.
Coloniei Ciudanovita i se spunea in perioada comunista Texas, pentru ca aici lumea umbla imbracata in blugi. In locul unde odata locuiau mii de mineri, astazi totul este gri si parasit. In blocurile construite de rusi mai locuiesc putin peste doua sute de oameni. Le-au cazut dintii din cauza radiatiilor. Cei care au plecat au murit cu totii, n-au rezistat mult.
Neniu Ion a lucrat in mina. S-a ales cu tuberculoza. Locuieste in primul bloc din colonie. „De cand am venit aici, mi-au picat dintii…” Sotia lui are cancer. „Nevesti-mii i-a picat tot parul din cap. Doctorul a zis ca din cauza radiatiei.”
Uraniul din mina s-a platit si inca se mai plateste cu un pret scump: cancer, tuberculoza, leucemie, imbatranire prematura. Intreb un localnic: „Sunteti pensionar de la mina?” „Da.” „Cati ani aveti?” „43.” Nu-mi vine sa cred, repet intrebarea, omul arata de parca ar avea cu douazeci de ani mai mult.

Dealul Golgota
Chiar in spatele coloniei se ridica dealul Golgota. O uriasa halda de steril. Are 80-90 de metri inaltime si o suprafata de vreo opt hectare. Toata suprafata e radioactiva.
Masor impreuna cu Neniu Ion radiatia din jur, in apropierea fostelor guri ale minei. „Tot materialul scos din galerie l-au pus aici… au venit unii si-au masurat unii si au zis sa nu lasam vitele, ca si laptele e radiat… au zis sa nu stau pe pietroi ca are radiatii si intra in corp… daca mergeti acolo, pe halda de steril, e si mai tare…”
In apropiere e una dintre intrarile in mina de uraniu. A fost inchisa in noiembrie 2005. La cativa pasi pasc animalele oamenilor. Pentru ecologizarea si conservarea acestei zone s-au cheltuit multe miliarde de lei. Nu exista nici un gard care sa imprejmuiasca zona si nici un semn care sa le spuna oamenilor ca nu au voie nici sa intre in acel perimetru si nici sa urce pe halda uriasa de steril.
Am vazut capre pascand, am intrebat un cioban cum de le lasa in acel loc. „Nu e o zona cu radiatii aici? Ce faceti cu animalele alea sus?” „Cum le lasa Dumnezeu”, mi-a raspuns. „Stiti ce se scotea din pamant de aici? Uraniu. Si caprele astea… pasc in zona de uraniu.” „Acuma nu mai e, spune ciobanul, daca o mai fi, e inauntru, dar afara nu mai este radiatii… Dvs ce ziceti?” „Dar v-a spus cineva sa nu intrati aici in zona aceasta cu caprele?” „Nu. Nimeni nu mi-a spus pana acum.” „Si ce faceti cu carnea, cu branza?” „O vindem la oameni, cui ii trebuie.”
„La spital – spune Mircea Golosie – nu gasesti nici un document. Ca sa faci un studiu stiintific, iti trebuie niste documente. Ele nu exista. Despre nici unul dintre cei care au murit… Ar trebui facuta o evaluare sociala…”
Spitalul din Ciudanovita este o ruina. Ana Ferenczi a fost asistenta aici timp de 33 de ani. Imi arata unde au fost cabinetul salariatilor, cel al IMB-ului, radiologia, pediatria. Scara spre etaj nu mai exista, s-a prabusit. Toti oamenii care veneau si se internau aici aveau boli profesionale. Bolile lor insa erau un secret. Nimeni nu le spunea de ce sufera si nici ca erau capatate din contactul cu uraniul. Ana Ferenczi, fosta asistenta, spune ca cei mai multi au facut silicoza, dupa silicoza a venit cancerul pulmonar si din cauza lui au plecat, au murit.
Si acum radiatiile din zona sunt tinute la secret. „Nu a fost voie sa se spuna ca exista iradiatii…. asta e o crima… normal ca e o crima.”

Negari la Bucuresti
La Bucuresti, la Compania Nationala a Uraniului, il intalnesc pe directorul Iosif Moldovan. Pentru el, mortii si bolile din Ciudanovita sunt doar un mit.
„Exista aceste mituri, aceste povesti.”
„Cand spuneti mituri si povesti la ce va referiti?”, il intreb.
„La ce spun oamenii de acolo, nu sunt confirmate de nimic.”
„Ca mor oamenii acolo nu este o poveste…”
„Pai, toti murim la un moment dat, ca suntem muritori. Mai devreme sau mai tarziu…”
„ Foarte multi mor acolo de cancer, de boli produse de uraniu…”
„Ce inseamna foarte multi?… Nu sunt date care sa iasa din tipar, din statistici, mai mult decat ar fi abaterea normala. Sunt convins ca s-ar fi sesizat toate autoritatile pana in acest moment si nu acum, ci mai inainte… Deocamdata va spun ca nici o data oficiala nu confirma ce spuneti.”

Boli si malformatii
Miturile despre care vorbeste directorul Modovan sunt fapte reale, confirmate de doctorul Dan Popescu, medaliat anul trecut de Statele Unite pentru cercetarile in domeniul uraniului. El a condus in anii 60 spitalul din Ciudanovita. „Ce am constatat acolo… era ca muncitorii, in proportie foarte serioasa, de 35-40 la suta, mureau de cancere bronho-pulmonare din cauza inhalarii gazului radioactiv radon.” Chiar doctorul sufera dupa contactul cu uraniul, iar cancerul i-a luat sotia. Lucrase ca geolog la Ciudanovita.
„Eu am facut o serie de investigatii – spune el mai departe. Circa 17 pana la 20 la suta dintre copiii de acolo se nasc cu malformatii congenitale.”
Am intalnit mai multe cazuri. In familia Mihalache, in urma cu 12 ani, Claudiu s-a nascut cu picioarele lipite de abdomen. „Acum imi dau seama – declara Viginia Mihalache – ca, dupa ce am nascut copilul cu probleme, aici la noi in santier mai sunt si alti copii cu malformatii, tot asa de grave.”
Doctorul Dan Popescu confirma: „Unii s-au nascut cu gura de lup, cu buza de iepure… Ce ma uimeste este ca, azi, colaboratorii mei de aici considera ca de un numar de ani in Ciudanovita nu a aparut nici un fel de malformatie congenitala. Asta este O MINCIUNA. O minciuna facuta pe spatele oamenilor. Al cui ar fi interesul? Al Institutului de Igiena din Timisoara. Ideea este urmatoarea: daca spunem adevarul, ca oamenii se imbolnavesc, ca se nasc copii cu malformatii congenitale, asta inseamna ca noi nu am luat masuri la timp si munca noastra este ineficienta. Asa ca mai bine sa tacem si sa mintim.”
Mai mult, doctorul Popescu a solicitat Institutului pentru Igiena Populatiei din Timisoara, pe care l-a condus 14 ani, date despre situatia bolilor din Ciudanovita. Raspunsul? „Leucemie, din 94 pana in 2005, zero.” Imposibil! – striga doctorul. „Malformatii congenitale din 94 pana in 2005 – zero din nou” Imposibil! Il sustin cazurile pe care le-am intalnit noi, echipa de filmare a PRO TV. „Bineinteles ca le-ati intalnit!”
Am batut si noi la usa Institutului din Timisoara pentru informatii legate de zona Ciudanovita. Am fost trimisi la Institutul din Resita. Dupa ce am fost mutati dintr-un birou in altul, a venit si raspunsul.
„Ultima masuratoare a fost in decembrie, atat in localitate, cat si in zona in care se face ecologizarea. In zona de populatie, datele sunt comparative cu restul judetului. Diferente semnificative nu sunt” – se afirma in raspunsul Laboratorului de Igiena Radiatiilor Nucleare din Resita.
Nici pentru Agentia de Mediu, situatia de la Ciudanovita nu iese din tipare. Agentia pentru mediu masoara nivelul radiatiilor din birou. Nu are aparate ca sa iasa pe teren. Probabil ca si daca ar avea tot nu i-ar fi necesare.

Apa si case contaminate
„Aici este uraniu foarte mult si nu stie nimeni si nu vine nimeni sa ne intrebe – spune Viorica Mocanu, locuitoare din Ciudanovita. Stiti ca nu vine nimeni sa ne intrebe cum traim sau ce viata ducem?” Viorica Mocanu a lucrat 20 de ani la mina, iar cand incepe sa-si insire bolile nu se mai opreste. In anii 60 a nascut un copil cu malformatii. Acesta a murit cand avea sase ani. Imi arata apa care curge la robinet. „Asta e apa de baut? No, uita-te la ea. Acum curge mai curata. Mai tarziu vine toata plina cu mal. No, uita-te la ea si baga termometru’ in ea sa vezi ca e plina toata de radiatii. Si atunci cum sa traim?”
Apa vine de sus, din munte. Acolo unde sunt haldele de steril. In plus, minele au fost inundate, iar apa ajunge la robinetul oamenilor.
„S-a inchis foarte prost aceasta mina – precizeaza medicul Dan Popescu. Ati vazut ca mina e inchisa. In mod normal, inchiderea unei mine se face prin rambleiere, adica iei materialul care a ramas si il bagi in mina, astupi galeriile. Astia au facut altfel. Au inundat mina. Au umplut-o toata cu apa… Ce inseamna acest lucru? Tot stratul freatic de apa se duce mai departe si va impanzi toata zona. Mai intelegeti ceva?”
Singurii care recunosc dezastrul de la Ciudanovita, cu jumatate de gura, sunt cei de la Garda de Mediu. Apa din minele inundate trece printr-o statie de tratare. „Valorile inregistrate la iesirea apelor tratate din statie depaseste aceasta limita de 4-5 ori” – accepta Gheorghe Pitulan, comisar la Garda de Mediu. Adica, dupa tratare, apele au o valoare mai mare de cinci ori decat cea normala. Cat de contaminate sunt apele care coboara netratate de pe haldele de steril si ajung in parau? Nimeni nu stie.
Mircea Golosie spune ca in sat oamenii si-au construit case cu pietrele scoase din mina. Radiatia fiecarui perete atinge un nivel dublu fata de cel normal.
„Statisticile arata ca bolile nu sunt iesite din comun… – mi se spune la Bucuresti. Nu exista o boala profesionala care sa fie asociata cu minele de uraniu si nici n-am vazut un numar mai mare de oameni cu malformatii decat in alte zone ale tarii.”
Ca sa culeaga date despre bolile din Ciudanovita, directorul Uraniului poate ar trebui sa se abata putin din drum atunci cand merge in zona, in vizita de lucru.

Spitalul din Marila
Spitalul TBC e ascuns dupa munti si paduri si sta si el sa se darame. Este locul unde ajung minerii cu boli grave. Multi dintre ei nu se mai intorc nicidata acasa pe picioarele lor. Intre zidurile cojite, uitati de lume, minerii isi plang amarul si suferinta, isi framanta mainile si asteapta o minune. Povestesc cum lucrau in mina: in chiloti, cizme si cu casca pe cap, cu lampa la mijloc, pentru ca era foarte cald. Acum au ajuns intr-un spital in care vantul sufla la fel ca afara. Asa sunt rasplatiti de acelasi sistem care nu vrea sa recunoasca nici realitatile din Ciudanovita. Multi dintre bolnavi se tem sa-si spuna pasurile. Nici mancare nu prea au. Unde se duc banii nimeni nu stie.

Ecologizare de mantuiala
Pe haldele de steril din Ciudanovita se joaca acum copiii.
„Pericol este tot timpul pentru oamenii de acolo, insista doctorul Dan Popescu, la fel ca in urma cu 50 de ani. Oamenii care mai locuiesc acolo ar trebui evacuati. Acolo se nasc copii care nu au nici o vina, in timp ei sunt atinsi si ei de cancere.” Nimeni la nivel oficial nu recunoaste acest lucru. Urmarile radiatiilor cu uraniu apar in timp, dupa 15-20 de ani. Cand se declanseaza boala, nu mai poate fi vindecata. Mai bine de 500 de miliarde de lei vechi s-au cheltuit pana acum la Lisava si Ciudanovita pentru conservare si ecologizare. Tot timpul se schimba solutiile, se fac prospectii, documentari, acte, multe hartii. „Astazi, in ianuarie 2009, suntem in grafic cu lucrarile care trebuiau efectuate in cele doua mine” – spune Iosif Molodvan, directorul Companiei Nationale a Uraniului.
La Ciudanovita nu se mai scoate uraniu de dinainte de 2000. In toata aceasta perioada, haldele de steril trebuiau acoperite cu pamant si pe acesta plantata padure. Padurea lipseste.
Intre timp, insa, pentru conservarea si ecologizarea zonei s-au cheltuit multe miliarde de lei vechi. Si se vor mai cheltui. Iosif Moldovan spune ca mai are nevoie de inca 700 de miliarde de lei vechi pana la finalizarea lucrarilor. Anul viitor, Ciudanovita ar trebui sa fie o zona ecologizata. Birocratia si nepasarea celor responsabili sau mai bine zis iresponsabili au facut ca data finalizarii lucrarilor sa fie amanata pana in 2012. Ciudanovita a devenit un loc unde dispar bani si nu se intampla nimic. Oficial, banii au fost cheltuiti pe lucrarile din adancuri, care nu se vad.
Ciudanovita vine de la sarbescul „ciudesne”, care inseamna „loc minunat”. Un sistem indiferent si iresponsabil a facut ca sensul cuvantului sa fie schimbat. Ciudanovita nu mai este demult un loc minunat. Acolo, peste doua sute de suflete traiesc uitate de lume, in suferinta si saracie. Nu au unde sa plece. S-au impamantenit intr-o colonie, au devenit oameni ai locului, un loc contaminat, plin de radiatii. Raman abandonati intr-o zona periculoasa, care in fiecare zi ii omoara cate putin.

inca un virus!!!!

Oficitlitatile medicale din Korea au declarat astazi al doilea deces cauzat de un virus neidentificat. Oficiali din domeniul sanatatii efectueaza teste ADN asupra virusului izolat de la pacienti pentru a identifica cauza infectiei.

Potrivit rapoartelor de stiri, opt pacienti din diferite parti ale tarii au fost internaţi in ultimele cateva luni cu simptome asemanatoare racelii comune sau gripei, inclusiv tuse si dificultati respiratorii. Din cei 8 pacienti, 7 au nascut sau urmeaza sa nasca. Prima victima era in a noua luna de sarcina, iar a doua urma de asemenea sa nasca inainte sa moara. Din fericire, medicii au reusit sa salveze ambii copii.
Pacientii au murit din cauza esuarii unor functii vitale ale organismului cauzate de deteriorarea tesuturilor si a ingrosarii severe a tesutului pulmonar.

Centrul de Control si Prevenire a Bolilor din Korea (CDCP) a declarat ca pacientii sunt internati in capitala, la Seoul, fiind atent monitorizati cu cele mai noi si mai performante echipamente. Doi dintre pacienti au fost externati dupa efectuarea unui transplant de plamani.

Analizele a doi dintre pacienti au aratat ca prezinta si gripa comuna, dar expertii sunt de parere ca gripa nu este responsabila pentru simptomele grave ale infectiei.

In prezent, laboratoarele din toata lumea analizeaza agentul patogen neidentificat, Korea de sud avand potentialul de a fi epicentrul unei epidemii continentale.

Valentina de la Iasi


Acum 17 ani exploda, prin intermediul presei, un caz extraordinar la Iasi: fenomenul Valentina, o taranca oarba din Dobrovat care avea certe puteri paranormale. Cazul a fost preluat imediat de presa nationala si chiar internationala. Se spune ca a avut oferte de a lucra chiar si cu agenti CIA. Ani la rind a fost cautata de nume grele ale vietii publice. Dintr-o femeie saraca de la tara a ajuns o mare doamna la oras. Deodata s-a intimplat insa ceva ciudat: „Clarvazatoarea de la Iasi”, cum a fost denumita, si-a pierdut in timp selectii clienti. Acum aproape ca nu mai stie nimeni mare lucru despre ea. „Cind ma chemau toti, eram buna. Acuma nu mai sint”, ne spune cu amaraciune. Toate acestea par a i se intimpla de cind s-a apucat de prevestiri. Cititi in rindurile ce urmeaza povestea trista a cresterii si descresterii celebrei clarvazatoare Valentina de la Iasi.
Au trecut 17 de ani de cind Valentina Garlea, o femeie simpla din comuna Dobrovat, oarba din copilarie, a intrat in atentia presei cu darul sau de clarvazatoare. O perioada in care Romania era invadata de bioenergeticieni si terapeuti care vinturau prin mass-media un adevarat panaceu pentru bolile oamenilor: terapia alternativa. O perioada in care Clarvazatoarea de la Iasi, cum a fost numita, intra in acest iures si i se deschideau usor usile multor oameni importanti: medici renumiti, fizicieni, generali de armata, politicieni, ofiteri SRI etc. Se spunea despre ea ca are puteri de a vedea lucruri nevazute, mai mari decit ale celebrei Djuna, scolita la Moscova. Mai mult, se vorbeste si acum ca a ratat ocazia de a lucra chiar si cu agenti ai CIA si ofiteri Interpol in rezolvarea unor cazuri ciudate. Dupa mai putin de 17 ani, insa, lumea medicinei alternative, si nu numai, i-a intors spatele Valentinei. Aceeasi lume care a initiat-o si a facut-o celebra in intreaga tara. Zece ani de glorie si decadere. Ce a ales Valentina dintre toate aceste ocazii extraordinare de a-si folosi harul? Mai nimic. Acum nici unul din mai-marii zilei care o cautau odata nici nu mai vrea sa auda de ea.

Cel care a speculat dorinta cea mai arzatoare a clarvazatoarei iesence Valentina a fost medicul dermatolog Adrian Vasilca, un personaj controversat nu numai in lumea medicala. Acesta i-a oferit Valentinei, in cabinetul sau, un suport legal si un loc in care ea sa-si foloseasca harul contra unor sume de bani. Intre cei doi se stabileste rapid un aranjament acceptat si consimtit de ambele parti, ce functioneaza binisor de peste 6 ani. O combinatie catalogata insa de multi medici drept „o escrocherie bine pusa la punct”. Un aranjament care se pare ca functioneaza bine, numai daca ar fi sa privesti multumirea de pe chipul clarvazatoarei. Apoi, ani de zile harul Valentinei a atras ca un magnet la cabinetul medicului dermatolog numerosi clienti dispusi sa plateasca milioane de lei pentru a afla lucruri nevazute despre bolile sau viata lor. Deoarece clarvazatoarea ieseana este dispusa sa dezvaluie si evenimente din viitor, pe care spune ca le vede in aura clientului. Cit adevar si cita minciuna este in povestea ei, numai cei implicati pot spune. Sau poate ca nici ei. Dar, cum a inceput povestea de succes a Valentinei?

Oarba, citea fara probleme ziarul

In anul 1994, in presa ieseana apare un subiect de senzatie: o femeie de 45 de ani din Dobrovat, oarba de la virsta de 8 ani in urma unui accident, vede toate procesele ce se petrec intr-un corp uman, de la circulatia singelui si procesele digestive pina la fiziologia glandelor endocrine. Subiectul este rapid verificat si publicat in presa nationala. Valentina Garlea este botezata imediat „Clarvazatoarea de la Iasi”. Putini stiu insa ca, un an mai devreme, fusese momentul intilnirii ei cu bioenergeticianul Eugen Radulescu care, dupa cum sustine el, a ajutat-o pe Valentina sa-si dezvolte capacitatile si chiar sa vada sa citeasca ziarul dupa zeci de ani de orbire. „A venit la mine ca o simpla pacienta, ca o oarba. Auzise ca am ajutat un bolnav cu glaucom sa vada si a zis sa incerce si metodele mele. Am lucrat pe ea ca sa poata sa citeasca ziarul, i-am deschis cel de-al treilea ochi si i-am transmis calitatile mele. A reusit sa vada si i-a ramas acest har. Nu ar fi ajuns clarvazatoare daca nu puneam eu mina pe ea. Acum eu nu mai garantez pentru ea”, isi aminteste Eugen Radulescu, adaugind ca nu stie daca astazi Valentina mai vede si fizic. Despre aceasta intilnire, bioenergeticianul iesean, insa, spune ca nu a fost intimplatoare, fiind amintita si o coincidenta tulburatoare: „In anul 1958, exact in ziua si la ora la care Valentina si-a pierdut vederea, m-am nascut eu, iar peste 34 de ani aveam sa ma intilnesc cu ea”.

„Cind a inceput cu minciuni, ne-am despartit”

Mediatizarea cazului Valentinei Garlea, clarvazatoarea de la Iasi, ia proportii, aceasta fiind supusa la tot felul de experimente si prezentata in presa si in emisiuni TV. Ineditul cazului ei intra si in atentia lumii medicale si stiintifice, atit din tara, cit si din strainatate. Un medic militar cu gradul de capitan, din Bucuresti, o numea atunci pe Valentina drept „un «bioecograf» de finetea unui scaner cu rezonanta magnetica nucleara”, iar altii „tomograful viu”. Incintarea celor care lucrau cu surse neconventionale si nerecunoscute stiintific era din ce in ce mai mare. Acestia „o adopta” repede pe Valentina in cercul lor si ii deschid cai spre multi oameni influenti. „I s-au deschis foarte multe usi si a fost introdusa in cercuri foarte inalte. De la medici militari, oameni de stiinta si pina la politicieni, ofiteri SRI etc. toti i-au incercat harul prin experimente. Putea sa vada pacientul printr-un perete de BCA, daca era barbat sau femeie sau daca femeia era insarcinata. Valentina a intrat chiar si in atentia Interpolului si a CIA, care voiau sa o solicite pentru a-si folosi capcitatile in rezolvarea unor cazuri. A fost si in SUA. Acum 6-7 ani insa a fost discreditata cind un ofiter a prins-o, cum se spune, in flagrant. S-a dus la ea cu o mina in ghips, fara a avea nimic la ea, si i-a spus ca il doare. Valentina a inceput sa-i spuna atunci ca medicii sint prosti, ca i-au pus aiurea oasele si ca de asta il doare mina. Lui Melescanu i-a spus ca va ajunge presedinte. Eu am lucrat impreuna cu ea cit nu a cerut bani si nu mintea. Cind a inceput sa spuna minciuni, ne-am despartit”, spune Eugen Radulescu, recunoscind totusi ca, „din punct de vedere anatomic, Valentina este un fenomen. Dar nu este singura”.

De la slapi ieftini la lantucuri de aur fin

In cabinetul doctorului Vasilca, o femeie ingrijita, imbracata frumos, intr-un costum de vara bleu, proaspat coafata, asteapta zimbitoare pe un scaun. Are astazi 55 de ani, dar ii dai mai putin, dupa cum arata. Este Valentina Garlea, „clarvazator”, asa cum scrie pe cartea ei de vizita. Nici urma de Valentina Garlea de acum 10 ani, slaba si imbracata intr-o rochie de supraelastic, cu slapi ieftini de la taraba in picioare, asa cum a fost imortalizata in fotografiile vremii si cum a facut inconjurul lumii. Acum, cind vorbeste, gesticuleaza cu miinile ei albe si fine, cu manichiura facuta, si-si pipaie din cind in cind inelul si bratarile fine de aur de pe miini. Simtind poate ca ma uit la bijuteriile ei, Valentina imi explica: „Le-am primit cadou de la clientii mei, care s-au reintors la mine sa-mi spuna ca i-am ajutat in necazul lor. La fel si cruciulita asta cu lantisor, pe care mi-a pus-o la git tot un client. Asta inseamna ca oamenii au fost multumiti de ajutorul meu”. Vorba ii este clara si raspicata, nelasind parca loc de indoieli in ceea ce spune. Linga ea, doctorul Vasilca sta in asteptare, foarte atent la fiecare cuvint spus de Valentina. Mai puncteaza din cind in cind discutia cu vreo explicatie de specialitate, dar adopta parca o atitudine de supraveghetor.

Despagubiri de sute de milioane

Din capul locului insa, doctorul tine sa precizeze una dintre problemele sale: o doamna Iacobet care l-a reclamat si l-a actionat in judecata, cerind depagubiri de sute de milioane de lei. „Este o psihopata. M-a dat in judecata dupa ce i-am spus ca are cancer. Sustine ca a facut o psihoza si ca i-am distrus viata. M-a reclamat si la Colegiul Medicilor si am primit un vot de blam. Aceasta sanctiune este foarte grava, avind in vedere ca dupa ea survine ridicarea dreptului de libera practica”, spune doctorul Vasilca, adaugind ca de la cazul Iacobet nici unui pacient nu i se mai spune clar ca are cancer, diagnosticul fiind invaluit in termeni medicali pe care cei mai multi nu il inteleg. Asa se face ca multi dintre acesti pacienti se reintorc la medicii lor de familie sa le explice diagnosticul pus de specialist. „Am foarte multi pacienti care au fost pe la Valentina si care vin la mine cu foi intregi. Imi cer sa le explic ce este cu diagnosticul pe care l-a pus ea si pe care doctorul l-a imbracat in termeni medicali. Imi spun ca Valentina a vazut ceva la inima sau la incheieturi. Le spun ca, la virsta lor – multi sint trecuti de 40 sau 50 de ani -, e normal sa apara o artrita sau ca vasele de singe sint ingrosate. Eu cred ca Valentina are puterea de a vedea lucruri pe care noi, oamenii obisnuiti, nu le vedem. Cu ce nu sint de acord eu este faptul ca multi dintre acesti pacienti renunta la medicamentele prescrise de medicii specialisti pentru niste ceaiuri recomandate la cabinetul doctorului Vasilca. Sa faci acest lucru unui bolnav de cancer, de exemplu, este ca si cum l-ai impinge mai repede spre groapa. Nu zic, poate sa urmeze orice tratamente cu ceaiuri doresc ei, dar sa nu intrerupa tratamentul recomandat de medicul specialist”, spune un medic de familie, care a dorit sa-si pastreze anonimatul.

„Cind ma chemau toti, eram buna. Acuma nu mai sint”

Valentina, insa, pare foarte multumita de aranjamentul ei. Este o femeie abila, care a cernut toate experientele ei capatate in timpul cit s-a perindat prin tot felul de anturaje si a ales un paravan care sa o puna sub un adapost decent. Este foarte categorica, insa, cind vorbeste despre ruperea legaturilor cu cei care i-au deschis usile si cu care a lucrat inainte. „Cind m-a chemat domnul Lazar Cirjan, seful Criminalitatii din Romania atunci, am fost buna. Cind ma chema domnul colonel Artenie si le spuneam politistilor atitea si atitea, am fost buna. Cind ma chema profesorul Tarcoveanu in spate era bine, ca eu intram la reanimare, vedeam si-i spuneam, apoi spunea ca el a vazut, ca el a facut… Fiecare, pentru ceea ce face, primeste niste bani, un salariu. Cind ma duceam cu ei, daca le ramineau sarmale in oala, cind plecam acasa mi le puneau in punga. Nu am vrut sarmalele lor. Am vrut si eu un banut al meu pentru ceea ce fac, ca sa-mi stiu rostul”, spune „Clarvazatoarea de la Iasi”, adaugind ca toti i-au propus sa-si foloseasca gratis puterile, deoarece asa le-a primit de la Dumnezeu. „Dar lor nu le-a dat Dumnezeu sa invete carte, sa-si faca o meserie si sa primeasca bani?”, se intreaba Valentina. Un fapt curios este ca prof.dr. Eugen Tarcoveanu, seful Clinicii I Chirurgie de la Spitalul „Sf. Spiridon”, nominalizat de Valentina printre cei cu care a lucrat, spune ca nu s-a intilnit niciodata cu clarvazatoarea ieseana. „Nu am vazut-o niciodata, dar am auzit multe despre ea. Apoi, combinatia ei cu un doctor dermatolog este, am spus-o si atunci, o escrocherie bine pusa la punct. Cum poate un medic dermatolog sa se priceapa la toate specialitatile medicinei, si mai ales in cancere”, se mira profesorul Tarcoveanu.

Ce a distrus aura Valentinei?

Eugen Radulescu spune despre Valentina ca, nici dupa 10 ani, nu vrea sa renunte la limbajul ei arhaic, desi are o memorie foarte buna si a invatat foarte multi termeni medicali. „Refuza cu incapatinare sa foloseasca un limbaj medical, desi are o memorie fantastica si stie multe lucruri din medicina. Dar este mai usor sa pacalesti cu cuvinte ca mosorel sau plamini dogoriti. In fine, ea accepta acum sa fie folosita”. Valentina recunoaste ca nici in urmatorii 40 de ani nu va renunta la limbajul ei. O hotarire logica, avind in vedere aranjamentul ei cu doctorul Vasilca. Acesta „traduce”, numai el stie cum, in termeni medicali ceea ce vede Valentina. Doar asta este rolul lui in combinatie, „de traducator”, dupa cum spune chiar el. Fiecare cu treaba lui bine stabilita. Doctorul Vasilca este si cel care se ocupa de promovarea calitatilor Valentinei, clarvazatoarea acceptind interviuri la televiziune sau in reviste dupa un aranjament prealabil al doctorului. Mai mult, Valentina are si un site pe internet, site care aduna clienti si din strainatate. „Foarte multi ma cheama sa ma duc la ei, in SUA sau Canada. S-au oferit chiar sa-mi faca o viata acolo. Eu nu pot sa plec. Aici am casa, un ban din care sa pot trai decent. Nu pot nici sa-l las pe sotul meu, care este fara picioare”, explica Valentina. Doctorul Vasilca adauga repede ca un clarvazator in strainatate cistiga chiar si 2.000-3.000 de euro pentru o sedinta, dar ca in cabinetul sau clientii lasa sume de la 1,5 milioane de lei in sus pentru o intilnire cu Valentina. Multi clienti, insa, lasa la cabinet milioane de lei pentru a afla viitorul. Valentina pare sa se fi specializat in ultimii ani in clarviziuni nemedicale, citind in aura omului despre ce ii rezerva viitorul. O ambitie ce poate parea fireasca pentru cineva care a inceput cu cititul bolilor si care nu s-a putut opri la timp. O ambitie care insa a distrus motivul pentru care Valentina si-a cistigat cindva, pe drept, supranumele de „Clarvazatoarea de la Iasi”. (Carmen MAFTEI)

Ce miracole a săvârşit Papa Ioan Paul al II-lea?


La şase ani şi o lună de la regretata-i dispariţie, fostul Papă Ioan Paul al II-lea a fost proclamat „preafericit” de succesorul său, Benedict al XVI-lea. Odată acceptată cererea vicarului Romei, Agostino Vallini, Suveranul Pontif a rostit formula în limba latină care îl include pe papa polonez printre preafericiţi. Sărbătoarea noului sfânt va fi în fiecare an pe 22 octombrie, ziua în care a fost ales în fruntea pontificatului, a confirmat Benedict al XVI-lea, căruia i-a fost înmânată o fiolă cu sângele lui Ioan Paul al II-lea imediat după proclamarea beatificării, de către sora Tobiana, foarte apropiată de Karol Wojtyla, şi de sora Marie Simon Pierre, care a fost vindecată de Parkinson de către Papa Ioan Paul al II-lea.
* Călugăriţa vindecată de Parkinson
„Ziua mult aşteptată a sosit; a sosit repede, pentru că aşa i-a plăcut lui Dumnezeu: Ioan Paul al II-lea este Fericit!”, a spus Benedict al XVI-lea la începutul predicii, în faţa a peste un milion de credincioşii, potrivit datelor oficiale. „Acum şase ani ne aflam în această piaţă – a amintit Suveranul Pontif – pentru a celebra funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea. Deja din acea zi, simţeam cu toţii parfumul sfinţeniei sale şi oamenii lui Dumnezeu au manifestat în multe feluri veneraţia lor pentru El”. Procesul de sanctificare a Papei Ioan Paul al II-lea, demarat la doar două luni de la deces, graţie unei derogări date de succesorul său, a fost accelerat după ce o echipă de medici, condusă de doctorul personal al lui Benedict al XVI-lea, a confirmat că o călugăriţă franceză ar fi fost vindecată în mod miraculos de Parkinson, în urma unei intervenţii divine a fostului Suveran Pontif. Pentru canonizare, respectiv acordarea titlului de „sfânt” şi generalizarea cultului la întreaga Biserică Catolică, e nevoie de confirmarea altei minuni mijlocite de Ioan Paul al II-lea. Dar despre ce prim miracol este vorba? Medicii nu au găsit o explicaţie ştiinţifică pentru ce i s-a întâmplat unei călugăriţe din Franţa, Marie Simon-Pierre, care pare să se fi vindecat brusc de Parkison după ce întreaga congregaţie de la mănăstirea din Aix-en-Provence s-a rugat pentru ea Papei Ioan Paul al II-lea, în 2005, imediat după moartea acestuia. Femeia fusese diagnosticată în 2001 cu Parkinson, o maladie de care a suferit şi fostul Suveran Pontif. În aprilie 2005, boala călugăriţei s-a agravat, obligând-o să se retragă din serviciul pe care-l presta la spitalul parizian Saint- Felicité. Superioara mănăstirii a sfătuit-o să încerce să scrie pe o foaie numele lui Ioan Paul al II-lea, lucru aproape imposibil pentru suferindă, din cauza tremurului mâinilor. Marie-Simon-Pierre a povestit că în noaptea de 2 spre 3 iunie a reuşit totuşi să scrie citeţ numele Papei şi de atunci simptomele bolii au dispărut. Cazul ei a fost cercetat de comisiile medicale şi teologice de la Vatican care au confirmat că e vorba despre o minune.
* Tânărul împuşcat în cap şi-a revenit spectaculos
Unii au criticat graba cu care s-a realizat beatificarea, ţinând cont de felul în care a tratat Ioan Paul al II-lea criza legată de abuzurile sexuale din Biserica Catolică, trecându-le sub tăcere. În plus, Papa Ioan Paul al II-lea a condus o adevărată „fabrică de sfinţi”. În timpul celor 27 de ani petrecuţi în fruntea Bisericii Catolice, a realizat mai multe beatificări (1338) şi canonizări (482) decât toţi cei 263 de Papi de dinaintea lui la un loc, potrivit Newsweek. Avalanşa a fost posibilă după ce, în 1983, Ioan Paul al II-lea a revizuit procesul de beatificare pentru a-l face mai rapid, prin renunţarea la numărul necesar de minuni săvârşite de cel propus spre beatificare şi prin eliminarea „avocatului diavolului” – numit până atunci de către autorităţile bisericeşti ca să argumenteze împotriva canonizării, oferind o perspectivă sceptică asupra caracterului candidatului şi susţinând că miracolele ce îi erau atribuite au fost frauduloase. Cei mai mulţi dintre „aleşii” lui Ioan Paul al II-lea au trăit în secolul XX, printre ei numărându-se Padre Pio de Pietrelcina, Maica Tereza şi Josemaria Escriva de Balaguer, fondatorul Opus Dei. Beatificarea rapidă a Papei Ioan Paul al II-lea a venit şi ea ca o consecinţă a simplificării procedurilor. Şi totuşi, pentru trecerea sa în rândul sfinţilor tot mai e nevoie de alte miracole. Au existat ele? Mărturii legate de două minuni atribuite Papei Ioan Paul al II-lea au fost făcute publice în 2009, în preajma celei de-a patra comemorări a decesului fostului Suveran Pontif. Arhiepiscopul Cracovei, Stanislav Dziwisz, care a fost secretar personal al lui Ioan Paul al II-lea în ultimele decenii, a anunţat vindecarea unui copil de nouă ani, din Gdansk, bolnav de cancer la rinichi, care venise să se reculeagă la mormântul fostului papă, lângă biserica Sfântul Petru.”Un băiat polonez care se putea deplasa numai cu ajutorul unui scaun rulant, a fost în vizită la mormântul lui Ioan Paul al II-lea. Acolo s-a rugat, iar când a ieşit din biserică, le-a spus părinţilor că poate merge şi s-a ridicat din scaunul cu rotile”, a explicat Dziwisz. Cealaltă mărturie este a preotului Art Snedeker dintr-un spital din Cleveland, SUA, care a relatat, pentru canalul de televiziune ABC, cazul unui tânăr de 26 de ani, Jory Aebly, rănit grav la cap în timpul unui jaf şi care s-a vindecat după ce, la capătul a cinci săptămâni de suferinţă, a primit chiar de la prelatul respectiv rozariul sfinţit de Papa Ioan Paul al II-lea.”Nu pot spune decât că este un miracol”, a declarat Aebly. O altă minune legată de numele celui mai popular Suveran Pontif a fost dezvăluită în noiembrie 2006, când arhiepiscopul italian Gerardo Pierro de Salerno a anunţat o vindecare inexplicabilă, informează site-ul Catholica. Este vorba de vindecarea în urmă cu un an a unui tânăr bolnav de cancer, după ce soţia lui l-a văzut în vis pe Papă, căruia îi ceruse să mijlocească la Domnul rugăciunea sa. Pe site-ul pentru beatificarea lui Ioan Paul al II-lea (www.vicariatusurbis.org/beatificazione) au fost înregistrate însă circa 20.000 de mesaje în poloneză, franceză, engleză, rusă şi spaniolă, toate făcând referire la efectele binefăcătoare sau miraculoase pe care le au rugăciunile adresate fostului papă. Vaticanul a anunţat că va investiga alte 271 de posibile minuni atribuite acestuia.
* Silueta de foc binecuvântează mulţimea
Miraculoasă rămâne, spun credincioşii, şi apariţia lui Ioan Paul al II-lea în timpul ceremoniei organizate la Beskid Zywiecki, o localitate apropiată de oraşul natal al lui Ioan Paul al II-lea, Katowice, pe 2 aprilie 2007, la doi ani de la moartea acestuia. Unul din numeroşii participanţi, Gregorz Lukasik, a surprins cu camera imaginea regretatului Papă în timp ce binecuvânta mulţimea. Conturul s-a format din flăcările unui foc de tabără aprins în timpul slujbei religioase oficiate.”Abia după ce am ajuns acasă şi m-am uitat la fotografii mi-am dat seama că am surprins ceva. Le-am arătat fratelui şi surorii mele şi, ca şi mine, au fost convinşi că flăcările au format imaginea lui Ioan Paul al II-lea. (…) Am fost atât de fericit, încât am arătat poza pastorului nostru, care a spus că papa Ioan Paul a făcut multe pelerinaje în timpul vieţii şi că încă face aşa ceva şi după moarte”, a povestit, vizibil emoţionat, Gregorz Lukasik. Evenimentul a fost prezentat şi de Vatican News Service, post de televiziune specializat în ştiri religioase. Directorul canalului, Jarek Cielecki, un preot polonez şi apropiat al lui Ioan Paul al II-lea, a mers în Polonia după ce a aflat relatările de la Beskid Zywiecki, declarându-se ulterior convins că fotografia îl prezintă pe fostul Suveran Pontif.”Se vede foarte bine imaginea unei persoane în mijlocul flăcărilor şi cred că este servitorul Domnului, Ioan Paul al II-lea”, a spus acesta. Fotografiile au fost difuzate continuu pe postul de televiziune italian şi pe alte site-uri de internet religioase. Unele dintre acestea s-au blocat din cauza numărului prea mare de vizitatori.

ISTORIA INTERZISA A OMENIRII!!!

MAI GANDESTE-TE! ISTORIA INTERZISA A OMENIRII!!!

DOCUMENTAR TRADUS :

Misterioasa origine a oamenilor – Arheologie interzisa
“Esti materie, esti un amestec intamplator de substante chimice. Esti un animal superior, o maimuta evoluata, esti… un accident al legilor fizicii.” Te simti vizat? Ar trebui, pentru ca, desi nimeni nu ti-a spus-o fatis, nu doar stiinta, ci toate asa-zisele medii de promovare a cunoasterii te bombardeaza zilnic cu aceasta idee. Este ceea ce ne spun cercetatorii sau, mai degraba, ceea ce sunt lasati sa ne spuna. Nu este oare paradoxal ca, desi magulitorul curent New Age plaseaza individul in centrul Universului, incoronandu-l stapan absolut al naturii si al propriei existente, de la promotorii aceluiasi crez aflam ca nu suntem decat niste primate oportuniste si un pic norocoase, diferite de “suratele” animale doar printr-un continut cranian mai consistent?

Materie, numai materie. In spatele acestor jocuri scenice care ne pun o ordine bine calculata in viata si in ganduri se ascunde un peisaj de culise mult mai vast si mai tenebros decat se poate banui analizand faptele accesibile. Cu toate acestea, Descopera.ro va incerca sa faca putina lumina in ce priveste „cunoasterea necunoscuta” a umanitatii.

Nu sunt putini acei specialisti, dintre care se disting nume precum Michael Cremo si Richard L. Thompson, autorii cartilor „Arheologia interzisa” si „Istoria ascunsa a rasei umane”, care vorbesc despre fenomenul filtrarii cunoasterii. Dupa cum o sugereaza contextual forma termenului, aceasta politica, suspectata ca fiind o arma de capatai a elitelor ce conduc lumea din umbra, este menita sa tina masele in ignoranta si necunoastere. Altfel spus, este vorba despre puterea intelectuala, cea din care deriva toate formele de dominatie si control la care este supusa civilizatia umana astazi. Articolul de fata nu va trata insa despre cine sunt sforarii acestor masinatiuni, ci se ambitioneaza sa releve cate ceva despre modul in care ei opereaza.

„Involuatii” stiau

Liderii fara chip care actioneaza manetele acestui mecanism al cenzurii limiteaza masiv accesul maselor la informatii care vizeaza in special originile si trecutul speciei umane, temelie a intelegerii existentei si scopului in viata. Este vorba despre aspecte esentiale ale civilizatiei si ale planetei pe care, daca le-am cunoaste, ne-am intelege mai bine natura si misiunea; ceea ce ne-ar face insa liberi si mai greu de controlat. Sunt lucruri pe care „EI” le cunosc, dar pe care le tin departe de noi, din egoism, din interes, din trufie, din nevoia de a avea un ascendent asupra semenilor.


Premisa fundamentala de la care porneste teza unor specialisti precum cei mentionati mai sus, cum ca istoria umana este cu totul alta decat cea care ne este prezentata astazi in mod oficial, rezida, ca debut, in scrierile antice. Majoritatea culturilor dispun de astfel de carti care vorbesc despre existenta unor civilizatii avansate in trecutul foarte indepartat, dar scrierile in sanscrita ale Indiei sunt de departe cele mai explicite in aceasta directie. Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe langa principiile filosifice si culturale indiene, si despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amanuntite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobandit astazi. Sunt descrise aparate de zbor impreuna cu principiile lor de functionare, sunt mentionate arme precum bomba atomica sau chiar bomba cu hidrogen si se descriu avansate tehnici medicale si genetice. Aceleasi carti vorbesc despre erele pamantului, despre ciclicitatea vietii pe planeta si despre succedarea civilizatiilor. Convingeri asemanatoare vin din intelepciunea romana si egipteana dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon si Artistotel ne parvin invataturi referitoare la aceeasi insiruire a vietii. Ei credeau puternic intr-o fiintare pe ere, dupa un model arhetipal. Astfel, in credintele stravechi – care, dealtfel, nu sunt deloc de lepadat – un mare ciclu de viata incepe edenic, cu o Era de Aur, in care toate fiintele umane sunt spiritualizate, constiente, bune. Aceasta era este succedata de cele de Argint, Bronz si Fier, ce caracterizeaza, gradual, deprecierea umana prin cultivarea lacomiei si a individualismului intr-atat incat lumea trebuie reconfigurata. Ceea ce se si intampla, printr-un cataclism general si o reinchegare ulterioara a vietii.

In viziunea initiatilor indieni, oamenii s-au nascut de mai multe ori si de tot atatea ori, minus unu (inca), au disparut in urma unor dezastre de exterminare a speciilor. Acest lucru s-ar fi intamplat insa numai pentru ca viata sa reinfloreasca, prin repopularea Pamantului fie de catre refugiati paranormali, neafectati de Armageddon, fie de civilizatii superioare din alte sfere cosmice. Cartile acestea fac referiri foarte serioase la existenta in urma cu milioane si chiar cu miliarde de ani in urma, pana la inceputurile planetei, a inteligentei pe Pamant si a civilizatiilor evoluate. Totusi, pentru sustinerea unor atari premise, trebuie sa existe si probe fizice. In absenta acestora, s-ar putea presupune cu usurinta ca scrierile sunt false, mincinoase, produs al unei imaginatii disproportionate. Surprizator, ele sunt cofirmate nu doar sporadic, ci chiar abundent, nenumarate dovezi arheologice ale existentei unor antice civilizatii avansate iesind la lumina, accidental sau „vanate”, in toate colturile lumii.

Teoria ca teoria, dar practica…

Exemplele sunt numeroase si dispun de caracteristici mult prea complexe pentru a fi expuse convingator aici, dar vom face cateva insemnari succinte. Este vorba despre descoperiri arheologice precum: macheta egipteana din lemn din secolul al II-lea i.Hr, care are forma unui avion; ciocanul descoperit la marginea Londrei, incastrat intr-o roca veche de 500 milioane de ani; harta desenata in 1513 a amiralului turc Piri Reis, care arata in detaliu portiuni din Africa, America si Antarctica, in conditiile in care Antarctica a fost descoperita oficial abia in 1818. Mai mult, harta reprezinta continentul alb asa cum arata el sub gheturi, stare in care se afla, probabil, in urma cu 10.000 – 12.000 de ani; orasul Nan Madol, construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice, al caror transport nu poate fi explicat; artefactul Coso, din Olancha, California, asemanator cu un dispozitiv de aprindere, gasit in interiorul unei bucati de piatra care ar fi avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma. O amprenta palmara a fost gasita intr-un strat de piatra calcaroasa avand circa 110 milioane ani, in localitatea Glen Rose (Texas). In nordul inghetat al Canadei s-a gasit un deget omenesc fosilizat,datand din Cretacic. In Utah, intr-un strat de roca estimat la 300-600 milioane de ani vechime, s-a descoperit ceea ce pare amprenta unei talpi omenesti, incaltata intr-un soi de sanda. Minerii din Africa de Sud au scos la lumina sute de sfere metalice de origine necunoscuta, denumite sferele Klerksdorp. Ele au circa 3-5 cm in diametru, iar unele au incrustate linii paralele, asemenea unor santuri, de jur-imprejur. Sferele par a fi facute de mana omului, desi specialistii nu pot explica in ce fel au fost realizate liniile. Stratul de roca din care au fost extrase aceste sfere dateaza din precambrian, vechimea lor fiind estimata la 2,8 miliarde ani.

Exemplele pot continua, acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute care au ajuns sub ochii publicului larg. Surprinzator este insa faptul ca, desi asemenea reusite arheologice vorbesc fatis despre o realitate incontestabila, oamenii de stiinta nu le aplica mai mult decat o eticheta pe care sta scris „mistere”. De ce alegem sa le consideram curiozitati si bizarerii, cand putem accepta povestile uneori de necontestat pe care aceste obiecte ni le spun? Nimeni nu se oboseste, oficial, sa sape mai adanc si sa intelega implicatiile uriase pe care le au aceste lucruri. Cat despre noi, sfidarea afisata de elite in relatia cu vulgul este de un cinism revoltator. Ne servesc, prin intermediul cercetatorilor si al publicatiilor pe care le au in „buzunar” toate aceste informatii, probabil desperecheate, bizuindu-se fara griji pe faptul ca ignoranta isi va juca rolul si ne va impiedica sa ne implicam activ sau sa ne „sinchisim” macar de ele. Pentru ca, la urma urmei, cine suntem noi sa ne gandim la asemenea lucruri? Ce conteaza daca oamenii au 10 mii, o suta de mii sau un milion de ani? Aceste preocupari sunt ciudate, abstracte, ele reprezinta exclusiv apanajul unor filosofi si mistici neintelesi, izolati in turnurile lor de fildes. Noi trebuie sa ne traim viata la maximum, timpul inseamna bani, este scurt, viata trece, nu trebuie irosita cu intrebari existentiale. Sunt numai cateva dintre trendurile pe care elitele ni le-au impregnat, pentru a imbraca poate cele mai importante deprinderi pe care ar trebui sa le posedam in cosumatii care sunt adesea ridicole si caraghioase in ochii unei opinii publice profund contaminate.

Indoctrinare religioasa? Mai gandeste-te

Totusi, aceia care aleg sa nu se lase pacaliti de teoriile evolutioniste vehiculate extrem de agresiv, se aliniaza mai degraba unei tendinte spirituale de masurare a lucrurilor. Acesti oameni privesc devenirea umana, nu ca pe o evolutie din materie, ci, mai degraba, ca pe o involutie, dintr-o constiinta superioara. Aceasta premisa se aseamana poate cu o argumentatie religioasa, cu o doctrina ridicola, dar incercati sa va intrebati daca nu cumva aveti aceasta impresie tocmai in virtutea informatiilor care vi se „injecteaza” pe toate mediile de comunicare. Omul nu este un produs unilateral, asa cum incearca sa ne convinga conducatorii nostri de talie mondiala. El este intr-adevar alcatuit din materie, este grosier, dar mai are si o dimensiune mentala, precum si una spirituala. Lumea noastra este, din acest motiv, privita de initiati, ca o etapa cosmica grosiera, ce va fi urmata de niveluri superioare ale realitatii, dominate de energii subtile, denumite de culturile diferite spirite, ingeri, zei, sfinti, etc. Nasterea ar insemna, practic, procesul prin care o fiinta de constiinta pura coboara in sferele inferioare ale Cosmosului si se acopera de energiile scazute ale mintii si ale materiei.

Toate culturile si civilizatiile credeau ca venim dintr-un nivel spiritual al realitatii, traiau in acord cu aceasta convingere si erau armonizati cu natura si viata. Mai putin noi, care ne dezicem de orice forta superioara. Noi, care ne credem fruntasi si superiori, nu doar ca civilizatie, ci la nivel individual. Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca „eu” sa fie in centrul lucrurilor si „mie” sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca „eu” nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei „Dezbina si stapaneste” la nivel planetar.

Spuneam putin mai sus ca, daca ideea spiritualitatii ti se pare a fi o doctrina, un raspuns disperat al Bisericii la avantul actual al stiintei, atunci ar trebui sa te intrebi daca nu crezi asta tocmai in urma faptului ca esti controlat. Ei bine, sa venim in sprijinirea unei asemenea declaratii si cu un exemplu. Este vorba despre cazul sotilor Pierre si Marie Curie. Cei doi cercetatori francezi din secolele XIX – XX sunt recunoscuti oficial pentru performantele din domeniul radioactivitatii, care le-au si onorat activitatea prin obtinerea unui premiu Nobel pentru Fizica in anul 1903. Niciun manual insa si in general nicio carte nu vor mentiona implicarea lor activa si meritorie in experimentele parapsihologice. Pret de mai multi ani, cei doi cercetatori au derulat o serie de teste cu nuanta supranaturala in laboratoare si institutii, inregistrand rezultate notabile si succese nebanuite, materializate prin comunicarea cu spiritele, extracorporalizari, materializari, clarviziune si alte astfel de fenomene catalogate astazi drept „bazaconii”.
Aceasta activitate intensa si mascata este atestata de o documentatie vasta aflata in arhivele institutiilor care le-au gazduit initiativele lui Pierre si Marie. Si in acest caz, exemplele unor performante si descoperiri halucinante pe taram spiritual sunt in numar suficient de mare, incat sa ateste existenta incontestabila a unei asemenea dimensiuni umane. De ce ocultizarea lor? Pentru a masca latura spirituala a umanitatii si pentru a canaliza civilizatia spre materialism si consumerism. Suntem vaduviti prin aceasta privare de cunoastere, de aspecte importante ale existentei si ale fiintei umane, capitale in intelegerea completa a ceea ce suntem si a ceea ce avem de fapt de facut aici. Daca nu stim nimic despre aceste lucruri, care, iata, exista ca parte a realitatii, este firesc sa ne refugiem in productie si consum, in efemer, in placeri marunte si in bucurii intr-adevar animalice. Iar acest lucru nu este intamplator.
Mai gandeste-te un pic

Toata aceasta mistificare se intampla pentru ca stiinta are in miezul sau un grup extrem de influent care musamalizeaza voit descoperirile cele mai importante. Motivele unui asemenea grup influent nu pot fi decat presupuse, dar probabil ca banuielile celor care le emit nu se indeparteaza prea mult de adevar. Astfel, Michael Cremo suspecteaza ca doua mari directii motiveaza elitele sa filtreze cunoasterea. Una ar fi insasi natura umana, negarea, respingerea teoriilor care le contrazic pe ale lor, deoarece sunt oameni indragostiti de ei insisi si de adevarurile lor, nefiind dispusi sa accepte alternative. Apoi, probabil ca este vorba de ratiuni ceva mai adanci, legate de putere si control. In sistemul educational, evolutionistii au detinut o pozitie suficient de inalta pentru a dicta raspunsuri la intrebarile fundamentale: „cine suntem? de unde venim? incotro mergem?” Aceste raspunsuri, dupa cum bine se stie, sunt pur materialiste, exclud cu desavarsire orice implicare divina in crearea omulu. De aceea, nici nu este surprinzator sau intamplator ca omenirea a luat-o pe o panta adanc materialista si exclusiv fizica. Manipulatorii din umbra au insuflat maselor valori eronate, ideea ca scopul fundamental al omului este acela de a produce si de a consuma. Mereu mai mult. Acest lucru, in cazul in care mai sunt dintre aceia care nu isi dau seama, naste bogatii uriase. O parte dintre ele intra in buzunarele cercetatorilor, care nu doar fac parte din mecanismul manipularii, dar stau si la temelia conceptelor produselor comercializate (armament, tehnologie, lux etc). O alta mare parte din fonduri intra in buzunarele industriasilor care le produc si, nu in ultimul rand, in buzunarele adanci ale guvernelor care percep taxe si impozite, in unele locuri, uriase, pe marginea comertului masiv. Aceasta nu inseamna altceva decat faptul ca forte foarte mari sunt cointeresate ca lucrurile sa ramana in lume in forma in care sunt astazi. Ele nu vor sa vada intrerupt acest proces si atunci nu este de mirare faptul ca devine tot mai energic.

Orice scadere a activitatii economice creaza unde de soc. Elitele au inteles asta. Din acest motiv, se intretine furibund procesul de productie-consum. Oamenii nu trebuie sa se gandeasca la existenta, nu trebuie sa-si puna probleme inalte, adanci, trebuie mentinuti si concentrati in uriasa masinarie economica. Exemplul clar a venit in urma atentatului terrorist din 11 septembrie 2001, in urma caruia mii de oameni pur si simplu au incetat sa mai cumpere, sa mai consume. Au ales sa stea mai mult cu familiile si cu prietenii lor si sa se intrebe ce este viata si incotro se misca, ce se intampla cu lumea. Reverberatiile unui asemenea fenomen sunt mari si durabile. Liniile aeriene, spre exemplu, nu si-au revenit inca total in acesti 7 ani de la eveniment. Stapanii unui imperiu financiar nu isi permit asemenea pierderi. Ei trebuie sa aiba mereu mai mult, nici macar mentinerea nu este o optiune. Sunt, deci, interese mari care ne vor focusati trup si suflet pe procesul material de productie si consum, iar elementul cheie sunt oamenii de stiinta si dascalii, cei care ne invata despre lume si viata. Ei insista ca suntem fiinte materiale si mai ales ca acesta este un lucru bun. Dar daca am primi si un alt raspuns la intrebari precum „Cine sunt? De unde vin? Unde ma duc? Ce vreau?” ? Ce ar fi daca s-ar preda in scoli faptul ca facem parte dintr-o constiinta superioara si pura si ar trebui sa ne canalizam mai mult pe cultivarea constiintei si a spiritului, pentru ca ele sunt eternitatea? „EI” nu vor insa acest lucru, pentru ca ar insemna ca oamenii sa fie mai putin controlati, ceea ce ar insemna mai putini bani si o putere scazuta. De aceea s-a impamantenit si ideea de proprietate. Intr-o societate complet mercantila, toata lumea are proprietati. Liderii, corifei ai omenirii, detin aceste proprietati prin diferite sisteme sociale, bancare sau politice. Ori, cine controleaza proprietatea controleaza si proprietarul.
Sustinatorii sistemului axiologic bazat pe productie si consum, pe ahtiere de acumulare si materialism, s-au infiltrat insidios in pozitiile influente si puternice ale societatilor umane, de unde pot dicta celor de sub ei realitatea. Ei au creat sistemele de comoditate, care stimuleaza latura hedonista umana, capturand individul in placeri si indepartandu-l de realitate. Mijloacele de distragere sunt astazi extrem de numeroase si de eficiente, imbracand tot soiul de forme. De ce nu s-ar abate chiar razboiul asupra unei comunitati preocupate de spirit si Divinitate, daca numai asa ea poate fi convertita sau chiar eliminata? Conducatorii lumii nasc si finanteaza razboaie, inventeaza sisteme monetare si diverse constrangeri, aplicand, sub aparenta unei libertati totale si a unei civilizari apoteotice, o lege martiala deghizata, mai rea decat tot ce a existat pana in prezent. De ce este mai rea? Pentru ca biciul in spate si siluirea nu iti pot fura sufletul, nu iti pot starpi credinta si stinge lumina din priviri. Conducatorii de astazi nu se multumesc sa conduca oameni, mase, nu se multumesc sa aiba mancaruri fine si vile luxoase, ei vor sa ne biciuiasca sufletele. Care este motivul final? Sigur ca, in aparenta, tinand in jug o omenire care se naste, traieste si moare pentru ei, isi asigura o viata nu de regi, dar chiar de Dumnezei aici pe Pamant. Dar asta sa fie totul?
Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar miscare browniana, curs evolutiv firesc, natura umana exacerbata? Crezi ca poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup? Poate iti va raspunde fotomodelul de langa tine sau vila cu trei etaje. Ori, cine stie, poate iti va sufla cate ceva despre viata plasticul din cardurile pe care le ai in portofel. Toate tac? Atunci unde e raspunsul? Intr-un Happy Meal cu siguranta nu.

SECRETELE COPIATOARELOR


Majoritatea fotocopiatoarelor produse dupa 2002 contin un HDD intern care stocheaza toate informatiile scanate, trimise prin email sau copiate.

O bresa in securitatea informatiilor din marile si micile companii a fost descoperita in ultra-uzatele fotocopiatoare. Daca nu stiati, acestea contin un HDD care stocheaza toate informatiile scanate, trimise pe email sau copiate.

Asa ca daca ati aruncat cumva la gunoi sau ati vandut un fotocopiator vechi, mai mult ca sigur ca cel la care a ajuns a primit bonus toate informatiile care au trecut prin el.

Conform unui studiu recent, 60% din americani nu stiu de existenta unui HDD in interiorul fotocopiatorelor.

Din aceasta cauza, suntem de parere ca toata populatia trebuie alertata de acest lucru si trebuie luata in serios aceasta situatie pentru ca informatiile aflate pe un fotocopiator pot afecta viata personala a indivizilor si a integritatii companiilor.-http://cache.apropo.ro/4be02f266b1e4/videoplayer.swf?key=e941558a10b138e640585991ec1e16c5&autostart=false
Incercati sa va imaginati cate informatii personale ar putea exista intr-un fotocopiator al Ministerului de Justitie sau al Finantelor Publice si cat rau s-ar putea face cu ele, in mainile cui nu trebuie.

profetii


Evanghelistul american Harold Camping a starnit oarecare zarva in SUA cu previziunea lui ca sfarsitul lumii va fi la 21 mai 2011, desi nici precedenta lui profetie, ca lumea se sfarseste sigur in 1994, nu s-a adeverit.

Camping nu e insa primul escroc sau primul credul in propriile lui viziuni apocaliptice. Revista Time a intocmit un top al celor mai faimoase povesti despre sfarsitul lumii, care i-au speriat pe cei mai slabi de inger, facandu-i sa creada ca zilele lumii noastre asa cum o stim sunt numarate. Unele au conotatie religioasa, vorbind de a doua venire a lui Isus, altele sunt de esenta laica, prevestind fie o apocalipsa tehnologica, fie una nucleara.
Evident, din top nu lipseste aventura sangeroasa a lui David Koresh, ratacitul din Texas care si-a proclamat originea divina in 1993, dar nici panica milenarista din 1999 legata de apocalipsa tehnologica – Y2K.

Faptul ca fricile de sfarsitul lumii se repeta, oricat de trase de par ar fi, iar credulii le cad inca prada inseamna ca trebuie sa ne asteptam si la alte povesti comice cu falsi profeti. Rezervorul de imaginatie al oamenilor e nesecat, ca si posibilitatile celor de la Hollywood de a face filme cu astfel de profetii, inainte si dupa momentul lor de glorie.

Profeţii despre modul în care va lua sfîrşit umanitatea au existat dintotdeauna. Fie doar şi numai pentru frumuseţea lor poetică, Naţional vă prezintă în continuare topul celor mai celebre scenarii catastrofice.
Nostradamus – o „ameninţare de la Răsărit“ va cauza apocalipsa, iar „foc va cădea din ceruri“, ducînd la pieirea oamenilor (un asteroid sau doar bombe atomice bine plasate, se întreabă curioşii, nedorind totuşi să afle vreodată răspunsul).
Sf. Serafim de Sarov (1759-1833) – Terra va arde din temelii, imediat după ce Antihristul va veni pe Pămînt, iar Catedrala Kazan va fi înălţată în aer.
Sf. Matrona Moskovskaia (1881-1952) – a făcut previziuni foarte precise despre Marea Revoluţie din Octombrie, Al Doilea Război Mondial şi multe altele. Despre sfîrşitul lumii a spus: „N-o să fie nici un război, veţi muri fără nici un război, vor fi multe victime, o să zăceţi lipsiţi de viaţă pe pămînt… Seara veţi fi pe pămînt, iar de dimineaţă vă veţi ridica – şi totul se va prăbuşi în interiorul Pămîntului.“
Padre Pio (1887-1968) – preotul italian a prezis că la începutul secolului XXI un cutremur va distruge „unul dintre cele mai puternice oraşe ale lumii“; în ultima dintre cele „trei zile de întuneric“ însuşi Satan va apărea, aducînd durere şi spaimă, apoi Sfînta Fecioară îşi va face apariţia, marcînd începutul unei ere a luminii.
Edgar Cayce (1877-1945) – a prezis că pînă la sfîrşitul secolului XX o schimbare a polilor Pămîntului va produce un cataclism global: erupţii vulcanice la Tropice, schimbarea conturului Europei, scufundarea Japoniei şi apariţia unei falii în partea de Vest a Americii.
Vanga (1911-1996), faimoasa prezicătoare din Bulgaria, a spus în 1979 că „Totul se va topi ca gheaţa“; apocalipsa nu poate fi evitată, iar umanitatea va trece prin experienţe cumplite: boli, foamete şi sete. De asemenea, vor exista multe dezastre naturale şi multe plante şi vieţuitoare vor dispărea (usturoiul, ceapa, ardeiul iute şi albinele). Uluitor e că deja oamenii de ştiinţă sînt din ce în ce mai îngrijoraţi pentru că albinele, indispensabile supravieţuirii platelor, par să-şi fi pierdut capacitatea de a se înmulţi, din cauza insecticidelor care le distrug sistemul nervos.

Inca un sfarsit al lumii? Top profetii ale sfarsitului
21 mai 2011 – este data in care pastorul american Harold Egbert Camping a prezis ca va veni sfarsitul lumii. Asa cum ne arata istoria, nu este nici primul si nu va fi nici ultimul care sa ne povesteasca cum a venit momentul ca Pamantul sa fie distrus.

Unul dintre cei mai cunoscuti falsi profeti ai lumii se cheama William Miller. A inceput sa raspandeasca ideii de sfarsit al lumii pe la mijlocul secolului al 19-lea, spunand ca Iisus se va reintoarce pe Pamant undeva intre 21 martie 1843 si 21 martie 1844.

A tinut cuvantari in fata adunarilor publice si, folosind tehnologia de atunci, si-a promovat agresiv ideea.

100.000 de „milersiti” si-au vandut tot ce detineau si au urcat in munti pentru a astepta sfarsitul.

Cum sfarsitul n-a venit, Miller a schimbat data pe 22 octombrie.

Sfarsitul lumii este sambata, 21 mai, potrivit evanghelistului american Harold Camping. Nu este prima oara cand se aventureaza in astfel de opinii.

De fapt, in 1992, a mai publicat o carte in care spunea ca sfarsitul va veni in ’94, cand Iisus se va fi intors pe Pamant.

La momentul respectiv, era „99,99%” sigur ca nu greseste data. Dar a gresit-o, fapt ce l-a facut s-o revizuiasca, alegand 31 martie 1995.

2012

Un cult religios crede ca anul viitor, omenirea va trege printr-o transofrmare fizica si spirituala. Altii spun ca se va sfarsi lumea, deoarece Pamantul se va ciocni cu o alta planeta, numita Nibiru.

Dar cea mai raspandita idee are la baza calendarul civilizatiei maya. Oamenii de stiinta spun ca, potrivit acestui calendar, lumea a patra, cea in care traim, isi va vedea sfarsitul pe 21 decembrie 2012.

Anabaptistii din Munster

In tumultuosii ani de dupa Reforma Protestanta, au aparut numeroase secte religioase, cele mai multe dintre ele radicale, ce raspandeau iminenta sfarsitului lumii.

Anabaptistii si-au derivat numele, insemnand in latina „cel care boteaza la infinit”. Respingeau formele de organizare politica si ierarhia sociala.

In jurul anului 1530, ajutati de o revolta taraneasca, anabaptistii au preluat controlului orasului nemtesc Munster, pe care l-au transformat in Noul Ierusalim, in asteptarea lui Iisus.

Y2K

Ar fi trebuit sa fie ziua in care cei care urau tehnologia ar fi ras in fata lumii, stiind ca au avut dreptate: tehnologia a adus sfarsitul lumii.

Cu cateva luni inainte de 1 ianuarie 2000, unii analisti vorbeau despre posibilitatea care retelele de computere sa se prabuseasca, cauzand o intrerupere a activititatilor in intreaga lume.
roblema era ca multe calculatoare erau construite sa foloseasca numai ultimele doua cifre din an, ceea ce insemna ca anul 2000 ar fi fost citit ca si anul 1900, dand peste cap retelele informatice din toata lumea.

Ceea ce nu s-a intamplat, in afara unor probleme la sistemele unor centrale nucleare japoneze.

In traditia crestina, cifra 666 prevesteste raul absolut.

Pe masura ce se apropia anul 1666, europenii deveneau din ce in ce mai ingrijorati.

Mai mult, in 1665 o epidemie de ciuma a omorat o cincime din populatiei Londrei.

Pe 2 septembrie 1666, a izbucnit un incendiu la o bacanie de pe Pudding Lane. Focul s-a extins si in trei zile a ars peste 13.000 de cladiri si a distrus alte zeci de mii de case. Totusi, lumea nu s-a sfarsit atunci.

DIOXINE

Termenul de “dioxine” se refera la un grup de cateva sute de substante cu structura chimica si proprietati biologice asemanatoare. Toate aceste substante au potential toxic si cancerigen. Cea mai toxica si cea mai studiata este 2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD). O singura substanta din grup poate fi sintetizata artificial, difenil policlorinat (PCBs). Din cauza riscului toxic si cancerigen mare pe care-l presupune manipularea sa, in prezent aceasta substanta nu mai este produsa industrial.Majoritatea dioxinelor sunt obtinute prin procese naturale, in cele mai multe cazuri aparand ca o consecinta a activitatilor umane obisnuite. Aceste substante rezulta din procese de combustie, cum ar fi arderea deseurilor menajere sau a combustibililor (lemn, carbune, petrol), ca si din incendierea naturala a padurilor. Fumul de tigara contine si el dioxine. Toxicul poate rezulta si din procesul de innalbire prin clorinare a hartiei simple sau a celei de ziar, ca si din alte procese industriale.Cercetarile realizate pana acum arata ca dioxina provenita din surse antropologice o depaseste mult cantitativ pe cea din surse naturale.

Rezultatele diverselor studii au evidentiat efectele adverse ale dozelor mari de dioxina asupra sanatatii omului. Toate fiintele de pe planeta, inclusiv omul, sunt expuse la dioxina, deoarece aceasta, prin activitatile specific umane, este larg raspandita in mediul inconjurator. De aceea efectele nocive asupra organismului depind de mai multi factori, printre care nivelul expunerii, adica doza de toxic, durata si frecventa contactelor organismului cu substanta. Efectul caracteristic este cloracneea. In afara acesteia, dioxinele mai pot produce asupra pielii rush (inrosirea pielii pe zone limitate), decolorare zonala si cresterea excesiva a parului in special pe fata si in partea superioara a corpului.Un alt organ afectat de aceste substante este ficatul, dar intensitatea reactiilor la acest nivel este moderata.Principalul pericol al expunerii la acest toxic il reprezinta riscul cancerigen la adulti.Studiile au aratat ca expunerea la doze mari de dioxina sau la doze mici, dar pe perioade indelungate creste considerabil riscul de cancer. De asemenea, cercetarile efectuate pe animale de laborator au evidentiat efecte nedorite pe crestere si dezvoltare.

Autorităţile sanitare din Ungaria au lansat la sfârşitul săptămânii o alertă alimentară de proporţii. Acestea au atras atenţia importatorilor, producătorilor şi consumatorilor că alimentele şi nutreţurile care conţin gumă-guar, cunoscută şi sub denumirea de aditivul E-412, ar putea conţine dioxină, un produs cancerigen, foarte periculos pentru sănătatea omului. (Inclusiv preşedintele ucrainean, Viktor Iuşcenko, a fost otrăvit cu dioxină, care a ajuns în organismul lui tot prin consumarea unui produs alimentar). E-412 se foloseşte în numeroase alimente, de exemplu, în lactate, iaurt, chefir, smântână, pentru îngroşarea compoziţiei, la îngheţate, în panificaţie, în industria cărnii, la sosuri şi dressing-uri pentru salate etc.
Atenţionarea cetăţenilor din Ungaria a avut loc după ce s-a aflat că o firmă elveţiană care importa din India gumă-guar a descoperit într-un transport că produsul respectiv conţinea dioxină. Firma elveţiană şi-a retras de pe piaţă produsul, dar s-a constatat că în Uniunea Europeană au mai ajuns 19 transporturi din alte surse, printre destinatari figurând în afara Ungariei, Austria, Cehia, Franţa, Polonia şi Finlanda. Într-un transport care a ajuns în UE s-a găsit produsul toxic, acesta fiind descoperit la o brutărie. Încă din 24 iulie, autorităţile elveţiene au semnalat RASFF (serviciul de alertă timpurie a securităţii alimentare a UE) că guma-guar expediată de India Glycols Ltd conţine un procent ridicat de dioxină şi pentaclorofenol.

Miklos Suth, responsabilul cu securitatea alimentară din Ungaria, a declarat cotidianului „Nepszabadsag” că acest aditiv s-ar putea găsi la cel puţin 200.000 de firme şi analiza lor va dura săptămâni. De aceea, se cere firmelor să-şi declare produsele, iar consumatorilor – să nu mai achiziţioneze produse care au în compoziţie E-412. În Germania şi Franţa au fost de-acum retrase din comerţ iaurturile şi brânzeturile.

Firesc, şi produsele româneşti conţin aditivul E-412. În aceste condiţii, autorităţile competente ar trebui să se intereseze dacă ţara noastră se află printre cele 19 ţări în care s-au primit transporturi de gumă-guan şi să facă publică situaţia. Oricum, nu este pentru prima dată când se descoperă că diferite produse alimentare conţin substanţe periculoase pentru sănătatea celui care le consumă. Recent, două scandaluri au zguduit SUA, cel legat de pasta de dinţi care conţinea un ingredient nociv importat din China (antigel) şi cel al mâncării pentru câini în care s-a amestecat melamină. Cu câţiva ani în urmă, într-o serie de ţări europene – Franţa, Elveţia, Belgia – s-a descoperit că în Coca-Cola există un produs nociv, firma fiind atunci obligată să retragă milioane de sticle cu această băutură.

Care sunt „E”-urile periculoase…? Efectul nociv al unor aditivi alimentari este incert in unele situatii si sigur dovedit pentru alte substante, asa cum este mentionat mai jos: Aditivi alimentari suspecti (potential periculosi): E-125, E-141, E-150, E-153, E-171, E-172, E-173; E-240, E-241; E-477. Periculosi: E-102, E-110, E-120, E-124.

Cum influenteaza starea de sanatate…? Actiunea nociva a „E”-urilor depinde de cantitatea si durata consumarii lor impreuna cu alimentele sau bauturile in care sunt introduse. Aditivii alimentari periculosi sau potential periculosi provoaca leziuni la nivelul diferitelor organe, aparate sau sisteme: Daunatori pentru tractul gastro-intestinal: E-220, E-221, E-222, E-223, E-224;

Daunatori pentru procesele de digestie: E-338, E-339, E-340, E-341, E-407, E-450, E-461, E-463, E-465, E-466; Daunatori pentru piele: E-230, E-231, E-232, E-233; Inactiveaza vitamina B12: E-200; Daunatori pentru aparatul cardio-vascular: E-250, E-251, E-252 ( se gaseste mai ales in carnati); Modifica colesterolul: E-320, E-321; Daunatori pentru sistemul nervos periferic: E-311, E-312; Provoaca afte bucale: E-330.

Exista aditivi care duc la aparitia cancerului…? Unele „E”-uri au fost incriminate de-a lungul timpului ca avand intr-un fel sau altul o contributie semnificativa la aparitia cancerului cu diverse localizari, in primul rand la nivelul tractului digestiv, ficatului, cailor biliare sau pancreasului: E-110, E-123, E-131, E-142; E-210, E-211, E-213, E-214, E-215, E-216, E-217, E-239; E-330. Foarte periculosi, datorita efectului oncogen (cancerigen) dovedit sunt aditivii alimentari: E-330 care se gaseste in Schweppes, mustar (sub forma de arome), ciuperci conservate; E-123 (interzis in SUA pentru adaugarea in alimente): care se gaseste in ursuleti de guma, Smarties, Mamba, Haribo, batoane de peste, budinca de vanilie, sosuri gata preparate.

ENIGME

Exista numeroase exemple de cunostinte fascinante ale invatatilor din timpurile stravechi, in diferite domenii, care inca ii uimesc pe cercetatorii de astazi. Una dintre cele mai fascinante enigme cu care se confrunta oamenii de stiinta de astazi este constructia piramidelor egiptene. Fiecare bloc al faimoasei piramide a lui Keops cantareste intre 15 si 100 de tone. Plafonul mormantului faraonului este facut dintr-un strat monolit de granit rosu, in greutate de 70 de tone. Fiecare asemenea bloc este imbinat unul cu altul cu o mare precizie. Nivelul preciziei egiptenilor in manevrarea blocurilor de piatra de o asemenea greutate depaseste de zece ori pe cea a constructorilor moderni care lucreaza cu blocuri de 300 de ori mai usoare.
Istoricii francezi afirma ca transportarea unui pietre tombale de la un sanctuar din Luxor la Paris a durat circa doua luni. Pentru acest transport, care a avut loc in 1835, a fost nevoie de un mare numar de oameni, piatra fiind totusi mult mai usoara decat blocurile masive din care este ridicata piramida lui Keops.

Asa cum aceasta piatra tombala pare mica in comparatie cu monolitii din care sunt facute piramidele, tot asa acesti monoliti par de dimensiuni mici in comparatie cu blocurile de piatra din Machu Pichu si Saksahu-Amane din Peru. Fiecare dintre aceste blocuri-gigant este lung de sase metri si lat de trei. Toate sunt asezate perfect unul langa celalalt si unul peste altul. Precizia este atat de uluitoare, incat potrivit omului de stiinta american Siegfried Hunter, este greu de crezut ca toate acestea au fost create de oameni cu mii de ani in urma. Blocurile de piatra din Peru nu mai par uriase daca sunt comparate cu monolitii folositi in constructia unui templu din Baalbek, pe teritoriul Libanului modern. Unele blocuri monolite din fundatia templului cantaresc pana la 750 de tone. Modul in care acesti oameni au reusit sa aduca blocurile masive de piatra de la cariere si apoi sa le imbine atat de perfect unul cu altul ramane un mister. Nimeni nu poate da o explicatie logica acestui fenomen.
Cu ceva vreme in urma, omul de stiinta sovietic M.M. Agrest a lansat o ipoteza in ce priveste constructia faimosului templu din Baalbek. El a afirmat ca sanctuarul a fost construit de extraterestri. Interiorul spatios al templului le-a servit drept pista de lansare. Potrivit lui, o serie de fragmente din Biblie, precum si extrase dintr-un manuscris descoperit in 1947 pe tarmul vestic al Marii Rosii vin in sustinerea ipotezelor sale. In plus, teoria lui Agrest se coreleaza cu alta descoperire facuta de A.P. Kazantev in Peru. Acesta a descoperit intr-o grota picturi care infatiseaza cu expresivitate masini misterioase sau nave spatiale. Este posibil ca intre toate aceste constructii gigant din Egipt, Liban si din alte parti ale lumii sa existe o legatura. Au fost gasite constructii-gigant in diferite parti ale lumii. Stonehenge, in Anglia, cu o vechime de aproape 4000 de ani. Potrivit ultimelor analize, acest monument megalitic, format din cateva sute de blocuri de piatra de diferite dimensiuni, reprezinta un observator astrologic unic. Blocurile de piatra cantaresc aproape 30 de tone si a fost nevoie ca unele dintre ele sa fie transportate de la o distanta de 400 de kilometri. Dupa aceea, fiecare bloc trebuia ridicat intr-un anumit loc. Se stie ce fel de oameni traiau pe meleagurile acelea in trecut si se stie la fel de bine ca niciunul dintre ei nu ar fi fost capabil sa construiasca ceva de o asemenea complexitate. In plus, nivelul lor general de dezvoltare nu era avansat; ei nu aveau nevoie de un observator. Atunci de ce l-au construit? Pentru ce? Folosind ce fel de tehnologie?
Iata un alt mister care continua sa uimeasca lumea. In 1772, marinarul olandez Jacob Roggewen a descoperit o insulita in partea rasariteana a Oceanului Pacific pe care ulterior a numit-o Insula Pastelui. In trecutul indepartat, populatia insulei nu putea sa fi depasit 2.000-3.000 de oameni. Insula Pastelui are un sol foarte arid si, in urma mai multor studii, se pare ca aici nu a crescut niciodata nici macar un singur copac. De aceea ramane un mister felul in care acesti insulari au transportat masivele blocuri de piatra pentru faimoasele monumente cunoscute sub denumirea de “moai”. Cand au sosit primii misionari in insula, au gasit langa mai multe statui numeroase tablite cu hieroglife. Dupa cum se spune, unele au fost distruse, altele au fost trimise la Vatican, unde pot fi gasite si astazi. Etnologii au putut sa descifreze cateva. Legendele vorbesc despre o rasa alba care a coborat din cer. Totusi nu este clar inca daca aceste legende au ceva in comun cu statuile.
Cartile indiene sacre “Ramayana” si “Mahabharata” vorbesc, de exemplu, de creaturi extraterestre – “fii ai Lunii si ai Soarelui” – care au coborat pe Pamant. Aceste carti mentioneaza si batalii duse cu ceea ce pare sa fi fost energie atomica. Ambele carti au o vechime de peste 2000 de ani. Ele descriu obiecte zburatoare de forma ovala care foloseau drept combustibil mercurul. Interesant este faptul ca ideea unor masini zburatoare alimentate cu mercur a fost discutata la un Congres International care a avut loc la Paris in 1959. Cartile ofera relatari detaliate si despre exploziile unor bombe care “au distrus orase intregi si au degajat o lumina a carei putere echivala cu cea a 100.000 de sori”.
Iata o alta enigma. La sfarsitul anilor ‘50 ai secolului trecut, oameni de stiinta sovietici, americani si indieni au ajuns la concluzia ca, acum aproximativ 10000 de ani, stramosii eschimosilor de astazi locuiau pe teritoriul actual al Asiei Centrale, Mongoliei si Ceylonului. Ei nu au migrat spre taramul zapezilor decat mult mai tarziu. Se pare, de asemenea, ca aceasta migratie a fost destul de brusca. De ce? Ce i-a determinat pe acesti oameni sa-si paraseasca dintr-odata asezarile si sa porneasca spre “capatul lumii”? Folclorul eschimosilor este bogat in legende, unele vorbind despre pasari de fier care i-au transportat pe stramosii lor spre Nord.
Toate aceste enigme nu reprezinta decat o mica parte din misterele de care oamenii de stiinta continua sa se ocupe asiduu.
https://developarea.wordpress.com/wp-admin/post-new.php#requestfeedback

Rapa Nui

Misterul din Rapa Nui constă în sinuciderea în masă a locuitorilor săi. De ce au tăiat copacii de pe insulă pentru a-i înlocui cu statui gigantice, deşi ştiau că asta ar fi sfârşitul existenţei lor? Erau atât de orbi încât au desconsiderat punctul sensibil al insulei, transformat într-un punct de reper pentru navigatorii de pe restul planetei?

Insula Paştelui sau Rapa Nui aparţine de Chile din 1888, deşi este la 3.700 km de coastă, fiind izolată practic în mijlocul Oceanului Pacific (la vest se află Tahiti, la 4.000km). Această aşezare este şi mai misterioasă prin semnificaţia celui de-al doilea nume în polineziană, Te-Pito-Te-Henua, care înseamnă “buricul pământului”. A treia denumire este Marakiterani : “ochii care privesc spre cer”, probabil cu referire la enigmaticele statui.

Are formă triunghiulară şi numără trei vulcani deja stinşi. Suprafaţa sa ocupă doar 117km pătraţi, a cincea parte dintr-o insulă ca Ibiza.

Primii europeni care au ajuns aici în 1722 s-au întâlnit cu mii de polinezieni care populau insula, insă, ăn doar două secole, sclavia şi boala au redus populaţia nativă la mai puţin de 200 de indivizi. În prezent are sub 3.000 de locuitori, produsul amestecului dintre băştinaşi şi chilieni de origine spaniolă.
Numele de Insula Paştelui se datorează descoperitorului său, olandezul Jacob Roggeveen, care a ajuns pe coastele insulei în 5 aprilie, în Duminica Paştelui.

De când a fost descoperită, Rapa Nui a stimulat imaginaţia a milioane de persoane, graţie impresionantelor sculpturi megalitice, sfincşi unici care ne trimit la o civilizaţie despre care nu ştim aproape nimic.
Giganţii moai

În ciuda numeroaselor întrebări izvorâte din dorinţa de a clarifica existenţa sculptorilor moai – nume pe care l-au primit statuile în limba băştinaşă – , antropologii afirmă că primele popoare din Rapa Nui erau originare din Polonezia, şi nu din America de Sud, cum s-a presupus atâta timp.

Ultimele ipoteze susţin că polinezienii care încă trăiesc pe insulă au ajuns aici cu bărcile canoe, venind din insula Marquesa, prin secolul al IV-lea î.C., şi au pus stăpânire pe teritoriul după ce i-au exterminat pe primii locuitori. După specialişti, aceste popoare venite a doua oară au fost cele care au sculptat cei 1.600 moai care au ajuns să stăjuiască insula, dintre care doar jumătate se mai conservă.

În unele puncte ale insulei, aceste impunătoare statui – înălţimea lor oscilează între 3 şi 12 metri – se grupează pe platforme enorme de piatră – sau ahu – , utilizate ca sanctuare, în mod normal orientate către mare. Cel mai celebru ahu, numit Tongariki, numără cinci statuete. Dar asta nu e singura surpriză din Rapa Nui, căci în unele peşteri s-au găsit tăbliţe şi gravuri care ar putea fi singurele mărturii scrise ale limbii vorbite în Polinezia : un limbaj ideologic numit rongo-rongo.

Sfincşii Pacificului

Câteva dintre marile forme umanoide de piatră – de până la 20 t – sunt acoperite de o ciudată pălărie cilindrică şi privirea lor e aţintită spre soare, ca şi cum ar aştepta cu multă răbdare venirea a ceva sau a cuiva.
Pe insulă sunt diferite grupuri de statui. Aceasta e ultima numărătoare, deşi este posibil să existe mult mai multe în peşteri sau alte locuri încă nedescoperite :

* 276 moai verticali păzind laturile vulcanului
* Peste 300 sunt culcate de-a lungul platformelor abrupte, în zonele unde sunt cariere de piatră
* Un număr mai mic, localizat pe drumurile vechi ale satelor
* 80 statui sunt neterminate

S-a speculat mult asupra misterioasei expresii a acestor idoli de piatră, care par într-o aşteptare eternă. Întrunul dintre miturile aborigene se spune că statuile moai au ajuns din cer transportate de nave, în timp ce unii autori au asociat numărul mare de statui neterminate şi abandonate cu prăbuşirea Atlantidei, iar Rapa Nui ar fi ultima porţiune a acestui continent.

Mahabharata

In Mahabharata, grandiosul poem epic al Indiei vechi, la tot pasul, intr-un mod convingator si pitoresc in acelasi timp, sint descrise episoade ale unui razboi nuclear. O analiza comparativa a miturilor le-a permis cercetatorilor sa presupuna ca Mahabharata vorbeste despre niste timpuri care au existat cu zeci si sute de mii de ani inaintea noastra, despre civilizatia asurilor care, asemenea atlantilor, lemurienilor si hiperboreenilor, a existat inainte de civilizatia contemporana.

Orasul indian si marturiile despre o civilizatie dezvoltata

Sapaturile arheologice au confirmat in intregime evenimentele istorice din trecutul de neuitat, descrise in eposul indian. Inca din secolul al XIX-lea, pe valea Indusului a fost descoperit orasul disparut Mohendjo-Daro. Sistemul dezvoltat de canalizare, planurile complicate ale orasului si multe alte fapte sint o dovada a faptului ca in acele timpuri (cu aproximativ 10.000-12.000 de ani inainte de era noastra), cind, dupa parerea stiintei oficiale, omul abia-abia devenea om, exista deja o civilizatie foarte dezvoltata, care stapinea cunostinte inaccesibile noua chiar si astazi.

Exista insa un detaliu interesant: nivelul de radiatii al tuturor scheletelor descoperite in oras depaseste intr-o masura destul de mare norma, iar scheletele au fost gasite in niste pozitii care vorbesc despre faptul ca moartea a survenit pe neasteptate. Peretii din piatra sau din pamint ai caselor si obiectele din ceramica s-au topit pur si simplu, devenind asemanatoare sticlei. Unica explicatie care poate fi data acestui fapt este urmatoarea: actiunea unei temperaturi ridicate, care a aparut ca urmare a unei explozii nucleare.

Asemenea descoperiri (ruine ale unor orase preistorice cu urme clare ale actiunii unei temperaturi ridicate) sint de ordinul zecilor si nu numai in India, ci si in Scotia, Turcia si alte tari. Dovezi indirecte ale actiunii radiatiilor asupra oamenilor in trecutul indepartat sint si mai multe.

Ciclopii – mutatii genetice provocate de radiatii

Dupa cum se stie, actiunea radiatiilor conduce la diferite forme de mutatii. Una dintre acestea este ciclopismul, prezenta la o fiinta vie a unui singur ochi. Este greu de gasit un mit in care sa nu fie amintiti ciclopii (cu unul dintre acestia, Polifem, a trebuit sa se lupte la un moment dat in calatoriile sale Odiseu) sau fiinte asemanatoare cu un singur ochi. O alta forma de mutatii genetice sint embrionii multipli, duplicarea numarului de cromozomi, ceea ce duce la aparitia gigantismului si a unor organe si membre de prisos. Chiar si in zilele noastre, arheologii mai gasesc in mormintele vechi schelete gigantice cu doua rinduri de dinti. In mituri, povestiri si legende, uriasii cu mai multe miini sint niste eroi permanenti.

Inca o dovada a radiatiei este atavismul si tot felul de anomalii provocate de schimbarea numarului de cromozomi. Oare nu prin aceasta se explica legendele despre fauni, rusalce, mume ale padurii si alte fiinte asemenea acestora? Mama nefericita a unui asemenea copil putea fie sa il paraseasca in voia sortii, fie sa il pastreze si sa il creasca departe de ochii lumii. Intilnirile intimplatoare ale taranilor nestiutori cu asemenea jertfe ale unui conflict nuclear preistoric au dat nastere numeroaselor legende despre diavoli si fiinte asemanatoare, care nu se disting deloc prin frumusete.

Dar cea mai convingatoare dovada a unui razboi nuclear se poate gasi pe suprafata planetei noastre. Exista mai mult de 100 de gropi cu diametrul de 2-3 kilometri si doua gigantice – una cu diametrul de 40 de kilometri in America de Sud si una de 120 de kilometri in Africa de Sud. Afirmatiile reprezentantilor stiintei oficiale ca acestea dateaza din perioada paleozoica (350 de milioane de ani in urma) sint destul de nejustificate.

La fiecare 100 de ani, suprafata pamintului datorita activitatii animalelor, plantelor si aluviunilor creste cu un metru. De aceea, dupa un milion de ani, dintr-o groapa cu adincimea de 10 kilometri nu a mai ramas nici o urma. Aceste socoteli ne permit sa determinam care este virsta lor (25.000-30.000 de ani inaintea erei noastre) si, in acelasi timp, sa analizam puterea loviturii nucleare: potrivit socotelilor unor cercetatori, aceasta consta din 5.000 de megatone in echivalent trotil.

Iarna de 20 de ani si viata in galerii subterane

Acum, cind catastrofa nucleara din trecut nu mai trezeste nici o urma de indoiala, putem incerca pe baza operelor epice vechi sa refacem continuitatea evenimentelor. Seria exploziilor nucleare a provocat un sir si mai ingrozitor de incendii, care au distrus tot ceea ce era viu (potrivit datelor cercetatorilor, in timpul incendiilor, cauza carora sint expoziile nucleare, energia emanata este de 28 de ori mai mare decit in cazul unei explozii obisnuite).

Dupa incendiu a inceput o ploaie radioactiva care i-a otravit pe cei care nu murisera in foc sau din cauza fumului. Ca final apoteotic al acestui fenomen, valul puternic de radiatii a distrus stratul de ozon, ceea ce a cauzat o scadere catastrofala a presiunii atmosferice si iradierea suprafetei planetei cu raze ultraviolete.

Procesele de putrezire a corpurilor care au inceput dupa aceea au otravit aerul si apa, iar praful si funinginea au acoperit soarele, provocind o iarna nucleara, care a durat 20 de ani. Excesul de bioxid de carbon care a fost eliminat in timpul incendiilor a creat dupa aceea efectul de sera si a condus la cresterea activitatii tectonice: pe parcursul a citeva sute (dupa alte izvoare chiar mii) de ani, ploile torentiale si potopurile au alternat cu ierni grele. Iata de unde au aparut numeroasele legende despre potopuri.

Iar oamenii? Ce au facut stramosii nostri indepartati in aceste vremuri? Nivelul foarte ridicat de civilizatie si detinerea citorva tehnologii, inaccesibile noua chiar si in prezent, le-au permis sa isi construiasca foarte repede niste galerii-adaposturi subterane, unde putea fi mentinuta o presiune, o temperatura si un nivel de umiditate constante. Aceste tehnologii, cu ajutorul carora au fost create labirinturile pesterilor locuite, sint descrise detaliat in Mahabharata si amintesc de departe laserul contemporan. Practic, toate sistemele de pesteri (de exemplu, pestera Kungurskaia din regiunea Permsk, pesterele Tian-Shania, Sahara, Gobi, tunelul care uneste Marocul si Spania), care se gasesc la adincime de multi kilometri, sint resturi ale oraselor subterane titanice, construite de asuri. Speleologia oficiala considera in mod gresit ca acestea au origine naturala.

Gnomii – urmasii civilizatiei foarte dezvoltate de pe Pamint

Traind citeva generatii in subteran, oamenii si-au pierdut treptat vederea. In legendele rusesti, tatal voinicului Sviatogor era orb si de aceea traia sub pamint. Numeroase mituri scandinave si din vestul Europei pastreaza de asemenea marturii despre popoare intregi (trollii si gnomii de munte), care traiau in intunericul pesterilor. Trebuie sa amintim ca, potrivit legendelor, gnomii sint niste fiinte mici de inaltime, care adesea isi manifesta ura fata de oameni, care au niste cunostinte neobisnuite in meseriile tainice si care construiesc din cind in cind obiecte uimitoare pentru oameni.

Toate acestea coincid cu ipotezele istoricilor despre asuri. Inaltimea mica se explica prin mutatiile radioactive si alimentatia saracacioasa, tehnologiile ridicate ei le-au pastrat din timpurile de inflorire si de stapinire a civilizatiei lor. Dupa razboiul nuclear, arborele evolutiei omului s-a impartit in citeva ramuri: uneia dintre ele ii apartin gnomii mitici, alteia – gigantii si titanii din miturile grecesti si scandinave, eroii bilinelor rusesti (Gorinia, Dubinia, Usinia, Sviatogor), iar in cea de-a treia categorie este inclus tipul contemporan al omului. Este interesant insa ca la fiecare popor exista legende despre gnomi si giganti.

Planeta Venus – locul de unde au pornit atacatorii

Pina aici nu am vorbit deloc despre cine a fost cea de-a doua parte combatanta, din vina cui a avut loc in istoria noastra aceasta catastrofa. Cercetarea mitologiei si a povestirilor, dar si unele date arheologice si astronomice le permit specialistilor contemporani sa identifice cine a fost dusmanul asurilor. Iata ce versiune propune ufologul rus Vladimir Semciuk: dusmanul necunoscut a venit, mai curind, de pe una dintre planetele sistemului nostru solar. Pentru a raspunde la intrebarea Care au fost scopurile acestui inamic? trebuie sa apelam din nou la mituri.

La toate popoarele exista legende despre un razboi intre zei si giganti sau intre zeii batrini si cei tineri, care a avut loc in trecutul indepartat. In Purane sint descrise maretele razboaie din cer, in tragediile lui Hesiod, scrise dupa subiectele unor mituri vechi grecesti, se vorbeste despre lupta zeilor cu titanii, cei care apartineau generatiei batrine a zeilor, cu cei cu 100 de miini si cu Tifon, care reprezentau niste creatii demonice ale pamintului.

Miturile sumeriene vorbesc despre doborirea zeilor batrini de catre cei tineri; motive asemanatoare se intilnesc si in legendele scandinave. Biblia vorbeste despre lupta arhanghelului Mihail si a unei ostiri ceresti cu Lucifer (Venus) si Dragon (Jupiter). Popoarele mongolice povestesc despre Tolbon (Solmon), stapinul lui Venus, care gasindu-se in cer provoaca un razboi pe Pamint.

Toate aceste mituri au o serie neschimbata de momente comune. Mai intii de toate, sint foarte multe lucruri comune in descrierea bataliilor: acestea sint intotdeauna insotite de catastrofe pustiitoare pe Pamint si de suferinte ale neamului omenesc. O alta particularitate: cei infrinti nu sint nimiciti in intregime de catre invingator, ci sint goniti sub pamint; se subliniaza insa ca si sub pamint ei pot fi periculosi pentru rasa invingatorilor. Si, in sfirsit, o a treia particularitate: izvorul raului se numeste aproape intotdeauna planeta Venus. De aici se poate ajunge la concluzia ca dusmanii asurilor au venit tocmai de pe aceasta planeta.

Cercetarile astronomice confirma pe deplin miturile: pe Venus, la fel ca si pe Marte si pe Mercur, a existat la un moment dat o biosfera favorabila vietii, in multi parametri ea chiar o depasea pe cea paminteasca. Cercetatorii explica acest lucru in felul urmator: in timpul sau, V.I. Vernadski a aratat ca continentele s-au putut forma numai datorita biosferei.

Intre ocean si continent exista intotdeauna un balans negativ, adica riurile introduc in ocean intotdeauna mai putine substante decit ies. Forta principala care participa la acest transfer nu este vintul, ci fiintele vii, mai intii de toate pasarile si pestii. Daca nu ar fi aceasta forta, potrivit consideratiilor lui Vernadski, peste 18 milioane de ani continentele nu ar mai exista pe Pamint. Continente au fost descoperite si pe Marte, pe Luna si Venus, ceea ce confirma utilitatea biosferei.

Cuceritorii erau reptile rationale

Ce i-a facut pe cei de pe Venus sa atace Pamintul? Venus se gaseste mai aproape de Soare, iar procesele de evolutie se desfasoara acolo cu mai multa intensitate. Daca amintim legea biologiei despre planul comun al constructiei vietii, putem ajunge la concluzia ca pe Marte, Pamint si Venus viata difera foarte putin. Diferente pot exista numai in ceea ce priveste treptele de evolutie. Pe Venus viata este mai dezvoltata. In zilele noastre, pe Pamint exista 19 grupe de mamifere. Plecind de la lucrarile lui Nikolai Vavilov, putem spune ca teoretic ele ar putea ajunge pina la 343, si fiecare grupa poate atinge apogeul evolutiei – sa treaca la tipul rational.

In biosfera noastra, numai o grupa de primate, careia ii apartine tipul uman, a facut acest lucru. Pe Venus insa, ca urmare a evolutiei mai intense fata de alte planete din sistemul solar, nivelul de rationalitate au putut sa il atinga nu numai mamiferele, ci si alte clase de fiinte vii. Bogatia fiintelor rationale care apartin diferitelor clase a dus la conflicte si chiar la razboaie. De aceea, tocmai suprapopularea lui Venus a devenit, cel mai probabil, cauza conflictului intre una dintre civilizatiile de acolo si asuri.

Ce reprezenta insa rasa cuceritorilor? Si aici cheia dezlegarii enigmei ne este data tot de mituri, iar arheologia ii da acestei chei statutul de fapt stiintific. In legendele tuturor popoarelor care locuiesc pe planeta noastra, unul dintre cele mai raspindite personaje este balaurul, dragonul. Practic in toate mitologiile, in cea chineza, egipteana, greaca, indiana, australiana si slava, descrierea acestui personaj coincide pina la amanunt.

Astfel, se poate spune ca cei care au cucerit Pamintul erau niste reptile rationale. Unele popoare au zeificat dragonii si chiar se inchinau lor. Legendele indiene vorbesc despre Naga – zeii-serpi, iar numele unui imparat chinez insemna dragonul din cer.

Insa pozitia cuceritorilor s-a dovedit a fi instabila, pentru ca ei se aflau in postura unor outsideri biologici. Nici unul dintre cei supusi de ei nu apartinea grupei reptilelor, de aceea prin intermediul ingineriei genetice si al experimentelor stiintifice ei s-au straduit sa gaseasca o posibilitate de a-si continua specia (in aceste scopuri si cereau fete care, potrivit legendelor, li se aduceau ca jertfa). Insa incercarile lor nu s-au bucurat de succes si dupa citva timp au pierdut stapinirea, despre ei mai raminind amintiri doar in mituri, legende si povestiri.

De ce ciocnirea intre paminteni si cei de pe Venus nu s-a mai repetat? Exista o ipoteza stiintifica, potrivit careia biosfera de pe Venus a fost distrusa de niste protuberante solare, care au ars tot oxigenul din atmosfera si au evaporat oceanele.

INTIMITATEA

Dacă toți teoriștii ar ști cât de ușor sunt interceptați (da, chiar și cu bateria scoasă), n-ar mai vorbi la telefon. Atunci, securiștii ar trebui să-i prindă altfel sau să-și caute de lucru. Sau să-i asculte doar pe oamenii obișnuiți.

Răsturnare de situație spectaculoasă în scandalul Blackberry. După ce arabii și indienii au vrut să le interzică pentru că ar fi prea sigure, germanii renunță la ele la nivel înalt pentru că le cred prea vulnerabile.

Povestea pe scurt: Emiratele Arabe Unite, apoi Arabia Saudită, apoi India au anunțat că vor suspenda serviciile de mesagerie ale telefoanelor Blackberry, pe motiv că o parte dintre mesaje sunt criptate, trimise direct prin serverele producătorului din canada, și din cauza asta statul nu le poate intercepta. Scandalul a dezvăluit că Blackberry este singurul echipament distribuit pe scară largă care le face probleme celor care vor să tragă cu urechea. Însă a ridicat și o mulțime de întrebări noi. De exemplu, de ce China și Rusia nu par să aibă o problemă cu așa o jucărie și de ce guvernul SUA sare în apărarea dreptului la discreție. Un răspuns pare să îl sugereze reacția Germaniei, care le-a interzis miniștrilor să mai folosească Blackberry din cauza riscurilor “dramatice” de a fi victimele unor atacuri cibernetice. Încă un mit spulberat din fașă.

Însă morala rămâne.
1: Aproape toate convorbirile la telefon sau în apropierea telefonului pot fi ascultate, dar cu cât soluția de securitate este mai avansată, cu atât sunt mai mici șansele ca cei care o pot intercepta să fie interesați de convorbirile tale, și 2: mesajele text le dau mai multe bătăi celor care interceptează decât cele vocale.

Cum poți fi interceptat și cum să te ferești: În primul rând, ține cont de posibila “ascultare ambientală”, adică cu microfoane direcționale sau ascunse în apropiere, caz în care nici măcar nu mai e nevoie de teleon. Dacă totuși e nevoie de telefon…

1. Metoda cea mai accesibilă “publicului larg” este interceptarea semnalului de aproape, cu echipament pe care și-l permite aproape orice agenție de detectivi sau divizie județeană de doișiunsfert. Însă se aplică doar pentru standardul GSM, care folosește o criptare ușoară. În cazul 3G sau CDMA, decodarea mesajului este aproape imposibilă. Concluzia: Dacă ai opțiunea asta, folosește telefonul exclusiv pe modul 3G.

2. Criptarea nu mai face două parale atunci când ești ascultat din centrală, operațiune care se face – de regulă – cu mandat de interceptare. Tot de regulă, beneficiarii sunt în acest caz agențiile guvernamentale. Poți ocoli această metodă de interceptare cu ajutorul mai multor soluții proprii de criptare.

a) soluția ieftină și simplă: Apeluri VoIP (prin Skype, Gizmo5 etc.) de pe un smartphone. Însă metodele de decriptare pentru rețelele standard nu par a mai fi un secret, pentru serviciile guvernamentale cel puțin.

b) soluția ieftină și complicată: Programul zfone (www.zfoneproject.com) instalat tot pe un telefon deștept și folosit exclusiv pentru apeluri VoIP. În cazul acesta, protocolul de criptare este cunoscut doar de cei doi parteneri de discuție. Singura condiție este ca ambii să aibă programul instalat.

c) soluția scumpă și simplă: Un telefon criptat (exemple: http://www.cryptophone.de, http://www.privatewave.com, http://www.caspertech.com, http://www.gold-lock.com, http://www.totallysecurecommunication.com, http://www.tl2000.pl). Și în acest caz, ambii interlocutori trebuie să aibă telefoane similare. Avantajul este că furnizorii rezolvă și alte găuri de securitate.

Ce, credeai că s-au terminat? Nici vorbă. Aproape oricare telefon, deștept sau nu, poate fi programat de la distanță (de operator sau chiar de rău-voitori) să transmită conținutul convorbirii pe un canal paralel. Criptarea nu mai contează, de vreme ce ea este valabilă pentru canalul principal. Și da, poți fi ascultat chiar și când nu vorbești la telefon.

3. În cazul smartphone-ului este cel mai ușor, dacă cel care vrea să te asculte îți instalează un program special pe telefon (să-i zicem virus) fără știrea ta. Soluția este să ții închise infraroșiile, bluetooh sau wifi.

4. Chiar dacă telefonul este mai puțin deștept, metoda rămâne disponibilă pentru experți. Protocolul numit “roving bug” presupune că un semnal de la distanță ordonă deschiderea microfonului.

5. Dacă securistul are puțin noroc și echipamentul potrivit, nu-i trebuie atâtea complicații. Unele telefoane transformă vocea și în semnale reziduale pe care le aruncă pe distanțe scurte în jurul benzii de 2 MHz (față de 900 MHz, frecvența GSM). Metoda este similară dar mai eficientă decât cea de la punctul 1, pentru că semnalul este tot timpul analog.

Chiar și cu bateria scoasă, “inamicul ascultă”. Are nu o metodă, ci două:

6. Dacă are acces fizic la telefonul tău, îți poate plasa un microfon independent. Cel mai ușor este să îl integreze într-o altă baterie, de unde să aibă și sursă practic nelimitată de curent. Soluția evidentă este să nu lași niciodată telefonul la îndemâna altcuiva.

7. Însă chiar și dacă arunci bateria cu totul poți fi ascultat. Știu că deja nu-ți vine să crezi. Nici americanilor nu le-a venit să creadă că ambasadorul lor în Rusia a fost ascultat timp de șapte ani cu ajutorul unui dispozitiv atât de simplu încât nimeni nu credea că poate exista. “Chestia“, care nu avea nevoie de o sursă de curent, fusese inventată de savantul rus Leon Teremin și stă la baza tehnologiei RFID de azi.
Pe scurt, dacă microfonul telefonului tău este bombardat cu microunde de o anumită frecvență el va rezona inclusiv modulațiile de voce pe care le percepe. Deci, cel mai sigur este să nu ai telefonul lângă tine când pui la cale vreo lovitură de stat.
https://developarea.wordpress.com/wp-admin/post.php?post=1005&action=edit&message=10#requestfeedback

Eisriesenwelt


Alpii austrieci detin in ascuns in adancurile lor secretul magnific al unei frumuseti ireale, inghetate cu milenii in urma. Aici exista o pestera unica in lume, care fura mintile si imaginatia celor indeajuns de norocosi sa-i calce pragul. Un extraordinar fenomen natural o salveaza de verile tot mai toride din ultimii ani. Are o lungime de peste 42 de kilometri si este cea mai mare pestera de gheata din intreaga lume. Daca intrati in ea, aveti mare grija! Cunoscatorii spun de spre ea (pe buna dreptate), ca are puterea de a va fura fara de veste imaginatia, mintea, visele, dorintele, pana cand veti ajunge supusii Maretului Regat de Gheata din Eisrisenwelt! Garantat, va veti reintoarce…
Intre calcar si gheata
Ti-ai imaginat vreodata ca cea mai mare pestera de gheata din lume se afla in apropierea noastra? Nu este nici in indepartatul Imperiu de Greata al Antarcticii, nici in Arctica, Groenlanda sau Alaska. Nici macar in semetul Himalaya, cel mai inalt lant montan din lume. Nu, Natura in socotelile ei misterioase a apelat la ajutorul Timpului pentru a crea cel mai fascinant labirint de gheata al lumii, undeva in Alpii austrieci. Mai precis, pestera Eisriesenwelt se afla in inima masivului Hochogel care apartine lantului muntos Tenngerbirge din Alpi. Muntii Tenngerbirge s-au format relativ recent, la scara geologica, in Tertiar, in perioada glaciatiunii Wurm din Pleistocenul european. Acest lant muntos este, de fapt, cel mai intins platou carstic din Alpii Salzburgului, pestera Eisriesenwelt, fiind situata la baza platoului.

Cu toate ca are o lungime totala de peste 42 km, doar primul kilometru de la intrare este format din gheata, acesta find si singurul segment din pestera unde este permis accesul turistilor. Cei 41 de kilometri care serpuiesc in adancurile misterioase ale muntelui traverseaza doar straturi de calcar. Geneza Pesterii Gigantilor de Gheata (cum au numit-o dintotdeauna localnicii pe baza legendelor) este una deosebit de interesanta, parcurgerea sa dovedindu-ne inca o data activitatea „artistica” de care dau deseori dovada elementele Naturii: apa, pamantul, focul, vantul. In cazul de fata, doar apa si pamantul, sau ca sa fim mai corecti din punct de vedere geologic, gheata si calcarul. Pestera Eisriesenwelt s-a format prin intermediul raului Salzach, care si-a croit drum in inima muntelui, peste intregul fenomen de erodare a apei suprapundandu-se venirea subita a glaciatiunii Wurm.

Geologii care au avut curiozitatea sa determine varsta pesterii au dat peste un fapt deosebit de interesant. Datele oferite de mostrele prelevate atat din depozitele de gheata cat si din straturile de calcar, demonstreaza ca Pestera Gigantilor de Gheata este un „copilas” la scara geologica, si inca unul nascut recent. Daca varsta pesterii in ansamblul ei este cuprinsa intre 50-100 milioane de ani, ei bine, portiunea de gheata de la intrare care fura imaginatia vizitatorilor, are varsta de doar cateva mii de ani…
Secretul din horn
Deoarece intrarea in pestera este deschisa tot timpul anului, inclusiv vara, cand temperaturile din ultimii ani cresc tot mai mult alimentate de incalzirea globala, specialisti s-au intrebat pe buna dreptate de ce pe timpul verii, portiunea de gheata de la intrare nu se topeste? Raspunsul rezida din topografia subterana a pesterii, precum si intr-un interesant fenomen care permite mentinerea pe tot timpul anului a stratului de gheata ramas acolo din vremurile in care primii oameni vanau mamuti si ursi de pestera. Gheata pesterii s-a format in urma zapezilor aduse de catre vanturile iernii, topite initial de temperatura din interior pentru a fi reinghetate de catre geruri. Eisriesenwelt este, de fapt, un labirint de pesteri formate in timp, primele crevase si crapaturi aparand acum multe milioane de ani si devenind cu timpul din ce in ce mai extinse sub actiunea necrutatoare a reactiilor chimice ale elementelor si a eroziunii apelor.

Din punct de vedere strict carstic, Eisriesenwelt este o asa numita „pestera dinamica”. Cu alte cuvinte, coridoarele si crevasele se interconecteaza unele cu altele de la intrarea joasa a pesterii, pana spre deschizaturile inalte din tavan. Acest fenomen natural permite de la sine absorbirea si recircularea aerului din exterior, similar cumva cu efectul unui banal horn. In functie de temperatura de afara, care poate fi calda sau rece in functie de anotimp, aerul va circula in josul pesterii daca este rece, sau spre tavan daca, evident, este aer cald. In perioada iernii, cand aerul din pestera este mai cald decat cel de afara, curentii de aer rece sunt atrasi in pestera din „hornurile” naturale din acoperis, reducand drastic temperatura din pestera. Odata cu venirea primaverii, zapada care se topeste deasupra pesterii, pe versantul muntelui Hochhogel, se scurge in pestera prin aceleasi crevase si fisuri cu rol de „horn racitor” pe timp de iarna. Apa care ajunge pe peretii si solul pesterii ingheata din nou in contact cu aerul rece ramas din iarna anterioara. Din fericire, in urma acestui fenomen natural salvator, lumea de gheata de la Eisriesenwelt este salvata chiar si de amenitarea zilelor calde ale verii. Fenomenul trebuie vazut pentru a fi inteles in adevarata sa dimensiune.
Adapost pentru braconieri
La sfarsitul secolului al XIX-lea, pesterile erau cunoscute si pretuite doar de catre vanatori si braconieri. Primii se adaposteau in ele cand erau surprinsi de furtuni, urmatorii faceau acelasi lucru, depozitand in plus animalele braconate a caror carne era tinuta la rece in incinta pesterilor, pana cand putea fi portionata si transportata in orase fara a atrage banuielile paznicilor de vanatoare. Nici Eisriesenwelt nu a fost exceptia de la regula… Pentru lumea stiintifica, insa, descoperirea sa a avut loc in anul 1879, cand Anton Posselt, un naturalist pasionat din Salzburg, a parcurs de curiozitate o distanta de 200 metri in interiorul pesterii, descoperind astfel, in mod oficial, „Pestera Gigantilor de Gheata”. Pestera era, evident, cunoscuta si de catre localnicii care erau convinsi ca reprezinta una dintre intrarile spre Iad, neavand curajul nici macar sa-i treaca pragul.
Un an mai tarziu, Anton Possel a publicat un raport detaliat al descoperirii sale intr-o revista de alpinism, dar materialul sau a fost, in mod bizar, uitat si ignorat… Au trecut ceva ani pana cand Alexander von Mork, un pionier al speologiei din zona Salzburgului, a facut cunoscuta descoperirea lui Posselt. Expeditiile sale din anul 1920 au facut pestera celebra, atragand inca de pe atunci primele valuri de turisti.
Urna dintre gheturi
Sub indrumarea lui Alexander von Mock, in anul 1920 s-a construit prima cabana din zona, denumita Forscherhutte (Refugiul Descoperitorilor). Un an mai tarziu, numarul tot mai mare de vizitatori a impus autoritatilor construirea unei cai de aces intre Werfen si Tenneck. Inca din anul 1924, sectiunea acoperita de gheturi a pesterii era deja accesibila turistilor, o noua cabana fiind construita langa cea veche. Din anul 1953, accesul cu masina este posibil pana la intrarea pesterii in urma construirii unei sosele moderne. Iar din anul 1955 exista un teleferic cu care se poate ajunge in cateva minute la baza pesterii. La ora actuala, pestera Eisriesenwelt este detinuta si administrata de catre Comisia Nationala Forestiera a Austriei. Administrarea pesterii la fata locului se face de catre Asociatia Speologilor din Salzburg, iar o parte din venituri sunt livrate Comisiei Forestiere. Parteneriatul dintre cele doua entitati administrative este valabil din anul 1928 si functioneaza exemplar. Pestera este deschiza zilnic in perioada 1 mai – 26 octombrie, iar orele de vizitare sunt cuprinse in intervalul 9:00-16:30 in lunile iulie si august, si 9:00-15:30 in lunile mai, iunie, septembrie, octombrie. Accesul in la Eisriesenwelt se poate face cu automobilul pe autostrada A10, din Salzburg, sau cu trenul din statia Werfer. Din Werfern sunt circa 40 km pana in Salzburg, de unde se mai parcurg doar 5 km pana la parcarea auto de langa Eisriesenwelt. Din Werfern exista, de asemenea, curse locale de autobuze care te lasa pana la intrarea in pestera.

Temperatura din pestera este sub limita inghetului si in mijlocul verii, asa ca hainele groase sunt neaparat necesare. De fapt, accesul in pestera nu este permis in tricouri, pantaloni scurti si sandale din motive evidente care tin de sanatatea si siguranta turistilor. Odata intrat in pestera fotografiatul si filmatul sunt strict interzise. Turul Pesterii Gigantilor de Gheata, incepe chiar de la intrare, continuandu-se in Sala lui Posselt, o incapere uriasa cu stalactite dintre care cea mai mare a primit numele de Turnul lui Posselt, in onoarea exploratorului austriac. Dupa Turnul lui Posselt exista o placa care marcheaza locul exact pana unde a patruns prima data in pestera descoperitorul lumii de gheata din Alpi. Din acest loc se poate admira Marea Aglomerare de Gheata, o formatiune masiva de gheata care atinge inaltimea de 25 metri si reprezinta cea mai impresionata aglomerare de gheturi dintr-o pestera de pe Terra.

Imediat dupa impetuosul „munte” de gheata, apare alta formatiune fascinata denumita Castelul lui Hymir, dupa numele gigantului din mitologia scandinava. Apoi, in fata ochilor se reveleaza o formatiune de stalactite inghetate denumita Valul lui Frigga sau Orga de Gheata. Continuand parcursul, apare brusc Catedrala lui Alexander von Mock, una dintre cele mai mari incaperi ale pesterii. Aici este locul unde este depozitata intr-o urna funerara cenusa pionierului speologiei din Salzburg. Ultima oprire din tur are loc in fata incredibilului Palat de Gheata, o alcatuire naturala de gheata care te lasa afara cuvinte. Esti deja la un kilometru de intrarea pesterii, la o adancime medie de 400 metri. Feeria s-a sfarsit si trebuie sa te reintorci in lumea ta. Intreaga incursiune dus-intors in magnifica si secreta lume de gheata de sub Alpi dureaza circa o ora si un sfert.

Ajuns inapoi la lumina, sub soare si inconjurat de atmosfera primaverii, verii sau toamnei, depinde de momentul in care ai ajuns aici, foamea isi face simtita prezenta. Nu intra in panica! Imediat langa telecabina care te transporta inapoi in vale, exista un resturant denumit Dr. Oedl-Haus, cu specific alpin-austriac, iar imaginea panoramica din fata restaurantului este una care merita admirata… La baza telecabinei este un mic restaurant denumit Wimmerhutte, care poate primi pana la 70 de persoane. Lumea de gheata este inca acolo, iar tu trebuie sa mai dai gata cateva beri inainte de a te auto-asigura ca ai trait o experienta adevarata, intr-o lume in care toate simturile te avertizau ca ai intrat pe portile largi si inghetate ale Fantasticului & Irealului.

Giant’s Causeway


Frumoasa, strania şi melodioasa limbă irlandeză are o denumire cum nu se poate mai potrivită pentru interesantul fenomen natural, cunoscut sub numele de Giant’s Causeway. Bunăoară, în limba barzilor eroului mitic Cuchulainn, promontoriul stâncos care se pierde în apa Atlanticului se cheamă Clochan an Aifir sau, dacă vreţi să vă doară limba, Clochan na bhFomharach…
Ciudatele formaţiuni stâncoase, reprezentate de circa 40.000 de coloane de bazalt, ocupă o suprafaţă de doar 0,7 kilometri pătraţi. Dar ceea ce pierd prin dimensiune, compensează din plin prin frumuseţe, unicitate şi, mai ales, istorie, mitologie şi folclor local.
Dacă sunteţi cumva în Irlanda de Nord (mai precis, în regiunea denumită Ulster-ul britanic şi deţinută încă de Coroana Britanică), trebuie să vizitaţi neapărat acest loc deosebit, scoborăt parcă din vechile legende celtice. Giant’s Causeway este situat pe litoralul marin de nord-est al Ulsterului, în comitatul Antrim, la aproape 5 kilometri distanţă de oraşul Bushmills.
Geneza geologică a formaţiunilor este aproape la fel de interesantă precum miturile legate de apariţia lor. Acum circa 60 milioane ani, în Terţiarul timpuriu, perioada Paleogenului, locul unde astăzi se întinde molcomul şi liniştitul comitat Antrim era răvăşit de o intensă activitate vulcanică. Atunci, rocile de bazalt incandescente s-au scurs treptat prin fisurile rocilor sedimentare din regiune, pentru a forma, mai apoi, un întins platou de lavă, care astăzi constituie întreaga linie costieră Causeway.
Conform studiilor geologice, întregul proces a implicat trei scurgeri succesive de lavă, cunoscute sub numele de Bazaltele Primare, Mijlocii şi Superioare. Scurgerile bazaltice mijlocii sunt cele care dat naştere coloanelor care formează, în prezent, complexul geologic Giant’s Causeway. Odată cu răcirea rapidă a lavei, contracţiile acesteia, determinate de variaţiile de temperatură înregistrate de-a lungul timpului, au dus la definitivarea formelor actuale. Contracţiile pe direcţia verticală au dus la reducerea vâscozităţii lavei, fără ruperea coloanelor proaspăt ridicate; contracţiile pe orizontală nu au dus nici ele la ruperea coloanelor, ci au provocat doar fisuri adânci în stratul primar de lavă. Mărimea coloanelor este determinată, în general, de viteza cu care s-a răcit lava.

Pe scurt, modelul fascinant vizibil astăzi este un rezultat al cristalizării rocii sub acţiunea răcirii accelerate. Acest fenomen apare, de obicei, atunci când lava topită intră în contact brusc cu apa oceanului, cum se întâmplă şi astăzi în Hawaii. Răcirea imediată provoacă fisuri, uneori şanţuri adânci, cum sunt cele din Causeway. Marea majoritate a coloanelor de bazalt prezintă o secţiune orizontală de formă hexagonală, altele fiind de formă penta-, hepta- sau octogonală. Coloanele hexagonale se întâlnesc în stratul mijlociu de bazalte, formaţiuni de aceeaşi vârstă geologică putând fi admirate în Peştera lui Fingal din Staffa, Scoţia.
O mică parte dintre coloane au o formă predominant rotunjită, cauzată de ploi, vânturi şi variaţiile sezoniere de temperatură, fiind denumite de localnici „Ochii Giganţilor” .
Alte grupări de coloane au primit nume la fel de sugestive, precum Hornurile, Harpa, Orga sau Cocoaşa Cămilei.
Doi giganţi orgolioşi şi o femeie înţeleaptă

Dacă varianta ştiinţifică a genezei podului de bazalt ne explică, oarecum sec, că originea Giant’s Causeway este una pur vulcanică, bogatul imaginar mitologic celtic are propriile sale variante, mult mai captivante, referitoare la naşterea punţii de coloane negre care pare a lega Irlanda de Scoţia.
Povestirile cu pricina fac parte dintr-un important ciclu epic apărut în secolul III d. Hr., în provinciile Leinster şi Munster.
Denumită Ciclul Fenian, această veche culegere de povestiri şi legende irlandeze este axată pe faptele şi istoriile războinicilor şi eroilor celtici din Insula Verde.
Unul dintre cei mai mari (la propriu şi la figurat) eroi ai miturilor irlandeze este războinicul uriaş Fionn mac Cumhaill, botezat de vecinii scoţieni Finn McCool.
Fionn este, în multe privinţe, corespondentul irlandez al regelui mitologic al britonilor, mult mai celebrul Rege Arthur.
Fionn era conducătorul grupului Fianna – o confrerie a războinicilor de elită iralndezi, a căror singură datorie era aceea de a-i apăra, cu orice preţ, pe regii Insulei Verzi. Personajul este omniprezent în eposul celtic irlandez, vechi barzi creditându-l ca fiind responsabil de apariţia podului de roci bazaltice admirat astăzi de milioane de turişti.
Legendele spun că Fionn a construit Giant’s Causeway pentru a avea, astfel, un pod natural care să-i fi permis accesul în Scoţia. Acolo, Fionn urma să se lupte cu un alt uriaş, temutul Benandonner.
Conform celei mai cunoscute versiuni a poveştii, Fionn mac Cumhaill trebăluia, într-o bună zi, pe coasta nordică a regatului irlandez. Atunci, uriaşul scoţian l-a zărit şi a început să-l ridiculizeze, făcând haz pe seama lui şi imitându-l în batjocură.
Turbat de furie, Fionn reacţionează în clasica tradiţie a popoarelor războinice din nordul Europei: smulge hotărât o stâncă şi o aruncă pe ţărmul scoţian, unde Benanndoner se prăpădea de râs.
Acum nu mai era cale de întors. Conform obiceiurilor celtice, dacă un războinic aruncă un bolovan mare spre un alt luptător, lupta este gata, deoarece nu se poate închipui o provocare mai mare decât acest gest al forţei şi curajului. Lezat, uriaşul scoţian aruncă, la rândul său, o stâncă spre Fionn, strigându-i acestuia că dacă pune cumva mâna pe el, Irlanda va rămâne fără gardian…
Benandonner încheie ironic asigurându-l pe Fionn că numai faptul că nu ştia să înoate îl salvează pe acesta din urmă de o lecţie umilitoare. Turbat de furie, Fionn se apucă să smulgă bucăţi de stâncă, pe care le aruncă în ocean, creând, astfel, un pod natural de pietre către Scoţia, astfel încât uriaşul Benandonner să nu mai aibă nicio scuză.
Din teama de a-şi pierde reputaţia printre tovarăşii săi giganţi din Scoţia, Benandonner se apucă să traverseze podul de pietre făcut în pripă de Fionn. Acesta, obosit de efortul depus, adormise pe malul irlandez. S-a trezit totuşi la timp, din cauza zgomotului făcut de paşii lui Benandonner. Ocazie cu care descoperă, cu surprindere, că Benandonner era de două ori mai solid decât el. De la distanţă, nu părea atât de mare…
Salvarea inconştientului Fionn a venit… de unde credeţi? De la o femeie.
Văzând ce se întâmplase, soţia sa, Oonagh, a aruncat o pătură peste Fionn, înainte ca Benandonner să ajungă în pragul casei. Când acesta a sosit, a întrebat cine este cel care doarme sub pătură. Înţeleapta şi prevăzătoarea Oonagh i-a răspuns cum nu se poate mai inspirat, asigurându-l pe gigantul scoţian că cel care doarme ar fi nimeni altul decât fiul cel mic al lui Fionn, născut în noaptea precedentă, iar Fionn ar fi, chipurile, la pădure, să doboare copaci. Şocat de dimensiunea uriaşă a „pruncului”, Benandonner a intrat în panică, întrebându-se cât de mare este atunci tatăl acestuia, proaspătul său duşman.
Îngrozit de-a dreptul, Benandonner o rupe la fugă peste proaspătul pod de pietre, distrugîndu-l, în acelaşi timp, pentru ca Fionn să nu-l poată urmări în Scoţia atunci când se va întoarce de la pădure…
Altă variantă a mitului ne spune că, la apropierea uriaşului scoţian, Oonagh i-a servit o porţie normală de mâncare lui Fionn deghizat în copilaş. Evident, Benandonner s-a speriat de cât de mult putea să mănânce „copilaşul” şi a fugit imediat în Scoţia, distrugând podul şi întrebându-se, fără îndoială, despre cantităţile colosale de mâncare consumate de tată.
Epopeea turistică actuală

Complexul geologic Giant’s Causeway a fost redescoperit de către comunitatea ştiinţifică abia în anul 1693, de către Sir Richard Bulkelly, profesor în cadrul Trinity College din Dublin, anunţul său fiind publicat în periodicele emise de Royal Society. Locul a devenit celebru pe plan mondial după ce artista irlandeză Susanna Drury a realizat prima schiţă în anul 1739. 26 ani mai târziu, Giant’s Causeway este citat deja în Enciclopedia Franceză. Locul a fost, timp de secole, un subiect de aprige controverse între oamenii de ştiinţă ai vremii. O parte dintre aceştia susţineau că se află în faţa unui bizar fenomen geologic, iar restul credeau că stâncile verticale fuseseră sculptate în vechime cu ajutorul dălţii şi al ciocanului, întregul ansamblu fiind, de fapt, un misterios altar al celţilor. Evident, dreptatea aparţinea primilor.
Anul 1960 a fost unul de cotitură pentru obiectiv, deoarece Giant’s Causeway a intrat sub protecţia National Trust. În anul 1986, Giant’s Causeway a fost declarat de UNESCO drept World Heritage Site. Este considerat un obiectiv natural şi, deopotrivă, cultural de maximă importanţă, fiind unul dintre cele doar 25 de astfel de obiective de interes mondial, care întrunesc ambele criterii stabilite de UNESCO.
Facilităţile moderne construite în anul 2007 oferă turiştilor toate informaţile necesare. În acelaşi an, a fost inaugurat Causeway Center, care include birouri de informaţii turistice, un serviciu de cazare, un centru de prezentare de materiale audio-video, un magazin de suveniruri şi chiar o casa de schimb valutar.
Afluxul tot mai mare de turişti (în ultimii ani există o medie anuală de 500.000 vizitatori) a determinat forul National Trust (sponsorizat de loteria naţională) să înceapă lucrările pentru un nou centru turistic, despre care se crede că va fi dat în folosinţă în anul 2012.
Până atunci, poposiţi o clipă într-o lume deosebită, acolo unde treptele de bazalt se pierd la orizont , între cer şi ocean.
Dacă vă lăsaţi pradă reveriei momentului, puteţi pătrunde, fie şi pentru o clipă, în lumea populată cu spiriduşi, giganţi, războinici, elfi, zâne şi alte fiinţe mitologice. Cine ştie… Merită să încercaţi!

DIAVOLUL IN ROMANIA

Satul blestemat Silistea Buciumeni este un sat de munte blestemat sa arda vesnic. Pentru ca incepind cu anul 1911, nu a fost casa care sa nu fi ars. Oamenii spun ca flacarile apar de nicaieri, ca se despica pamintul si limbile de foc ies din adincuri, distrugind totul in calea lor, neputind fi stinse de apa. Pentru fiecare foc distrugator, pentru fiecare casa arsa sau hambar distrus, oamenii au pus in curte o cruce. Ca sa se stie ca acolo a fost focul ucigas si cine stie, poate in speranta ca focul nu va reveni. Sunt pline curtile oamenilor de cruci. Cei batrini isi aduc aminte ca napasta a pornit din senin, din cauza unui preot despre care se spunea, pe ascuns, ca s-ar ocupa cu lucruri nu tocmai curate si ca ar tine slujbe in cinstea Satanei. Apoi, intr-o zi, in timpul slujbei, din senin, preotul a inceput sa-i blesteme pe oameni: ”Arza-v-ar focul sa va arza… sa putreziti in cel mai intunecat colt al Iadului si focul cel vesnic sa va mistuie… sa nu va bucurati de bucate, asa cum nu ma bucur eu si piatra de piatra sa nu ramina din satul asta ci numai foc si scrum si cenusa.

Sa nu aveti parte de iertare si Diavolul sa va bata la poarta in clipa mortii si-n loc de mir si aghiazma sa aveti parte doar de foc si pucioasa… Si neam de neamul vostru sa nu cunoasca bucuria iubirii ci numai flacarile durerii si jalea…” Se spune ca in momentul blestemului, vintul s-ar fi iscat din senin si ar fi smuls usile de la biserica. Incotro au fost duse nimeni nu stie sa spuna, pentru ca nu au mai fost gasite niciodata. Nori negri s-au aratat deasupra satului si fulgerele au inceput sa loveasca biserica. Au luat-o oamenii la fuga care incotro, spre casele lor, iar preotul a ramas mai departe in biserica, boscorodind si blestemind continuu, de parca isi pierduse mintile. Citiva au mai apucat sa vada cum un fulger a aprins biserica si cum lemnul s-a aprins de jos in sus, nu de sus in jos, cum ar fi fost normal. Trei zile si trei nopti au stat norii deasupra satului si nimeni nu a avut curajul sa se apropie de biserica. Si-n tot acest timp biserica a ars si cenusa a fumegat, imprastiind un miros greu, de pucioasa. In a treia zi soarele s-a aratat din nou si oamenii si-au facut cruce si au mers sa vada ce s-a ales de biserica.

Au mai gasit la fata locului numa o cruce de lemn, intoarsa in jos, cu niste litere ciudate scrise pe ea. La citeva zile dupa ce biserica a ars in marginea satului a aparut un ciine mare, negru, fara stapin. Nu au avut oamenii cum sa il alunge, pentru ca nimenea nu indraznea sa dea in el. Toti erau convinsi ca este Satan care venise sa-si pazeasca satul ce-i fusese dat de preot prin blestemul lui. De atunci, oriunde apare ciinele cel negru, gospodaria respectiva este lovita de foc. Unii spun ca l-ar fi auzit vorbind cu o voce grea, cavernoasa dar ca nu au inteles nimic din ceea ce spunea. De peste 90 de ani ciinele isi face aparitia din cind in cind si de fiecare data gospodaria respectiva este lovita de foc. Cu toate astea, oamenii nu pleaca de acolo, ca si cind o vointa mai puternica decit a lor ii tine pe loc.

Satan, stapanul uitat al Pamintului

Desi se vorbeste prea putin despre ele, sectele satanice sunt tot mai bine organizate si si-au inceput lupta nevazuta impotriva credintei celei adevarate. Buni psihologi, liderii acestor secte se folosesc de slabiciunile oamenilor si interpreteaza textele sfinte, inclusiv Biblia, dupa cum o cer propriile interese. Mai mult, ofera doritorilor un trai bun nu doar dupa moarte, ci din chiar aceasta viata. Ce le cer adeptilor lor? Doar sa-si traiasca viata asa cum vor si sa-l cinsteasca pe Satan. Sectele sataniste sustin ca ele lupta pentru a restabili credinta a ceea ce considera ei „adevaratul stapin al Pamintului”. Conform traditiilor sataniste, Satan ar fi imparatit peste Pamant in urma cu citeva mii de ani. Puterea sa ar fi fost uzurpata de Dumnezeul crestinilor si de Mintuitorul Iisus. Despre Biblie insasi se spune ca ar fi dedicata diavolului, cel putin in partea sa cu Vechiul Testament.
Pentru ca acolo, cititorul vede chipul unui Dumnezeu crud, razbunator, care pentru fiecare iertare pe care o da solicita anumite sacrificii din partea oamenilor si care blesteama semintiile pentru mai multe generatii. „Acesta este stapinul adevarat al Pamantului, imparatul pe care multi l-au uitat. Iisus nu este decit un uzurpator, un individ care le cinta in struna oamenilor, stiind ca acestia sunt caractere slabe. Pentru ca ce Creator ar permite creatiei sale sa-si faca rau unii altora si chiar sa se ierte pentru ceea ce fac? E clar ca numai cel care nu a participat la actul creatiei poate ierta cu atita usurinta distrugerea unei creatii care s-a faurit cu truda si singe”, sustine R. T., liderul unei secte sataniste. „Cind l-a creat pe om, Satan l-a facut din Pamant. A picurat singe din singele sau si a suflat peste el ca sa-i dea viata. Din cauza asta singele este cel mai important element al corpului, din cauza asta omorul este cea mai odioasa crima si nu poate fi iertata”. Conform principiilor sataniste, singurii care stiu adevarul sunt evreii, cei care nu l-au recunoscut pe Iisus ca Mantuitor.

Cat priveste minunile savirsite de Iisus, se spune ca la vremurile respective faceau parte din viata cotidiana, oamenii fiind cunoscatorii unor secrete acum uitate. Doar propaganda religioasa i-a atribuit puteri speciale si care, in realitate, nu erau apanajul unei singure persoane ci de ea beneficiau toti vrajitorii si magicienii. „Evreii au fost singurii care stiau ca iisus este un vrajitor impostor care si-a luat numele de Fiu al lui Dumnezeu. Si de aceea nu l-au recunoscut

Marele preot este… minor

De cele mai multe ori, diavolul apare sub forma unor animale fioroase, dar nu o data, Ingerul Intunericului s-a aratat oamenilor in toata puterea sa, dindu-le sfaturi si porunci, pregatindu-i pentru timpurile care vor veni. O alta secta are lider spiritual un copil de nici 9 ani, care a fost ales de diavol pentru a-i duce poruncile catre oameni. Printul Intunericului i s-a aratat micutului cind acesta era in clasa I. “Mergeam spre scoala. Era dimineata si intirziasem. La un moment dat, in fata mea a aparut un domn imbracat in negru, inalt, puternic. Am crezut ca vrea sa ma intrebe ceva si m-am oprit, dar cind m-am uitat la el mi s-a facut frica. Avea asa, niste ochi galbeni care straluceau si vorbea putin ragusit.”

La inceput, copilul s-a speriat, dar nu a putut sa fuga. Ceva parca il tintuise in ochi. Strainul l-a intrebat daca el crede in Dumnezeu. Cand copilul a spus ca da, l-a intrebat de ce crede in cineva pe care nu l-a vazut niciodata. Apoi a inceput sa vorbeasca urat despre Dumnezeu. Spunea ca Dumnezeu este hain, ca este un stapin rau, care da numai boli si durere, ca a fost atit de rau incit si-a sacrificat copilul, nu a vrut sa-i ajute si l-a lasat sa moara. “Spunea ca un Tata care si-a lasat copilul sa moara nu merita dragostea oamenilor. Si cred ca avea dreptate. Si mi-a mai spus ca si el e tata la mai multi copii si ca niciodata nu si-a lasat copiii sa fie batuti de altii si i-a ajutat. Ca lumea e rea si il condamna degeaba, ca el nu are coarne si coada cum spun preotii care sunt nise mincinosi ordinari… Mi-a spus ca ma asteapta si ca o sa aiba grija de mine, ca el ma iubeste si ca nu trebuie sa ma tem de nimic atita vreme cit el ma va ocroti.”.

Asta se intimpla in urma cu circa doi ani. De atunci, copilului i s-a aratat de mai multe ori diavolul si de fiecare data i-a vorbit de planurile lui de recucerire a lumii. Spunea ca Dumnezeu nu merita o lume atit de frumoasa si ca Dumnezeu nu-i iubeste pe oameni, altfel nu ar lasa sa se petreaca atitea nenorociri in lume, atitea razboaie, crime, boli, foamete. De doi ani de cind i s-a aratat diavolul, micutul si-a convins parintii sa se inchine acestuia. La ora actuala tine ritualuri in templul ridicat special in cinstea lui Lucifer, iar cei aproape 200 de membri, sustin ca in timpul ceremoniilor, micutul pare transpus, iar vocea sa este a unui om matur.

Intoarcerea Satanei

In localitatea Muntenii Buzau, doua fete au capacitati iesite din comun. Desi localnicii spun ca sunt doar nebune si rele, parapsihologi români si cei straini afirma ca in cele doua gemene s-ar fi intrupat Raul insusi. “Ca sa ajunga iar pe Pamint, Diavolul trebuie sa iasa din temnita unde l-a bagat Dumnezeu. Si asta o poate face doar printr-un suflet nevinovat, intrupat intr-un corp de copil” sustine Richard Doodley, un englez care s-a ocupat de caz. Englezul sustine ca România este o tara fascinanta din punct de vedere energetic si ca niciodata nu se pot face previziuni pe termen lung. Cind a venit in România sa verifice spartura energetica din zona Ialomitei. Surprizele s-au tinut lant. Mai intii, masuratorile s-au dovedit imposibil de efectuat din cauza modificarilor continue a liniilor de forta. Apoi masuratorile au aratat existenta unui punct de forta iar graficul masuratorii era sub forma unei sinusoide, “ lucru foarte rar intilnit si care se petrece doar in zonele perturbate extern. Stii, ca si cind ai lovi succesiv o bucata de tabla cu un baros, din loc in loc, cautind punctul cel mai slab. Asta se intimpla si acolo. Ceva sau cineva, incerca sa gaseasca o poarta de trecere.” Apoi, cind barbatii s-au apropiat de copii, entitatea din fata a inceput sa vorbeasca in limba vechilor celti si sa rida de neputinta lor, de faptul ca au ajuns prea tirziu ca sa-l mai poata opri.

Un fost preot il venereaza pe Lucifer

Numarul vrajitorilor, al descintatorilor si al altor practicieni de magie il depaseste cu mult pe cel al preotilor crestini. Numarul celor care merg la acestia sa ceara ajutorul Diavolului il depaseste pe cel al oamenilor care merg la biserica. Numarul celor care injura cu “Du-te dracului!” sau “Lua-te-ar dracu” sau “Duca-se dracului”, este mult mai mare decit al celor care spun “Doamne ajuta”. Diavolul este prezent la fiecare pas, in viata de zi cu zi. Si atunci lumea a cui este?!
T. N. are 46 de ani. A terminat doua facultati, Universitatea si Teologia si a practicat mai bine de sase ani ca si preot. Apoi, dintr-o data, au aparut schimbarile. A inceput sa le vorbeasca oamenilor despre diavol, cu evlavie si respect. Spune ca dupa ce a studiat teologia si mai ales istoria crestinismului, a ajuns la o concluzie: anume ca adevaratul crestinism ar fi reprezentat de Satan. “Domnilor, crestinii au furat, pur si simplu ritualurile care se practicau de mii de ani si au inlocuit doar numele sfintilor vechi cu ai propriilor sfinti… Lucifer nu trebuie hulit asa cum se face, pentru ca el a vrut doar ce e mai bun pentru oameni si pentru ingeri. Lucifer iubea libertatea si nu a putut suporta incatusarea semenilor sai. El a vrut ca toata lumea sa aiba dreptul sa evolueze mereu, ca fiecare sa poata avea acces la cunostintele universale. Lui Dumnezeu nu i-a placut asta si a incercat sa-l distruga. Dar Lucifer era iubit si atunci s-a iscat marele razboi al ingerilor, care nu s-a terminat nici acum.

De atunci tot incearca Lucifer sa-i descatuseze pe oameni, sa-i elibereze de un Dumnezeu crud si care nu te ajuta decit daca mergi la biserica si faci o gramada de lucruri. De ce nu poti, pur si simplu, sa traiesti cum vrei? De ce trebuie sa o faci cum ti se spune? Unde este libertatea de credinta?”

Dupa ce a fost scos din cinul preotesc, T.N. s-a dedicat trup si suflet noului sau stapin, Lucifer. Casa sa de la tara a transformat-o intr-o biserica dedicata Diavolului. Explica tuturor celor interesati ca Satan este de fapt adevaratul Mintuitor al omenirii si nu Iisus si ca Lucifer este protectorul oamenilor si singurul Dumnezeu caruia ar trebui sa i se inchine. Este convins ca nu va trece mult timp pina cind Satan isi va ocupa locul pe care-l merita printre oameni.

“Ofensiva crestinismului impotriva lui Satan a inceput. Se construiesc biserici dupa biserici, nu pentru ca oamenii sunt mai credinciosi ci pentru ca preotii incearca sa limiteze puterea Diavolului care creste continuu. Pentru ca stapinul Pamantului e pe cale de a se intoarce acasa si atunci oamenii se vor elibera de jugul religios”. N.R. Ultimii ani au inregistrat un regres al crestinismului. Adevarata credinta a pierdut tot mai mult teren in fata unor credinte pagine, multe de sorginte satanica.

Au reinviat credintele in zeii de demult, iar adoratorii lui Satan se inmultesc pe zi ce trece. Motivul este simplu: intr-o lume rigida, in care oamenii trebuie sa se supuna unor canoane laice si bisericesti, oamenii se indreapta catre cel care le promite ca pot duce viata pe care si-o doresc, fara sa se chinuie si fara promisiuni ca totul va fi bine abia dupa plecarea din aceasta viata. Oamenii s-au saturat de reguli, de legi, de principii, de o viata ordonata, planificata. Iar Satan, din coltul intunecos in care l-a aruncat judecata Domnului, a vegheat si se foloseste de slabiciunile omenesti. Razboiul nevazut a fost declansat in toata grozavia lui.

Muzica rock

In ultimii zeci de ani pe piata muzicala au aparut o serie de formatii, unele dintre ele avand prestatii meteorice. De multe ori, cate o formatie necunoscuta lansa o melodie care ajungea in topuri, pentru ca, ulterior sa nu se mai auda nimic de ele.
Eduard Stone, un pasionat muzicolog din Pennsylvania a aratat ca muzica rock are origini satanice. El a aratat ca muzica a fost alterata de populatia negroida vanduta ca sclavi pe plantatiile din sudul statelor unite. Africanii veneau pe noul continent aducand practici ale magiei negre pe care nu au pregetat sa le foloseasca pentru a le face rau celor care le rapeau libertatea si viata. In felul acesta, incantatiile pentru chemarea demonilor si a zeilor pagini au fost inserate in cintecele sclavilor. Vrajitorii chemau demonii ca sa-i ajute – in special sa se razbune pe diverse persoane. Dar, pentru ca armatele intrunericului sa ii ajute, trebuia facut un sacrificiu. Cu cit dorinta era mai importanta, cu atat sacrificiul era mai mare, ajungindu-se pana la cele umane. In timpul sedintelor, vrajitorii sau vrajitoarele incepeau un dans initiatic, pe diverse melodii, al carui ritm se accelera din ce in ce mai mult, pana la intrarea in transa a vrajitorului. Atunci corpul acestuia era ocupat, temporar, de spiritul chemat, transmitind prin gura posedatului dorintele sale.Unul dintre parintii magiei muzicale a fost Screaming Jay Hawkins, cel care a scris melodia “I put a spell on you” (, n. a.). In concertele sale, Hawkins era machiat ca un demon iar in mana tinea un baston cu un craniu in virf. Majoritatea melodiilor lui cuprindeau referiri la vraji. Desi pare ciudat, chiar regele rock-ului, Elvis Presley a cintat melodii demonice, una dintre ele fiind “You`re the Devil in Disguise” (, n.a.).

La ora actuala o serie de formatii rock nu se mai sfiesc sa-si declare public simpatia pentru Satan si pentru fortele intunericului. Formatia AC/DC inseamna, , ceea ce nu i-a impiedicat ca, pana acum sa vinda zeci de milioane de discuri. Melodiile lor indeamna tinerii sa devina slujitori ai intunericului si sa isi doreasca sa ajunga in Iad, unde Satan le va asigura fericirea deplina.

Alice Cooper, celebrul rocker, recunoaste ca este un adept al lui Satan. Pe numele sau adevarat Vincent Fournier, afirma ca numele de scena l-a obtinut in timpul unei sedinte de magie in care solicita sprijinul Diavolului pentru a avea bani si succes. Demonul invocat i-a promis o viata lipsita de griji si glorioasa, dar i-a cerut, in schimb, sa-i lase lui trupul pe durata vietii ca sa se manifeste in plan fizic. Poate ca este doar o coincidenta dar, la ora actuala Alice Cooper este in pragul nebuniei, trecand de la o clinica la alta si incercand sa scape de cosmarurile acre-l urmaresc.

Ozzy Osbourne, al carui nume se identifica cu cel al formatiei cerea ca, pe fiecare coperta a albumelor lor sa apara chipul lui Satan. Pe unul din discuri este scris “Iisus, tu esti Uritul” precum si numarul 666, numar care reprezinta Antihristul.

au fost adusi in anul 1982 in fata unui tribunal din California pentru ca intr-unul din albumele lor, (, n.a.), apareau versuri ca: “Eu trebuie sa traiesc pentru Diavol”, “Nu fii prost, cu Diavolul nu ai nici o teama” si chiar “Vreau ca Hristos sa fie ingenunchiat de Satan”. Se pare ca vinovat de practicile magiei negre din partea grupului a fost chitaristul Jimmy Page, care locuia in casa fostului mag Alice Crowly. Din clipa in care a achizitionat casa au inceput si necazurile pentru grup. Robert Plant s-a accidentat foarte grav in timp ce se afla in Rodos, Page si-a strivit degetele in usa unui tren iar John Bonham a murit a doua zi dupa ce, aflat in casa blestemata, consumase o mare cantitate de vodca. Cei apropiati de grup afirma ca Page nu a respectat contractul pe care-l incheiase cu Diavolul si atunci acesta s-a razbunat.

Despre -ului, cum mai este numit Mick Jagger, s-a afirmat in repetate rinduri ca si-a vindut sufletul Diavolului, fiind initiat de doua vrajitoare celebre, Marianne Faithfull si Anita Palleubeng.

Multe formatii au apelat, la ora actuala la sistemul de redare inversa a mesajelor, acestea putind fi ascultate in clar doar daca discul se invirte in sens invers. In conditii normale, fanii nu aud mesajul cifrat, dar subconstientul lor il inregistreaza. Aceste mesaje ascunse sunt inregistrate de creier indiferent de limba in care sunt transmise. Astfel, melodia “Another one bits the dust”, a formatiei “Killers”, transmite mesajul invers “Start to smoke marijuana”, iar pe discul formatiei “Black Oak Arkansas”, cintecul “When electricity came to Arkansas” se aude mesajul ascuns “Satan, Satan, el este Dumnezeu”, mesajul terminindu-se cu un ris infiorator.

Acestea au fost doar cateva exemple despre invazia muzicala a lui Satan, invazie care a cuprins si alte curente muzicale, unul dintre acestea fiind stilul dance. Ramine sa ne intrebam ce putem face in fata hoardelor demoniace care se folosesc de orice pretext pentru a cuceri Pamantul, aceasta lume a lui Dumnezeu.

BRASOV

Stema Brasovului este o coroana asezata pe un trunchi de copac. Desi multi incearca sa dea Brasovului o roigine saseasca, orasul exista de dinaintea dacilor, numele lui fiind tradus cu (zeu al Timpului la vechii greci). dar nu despre istoria Brasovului vom vorbi acum, ci despre o legenda cel putin la fel de veche.La marginea Brasovului, in padure, se gasesc 5 stanci enorme pe care localnicii le numesc sau .
Legendele zonale spun ca, pe vremuri, imparatul Solomon si-a gasit aici sfarsitul, incercand sa sara cu calul de pe o stanca pe alta. Mai mult, batranii spun ca pe una dintre stanci s-ar mai vedea si acum urma copitei calului. Lasand deoparte legendele si analizand izvoarele istorice, se pare ca, intr-adevar, Solomon ar fi fost un rege maghiar care, invins de bulgari la sud de Dunare, s-a refugiat la vlahii din Schei (cartier brasovean). Se spune ca la poalele acelor stanci si-ar fi ascuns Solomon tezaurul si ca pe stanci ar fi construit o capela. Unii batrani din Scei sustin ca imparatul Solomon, mort in urma saltului de pe stanci, ar fi fost ingropat in “gradina lui Timan”, actualmente cimitirul “Sfanta Treime” de Pe Tocile.
Potrivit altor legende locale, Solomon ar fi ocupat tronul dupa ce l-a ucis pe mostenitorul de drept, care era fratele sau. De durere, mama sa l-a blestemat ca atunci cand va fi zarit de vreu om, sa moara. Cand un scheian din cei vechi l-a vazut, i-a anuntat pe toti locuitorii urbei ca un rege e in muntii lor. dar atunci Solomon a murit iar coroana i-a cazut de pe cap la radacina unui copac batran. In slava, “tocuile” inseamna “fuga”, legenda transmutandu-se in realitatea zilnica sub numele de Tocile. La ora actuala, de sarbatori, brasovenii se aduna la “Pietrele lui Solomon”, iar unii dintre ei afirma ca fantoma regelui decedat in urma cu sute de ani ar mai apare, din cand in cand prin locurile care-i poarta numele.

secretele din Bucegi…completare

Pentagonul are mai multe programe militare secrete si de spionaj geodezic, folosind mai multi sateliti geostationari de inalta tehnologie. Unul dintre acestia, care se bazeaza pe tehnologia bionica a undelor de forma (VEDETI DETALII LA SUBIECTUL REFERITOR LA TEHNOLOGIA MORPHOGENETICA), a reperat in anul 2002 o structura aparte intr-o anumita zona a muntilor Bucegi. In primul rand, spatiul gol identificat in interiorul muntelui nu avea corespondenta cu exteriorul, ci incepea direct din interiorul muntelui, la o anumita distanta de panta acestuia. In al doilea rand, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe ganduri echipa Pentagonului.
Scanarea din satelit a muntelui a evidentiat doua blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatra care margineau inceputul tunelului si sfarsitul lui si respingeau orice tip de sondare sau analiza, ca si cum ar fi protejat ceva in acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul in tunel. Al doilea era imens, ca o cupola sau semisfera, care se afla la capatul opus tunelului, aproape de centrul muntelui. Massini a recunoscut ca acolo se afla ceva extrem de important si care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-semisfera se afla intr-un plan paralel cu solul, iar barajul semisferic se afla pe verticala ce corespunde stancilor de pe creasta numite Babele. De fapt, verticala iesea la aproximativ 40 de metri intre Babele si Sfinxul din Bucegi.
Episodul 2: O structura similara in Irak
Echipa de la Pentagon a observat ca barajul energetic semisferic are exact aceeasi frecventa de vibratie si aceeasi forma ca cel dintr-o alta structura subpamanteana foarte secreta pe care ei o descoperisera inainte, in apropiere de Bagdad, in Irak. La scurt timp dupa descoperirea din subsolul Irakului s-a declansat razboiul si dupa cateva luni americanii au avut acces, in cel mai mare secret, la zona respectiva, despre care irakienii nu stiau absolut nimic. Oricat s-au straduit, nu au reusit sa penetreze zidul energetic, iar intreaga operatiune era tinuta in cel mai mare secret.

Episodul 3: Trecutul misterios al planetei
Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legatura cu trecutul misterios al planetei dar si cu istoria organizatiei lor. Faptul ca Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare intre structura subterana de langa Bagdad si cea interioara din muntii Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Initial aproape devenise panica generala. Panica era datorita faptului ca aceasta structura – mult mai mare si mai complexa decat cea din Irak – se afla pe teritoriul Romaniei. Coreland acest fapt cu unele aspecte referitoare la viitorul Romaniei ajungem la o viziune corecta a motivelor de ingrijorare pe care le au in prezent marii masoni. Oricat de mult ar dori ei sa disimuleze aceasta, actiunile si intentiile lor ne arata cu prisosinta contrariul.
O enigma foarte mare era felul in care reusisera cei care l-au construit sa realizeze structura si golurile direct in interiorul muntelui, fara nici-o corespondenta in afara lui. Massini a furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, asa cum a fost el calculat de specialistii din Pentagon. Cea mai apropiata strapungere era posibila la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui. Venerabilul a garantat sprijinul tehnologic ultra sofisticat al armatei SUA pentru realizarea strapungerii spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare in mare viteza a rocii care utiliza un jet de plasma puternic si un camp magnetic rotitor. Massini a cerut insa respectarea cu strictete a secretului si prezenta lui ferma in acel loc in momentul strapungerii muntelui.

Ziarul

Ziarul a publicat un amplu articol despre muntii Bucegi si ciudateniile semnalate in zona. Iata un extras semnificativ:
“Busteni. Piscurile muntilor se cufunda in nori. Crucea de pe Caraiman impunge cerul cu semetie. Nimic n-ar prevesti ca linistea seculara a naturii ar putea fi tulburata de evenimente neobisnuite. Traian Trufin stie insa ca totul e doar aparenta. Aici a trait cele mai stranii intamplari.
Este convins ca sub Carpatii nostri exista o alta lume. Bucegii sunt considerati de catre specialisti un punct energetic foarte puternic. S-au emis ipoteze asupra existentei unor galerii subterane, s-au facut teste radiestezice. Cercetarile au demonstrat ca zona este incarcata energetic mai mult ca oricare alta din Romania. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul “Cezar Petrescu” din Busteni, publicist si cercetator al fenomenelor stranii la care a fost martor, a incercat sa gaseasca niste explicatii.”
“In 1993, timp de doua saptamani, in partea de sud a orasului, oamenii aveau insomnii, indiferent de varsta. M-am gandit ca sunt emanatii de noxe de la fabrica de hartie. Nici vorba de asa ceva. Era ciudat ca, desi nu dormeau, oamenii nu se simteau obositi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane”, povesteste muzeograful. Unii localnici au ajuns sa traiasca adevarate stari de euforie. Manifestarile aveau loc numai in timpul noptii. Dupa ce au bagat in sperieti tot orasul, au incetat la fel de brusc cum aparusera.”
“Apoi au inceput cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate in Bucegi si nici nu aveau vreo legatura cu sursa seismica din Vrancea. Seria de cutremure a inceput in 1994 si a tinut 3 ani. ” Se produceau la ore fixe: la ora 20 si la 3 noaptea. In fiecare zi, invariabil. Nu erau insa seisme propriu-zise. Se manifestau dupa alte legi. Aveau un areal redus: Azuga – Busteni – Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Busteni. Se auzea din pamant un vuiet, ca si cum s-ar fi prabusit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apareau nici miscari orizontale, nici verticale”, povesteste Traian. A numarat peste 100 de astfel de miscari seismice.”
“Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de radio. Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio”, crede Traian. A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme.
“Traian crede ca toate anomaliile din Busteni sunt cauzate de existenta unor galerii subterane in maruntaiele muntilor. Aceste uriase tunele subterane sunt de natura artificiala si au fost sapate de civilizatii nepamantene. Aici au loc experiente, punctul fierbinte fiind in zona crucii de pe Caraiman. Asa se explica bubuiturile care insotesc cutremurele. Sau receptionarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificari stranii, in ce scop, cui ii sunt destinate acele comunicari radio bizare, Traian nu poate raspunde. “Convingerea mea este ca exista in subteran o alta lume. Extraterestrii cunosc totul despre lumea de la suprafata. Spectrul lor informational este foarte larg. Dar nu stiu ce fel de activitate desfasoara acolo si nici de ce nu vor sa comunicam. Probabil pentru ca omenirea inca nu este pregatita sa inteleaga niste lucruri”, conchide geologul. Spera ca fenomenele se vor intensifica si pana la urma vor deveni o cale de comunicare intre cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decat lipsa de explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pana acum oamenii de stiinta.”
“Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. “Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajunga sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi”, spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi.”
Adio secrete!
In ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea in interiorul muntelui, insa totul s-a aflat la varfurile puterii de stat: adio secret! Masina a forat mai intai dupa o ciudata deviatie a campului magnetic, apoi insa s-a corectat traiectoria. Galeria semana cu un tunel de metrou, era perfect slefuita si ducea pana la tunelul enigmatic descoperit din satelit. La capatul apropiat al tunelului se afla o poarta imensa din piatra care se deplasase prin culisare spre stanga. Inaintea acestei porti uriase se afla celebrul baraj energetic. Trei oameni din prima echipa de interventie speciala s-au apropiat foarte mult de barajul invizibil si l-au atins imprudent, murind pe loc de stop cardiac. Orice obiect (roca, plastic, metal sau lemn) aruncat spre el se prefacea imediat in praf fin. Doi generali de la Pentagon si consilierul prezidential american erau acolo.
Marea Galerie
Massini stia cel mai mult despre originea acestei descoperiri si avea cunostinte despre cel putin un element care se gasea in sala cea mare semisferica. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat moartea a trei oameni, se afla poarta imensa din roca solida. In peretele tunelului, in fata portii se afla o zona patrata cu latura de 20 cm perfect finisata pe care era trasat cu precizie un triunghi echilateral cu varful in sus. Patratul slefuit se afla intre imensa poarta de piatra si barajul energetic invizibil. Cezar a simtit ca exista o anumita compatibilitate intre energia barajului si cea a lui, ceva in genul unei simpatii reciproce. Atingand usor cu mana suprafata invizibila a barierei energetice, Cezar a simtit fine furnicaturi pe piele. A inaintat si a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai mult de un centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut uluiti.
Atingand triunghiul de pe patratul de roca slefuita, Cezar a deschis astfel poarta uriasa de piatra care a culisat silentios in perete. Aceasta comanda unica anula barajul energetic si deschidea totodata poarta de piatra. Marea Galerie care se arata acum in toata splendoarea ei era luminata, fara sa contina totusi nici-o sursa de lumina. In mod straniu, imediat dupa dezactivarea primului baraj energetic de la intrarea in Marea Galerie, scutul semisferic urias de la celalalt capat al ei s-a activat brusc trecand la un nivel de vibratie superior si emitand o mare radiatie luminoasa.
La o analiza mai atenta, peretele Marii Galerii era acoperit ce parea sintetic dar crea senzatia ca are si o parte organica in el. Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi si chiar albastru inchis. Nuantele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra psihicului si modificau sensibil aprecierea corecta a distantei. Materialul peretelui era oarecum aspru la pipait dar nu putea fi nici zgariat si nici indoit. Rezista la orice tentativa de rupere, strapungere zgariere sau taiere. In mod straniu, flacarile focului erau absorbite inauntrul sau: practic, focul nu putea subzista pe acel material. Americanii au recunoscut ca materialul este o stranie combinatie intre materia organica si cea anorganica. La 280 de metri galeria cotea brusc spre dreapta intr-un unghi ascutit. La o distanta mult mai mare, in departare, se vedea o lumina albastra feerica, ce scanteia ca o stea. Inregistrarile din satelit aratau existenta unui spatiu imens la capatul Marii Galerii, dar acesta era si el protejat de un ecran energetic. Lumina albastra de la capatul galeriei este doar reflexia unei portiuni din scutul energetic protector al uriasei sali in forma de aula.
In subsolul Irakului
In ce priveste structura similara din subsolul Irakului, ea a fost descoperita folosind indicatiile oferite de acelasi satelit de spionaj militar care revelase si datele pentru structura din muntii Bucegi. Consilierul american pe probleme de securitate nationala a primit un fax ultrasecret prin care era instiintat de faptul ca scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsand cu o mare frecventa. Informatia uluitoare era aceea ca in fata lui aparuse o holograma a planetei care prezenta secvential si progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est, apoi teritoriul Romaniei apoi muntii Bucegi si in sfarsit localizarea structurii din interiorul lor aratand coridorul marii galerii si scutul energetic semisferic pulsand cu putere. Era evident ca cele doua scuturi energetice semisferice erau intr-o directa dar misterioasa legatura astfel incat activarea unuia a dus la activarea si a celuilalt. Poate exista chiar o retea de astfel de structuri subpamantene in intreaga lume.
Deconspirarea operatiunilor
Vestea proasta era ca presedintia SUA a fost instiintata si a contactat diplomatia romana prin intermediul serviciilor secrete. In doar cateva zeci de minute, intreaga operatiune fusese deconspirata. Planul seniorului Massini se ducea de rapa. Initial au vrut sa preia controlul la nivel politic, insa politicienii nostri care aveau dreptul sa fie avizati asupra acestor aspecte au intrat in panica si nu puteau face fata evenimentelor. Cezar s-a decis sa dezvaluie toate aspectele, intrigile si planurile care implicau legaturile cu Massini. Tensiunea diplomatica crestea din ce in ce mai mult deoarece presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de la Pentagon aflati la locul operatiunilor. Discutiile de la Bucuresti au avut succes, in sensul ca faptele au fost aduse la cunostinta unor persoane cu mare probitate morala si care sunt profund patriotice. O sedinta de urgenta a Consiliului Suprem de Aparare al Tarii (CSAT) a creat un imens val de simpatie pentru Departamentul Zero. Cei mai multi au fost cutremurati de ceea ce au aflat atunci. Dupa decizia CSAT de a se continua cercetarile sub conducerea Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se gasea in uriasa Sala a Proiectiilor. De la Bucuresti, ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau cand vehemente, cand evazive, si tradau o mare tensiune. Membrii CSAT erau intr-o sedinta continua, mentinand legatura cu baza din muntii Bucegi. Ei au hotarat sa faca publica aceasta descoperire formidabila din muntii Romaniei, dupa ce in prealabil au dezbatut problema pe toate fetele. Statul roman urma sa faca intregii lumi o declaratie oficiala. Cativa membri CSAT s-au opus cu vehementa.
Declaratia oficiala a Romaniei
Cand diplomatia americana a fost informata ca Romania va transmite un comunicat mondial de presa de o importanta cruciala pentru omenire, totul a devenit un haos. Nimeni nu stia, dar toti banuiau ca se intampla ceva foarte grav si important. Presedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonica directa cu Casa Alba. In cateva ore fusesera blocate toate tranzactiile si intelegerile statului roman cu organismele financiare internationale. Se astepta din clipa in clipa ordinul de declarare a starii de urgenta in zona montana si in capitala.
Discutiile dintre oficialii americani care sosisera de urgenta la Bucuresti si partea romana s-au facut fara translator. Au fost atat de violente incat nu putine au fost momentele de criza in care diplomatii strigau unii la altii cat puteau de tare , proferand multiple amenintari cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunosteau nimic din aceasta problema, iar americanii stiau bine ca existau oricand cateva tari foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu Romania pentru sustinerea declaratiei publice.
Declaratia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din muntii Bucegi, punand la dispozitia intregii lumi dovezi, fotografii si alte elemente esentiale pentru clarificare. Ar fi fost invitati cei mai mari oameni de stiinta pentru studii si cercetari. Dar cel mai important aspect l-ar fi constituit dezvaluirile despre trecutul extrem de indepartat al omenirii si despre istoria reala care a fost aproape complet contrafacuta.
“In nici-un caz!”
Americanii au reactionat cu vehementa pentru ca acea declaratie ar fi spulberat intr-o clipa influenta lor planetara, si poate ar fi aruncat in haos economia si societatea tarii lor. Acesta a fost motivul principal invocat de ei, acela de a nu crea panica. Dar au uitat sa recunoasca ca aceasta posibila stare de angoasa si perturbare sociala ar fi aparut ca rezultat direct al minciunii si manipularii realizata deliberat de-a lungul secolelor de catre francmasonerie. S-a primit si o interventie speciala a Papei care indemna la o mare cumpatare inainte de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar ca va pune la dispozitia statului roman anumite documente stravechi din arhiva secreta papala care sunt de o mare importanta pentru Romania si sprijina dovezile descoperirii din munti. Dupa 24 de ore de discutii s-a ajuns la un acord final de colaborare romano-american in niste termeni precisi. Pozitia statului roman a fost aceea de amanare a dezvaluirilor, de prezentare a lor in mod gradat omenirii. Sala Proiectiilor (sau arhiva Atlanta)
Marea Galerie se termina brusc in aula gigantica din interiorul muntelui care avea o inaltime de 30 de metri si o lungime de 100 metri. Sala Proiectiilor este delimitata de scutul energetic si are dimensiuni mai mici decat aula din munte. Avansand spre scutul energetic, portiunea de scut din fata este delimitata ca o usa si devine stravezie si apoi dispare pentru a putea intra in Sala Proiectiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influente nefaste din exterior. Odata intrat in Sala, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o culoare alb-aurie.
In partea din spate, scutul nu mai cobora pana la nivelul solului, ca in zona din fata: Sala Proiectiilor avea jumatatea din spate acoperita de zidul de roca. In acel masiv perete din piatra, inalt de circa 10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept in fata, iar celelalte doua – simetric, de o parte si de alta a acesteia si sunt luminate difuz, intr-o nuanta verzuie. Accesul la aceste tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat intre statul roman si SUA.
Mese gigantice pentru uriasi
Incepand din fata, de la intrare, Sala Proiectiilor contine un sir de mese imense din piatra, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta, urmand curbura acestuia. Similar, exista un alt sir de-a lungul peretelui din stanga. Nici una dintre mese nu avea o inaltime mai mica de doi metri. Pe grosimea placii de deasupra sunt taiate in relief, cu precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivazuta care seamana cu caracterele cuneiforme din antichitate. Scrierea contine si simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul si cercul. Desi semnele nu sunt vopsite, ele ies in evidenta printr-o usoara radiatie fosforescenta, in culori diferite de la o masa la alta. Sunt cate cinci mese pe fiecare parte a salii. Pe unele dintre ele exista diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe dintre ele coboara spre sol o multime de fire albe translucide care se aduna in cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu, aflate in afara mesei, direct pe sol. Cablurile fine sunt extrem de flexibile si usoare iar in interiorul lor se observa mici impulsuri luminoase care aluneca pe toata lungimea lor.
La apropierea de oricare dintre mese, se activeaza simultan pe suprafata ei o proiectie holografica care prezinta aspecte dintr-un anumit domeniu stiintific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte si foarte mari, cu o inaltime de aproape doi metri si jumatate. Pe suprafata dreptunghiulara a meselor din piatra slefuita exista o fanta ingusta, lunga de cateva zeci de centimetri, paralela cu latura mare a mesei din care apar proiectiile holografice. Proiectiile ruleaza singure insa in acelasi timp ele sunt interactive si depind de cel care le urmareste si atinge suprafata mesei.
Combinatii genetice
Urcand pe un trepied adus special, se poate vedea ca suprafata meselor este acoperita cu o pelicula dintr-un material sticlos, intunecat. Pelicula e impartita in mai multe patrate mari delimitate prin linii drepte, care formeaza un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiectiilor este biologia astfel ca se deruleaza imagini cu plante si animale, unele complet necunoscute. Atingand unul dintre patrate, holograma infatiseaza structura corpului uman a celui care dirijeaza proiectia. Se deruleaza imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte patrate arata proiectii ale altor fiinte, de pe alte corpuri ceresti. Atingand simultan doua patrate diferite se infatiseaza o analiza stiintifica complexa prezentand ADN-ul fiintelor respective si posibilitatile de compatibilitate intre ele. Pe lateral, apar linii verticale cu explicatii in ciudata scriere iar in final apare forma mutanta cea mai probabila, ca o combinatie intre cele doua informatii genetice.
Giganti adevarati
Cei care au construit intregul edificiu trebuie ca erau foarte inalti, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiectiilor.
O confirmare a existentei uriasilor pe teritoriul Romaniei o gasim in ziarul Ziarul. “Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca “povestile” oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la “culmea” unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: “Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o capatana de om, mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O
namila de om fusese raposatu”.
Exista multe legende care amintesc despre vremurile cand pe Pamant traiau uriasi. Mitologiile sumeriana, egipteana, hitita, greaca au un intreg “capitol” despre razboaiele purtate de zeii cei batrani cu generatia titanica, fiinte de dimensiuni gigantice, zamislite de zei. Pe atunci, spun legendele, pe Pamant traiau doar zeii. Gigantii aveau si alte defecte in afara de statura colosala. Aveau mai multe brate, capete sau fete, adesea doar un ochi in frunte, din care cauza erau numiti ciclopi, si erau cam tantalai. Buni de munca grea, dar sa nu te fi aflat in calea lor cand se suparau. Aruncau cu stanci colosale de se cutremura pamantul. Fiii “normali” ai zeilor s-au folosit de giganti pentru a acapara puterea si a-i detrona pe zeii batrani. Fotografia alaturata infatiseaza un schelet uman urias gasit de americani in Irak. Lucrurile incep sa se lege …
Alarma in Bucegi
O creatura ciudata ataca animalele de casa

Bucegii sunt cei mai circulati munti ai României. Asta din cauza ca sunt foarte accesibili si sunt relativ aproape de capitala, motiv pentru care multi turisti ii prefera. Si totusi, de catava vreme, linistea drumetului solitar este pusa in pericol de o aratare ciudata, care tulbura locurile. Cu toate ca pana acum au fost mai multe persoane care au vazut straniul animal, oficial nu s-a luat nici o pozitie. Fie din cauza ca autoritatile locale au auzit prea multe povesti de acest gen fie prefera sa inchida ochii pentru a nu da o lovitura turismului din zona.

Prima relatare despre monstru a fost in urma cu un an si ceva, cand, intr-o seara, gospodaria unui locuitor din Poiana Tapului a fost atacata. I.M., povesteste:
“Era asa, putin dupa asfintit, prin august, pe la sfarsit. Iesisem din casa pentru ca auzisem zgomote in grajd, la vaca. Luasem cu mine lanterna, ca nu mergea instalatia electrica. In clipa in care am intrat in grajd si am indreptat lanterna spre locul unde aveam vaca, am vazut asa, ca un fel de caine imens care a sarit pe mine…”

La inceput, domnul I. M. a crezut ca era ursul, pentru ca in perioada respectiva se pregaetsc de hibernare si mai coboara prin sate. I-a pus lanterna in ochi si a inceput sa tipe, in speranta ca-l va speria si va fugi. Nu se stie din ce motiv, dar aratarea a fugit mai departe dupa ce l-a trantit la pamant.
“Am mai apucat sa-l mai vad o data. Avea parul cenusiu si un fel de coama alba, ingusta. S-a oprit in mijlocul ograzii si a scos un urlet cumplit, de mi s-a ridicat parul pe ceafa. Nu mai auzisem niciodata asa ceva in viata mea si sunt om la 60 de ani, domnisorule…”

S-a incuiat in grajd si a stat acolo pana dimineata. Atunci s-a uitat si la vita care zacea moarta. Vaca avea unul din picioare smulse. Murise din cauza sangelui pierdut. Vecinii pagubasului sunt convinsi ca acesta s-a intilnit cu un urs, pentru ca “… numai un animal puternic putea sa smulga piciorul in halul ala…”

A doua relatare este de data mai recenta si apartine unui grup de studenti la geografie care faceau un traseu prin Coltii Morarului la inceputul verii.
“… La un moment dat, cand mai aveam mai putin de 50 de metri pana sus, am remarcat undeva, inspre dreapta, un animal ciudat. Statea sprijinit de o stinca, ridicat pe picioarele din spate. Parea imens. Cred ca avea in jur de doi metri si o privire cumplita. S-a uitat cateva clipe la noi si apoi a disparut printre brazi in salturi uriase, cum n-am crezut ca e in stare vreun animal. Unii au spus ca sigur fusese un lup cenusiu solitar si am coborit sa pana la locul cu pricina.” Aici au gasit urme de sange si capul unui minz destul de dezvoltat. Cum ajunsese minzul in locul acela, unde oamenii trebuiau sa foloseasca pitoane si fringhii, ramane o enigma.

Cei care coboara din Babele in Pestera si merg in amontele raului, pot vedea, dupa ce trec de o bucata de padure, o mica stana solitara unde 9 caini imensi isi fac datoria de paznici ai turmei. Stana a fost atacata pana acum de doua ori de ciudata creatura care, ciudat, in loc oi, a preferat de fiecare data sa plece cu cate un porc din cei crescuti de ciobani pe langa turma. Nici prima data si nici a doua oara nu au avut ciobanii cu ce se apara.

Au trimis instiintare la vanatori sa impuste fiara, dar nimeni nu a venit. De fiecare data a venit numai in noptile cu luna plina, de unde si credinta oamenilor ca nu ar fi lup ci varcolac, despre care, in credinta populara, se spuna ca iese la vinatoare doar in noptile in care luna este plina sau este acoperita cu un halou rosiatic. Se zice ca acel halou trezeste instinctele criminale in legendarele creaturi si le fac sa atace chiar si oamenii, fara a se teme de ceva.

“Prima data eram numai eu cu un baietan, nepot de-al meu, de vreo 16 ani. Am auzit cainii ca dadeau glas si am iesit cu bitele, c-am crezut ca a venit ursul la stana. Dar ce-am vazut atunci n-am mai vazut in viata mea. Cainii dadeau roata unui lup mare de tot care tira o scroafa de vreo 70 de kile ca si cum ar fi tinut in dinti o piine. Era atat de mare ca nici unul din caini nu a avut curajul sa-l atace. Parca le transmitea ceva ca sa-i tina departe, ca noi avem caini faini care ataca ursul. Dar pe asta nu l-au atacat…”

Mihai Dumitrache, fost profesor de biologie care actualmente locuieste in Busteni, crede ca animalul este un hibrid intre lup cenusiu si un caine de casa de rasa mare, poate chiar un ciobanesc.

“Sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intâmplat si in Australia, acum cateva sute de ani, cand colonistii au adus niste caini mari care sa vineze lupii ce atacau turmele de oi. Din incrucisarea lupilor salbatici cu animalele de casa a rezultat rasa dingo, una din cele mai feroce. Ca inaltime, cainii dingo erau mai mari decat ambele rase din care se trageau. E posibil ca si creatura asta sa fie un astfel de hibrid…”

Treptat, de cateva luni, intre specialisti mai circula o varianta stranie care incearca sa descifreze enigma. Varianta care, la prima vedere pare de-a dreptul absurda. Se afirma, nici mai mult, nici mai putin, ca uriasul lup ar fi, in fapt, o reminiscenta a vechilor ursi de pestera care au trait in pesterile din Bucegi in urma cu cateva milioane bune de ani.

Cum in ultimii ani intr-o serie de tari localnicii au descris aparitia unor animale despre acre se stia ca disparusera de mult de pe Terra, este foarte posibil ca si in pesterile din Bucegi sa mai existe un urmas al acelor creaturi fioroase. Este mai curand o poveste dar turistii sunt incantati si vin in numar mare la Pestera Ialomicioarei, acolo unde speologii au descoperit oseminte apartinind ursilor disparuti…

Deocamdata nimeni nu a putut aduce o marturie palpabila despre existenta monstrului din Bucegi, singurele relatari apartinind celor care s-au intilnit cu el s-au l-au zarit. Poate ca, cineva, o data, va fi mai norocos si il va fotografia. Pana atunci insa, sigur vor trece ani buni. Si cine stie, poate ca autoritatile vor da o lege de protectie a animalului. la fel ca unele tari in care a fost zarit Yeti si care au dat legi si decrete pentru protectia misteriosului om al zapezilor…
https://developarea.wordpress.com/wp-admin/post-new.php#requestfeedback

%d blogeri au apreciat: