Posts tagged ‘mesaje subminale’

ARMELE PSI

In ultima perioada s-a replicat pe internet mitul ca multimile de oameni pot fi controlate utilizand o tehnologie bazata pe influentarea undelor cerebrale. Influenta ar fi greu de perceput de marea majoritate a oamenilor:

Din dorinta de a informa lumea cat mai bine despre ceea ce se intampla in Romania, si nu numai, am sa postez o lista cu orasele in care sunt montate instrumente psihotronice sau care sunt influentate puternic de astfel de dispozitive, orele la care se fac emisii, si mesajul lor. Cei care veti citi acest post, aveti grija cat mai mare la mentalul vostru. Fara frica oameni buni. Doar fiti atenti la gandurile voastre si verificati de doua ori inainte de a accepta ca un anumit gand este al vostru. Multe dintre ele sunt puse acolo, pentru ca majoritatea dintre voi sunteti foarte neatenti la ceea ce ganditi.

Orasele principale afectate de astfel de instrumente:
1. Bucuresti
2. Brasov
3. Cluj Napoca
4. Iasi
5. Galati
6. Constanta
7. Arad
8. Timisoara
9. Craiova
10. Focsani

Orele de emisie: 00, 04, 09, 12, 15, 18 si 21

Mesaje: de natura sexuala, carnala, mesaje de tip propagandist la adresa politicii, mesaje de tip revoltator la adresa comportamentului oamenilor, mesaje cu ura si furie, crime si atacuri fizice.

Sursa: http://cybershamans.blogspot.com/2010/05/armele-psihotronice-in-romania.html

Exista si opinii ca aceste arme sunt de fapt create de Ceausescu pentru a putea sa stapaneasca masele populare si sa isi asigure suprematie militara .

A fost si o emisiune N24:
N24 partea 1, N24 partea 2, N24 partea 3, N24 partea 4, N24 partea 5

De asemenea Pavel Corut vorbeste despre Mircea Geoana, atacuri psihotronice si alegerile prezidentiale din 2009 .

Exista multe bloguri si forumuri care reiau ideea, dar cu unele diferente:
reforma.qforum.biz
certitudinea.ro
soim.ro

RAZBOIUL MINTII

PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA
Războiul parapsihologic – dezvăluiri uimitoare

„Un nou tip de război este în plină desfăşurare: un război al controlului minţii, al manipulării gândurilor şi emoţiilor, de la distanţă.

La prima vedere, un război bazat pe metode parapsihologice şi tehnologii psihotronice pare să se ducă doar între agenţii secreţi, armatele şi liderii unor naţiuni rivale… Şi dacă războiul parapsihologic ţinteşte mai mult decât atât? Ar putea fi controlul maselor unul dintre obiectivele lui? Dacă da, te priveşte în mod direct!

Filmul documentar “Războiul parapsihologic – dezvăluiri uimitoare” reuşeşte să îţi explice într-o manieră ştiinţifică mecanismele psihice de atac şi îţi dezvăluie informaţii foarte importante despre tehnologiile folosite în acest nou tip de război, pentru ca tu să înţelegi mai bine pericolele invizibile care te înconjoară.

Aşa după cum vei putea constata, lumea în care trăieşti nu este aşa cum ţi-o imaginezi iar acest film urmăreşte să te ducă în spatele cortinei, acolo unde se scriu adevăratele scenarii; scenarii care adeseori par desprinse din literatura SF.

Şi pentru că dorim să ştii şi cum să te protejezi, în viitorul apropiat vom lansa un nou documentar – “Războiul parapsihologic – protecţia psihică”, în care îţi vom explica şi modalităţile de apărare. ”

Daniel Roxin

CERCURI

Cercurile din apele îngheţate au început să apară în diverse zone ale globului, în lacurile foarte mici, în râuri îngheţate sau chiar la nivel mult mai mare şi în fluvii. Nimeni nu poate să explice formarea acestor cercuri perfecte şi din această cauză fenomenul este asemuit cu cel din lanurile de porumb sau grâu.

Acest fenomen straniu, rămâne deocamdată în categoria misterelor neelucidate, chiar dacă există unele voci care susţin că aceste cercuri perfecte sunt făcute de mâna omului. Imaginile următoare dovedesc existenta cercurilor din gheaţă şi spre surprinderea celor mai mulţi, locurile unde au fost făcute nu permiteau accesul persoanelor din diferite motive, fie ca gheaţa era prea subţire sau pentru că erau proprietăţi private şi accesul interzis pe apa îngheţată.






Prezenţa cercurilor din lanuri se face resimţită în foarte multe ţări, indiferent de religia, cultura sau nivelul economic. Cercurile din lanuri sunt reprezentaţii grafice ce au ridicat foarte multe suspiciuni cu privire la provenienţa lor. Cei mai mulţi cred că aceste forme geometrice nu sunt realizate de om ci de OZN-urile ce vizitează Pământul. În ciuda controverselor, nici până în prezent nu s-a reuşit demonstrarea originii acestor cercuri din culturile agricole.

Istoria cercurilor din lanuriPrima relatare ciudată care se presupune că a deschis porţile misterului cercurilor suspecte din lanuri a fost în anul 1678, la scurt timp după ce pelerinii au ajuns în Plymouth Rock. S-a descoperit o gravură din lemn, intitulată “Ştiri ciudate din Hartford-shire” pe care era gravată o poveste stranie. Un fermier lacom a refuzat să-şi plătească taxa pe ovăz pe care o datora statului iar în dimineaţa următoare s-a trezit cu mai multe cercuri în culturile sale de ovăz. Fermierul speriat a dat vina pe mâna diavolului şi a refuzat să-şi mai treiere ovăzul. În acea vreme nimeni nu era capabil să execute cercuri perfecte în miez de noapte pe o suprafaţă atât mare suprafaţă. Fermierul a considerat ca o putere supranaturală l-a pedepsit pentru că nu a vrut să-şi plătească taxele.

În anul 1880 mai multe cercuri s-au descoperit în Anglia. Omul de ştiinţă amator John Rand Capron a consemnat că mai multe cercuri erau executate în culturile de cereale de lângă Guildford în Surrey. Explicaţia fenomenului a fost una simplă dar irealistă pentru că omul de ştiinţă a dat vina pe o furtună care tocmai se abătuse asupra zonei. Este puţin probabil că o furtună să poată să facă cercuri perfect rotunde în lanurile de porumb sau grâu.

În anul 2001 mai multe dosare secrete aparţinând serviciilor secrete britanice MI5 au fost declasificate. Unele dosare conţineau informaţii cu privire la cercurile din culturile agricole ce s-au găsit în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, pe coasta de est a Mării Britaniei. Iniţial s-a crezut că naziştii fac aceste cercuri din culturile agricole pentru a ghida avioanele germane. În urma unei anchete s-a demonstrat că nu existau coduri secrete imprimate în aceste cercuri şi că nu au fost făcute de mâna omului.

După 1990 cercurile au devenit mai complexe şi imposibil de explicat

Până în anul 1980 mediatizarea cercurilor din lanuri nu a fost intensă. În general erau reprezentaţii grafice simpliste, ce înfăţişau doar cercuri sau ovaluri. Imediat după anul 1990 puterea de creaţie s-a intensificat şi cercurile simple s-au transformat în figuri complexe cu foarte multe detalii. Acesta evoluţie i-a pus pe jar pe oamenii de ştiinţă care au încercat să dezlege misterul. Niciodată nu s-a înţeles cu exactitate semnificaţia acestor figuri ciudate din lanurile agricole.

În anul 1991 o figură complexă, ce a fost denumită Castelul din Barbury, şi-a făcut apariţia într-un lan de porumb. Din acea clipă s-a pus problema decodificării mesajelor ce vor să fie transmise prin aceste figuri. După cum se poate observa este foarte greu de crezut că omul să fie capabil să execute un asemenea desen, de o complexitate impresionantă, într-un lan de porumb.
În anul 1999 omul de ştiinţă Colin Andrews a iniţiat un program de cercetare cu privire la cercurile din lanuri, finanţat de Laurence Rockefeller. În decursul a doi ani de cercetări riguroase, omul de ştiinţă a ajuns la concluzia că 80% dintre cercurile existente în perioada 1999-2000 din Anglia erau executate de mâna omului, restul de 20% rămânând imposibil de explicat. Andrews a susţinut că ” foarte multe forme sunt imposibil de înţeles şi de explicat”.

Începând cu anul 2000 mai mulţi “desenatori de cercuri” au încercat să-şi facă planurile publice, publicând pe internet schiţele dar şi tehnicile pe care le folosesc atunci când executa anumite figuri în culturile agricole. Dacă unele modele se pot recunoaşte că sunt făcute de mâna omului, din cauza greşelilor de execuţie, altele sunt imposibil de realizat indiferent de priceperea şi talentul artiştilor din lanurile de grâu sau porumb.

În anul 1997, pe 7 iunie un fotograf pilot survola zona în care se afla Stonehenge. După ce a făcut mai multe fotografii, pilotul a aterizat la un aeroport din zonă pentru alimentarea cu carburant a aparatului de zbor. După aproximativ 40 de minute, pilotul a decolat şi s-a îndreptat iar spre zona pe care trebuia s-o fotografieze dar de data aceasta un desen imens i-a atras atenţia. Chiar lângă Stonehenge apăruse ca prin minune un desen cu o formă ciudată care în urmă cu 40 de minute nu se afla acolo. Acest model din lanul de grâu. În urma unor analize amănunţite s-a stabilit că este imposibil ca omul să execute un asemenea model, atât de complex, în mai puţin de o oră. Succesiunea de cercuri a fost denumită ” setul iulian” şi a precedat unei complexe succesiuni de cercuri care au lăsat cu gura căscată chiar şi pe oamenii de ştiinţă. Cel mai ciudat este că nimeni nu a revendicat aceste cercuri stranii.
Cercurile din lanuri reprezintă un fenomen inexplicabil chiar şi în prezent. Dacă cele mai simple modele sunt executate de mâna omului, rămân totuşi şi modelele extrem de complicate, realizate în timp record care evoluează de la an la an. Să fie vorba de anumite mesaje secrete codificate în aceste configuraţii de cercuri pe care o anumită civilizaţie extraterestră vrea să le transmită omenirii?

Un fenomen straniu s-a petrecut pe plajele din Florida, unde mai mulţi martori au observat mai multi rechini ce aveau un comportament straniu. Unul dintre martori susţine că a intrat în apă până la genunchi iar rechinii nu l-au atacat. Un alt martor a reuşit să apuce un rechin de coadă, acesta neavând nicio reacţie violenta.

Biologii susţin ca rechinii s-au înmulţit foarte mult şi migrează în căutarea unor zone cu apă caldă. Acesta este unul dintre motivele pentru care au invadat malul oceanului de pe costa sudică a Floridei.

O fotografie surprinsă din înaltul cerului arata ca rechinii se comportă mai mult decât ciudat, înotând în cercuri şi sincronizându-şi perfect mişcările. Aceste cercuri făcute de rechini ne duc cu gândul la misterioasele cercuri din lanuri sau chiar cele din gheaţă. Acest fenomen a fost adus la cunoştinţa agenţiilor care se ocupă cu cercetarea extratereştrilor iar o anchetă amplă este în desfăşurare.

Există un zvon conform căruia extratereştrii au pus stăpânire pe mintea acestor rechini, în acest fel încercând să transmită un mesaj clar omenirii. Interpretarea mesajului, în viziunea unor anumite voci, trebuie făcut în sensul în care o mare invazie a unei civilizaţii extraterestre se pregăteşte şi aceste evenimente stranii nu sunt decât nişte semnale ce prevestesc viitorul.

Mesaje subliminale cu Nibiru pe Google si in salile de cinema

Este de-a dreptul senzational cum anumite „forte” planetare incearca sa pregateasca omenirea pentru un dsoi de „sfarsit al lumii”, legat de planete necunoscute, de comete, de impacturi cu Tera, de existenta extraterestrilor, cu toate ca atunci cand apar in presa acestea sunt tratate drept teorii ale conspiratiei. Asa se face ca se foloseste din plin mesajul subliminal, al unui inconstient colectiv.

In ultimii ani s-au facut cele mai multe filme din istorie despre Apocalipsa. Care au fost tratata pe toate fetele, dar un tipar tot a reiesit. In acest Tipar (prezent si inserialuld e succes Fringe), apar extraterestri care vor sa invadeze planeta noastra, care vin dintr-un alt univers paralel, al multiversului nostru, apoi, un asteroid sau o cometa se prabuseste pe Tera, incalzirea globala face ravagii si deregleaza clima planetei etc.

In acest an, de pilda, printre teoriile conspiratiei a aparut si cometa elenin care se apropie neasteptat de tera, apoi, aparitia brusca a planetei Tysche, mare cat Jupiter si Saturn la un loc, de parca ar fi sosit brusc dintr-un alt univers, apoi teoriile legate de Nibiru sau de Planeta X, care in 21 decembrie 2012 trece foarte aproape de Tera, va schimba polii, va inversa sensul de rotatie etc. Iar pe aceasta misterioasa planeta se afla annunaki, celebri extraterestri pomeniti de sumerieni care au creat rasa pamanteana.

NASA zice ca nu exista Nibiru, totusi a recunoscut existenta Tysche, a vorbit si despre o posibila Planeta X, dar face in continuare tot posibilul sa ascunda omenirii ceva. Doua informatii din aceste zile, insa, ne arata ca se lucreaza puternic la subconstientul populatiei planetei.
Google pare implicat in acest proces. Dupa ce pe Google Sky a fost ascuns pozitia lui Nibiru, apoi a cometei Elenin, apoi locatia unde se presupunea ca va aparea o „pitica rosie” (stiindu-se ca Nibiru apare pe cer de culoare rosu intens), acum transmite un mesaj subliminal odata cu aniversarea primului zbor uman din cosmos facut de Yuri Gagarin.

Google si-a schimbat logoul, cum face de obicei, dar stupoare, in centru a aparut fix „o planeta rosie” care e legata cu un soi de „coada de cometa” galbena si care se parabuseste, sau trece foarte aproape de Pamant, care se reflecta din geamul castii lui Gagarin. Foarte interesant, mai ales cu antecedentele Google in domeniul Nibiru.

Al doilea indiciu este lansarea cu mare tam tam a filmului Melancholia, in mai acest an, al lui Lars Von Trier. In rolul principal a fost aleasa Kirten Dunst, iar filmul incepe cu imaginea ei goala sub stele, care va face furori si va buluci publicul in salile de cinema.

Ce e senzational, insa: „Cum arata Armageddon-ul lui Lars Von Trier? Omenirea se afla in pericol: o planeta sta asunsa dupa soare si este programata sa distruga pamantul. In spatele soarelui este ultimul loc unde ar cauta astronomii!” Adica exact ce se zice acum despre Planeta Nibiru, care apare in emisfera sudica, sub soare, ceea ce ascunde NASA, conform teoreticienilor conspiratiei.

Melancholia from Zentropa on Vimeo.

CIP


Trebuie să recunosc, încă de la bun început, că sunt destul de sceptic privind existenţa extratereştrilor. Dar, vizionând videoclipul de mai jos, am început să fiu pus pe gânduri. E vorba de un chirurg din SUA care susţine că a operat câţiva pacienţi care aveau în ei implanturi extraterestre.

La o analiză cu microscopul electronic, s-a găsit faptul că implantul era conectat cu terminaţiile nervoase ale pacientului operat! În plus, implantul era înconjurat de un material biologic neidentificabil, care prevenea respingerea de către sistemul imunitar al pacientului! Totodată, 3 laboratoare naţionale au confirmat faptul că implantul avea în el materiale care erau de origine extraterestră.

Priviţi videoclipul de mai jos. Pentru prima oară în istorie, un om a prezentat dovezi intangibile conform cărora extratereştrii vizitează Pământul. Dr. Roger Leir este un chirurg din California de Sud, ce a efectuat operaţii timp de peste 30 de ani.
“Până acum, am efectuat 8 operaţii, din care am îndepărtat 9 obiecte. Punctul comun îl constituie faptul că toţi pacienţii au fost subiectul unor răpiri extraterestre”.
În 1996, el a efectuat una din primele operaţii prin care a îndepărtat un implant din falca unui pacient.
“Domnul căruia i-am îndepărtat obiectul lucra într-o industrie privată şi avea în spate o întreagă istorie de răpiri extraterestre”.
Ca cei mai mulţi oameni răpiţi de extratereştri, pacientul n-a fost doritor în a se face cunoscut, pentru a se arăta publicului.
“Cei răpiţi de extratereştri au frica în a spune cuiva ce i s-a întâmplat, căci astfel şi-ar putea pierde slujba sau îşi pot pune în pericol cariera, ori chiar să piardă bani…deci o fac dintr-un lucru foarte practic”.
Ceea ce veţi vedea în continuare este primul videoclip al unui implant extraterestru ce a fost îndepărtat. Şi trebuie să ştiţi că această filmare nu e pentru cei care au inima mai slabă. Mai întâi, chirurgul face o injecţie cu anestezic, pentru a amorţi terminaţiile nervilor din jurul implantului. Apoi, se face o incizie chirurgicală în ţesut, se pun nişte cleme chirurgicale, pentru ca incizia să rămână deschisă. După aceasta, chirurgul pătrunde mai adânc în incizie, şi, cu ajutorul unui aparat cu raze X, denumit fluoroscan, încearcă să localizeze implantul sub piele. Odată ce implantul este localizat, un cateter este inserat şi, în sfârşit, implantul este îndepărtat.
Dr. Leir descrie una dintre cele mai extraordinare descoperiri în timpul acestei operaţii uimitoare: “Nu exista vreo dovadă a prezenţei obiectului în interiorul corpului. Apoi, când ne-am uitat la ţesuturile moi care înconjurau obiectul, acestea nu aveau nicio urmă inflamatorie, ceea ce e imposibil, căci, orice e inserat în trup, ar trebui să aibă o urmă inflamatorie. Şi, în al treilea rând, obiectul era înconjurat de un număr mare de terminaţii nervoase ce diferă din punct de vedere anatomic”.
Odată ce acest implant a fost îndepărtat, el şi-a dezvăluit forma sa triunghiulară. Proba a fost trimisă apoi către Laboratoarele Naţionale din Los Alamos, pentru a fi testată mai amănunţit.
“Atunci când am primit înapoi raportul iniţial de la Los Alamos, ştiam că era ceva neobişnuit, pentru că acesta e un laborator de nivel mondial, şi nu ar fi recomandat testări suplimentare dacă nu şi-ar fi dat seama că este ceva straniu. Exista o combinaţie de elemente în acest obiect care i-au făcut pe cei de la Los Alamos să aprecieze că sunt necesare mai multe teste”.
Implantul a fost apoi trimis la Laboratorul New Mexico Tech, unde au fost efectuate o serie de teste.“Ei au crezut că obiectul trimis la analiză reprezenta o porţiune dintr-un meteorit. Ei nu ştiau că provenea dintr-un corp uman”.
Uimitor, Laboratorul New Mexico Tech a crezut că elementele chimice din implant proveneau din meteoriţi rari ce au căzut pe Pământ. În acest stadiu, o scanare cu microscopul electronic a fost realizată asupra implantului.
Rezultatul a fost acela că implantul a fost fabricat şi nu provenea din meteoriţi căzuţi pe Pământ. Şi mai uimitor, rezultatele au arătat că implantul era conectat cu terminaţiile nervoase ale pacientului operat.“Următoarele teste au fost efectuate la Universitatea California din San Diego”.Testele efectuate la Laboratorul Universităţii California din San Diego au confirmat supoziţiile iniţiale. Astfel, s-a ajuns la concluzia că o porţiune din implantul analizat era de origine extraterestră şi nu provenea de pe Pământ.
“Unele din elementele găsite erau de origine extraterestră”.Dovezile sunt concludente; implicaţiile sunt uimitoare. În acest caz, dovezile au fost documentate, iar concluziile – şocante.“Aceasta s-ar putea să fie dovada pe care ştiinţa o căuta. Implicaţiile acestei descoperiri sunt de nivel planetar, şi poate afecta fiecare fiinţă umană”.

Dar implanturile extraterestru nu reprezintă singurele materiale pe care dr. Leir le investighează. Cea mai mare descoperire urmează să fie făcută….

Antenele din Dobrogea si altele

Antenele din Dobrogea

În apropierea poligonului militar de rachete antiaeriene Capul Midia din judeţul Constanţa a fost instalat anul trecut un sistem de antene (poză preluată de pe site-ul libertatea.ro) asemănător cu sistemul HAARP din Gakona, Alaska. Datorită acestei asemănări se presupune că este vorba despre o armă geofizică.

Ministerul Apărării Naţionale nu a dat nicio declaraţie oficială în privinţa acestei instalaţii. O opinie de specialitate a fost oferită în presă de către generalul Emil Străinu, doctor în domeniul armelor geofizice: „Este greu de spus ce e acest sistem de antene de lângă plaja Corbu. Arată altfel decât celebrul HAARP. E ceva absolut nou, care nu seamănă cu nimic din ceea ce se ştie. Ar putea face parte din SCOMAR, sistemul inteligent de monitorizare a Mării Negre, pus în funcţiune recent, dar şi acela ar trebui să aibă altfel de antene”.
Contextul politic în care au apărut informaţiile despre antenele de la Marea Neagră a fost de asemenea interesant. După ce la 6 august 2010 a început să circule pe internet informaţia despre antenele de tip HAARP instalate în Dobrogea, la 16 august 2010 diplomatul român Gabriel Grecu a fost arestat la Moscova sub acuzaţia de spionaj. Ulterior acesta a fost expulzat din Rusia şi, ca răspuns, la 18 august 2010 un diplomat rus a fost şi el expulzat din România.
Investigaţiile neoficiale realizate la faţa locului, în Dobrogea, au arătat că este vorba despre un sistem format din aproximativ 40 de antene, dispuse pe două rânduri. În apropierea acestora se află câteva containere militare în care se presupune că se află centrul de comandă al instalaţiei. Ansamblul de antene este amplasat pe un teren militar cu accesul interzis de lângă plaja Corbu.
În 2009 Ministerul Apărării a achiziţionat 600ha de teren în Sulina şi apropierea comunei Corbu. Iar anul trecut, prin Ordonanţa de urgenţă 31 din 7 aprilie 2010 (OUG 31/2010) a mai primit 30ha transferaţi de la Ministerul Mediului şi Pădurilor. Pe aceste terenuri au început lucrări la drumuri de acces, reţele electrice şi de alimentare cu apă, fundaţii pentru construcţii etc. Pare a fi vorba de un orăşel realizat după modelul bazei militare de la Mihail Kogalniceanu, la o scară mai redusă.
Există mai multe presupuneri în privinţa scopului acestor investiţii: că ar face parte din SCOMAR (Sistemul Complex de Observare, Supraveghere şi Control al Traficului la Marea Neagră), că ar fi o acoperire pentru o afacere imobiliară de proporţii, că ar face parte din scutul antirachetă pe care SUA îl construieşte în Europa de Est sau că ar fi o armă geofizică modernă de tipul HAARP.

Ce este SCOMAR

În aprilie 2009 a fost inaugurat de către Ministerul Administraţiei şi Internelor SCOMAR, un sistem operativ de supraveghere care permite detectarea timpurie, urmărirea, recunoaşterea şi identificarea navelor ce desfăşoară activităţi ilegale de trafic la Marea Neagră (poză preluată de pe site-ul verticalonline.ro). Sistemul a fost realizat în colaborare cu parteneri din Uniunea Europeană în perspectiva aderării României la Spaţiul Schengen.
SCOMAR se află în dotarea Poliţiei de Frontieră şi are scopul de a contribui la siguranţa graniţei maritime a României. Acesta supraveghează non-stop apele teritoriale ale României până la 100 de mile marine (sau 185 de kilometri) şi 30 de kilometri de uscat. Imaginile de ansamblu furnizate de acest sistem pot fi folosite şi de alte autorităţi: Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Transporturilor, Ministerul Agriculturii.
Sistemul este alcătuit dintr-un centru de comandă şi control aflat la Poliţia de Frontieră Constanţa, unităţi de intervenţie navale sau terestre, căi de comunicaţii şi şase staţii de senzori. O staţie de senzori este un turn de metal de 60m, cu o antenă de 42m, asemănător releelor comerciale (telefonie, TV, radio etc.); pe acesta se montează camere speciale de filmare, ce pot funcţiona convenţional (video), în infraroşu sau termoviziune. Aceşti stâlpi vor fi amplasaţi la Farul de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei, Midia, Agigea şi Mangalia (poză preluată de pe site-ul romanialibera.ro).

Scutul antirachetă din Europa
Pentru a proteja Europa de unele aşa-zise ameninţări care se presupune că ar veni dinspre Iran sau Coreea de Nord, SUA intenţionează amplasarea unui sistem antirachetă în Europa. La începutul lunii februarie, preşedintele Traian Băsescu a anunţat că România a acceptat invitaţia preşedintelui american Barack Obama de a participa la dezvoltarea sistemului antirachetă şi că, în baza acestui acord, pe teritoriul nostru vor fi amplasate componente ale scutului.
La summitul NATO de la Lisabona care a avut loc în perioada 19-20 noiembrie 2010 s-a stabilit că la cheltuielile necesare realizării scutului vor participa toţi cei 28 de membri NATO. Aceasta înseamnă că instalaţiile de apărare antiaeriană care urmează să fie plasate în Europa de Est vor costa statele membre aproximativ 200 de milioane de euro în următorii 10 ani.

Instalarea scutului în Europa se va realiza în patru etape. Prima etapă este programată pentru 2011 şi presupune desfăşurarea actualelor sisteme antirachetă pentru a proteja împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune. Se vor folosi nave cu sisteme antirachetă Aegis, care pot, simultan, să atace ţinte terestre, submarine şi nave de suprafaţă, concomitent cu protejarea flotelor de atacuri de aviaţie sau cu rachete. Acest sistem va fi amplasat în estul Mării Mediterane şi va fi completat cu unităţi radar mobile coordonate din baza militară de la Ramstein, Germania.
Etapa a doua presupune instalarea unor interceptori tereştri avansaţi de tip SM-3 (Standard Missile-3 Block IB) în sudul Europei. România a acceptat oferta de a găzdui în 2015 un set de 24 de rachete interceptoare SM-3.
Etapa a treia se va desfăşura până în 2018 şi presupune amplasarea, în nordul Europei, a unei a doua baze terestre cu interceptori SM-3. Bazele existente deja vor fi dotate cu interceptori SM-3 Block IIA, aflaţi deocamdată în faza de construcţie. Tot în această etapă vor fi incluse şi avioane fără pilot.
Etapa a patra va dura până la sfârşitul lui 2020 şi va presupune încă o îmbunătăţire a interceptorului SM-3, denumită Block IIB. În această fază ar trebui să fie amplasate rachete cu raza mai lungă de acţiune, pentru a oferi protecţie în faţa ameninţării cu rachete balistice intercontinentale, care vor fi monitorizate de sisteme radar de avertizare timpurie, cum este cel din Fylingdales (North Yorkshire), Marea Britanie.
Unul dintre cele mai performante sisteme antirachetă este THAAD (Terminal High Altitude Area Defense). Acesta este singurul interceptor care poate distruge rachete balistice cu raza medie şi scurtă de acţiune atât în interiorul, cât şi în exteriorul atmosferei terestre. (Armata Statelor Unite a realizat recent un test în care un interceptor antirachetă a reuşit să doboare deasupra Oceanului Pacific o rachetă balistică.)
HAARP – „arma finală”

Programul HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program, în traducere Programul Activ Auroral de Cercetare folosind Frecvenţe Foarte-Înalte) reprezintă cea mai perfecţionată şi eficientă tehnologie contemporană în domeniul războiului. Este un program demarat în 1992 la Institutul de Geofizică al Universităţii Alaska din Fairbanks de către Departamentul Apărării al Statelor Unite. Acest program ştiinţific are un buget anual recunoscut oficial de 30 de milioane de dolari, deşi se pare că în realitate finanţarea este mult mai mare. HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume, iar sistemul propriu-zis se află într-o bază militară de lângă Gakona, Alaska. Acesta constă dintr-un sistem de antene speciale, de mare putere, care constituie o teribilă armă (geofizică, strategică şi cosmică) de energie dirijată.
Tehnologia utilizată în cadrul HAARP foloseşte un tip de antene care trimit semnale în loc să le primească. Acestea trimit fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând totul. Ceea ce se spune public este că acest proiect are ca scop modificarea ionosferei în vederea îmbunătăţirii comunicaţiilor, dar unele documente ale armatei americane arată că de fapt HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apărare”.

Sistemul HAARP este considerat de unii specialişti o reeditare a proiectului „Star Wars” într-o formă mult mai economică, dar, în acelaşi timp, mult mai periculoasă. Datorită faptului că toate instalaţiile se află dispuse la sol efectele sunt infinit mai mari, atât în mediul terestru cât şi în spaţiul cosmic. Antenele HAARP sunt capabile de acţiuni inspăimântătoare precum dezintegrarea obiectelor, inducerea combustiei instantanee, schimbarea tiparelor cerebrale, inducerea unui comportament anume, provocarea diferitelor boli biologice. Aceste antene pot distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ şi pot creea găuri în ionosferă, având ca efect mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.
Acest sistem are o multitudine de întrebuinţări malefice, putând fi folosit deopotrivă la sol, în aer şi în apă. El poate servi ca armă cu energie dirijată, sistem de comunicaţie pentru submarine, mijloc de comunicaţie intersatelit şi în/din spaţiul cosmic, sistem de producere a razelor X foarte puternice (aşa-numitele „raze ale morţii” descrise de Tesla), mijloc pentru producerea de fulgere artificiale în orice punct de pe glob, sistem de detectare şi de distrugere a navelor extraterestre în spaţiu, instrument pentru producerea de schimbări climatice şi dezastre „naturale”, mijloc de influenţare şi manipulare a conştiinţei umane individuale sau la nivel de masă.
SUA mai deţin două astfel de sisteme în Puerto Rico lângă Observatorul Arecibo şi în Alaska. Proiectul similar european numit EISCAT (European Incoherent Scatter Scientific Association) este amplasat în Norvegia şi Suedia. La acesta participă Norvegia, Suedia, Finlanda, Japonia, China, Anglia şi Germania. Fosta Uniune Sovietică a dezvoltat propria baza de cercetare a ionosferei la Vasilsurk, în nordul Rusiei. Alte asemenea sisteme sunt situate în Jamaica, în Peru, lângă Moscova – la Nijni Novgorod, lângă Harkov în Ucraina şi în Duşanbe, Tadzhikistan.

Oamenii de ştiinţă trag semnalul de alarmă

Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect. Unul dintre aceştia, expertul în energie Gratan Healy, consilier al OSCE şi Magda Hallvoet, deputat, şeful grupului parlamentar al Verzilor din Parlamentul European, au dezvăluit că acest proiect este „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, a lumii însăşi. Cei doi au prezentat un raport în care afirmă că acest tip de armament considerat în stadiul actual neletal („non lethal weaponery”) are consecinţe dezastruoase asupra mediului înconjurător şi, mai mult decât atât, pune în pericol libertatea individuală şi democraţia. „Este evident că avem de-a face cu o armă strategică, dar nu este destul de clar dacă acesta are un scop defensiv sau ofensiv şi împotriva cărui inamic potenţial va fi folosită” – afirmau aceştia.
Aceste aşa-zise baze de cercetări sunt extrem de periculoase prin amploarea efectelor pe care acţiunile lor le pot avea asupra întregii planete şi a umanităţii. După părerea unor oameni de ştiinţă efectele folosirii abuzive ale acestor niveluri de intensitate în scutul nostru natural – ionosfera – nu sunt cunoscute şi pot fi catastrofale. Dr. Rauscher explică faptul că ionosfera este predispusă la reacţii catalitice: dacă se modifică o mică parte, se poate produce o schimbare majoră în întregul ei.
Tehnologia dezvoltată în secret de armată şi de guvernele secrete este mult mai avansată decât ne imaginăm. Există posibilitatea de a crea fenomene de rezonanţă identice „rezonanţei Schumann” şi de asemenea capacitatea de a anihila „Rezonanta Schumann” a Pământului. Experimentele făcute la scară planetară tulbură reţeaua geomagnetică a Pământului, „taie felii” din ionosferă, supraîncălzesc Pământul şi straturile care îl înconjoară, produc „precipitaţii” de electroni în magnetosferă, pot produce schimbări dăunătoare în câmpul electric al Pământului.

Folosirea mediului ca sistem de armament este atât imorală cât şi lipsită de discernământ. Menţinerea civilizaţiei actuale pe planeta Pământ depinde de o multitudine de factori aflaţi în interdependenţă şi într-un echilibru armonios. Acest echilibru, creat pe parcursul milioanelor de ani, poate fi distrus în câteva minute printr-o acţiune iresponsabilă.

VA PLACE FACEBOOK?

Oamenii se sinucid pe Facebook. Se numeşte “reţea de socializare”. O puzderie de indivizi intră în reţea şi se simt “integraţi”. Într-un grup, într-o comunitate. Aici îşi pun pozele de la nuntă, de la botez, din concedii. Şi îşi fac iluzii că le arată unora care le preţuiesc. De partea cealaltă, “prietenii” se uită la ele ca voyeurii, cărora li se permite să vadă pe gaura cheii momentele intime.Simte însă cineva ceva? Încearcă cineva cu adevărat vreun sentiment?
De unde “prietenie”? Atât de ieftin a ajuns acest cuvânt? Fericit cel ce are doi-trei prieteni! De unde sute sau mii, doar pentru că nişte damblagii intră să-ţi vadă pozele pe care tu, cocoş plin de tine, le pui pe Facebook, de la tăierea de moţ a ăluia mic? Sau din concediul din Antalia? Sau de la petrecerea de majorat? Ca să vadă lumea ce lume bună a venit la tine. Ce gagică ţi-ai tras. În ce locuri exotice îţi permiţi să te întinzi.

Izolarea a ajuns o industrie. Oamenii plătesc pentru iluzia socializării. E plină strada de puşti cu căştile în urechi, care nu aud nimic din ce se întâmplă în jurul lor. Jocurile pe calculator sunt terenul celor care fug de realitatea cenuşie şi rece: aici ei sunt eroi, dincolo, în lumea reală, luzări. Jocurile pe calculator înlocuiesc şi compensează viaţa reală: spală şeful pe jos cu mine, lasă că împuşc şi eu câteva sute de ticăloşi la “Call of Duty”!

Căldura căminului, a familiei, a întâlnirilor vesele cu prietenii, e înlocuită de alde Facebook. Sinistră farsă! Sursa : ziuaveche.ro

Aveţi conturi pe reţelele de socializare?

V-aţi întâlnit vreodată, faţă în faţă, cu unul dintre “prietenii” de pe Internet?

În momentele grele ale vieţii, v-aţi baza pe prietenii de pe Internet?

Confruntat cu o situaţie dificilă în viaţa reală, v-aţi simţit tentat să reacţionaţi ca unul din eroii din jocurile favorite? Sau aţi băgat capul la cutie, pentru că sunteţi Superman numai pe calculator?

Este izolarea o direcţie spre care ne împinge lumea modernă?

Ne face izolarea mai vulnerabili în faţa hegemonismului mondialist?
Pentru mulţi tineri, reţeaua de socializare Facebook a devenit o problemă serioasă în momentul în care „şi-au mutat” întreaga viaţă în mediul virtual. Psihoterapeuţii susţin că este vorba despre o dependenţă care poate distruge viaţa reală a individului.
La începutul acestui an, Asociaţia Americană de Psihiatrie (A.P.A) a nominalizat noi forme de dependenţă pentru a fi introduse în ediţia a cincea a DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), printre care şi dependenţa de internet, şi, în particular, cea de Facebook, care are aproape 500 de milioane de membri în toată lumea.

Această reţea de socializare permite o formă de comunicare neîntreruptă, pe când e-mail-ul, spre exemplu, e limitat. De aici şi senzaţia utilizatorului că, în măsura în care nu intră frecvent pe contul său de Facebook, pierde firul şi asta îl frustrează. De asemenea, îi dă utilizatorului iluzia apropierii, proximităţii. Astea ar fi avantajele, în opinia pasionaţilor. Tot ei îi văd şi punctele slabe. Faptul că nu permite o ierarhizare a informaţiei, nu poţi discerne ce e adevărat sau nu, iar specialiştii identifică drept un posibil efect al utilizării frecvente şi scăderea capacităţii de concentrare. Altfel spus, setat la ritmul cu care se succed postările pe Facebook, te infantilizezi în viaţa reală.

Loredana Dumitraşcu apreciază despre sine că are o anumită dependenţă de Facebook, ceea ce a îndemnat-o să îşi facă şi lucrarea de dizertaţie la masterul de Psihoterapie pe care l-a urmat tocmai pe subiectul dependenţei de reţelele de socializare. Intră pe Facebook în fiecare zi şi este primul lucru pe care îl face atunci când deschide calculatorul. Are aproximativ 800 de prieteni, dintre care mulţi necunoscuţi pe care i-a adăugat în urma diverselor activităţi în reţea. În opinia sa, utilizarea Facebook îmbunătăţeşte comunicarea prin faptul că poţi păstra legătura cu persoane cunoscute aflate în alte colţuri ale lumii, dar şi cu persoane pe care în viaţa reală e puţin probabil că le-ai fi putut întâlni. În opinia tinerei, un avantaj al Facebook ar fi faptul că nu e nevoie de simultaneitate. Poţi posta ceva, te culci şi când te trezeşti găseşti reacţiile la postarea ta şi poţi continua tot aşa. Psihoterapeutul Cristiana Haica explică însă că, dacă ai foarte mulţi prieteni pe Facebook, acest fapt nu te va face un mai bun comunicator, ci, cel mult, un abil „controlor de trafic” al mesajelor virtuale, iar dacă eşti foarte dedicat acestui mod de a relaţiona, este clar că nu mai ai timp pentru comunicarea „face to face” şi vei deveni din ce în ce mai incapabil de a menţine o relaţie în lumea reală. „Regulile sunt foarte diferite în cele două lumi, iar creşterea abilităţilor de comunicare şi a frecvenţei de relaţionare în una dintre ele face ca relaţionarea în cealaltă să fie proporţional mai mică.” Psihoterapeutul mai susţine că dependenţa de internet, inclusiv cea de Facebook, se tratează ca orice adicţie, dar este foarte dificil deoarece sevrajul este destul de greu de tolerat.

Să cheltuieşti bani virtuali

Loredana joacă anumite jocuri sociale şi, implicit, are nevoie de vecini, de aceea i-a adăugat în listă. „Sunt persoane din toată lumea cu care comunic şi pe alte teme, în afara jocului. N-aş spune însă că aceste persoane pe care le-am cunoscut astfel mi-au devenit cunoştinţe şi în viaţa reală”, spune Loredana. Limita dintre dependenţă şi comunicare, crede tânăra, este stabilită în felul în care îţi afectează viaţa. Iar ei i-a afectat viaţa în sensul că a ales să-şi facă o dizertaţie pe tema asta. Dacă o zi nu are acces la internet, pe seară deja devine nerăbdătoare să vadă ce s-a mai intamplat în reţea. Cum ar descrie Loredana Farmville-ul? “E un joc calm, nu trebuie să te lupţi pentru teritoriu şi nu necesită să fii la un anumit moment în joc. De fapt, ai o gospodărie virtuală. Ideea acestui joc este să ai un anumit număr de prieteni, care să fie vecinii tăi – vecini de fermă, de plantaţie. Tu îi vizitezi, şi vizitându-i obţii puncte şi bani şi cu banii aceia îţi poţi cumpăra diverse tipuri de case, decoraţiuni, legume etc.”, explică Loredana. Satisfacţiile pe care le dă jocul sunt în opinia Loredanei faptul că ai nişte rezultate-spre exemplu s-au copt roşiile şi ai câştigat nişte bani pe care poţi apoi să-i cheltuieşti. „Iar senzaţia pe care o ai când cheltui bani într-un joc virtual este identică cu cea pe care o ai când cheltui bani în viaţa reală.” Atunci când doreşti însă ceva mai exclusi vist in Farmville, cum ar fi o casă cu piscină, e nevoie să introduci în joc şi bani reali. Ea a ajuns la nivelul 41 al jocului, în prezent cea mai avansată persoană atingând nivelul 90. Tânăra spune că în perioada în care a lucrat pentru dizertaţie sau teza de doctorat a lăsat jocul deoparte, însă şi-a lăsat pământul arat, ca să nu se usuce. Loredana crede că Farmville îţi dezvoltă o anumită responsabilitate. „Spre exemplu, dacă îţi cumperi un căţel, îl cumperi cu bani virtuali, dar trebuie să intri timp de 14 zile să îi şi dai de mâncare pentru că altfel dispare.”

Căsătorie pe Facebook

Şi Cristina Al-Ali este o utilizatoare a Facebook-ului, reţea de socializare care i l-a adus aproape şi pe viitorul soţ. „Am găsit cel mai potrivit om pentru mine pe Facebook. Pur şi simplu i-am văzut din întâmplare poza, mi-a plăcut, i-am dat «Add» şi de atunci am început să vorbim. Am descoperit pe parcurs că semănăm foarte mult. În fe bruarie 2009 ne-am găsit pe Facebook, în aprilie 2009 ne-am logodit şi am vrea să ne căsătorim anul acesta”, spune Cristina. Care sunt avantajele Facebook pentru Cristina? „Nu cred că voi mai trimite vreodată vreo poză într-un plic, spre exemplu, iar aici diferenţele cantitative sunt evidente: pe Facebook pot arăta prietenilor albume întregi. Pe de altă parte, cred că modul în care comunici acum prin intermediul acestor reţele este mult mai nuanţat, mai detaliat. Oamenii pot vedea în timp real ce articol ai citit şi ce ţi-a plăcut, ce părere ai despre diferite ştiri sau situaţii, poţi fi la curent cu noutăţile legate de toate domeniile/formaţiile/grupurile care te interesează”, susţine Cristina. Tânăra explică şi mai detaliat de ce utilizarea Facebook-ului îi vine mănuşă. „Eu sunt un om cu mici dificultăţi de comunicare şi cu vagi capacităţi de socializare. Am senzaţia că un site de genul Facebook îmi oferă un scut şi o şansă mai mare de a mă exprima ceva mai relaxat decât în viaţa reală.” Cristina a devenit rapid şi o pasionată de Farmville. „Atunci când jucam era foarte plăcut să îmi văd grânele crescând, să îmi pot aranja ferma după cum aveam chef. Era un fel de loc al meu în care abia aşteptam să ajung dimineaţa.” Psihoterapeutul contact de RL descrie dependentul de Facebook drept persoana care exagerează în utilizarea acestei reţele: fie este mai superficială în relaţiile „reale”, fie nu are timp sau dispoziţie sufletească pentru astfel de relaţii, fie este destul de nesatisfăcut de relaţiile din lumea adevărată.

„Stima de sine este mai scăzută”

Cătălin Ionete este un utilizator Facebook ceva mai rezervat. Are 170 de prieteni în listă, cu care se vede în proporţie de 80% şi în viaţa reală. „Pentru mine, faptul că oferă posibilitatea menţinerii unor relaţii care altfel s-ar dizolva, mai ales în cazul unor persoane pe care le cunoşti «pe fugă», mi se pare un avantaj. Poate uneori e prea mult sau nu am chef să scriu un e-mail -pentru un e-mail ai nevoie de o motivaţie mai «serioasă» -, dar orice fel de interacţiune pe Facebook poate avea ceva din gratuitatea unui joc şi, în general, ne place să ne jucăm. De asemenea, pe Facebook poţi să-ţi alegi cea mai bună poză sau, eventual, una prelucrată în Photoshop, în realitate tipul ăsta de management al imaginii e mai greu. Personal, un avantaj semnificativ e că pot să-mi promovez un blog nou pentru care nu am găsit altă modalitate de promovare.” Cât despre Farmville, nu joacă şi nici nu înţelege ce văd unii în jocul ăsta, nu este tentat să încerce. Una peste alta, nu găseşte însă riscuri pentru utilizarea Facebook. „Probabil doar persoanele cu o stimă scăzută de sine sunt mai predispuse pericolui de a-şi altera relaţiile din viaţa reală din cauza reţelelor de socializare”, e de părere Cătălin.

Dacă o întrebi despre viitorul Facebook-ului, Loredana este de părere că fenomenul va lua amploare. „Mă gândesc că în viitor nu vor fi doar status-uri şi poze şi mulţi oameni vor posta live. Încă nu se foloseşte opţiunea de video foarte mult. Este youtube, dar posibilitatea asta de a fi în acelaşi timp în cele două lumi – reală şi virtuală – mi se pare un lucru interesant şi de mare viitor.” Şi Cătălin Ionete consideră că Facebook va mai fi popular multă vreme. „Aş zice că vreo 5 sau 10 ani Facebook-ul va mai fi trendy, până când vreo inovaţie tehnologică o să-l pună în umbră. Dacă nu cumva Facebook va încorpora inovaţia respectivă, asigurându-şi astfel supravieţuirea.” În acelaşi timp, Cristina crede că Facebook va deveni unicul suport al vieţii noastre sociale long-distance.

„Dependenţa de Facebook, o formă de comportament online compulsiv”

Hilary Betts este unul dintre terapeuţii din Marea Britanie care tratează cazuri de dependenţă de internet, inclusiv de Facebook, în cadrul clinicii The Priory Group. Betts consideră că utilizarea excesivă a Facebook-ului poate duce la izolare, degradarea relaţiilor de familie, distrugerea carierei şi chiar la ruinare financiară.

RL: Cum aţi descrie dependenţa de Facebook, prin ce se particularizează?

Hilary Betts: Vă pot da o definiţe a dependenţei. Este o relaţie patologică cu o substanţă sau un comportament care duce la consecinţe nocive şi continuarea folosirii substanţei ori a comportamentului indiferent de aceste consecinţe. Consider dependenţa de Facebook a fi o formă de dependenţă de media şi o formă de comportament online compulsiv. Internetul oferă o arenă seducătoare pentru această dependenţă.

RL: Cum influenţează acest tip de dependenţă viaţa socială şi personală a unei persoane?

H.B.: Această dependenţă poate fi izolantă şi nonrelaţională. Poate avea consecinţe nocive asupra relaţiei persoanei respective cu propria familie. Poate distruge căsnicii, poate duce la pierderea carierei şi la ruinare financiară.

RL: Sunt femeile mai predispuse la aces tip de dependenţă decât bărbaţii?

H.B.: În opinia mea, da. Şi asta, din cauza numărului mare de femei co-dependente sau dependente de dragoste şi care simt nevoia de căldura generată de interacţiunea de pe reţelele de socializare.

RL: Cât despre copii, cât sunt ei de predispuşi la acest tip de dependenţă ?

H.B.: Copiii încep să devină dependenţi de la vârste tot mai fragede. De la substanţe cum ar fi cannabisul la gumă şi, de asemenea, la dependenţe comportamentale cum ar fi dependenţa de jocuri. Efectele pot fi: izolarea socială, anomia, interpretarea greşită a relaţiilor interumane, dificultăţi de relaţionare sau tulburări psihice.
De la conceptul înălţător conform căruia utilizatorii pot să se angajeze în comunicare şi feedback, în spiritul web 2.0, la angajarea aproape formală a consumatorilor care produc conţinut pentru site-uri, majoritatea modelelor noi de business se bazează pe metode care să atragă cash. Situaţia nu este diferită pentru Facebook, utilizatorii sunt atraşi prin oferta “cum să-ţi pierzi vremea în faţa calculatorului” şi apoi sunt transformaţi într-o „marfă”, o bază de date pentru monetizare, a spus pentru MONEY.ro, omul de afaceri Marius Ghenea.
“Utilizatorii produc conţinut valoros pentru site, fără a fi în niciun fel remuneraţi pentru acest lucru. Acest conţinut este mai apoi monetizat ca trafic, în principal prin reclamă, dar şi prin affiliate marketing, product placement sau chiar vânzare efectivă de produse şi servicii şi alte metode care generează cash pentru site-ul respectiv. Toţi aceşti utilizatori atraşi în diverse moduri pe site sunt până la final o bază de date pentru monetizare. Fiecare site are o reţetă uşor diferită de atragere a utilizatorilor, însă scopul final este acelaşi, monetizarea utilizatorilor ca
marfă”, a afirmat omul de afaceri, ale cărui business-uri se derulează în majoritate în online.

Dacă YouTube atrage utilizatori cu conceptul “junk video”, video-urile sub-culturale fiind cele mai vizionate pe YouTube, SecondLife atrage utilizatori cu conceptul “o lume virtuală este mai bună decât una reală”, ceea ce înseamnă, pentru mulţi utilizatori, o fugă de lumea adevărată, Facebook se vrea o “biografie personală în imagini”, care atrage utilizatorii prin pozele de tip album personal pe care fiecare utilizator le postează, un pas peste Flickr, care se rezumă la poze, în timp ce Facebook a reuşit să construiască o comunitate reală peste aceste poze.

“Problema cu Facebook este că nu dezvoltă nimic util, este un mod de a încuraja pierderea de timp, în opinia mea. Iar oamenii iubesc să piardă timpul, este una dintre pasiunile majorităţii oamenilor, din păcate. Şi ce e mai plăcut decât să pierzi timpul în faţa PC-ului? În plus, ce poate fi mai interesant, decât să ai o posibilitate de a te amuza pe Facebook fără să te coste un ban?”, a adăugat Ghenea.

E gratuit dar costă

Oferta de conţinut aparent gratuită este, potrivit omului de afaceri, principala modificare revoluţionară adusă de Internet şi în special de web 2.0, dar este şi cea mai importantă problemă din punct de vedere al modelelor de business şi mai ales al eticii de business. Este ceva gratuit pe lumea asta?

“Dacă dai totul gratuit, trebuie oricum să scoţi bani de undeva, aşa că cineva, fie el client, furnizor sau investitor, va sfârşi prin a fi păcălit! În modelul tradiţional de business, un producător realiza un produs care avea anumite costuri şi o valoare adăugată, pe care o taxa prin profit, la fel un editor de ziare sau reviste. Acum, toate aceste lucruri încep să se amestece pe platforma web 2.0 (spre 3.0) şi nu mai este clar nici unde e valoarea adăugată, nici de unde rezultă profiturile, nici măcar care e statutul real al utilizatorilor. Sunt beneficiari ai conţinutului web, victime ale acestui conţinut sau chiar producători involuntari ai acestui conţinut?”, a adăugat Ghenea.

Totuşi, spune Ghenea, în era Internet există în primul rând prea mult conţinut gratuit pentru ca utilizatorii să fie interesaţi să plătească o subscripţie şi, în al doilea rând, există probleme de “time-to-market”. “Dacă ai nevoie de trei ani să ajungi la primul milion de utilizatori în loc să ajungi acolo în şase luni, aceasta este diferenţa dintre succesul extraordinar şi eşecul lamentabil al unui business”, a explicat Ghenea.

Legislaţia, întotdeauna cu un pas în urma internetului

Singurul activ al reţelelor sociale, utilizatorii, trebuie monetizat cât mai bine, Iar această vânzare, pentru a putea fi maximizată ca valoare, se face uneori cu încălcarea unor norme etice şi de confidenţialitate, este de părere omul de afaceri.

“Din fericire, există şi o legislaţie care se adaptează din mers la noile paradigme de folosire a datelor personale şi atac la protecţia datelor personale. Din păcate, legislaţia este în primul rând birocratică, adică vulnerabilă, şi în al doilea rând va fi întotdeauna cu un pas în urma Internet-ului, deoarece întâi apare o problemă legată de protecţia datelor şi abia apoi se poate legifera şi un remediu”, a adăugat Ghenea.

Potrivit omului de afaceri, “cine suferă de teoria conspiraţiei”, ar fi bine să stea departe de reţele sociale şi, în general, de web 2.0.

“Evident că nu doresc că datele mele să fie cunoscute şi eventual utilizate de mici ISV’s de oriunde din lume şi nici de Facebook, dar în momentul de faţă, compromisul este ‘nu ne dai datele, nu îţi dăm aplicaţii şi conţinut gratuite!’”, a adăugat Ghenea.

Big Brother şi monetizarea supremă a utilizatorilor

Astăzi, oricine extrage de pe Internet date personale şi le corelează cu adresa de e-mail, cu IP-ul şi cookie-urile de pe PC, poate vedea ce pagini vizitezi, ce cumpărături faci, ce prieteni ai, ce buget familial, cum îl cheltui, ce planuri de viitor ai. “Pentru mulţi utilizatori de Internet, adică partea cea mai viabilă a populaţiei planetei din punct de vedere, economic, decelarea pattern-urilor de utilizare a Internet-ului este suficientă pentru a identifica majoritatea vieţii acestor indivizi şi, la un moment dat, pentru a încerca să o controleze, a explicat Ghenea.

Consolidările de pe piaţa de Internet, spune omul de afaceri, vor duce la concentrarea bazelor de date despre utilizatori şi la corelarea acestora, astfel încât majoritatea acţiunilor internauţilor vor putea fi urmărite şi mai ales evaluate din punct de vedere statistic. Aceasta va duce la monetizarea supremă a utilizatorilor Internet ca “marfă”, sub forma unei baze de date inteligente, care nu conţine doar adrese de e-mail şi date demografice, ci mai ales ce vrei să cumperi în viitorul apropiat, câţi bani aloci pentru diverse tipuri de achiziţii, cui şi ce produse recomanzi.

“Este un pic îngrijorător să te gândeşti că, teoretic, există platforme Internet care pot înmagazina şi utiliza toate aceste date, la un anumit moment, iar aceasta este teama reală de marele Internet Big Brother. Că va fi vorba de Google sau Facebook, sau o combinaţie a acestora dacă ne gândim la discuţiile de achiziţie, situaţie în care Google ar cotrola atât reţele sociale, cât şi YouTube dar şi orice search pe care îl fac eu ca utilizator pe Internet”, a mai spus Ghenea.

Cât de mult contezi la numărătoare

Ştergerea contului Facebook, spune Ghenea, este un proces anevoios, nu este corect faţă de utilizatori, deoarece chiar şi inactiv, un user este valoros, întrucât numărul utilizatorilor, al conturilor, este principalul indicator de evaluare a reţelelor sociale.

”Este o problemă endemică în Internet, nu este numai problema Facebook. Orice “unsubscribe” este în general complicat, greu de găsit şi utilizat, probabil pentru faptul că orice platformă Internet preferă să rămână cu cât mai mulţi utilizatori”, a adăugat Ghenea.

Lesne de-nţeles, Facebook şi orice altă reţea socială are investiţii semnificative în servere, resurse umane, dezvoltare de platforme pe Internet, care trebuie să fie întoarse investitorilor cu un randament.

Timpul, cea mai rară şi mai puţin disponibilă resursă a omenirii

Şi totuşi, Facebook are peste 400 de milioane de utilizatori în întreagă lume. Potrivit lui Ghenea, Facebook reprezintă “principalul mediu online de pierdut timpul”.

“Dacă mă întrebaţi pe mine, este în mod clar o pierdere de vreme, din perspectiva marii majorităţi a utilizatorilor. Au mult timp cu care nu ştiu ce să facă, motiv pentru care şi-l petrec pe Facebook şi pe reţele asemănătoare. Nu ştiu dacă este un ‘fad’ sau ceva care va rezista în timp, însă probabil că utilizatorii vor migra de la Facebook la ‘the next big thing’ atunci când o altă reţea socială unde să îţi poţi pierde cu succes vremea pe Internet va apărea şi va avea un model atractiv”, a adăugat omul de afaceri.

Pe de altă parte, spune Ghenea, Facebook, ca şi alte reţele sociale, contribuie la întărirea unui ecosistem Internet care este, în ansamblu, sănătos şi propune metode mai eficiente de acces la informaţie, de acces la conţinut, de acces la produse şi servicii al utilizatorilor, dar şi de feedback mai rapid pentru producătorii şi distribuitorii de bunuri şi servicii.

“Din acest punct, FaceBook are şi rolul său pozitiv, şi noi folosim FaceBook, Twitter şi alte asemenea medii pentru a menţine legătura cu clienţii noştri, pentru a dialoga cu ei chiar în mediul lor Internet, acolo unde se simt mai confortabili, acolo unde se simt, deşi sună ciudat, ‘acasă’”, a explicat Ghenea.

Sursa : money.ro

%d blogeri au apreciat asta: