Posts tagged ‘MISTERE’

ARSNIE BOCA

FENOMEN
Un serial despre unul dintre cei mai iubiti si mai populari romani, cautat de mii de oameni, chiar si dupa moartea sa
“Mama mea era foarte bolnava, medicii i-au zis ca are cancer, 99, 9%. Si atunci m-am gandit: Doamne, daca-i asa, zero si ceva la suta poti sa-l rezolvi tu! Cu gandul asta, am venit aici, la mormantul parintelui Arsenie Boca si l-am rugat sa-mi vindece mama. Si cand mamei i-au venit rezultatele, in mod miraculos, chit ca avea doua formatiuni tumorale, s-au dovedit a fi amandoua benigne. Scapase mama… Si povestea asta a fost uimitoare pentru medici, nu-si puteau inchipui cum de a fost real, cum de s-a petrecut cu adevarat una ca asta’, ne povesteste Meda.
Asta s-a intamplat acum cativa ani si de atunci Meda vine in fiecare an la mormantul parintelui Arsenie Boca de la Prislop (Hunedoara), sa-i vorbeasca si sa-i multumeasca pentru mama. Citise ca parintele a facut minuni si a vindecat si in timpul vietii, si dupa moarte, dar nu-si imagina ca i se va intampla si ei vreodata una ca asta.
Chiar asa am cunoscut-o pe Meda – stand in genunchi alaturi de alte sute de pelerini, cufundata in rugaciune, cu ochii inchisi, ca-n transa, cu o expresie de fericire copilareasca pe chip. Minute intregi s-a rugat astfel, murmurand usor ceva ce numai ea intelegea. Intr-un final a deschis ochii si atunci privirea ei s-a intersectat cu a preotesei satului. Preoteasa tocmai sedea in reculegere pe bancuta de langa mormant, soptind tinerei de alaturi: “Vezi tu, credinta nu este ilogica, ea este supralogica, adica depaseste granitele logicii firesti’.
Meda nu este crestin 100% practicant, insa de cand viziteaza mormantul parintelui, a renuntat sa mai treaca totul prin lama rece a ratiunii. “Cel mai ateu dintre atei ar simti ca aici, la mormant, se intampla ceva. Cred ca, de fapt, cautandu-l pe parintele Arsenie, il cautam pe Dumnezeu’, ne spune ea.
De cand isi tot pune intrebari despre miracolul prin care a trecut, a ajuns la o concluzie: “Stiintific, niciodata nu o sa putem dovedi matematic ca Dumnezeu exista sau nu. Il simti cu inima pe Dumnezeu. Nu trebuie sa renuntam niciodata la a ramane rationali. Insa mintea rationala a omului trebuie sa se lase iluminata de Dumnezeu’.
Femeile de cariera se lasa de job dupa ce trec pe la mormantul parintelui
Altii spun ca s-au vindecat de cancer sau de leucemie, doar rugandu-se sincer la mormant. Legende sau nu, asta povestesc oamenii din sat, asta spun toti pelerinii, daca-i intrebi despre minunile de la Prislop. Aici se petrec lucruri dintre cele mai ciudate: femei de cariera, care se roaga pentru fericirea lor, se lasa brusc de job dupa ce revin de la mormant la ele acasa, in Bucuresti. Altele pur si simplu isi gasesc sot atunci cand se asteapta mai putin.
I s-a intamplat Ancai Racnea din Timisoara. Avea 26 de ani, o firma de organizare evenimente si o situatie financiara de invidiat. Si totusi, ii lipsea ceva. Tanjea dupa o viata adevarata de familie. “M-am rugat la mormant sa ma ajute parintele sa am o viata linistita de familie. Si, surpriza, dupa circa cinci luni l-am cunoscut pe Laurentiu, cu care m-am si casatorit. Si acum i-am spus sotului meu ca trebuie neaparat sa revenim la mormant, sa-i multumim parintelui ca m-a ascultat si ne-a ajutat sa ne gasim’, ne spune Anca.
Am cunoscut-o pe Anca la Prislop. Saruta crucea parintelui si tinea strans o floare in mana. De fapt, intreg mormantul seamana cu o gradina de flori vesnic proaspete. Florile de la Prislop nu se ofilesc niciodata: valurile de pelerini – sute in zilele obisnuite, mii in zilele de sarbatoare – sosesc cu brate de flori proaspete. Fiecare floare este un “multumesc’ spus parintelui.
De fapt, de 22 de ani incoace, Prislopul a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Romania. Aici nu se inghesuie nimeni, oamenii nu-si dau coate si nici macar nu vorbesc unii cu altii, sa nu se tulbure din rugaciune. Daca vreunul a uitat telefonul deschis si tocmai il suna cineva, un rand intreg de pelerini isi intoarce capul spre “faptas’, privindu-l cu repros. Nimeni n-are voie sa strice rugaciunea. Stau cu totii cu capul in pamant, umili si smeriti. Par oamenii unei Romanii necunoscute. In zilele de sarbatoare cu mii de pelerini, asteapta la coada ore in sir – fie ploaie, fie ninsoare – pentru o fericire de cateva secunde: sa apuce sa sarute sau sa atinga crucea parintelui.
Tanar paralizat, in asteptarea unei vindecari la mormant
A facut-o si tanarul Andrei Gherber, paralizat de la nastere. Din cauza forcepsului a ramas cu tetrapareza spastica. Merge singur cativa pasi, restul ii face numai cu carutul. A incercat toate metodele sa se faca bine, dar n-a reusit nimic. Ultima lui speranta este astazi parintele Arsenie. A auzit ca parintele a scapat o fata de la paralizie, numai prin puterea rugaciunii. Se spune ca fata a venit in carut si a plecat pe picioarele ei.
Andrei isi doreste atat de mult sa mearga, incat aproape ca se simte dator sa creada ca intreaga poveste este adevarata. “Si pentru mine chiar este, atata vreme cat exista credinta puternica. Sper ca parintele ma va ajuta sa ma vindec si eu, macar in proportie de 50%’, ne marturiseste. N-a venit aici “in orb’: inainte de asta s-a informat si a citit mult despre parintele Arsenie Boca. Asa a aflat ca parintele a promis oamenilor, inainte de a muri, ca ii va ajuta si dupa moarte, daca ei ii vor cere. Si nici nu e foarte greu, crede Cristian Filip, fondatorul Fundatiei Parintele Arsenie Boca. Pe Cristian, parintele l-a schimbat la 180 de grade. Inainte, el avea viata unui bucurestean grabit, mult prea ocupat cu serviciul. Intr-o zi, mai mult intamplator, a descoperit credinta si minunile parintelui Boca. De atunci incolo, si-a facut un obicei din a-l vizita pe calugar la mormant. Astazi nu mai poate fara asta.
“Totul este sa te manifesti’, ne explica. “Adica sa ceri un lucru bun sau frumos. Nu e totuna daca te rogi acasa sau la Prislop caci aici, la mormant, rugaciunile capata putere mult mai mare’. Are o certitudine a lui: “Orice pas pe care un pelerin il face catre acest mormant este socotit, numarat. Cred ca exista o contabilitate divina pentru fiecare dintre oameni. Adica toate lucrurile facute in viata, bune sau rele, se contabilizeaza undeva’.
De fapt, esenta mostenirii lasate de parintele Arsenie Boca este insasi miscarea spirituala de la Prislop, intretinuta prin credinta puternica a unor oameni simpli. Sursa : http://www.jurnalul.ro

ROSIA MONTANA

O echipa de geologi a facut sapaturi la Rosia Montana, in luna februarie a anului 2012, in una dintre galeriile descoperite de agatarsi, acum 5500 de ani. Au gasit aici o bucata uriasa din piatra, cu o compozitie de 15% praf de granit, 30% wolfram si 55% pulbere de aur, scriu cei de la sport.ro.

Agatarsi au fost stramosii dacilor si au locuit in spatiul in care se afla acum Romania. Herodot a fost primul care a relatat despre acest popor enigmatic, format din oameni foarte luxosi, care se tatuau si purtau bijuterii din aur.

Lespedea care este perfect slefuita avea o lungime de 12 metri, o latime de 6 metri si o inaltime de 3 metri, cantarind cu aproximatie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decat a fost estimata “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperita la Baalbek, numai aurul continut in ea reprezentand cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decat s-ar fi putut obtine prin reciclarea integrala timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Rosia Montana in urma exploatarilor aurifere, si de 150 de ori mai mult decat tot aurul extras de la suprafata si din toate galeriile de agatarsi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari si de romani la un loc.

Rosia Montana, pazita de giganti!

Ceea ce socheaza si mai tare este locul unde a fost facuta aceasta uluitoare descoperire. Lespedea a fost gasita in Galeria Hiperboreana, aflata pe Valea Cornei, sub satul Corna de la Rosia Montana. Acest loc a fost cercetat in urma cu 36 de ani iar datorita uluitoarelor descoperi arheologice si antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost inchisa si apoi sigilata la comanda Securitatii.

Minerii care au fost chemati sa sape in aceasta galerie au murit. Doar 4 oameni au mai ramas in viata. Unul dintre ei, Ion Mois, povesteste despre acea noapte pe care nu o va putea uita niciodata.

„Am gasit un os urias. Nu mai vazusem asa ceva”

„Poate ca nu trebuia sa zic nimic, ca doara am jurat la comunisti, dar eu ma trag de fel din Albac, chiar din neamul de moti al lui Avram Iancu, asa ca nu pot sa tac. Uite cum a fost: in iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul sef si am primit dispozitie sa redeschid, sa consolidez si sa electrific vechea galeria 13, ramasa inchisa inca de pe vremea austroungarilor, urmand ca dupa consolidare sa vina doi tovarasi geologi sa prospecteze. Galeria era veche, ramasa asa neexploata inca de pe vremea agatarsilor, care la vremea aceea scoteau din ea si prelucrau aurul si argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole inainte sa ajunga romanii stapani pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le placea lor sa le spuna. E drept ca se vad urme de cautare si din partea romanilor, dar este limpede ca ei s-au lamurit foarte repede si ca au abandonat. Lucrarile de consolidare si electrificare au durat aproape pana in vara lui 76 si am avut niste probleme cu golirea de apa a unei parti a galeriei care se inundase. Atat valvele din mina cat si electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor.

Tot atunci am gasit si un os spalat de ape, asa de mare, cum nu ne mai fusese dat sa vad niciodata. Nici ortacii mei nu mai vazusera. Dupa ce l-am aratat directorului minei acesta l-a predat securistului Intreprinderii Miniere de Stat Rosia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Ca unde era osul cand l-am gasit? Ca in ce pozitie? Ca cine a mai fost cu noi in mina? Ca cine mai stie de existenta lui? Cati am intrat si cati am iesit din sut in ziua aia? Ma rog, tot felul de intrebari aiuritoare ca sa ne sperie si sa ne faca sa tacem. Am tacut cu totii evident iar dupa ce ne-a pus sa semnam declaratiile, ne-au trimis inapoi in galerie. acasa n-am suflat o vorba. Mi-era frica pentru ai mei.

„Un schelet urias de 10 metri”

Atunci cand treaba noastra a fost terminata au intrat in mina doi oameni de la Bucuresti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu stiu, dar asaaa… ca la vreo saptamana, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tanar, cu o cicatrice la ochiul stang, care a zis ca e arheolog. La doua zile dupa el au venit o echipa intreaga de civili daar si cativa arheologi cu niste echipamente cam ciudate, impreuna cu un echipaj de Militie care a blocat accesul la galeria 13 si a inceput sa ne controleze noua legitimatiile la poarta. Dupa inca vreo luna jumate am fost chemati din nou, eu si ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidari si care deja semnasem declaratiile, sa caram sterilul din fundul galeriei 13 si sa-l scoatem cu vagonetele afara din mina.

Atunci am vazut grozavia. Arheologii scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte cu picioarele stranse. Osul pe care il gasisem eu era legat cu o funda rosie si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama da’ ce mai vertebra! Civilii se foiau de colo-colo! Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densusianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare ca sa-si vada ala cu Densusianu de treaba, ca Densusianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu si cu securitatea.

„Scheletul asta pleaca la Moscova!”

Altul, si asta era arheologu cel tanar, ca l-am recunoscut dupa cicatrice, a scapat una cum ca scheletu ala era de hiperborean si ca ar putea fi chiar stramosul nostru! „ Nu se poate tavarisce! Ce hiperborean visezi!” – a racnit la el unul gras in haine de piele si cu accent rusesc! – „Omul se trage din maimuta! Unde ai mai pomenit tu maimuta de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul asta pleaca la Moscova!… Ia luati-l pa reactionaru’ asta d-aici! Bistro, bistro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toti. Doi gealati au sarit pe el, l-au legat si l-au tarat afara din mina. „Ia hai! Strangeti, impachetati in lazi si duceti totul la gara! Si daca mai sufla vreunul vreo vorba v-arunc kaghebeu-n ceafa! ” Tot pe noi a cazut magareata cu stransul si cu caratul.

S-a facut dimineata cand am terminat de impachetat, de carat si de urcat lazile in tren. Dar nici pe noi nu ne-au lasat sa mai mergem acasa. Ne-au suit in doua dube fara geamuri si ne-au dus undeva. Unde?, nu stiu…. Dar stiu ca am mancat bataie vreo saptamana incheiata si ca m-au pus sa semnez ca n-am vazut si ca nu cunosc nimic, ca am un unchi legionar care e bandit si impusca securisti prin munti si mi-au zis ca daca suflu vreo vorba imi salta nevasta si copiii iar pe mine ma baga in puscarie. Am semnat si am tacut, ce era sa fac…!? Nici cu ortacii mei pe care i-am intalnit din nou la mina nu am mai vorbit despre asta.

Ceva de bine totusi mi s-a intamplat dupa aceea. La o saptamana dupa ce m-am intors la mina, unul de-l aveam mereu coada dupa mine cand intram si ieseam din sut, a venit la birt si s-a asezat la masa mea. Cinstit sa fiu cand l-am vazut mi-a inghetat sangele in vine. „Uite Ioane, – mi-a zis -, si eu sunt mot ca si tine. Si tot ca si la tine, neam de neamul meu au fost baiesi la Rosia Montana. Am fost acolo cand s-a descoperit scheletul uriasului. Acum e la Moscova. Eu ca si tine am fost martor. Ia plicul asta si pastreaza-l ca pe ochii din cap. Inauntru ai poza. Sa stii de la mine ca acolo in galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, stramos de-al nostru. Pastreaza poza si arat-o nepotilor tai. Eu nu stiu daca scap pentru ca am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi astia din securitate care nu ne speriem asa de usor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu ma cunosti. Nu ti-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat si a iesit repede pe usa. Doar doua zile l-am mai vazut cum pasea ca o umbra in urma mea, apoi nu l-am mai vazut niciodata . Dar mai am in schimb poza cu hiperboreanul de la el”.

O descoperire asemanatoare a fost facuta si in Grecia, iar ramasitele gasite au disparut la fel de repede.http://cultural.bzi.ro

Home Bizar Orasul subteran al zeilor din Rosia Montana
Orasul subteran al zeilor din Rosia Montana
Oct 11th, 2013 · 67 Comments

La începutul anilor 1990, subsolul din zona Carpaților Occidentali a fost sondat de un satelit rusesc, care căuta situri antice și preistorice. Cu această ocazie, s-a descoperit un imens oraș subteran, întins pe o suprafață de peste două sute de kilometri pătrați, foarte bogat în aur.

În zona numită Vârtoape din Munții Orăștiei, pe o suprafață de aproximativ patru kilometri pătrați există șaptezeci și cinci de gropi conice, de diferite dimensiuni (unele cu diametre de până la șaptezeci de metri), din care pleacă mai multe tuneluri către munții din apropiere (unul ajungând chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, traversând munții în două zile).

În zona Vârtoape, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele, precum camerele unei locuințe, multe dintre ele comunicând cu platoul de deasupra prin drumuri antice. În această zonă și în imediata apropiere se află vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare făcute din andezit (piatră pe care astăzi o putem tăia doar cu diamantul), construcții cu o vechime mult mai mare decât cele de la Sarmizegetusa, acolo aflându-se centrul mega-orașului pre-dacic.

Acest oraș subteran se întinde nu numai sub Sarmizegetusa Regia, ci și sub Simeria (locul de origine al sumerienilor), Tărtăria (unde s-a descoperit cea mai veche scriere din lume), Deva (zona din care au plecat arienii în Asia) și Roșia Montană. În Pergamentul Secret, Radu Cinamar vorbea despre un tunel foarte lung sub munții Orăștiei, la capătul căruia s-ar afla o cameră imensă din aur pur, în care s-au descoperit o lumină albastră stranie și șapte scaune capabile să susțină umanoizi de aproape trei metri înălțime. Referiri la acest oraș subteran se întâlnesc și în poveștile grecilor antici, care spun că în ținutul arimilor (adică în aceeași zonă) locuia în vremurile de demult gigantul Typhon, bine ascuns sub pământ, închis acolo de către Zeus.

În Teogonia, Hesiod scria că în țara Arima trăia Echidna, o creatură jumătate nimfă și jumătate șarpe, ce locuia într-o peșteră adâncă, făcută de zei, ce seamănă cu un palat strălucitor, de unde păzea întreg ținutul. De altfel, grecii antici considerau că în subsolul Carpaților Occidentali se afla Tartarul, lumea subterană în care au fost închiși titanii, primii zei, probabil fiind vorba despre acest uriaș oraș subteran. S-a descoperit și că nu doar sub Munții Apuseni, ci sub întregul lanț Carpatic de pe teritoriul țării noastre, există o rețea întreagă de tuneluri, despre care legendele dacice susțin că au fost construite de zeul Zamolxis pentru a proteja ținutul și poporul dac. Iar Roșia Montană se pare că reprezintă intrarea principală în acest oraș subteran al zeilor.

În luna februarie a anului 2012, o echipă româno-canadiană de geologi urmărea rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană. Atunci, echipa a făcut aparent din întâmplare o descoperire colosală, ce ar putea modifica istoria omenirii dacă s-ar face publică.

Geologii români și canadieni au descoperit la baza galeriei cavernecapătul dreptunghiular al unei lespezi aurii, care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, rezultatele de laborator au arătat că era vorba despre o piatră compozită, obţinută după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale, compusă din 15% praf de granit, 30% wolfram și 55% pulbere de aur de 50 de karate. În luna aprilie, în timpul discuțiilor purtate cu ușile închise la Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, canadienii au cerut ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă urgent. Românii au fost de acord cu păstrarea secretului, însă au insistat să continue cercetările și să trimită acolo o echipă de arheologi.

Zona a fost închisă imediat cu sârmă ghimpată și pusă sub pază. De la începutul lunii mai până pe 23 iunie s-au derulat în secret săpăturile în jurul lespezii. Măsurătorile au stabilit faptul că aceasta, perfect șlefuită, cântărea aproximativ 1.700 de tone (cu 100 de tone mai mult decât cea de la Baalbek, în Liban), avea o lungime de 12 metri, o lățime de 6 metri și o înălțime de 3 metri, iar aurul din ea reprezenta 935 de tone, de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras la Roșia Montană de daci, romani, austro-ungari și români la un loc.

Într-un final, lespedea a fost segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere și transportată noaptea, sub escortă militară, spre o destinație necunoscută. Din anumite informații reiese că fragmentele au ajuns la Combinatul Siderurgic din Galați, unde au fost topite și transformate în lingouri de aur și wolfram, despre care nu se știe unde au fost depozitate.

Un lucrător care a participat la dezmembrarea lespezii susține că un bătrân arheolog de prestigiu, ce avea o cicatrice în colțul ochiului stâng, a realizat un set de fotografii, care au fost date spre studiu unui paleolingvist, ce a atras atunci atenția autorităților că lespedea are o valoare istorică și culturală inestimabilă nu doar pentru români, ci pentru întreaga omenire.

Ca argument, în respectivele fotografii se poate observa că întreaga suprafață a lespezii era acoperită de o scriere în basorelief de culoare verde smarald, total necunoscută, posibil pelasgă. Cu toate acestea, autoritățile române au ignorat atenționările paleolingvistului și au dispus tăierea și topirea lespezii, urmând ca, după vânzarea aurului, să primească 19,31% din câștig, conform înțelegerii cu partea canadiană.

Bătrânul arheolog, care a ales să-și păstreze ascunsă identitatea, a declarat presei la vremea respectivă: „Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puţ cu diametrul de 4 metri, în interiorul căruia cobora o scară elicoidală, ale cărei trepte erau săpate în pereţii puţului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puţului emana o lumină lăptoasă, violacee.Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme din uimire, în afara paleolingvistului care s-a precipitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni n-a mai avut curajul să coboare ca să vadă ceea ce se afla în puţ, iar a doua zi era deja prea târziu. Am aşteptat cu toţii ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scânduri intrarea în puţul care ducea spre interiorul muntelui, au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi a fost închisă gura puţului exterior, precum şi intrarea în galeria săpată în vremuri imemoriale de agatârşi.

Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toţi martorii care au asistat la prelevarea lespezii și la descoperirea puţului din adâncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea «secretului de stat» şi am plecat cu toţii, speriaţi, înapoi pe la casele noastre”. La sediile Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, nimeni nu ştie nimic, domnind peste toți o tăcere ca de mormânt. Există voci care susțin că persoane sus-puse de la Guvern au muşamalizat afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheolog şi cu lucrătorul martor a fost pe 28 iulie 2012, cei doi dispărând apoi fără urmă.

Galeria unde a fost descoperită lespedea, aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roșia Montană, a fost supranumită Galeria Hiperboreeană. Ea a mai fost cercetată în 1976 și, după o descoperire uluitoare, a fost sigilată de către Securitate. Dintre cei care au participat atunci la săpături, doar patru persoane mai sunt astăzi în viață. Trei dintre ei refuză să-și amintească întâmplarea de acum 37 de ani, doar unul dintre ei, Ion Moiș, fost șef de echipă, a acceptat să rupă tăcerea.

Iată ce a povestit el Presei: „Poate că n-ar trebui să zic nimic, că doară am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moţi al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost: În iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziţie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galerie 13, rămasă închisă încă de pe vremea austro-ungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexploatată încă de pe vremea agatârşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum spuneau ei. E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar e limpede că s-au lămurit repede şi au abandonat. Lucrările de consolidare şi electrificare au durat până în vara lui ‘76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părţi a galeriei care se inundase. Atât valvele din mină, cât şi electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu mai văzusem niciodată. După ce l-am arătat directorului minei, el l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roşia Montană, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziţie? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai ştie de existenţa lui? Câţi am intrat şi câţi am ieşit din şut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări, ca să ne sperie şi să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toţii, iar după ce ne-au pus să semnăm declaraţiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei. Când treaba noastră a fost terminată, au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşa, ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el, a venit o echipă întreagă de civili dar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnaserăm declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu vagonetele afară din mină. Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă, da’ ce vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii îşi notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alţii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu’ Densuşianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul a sărit cu gura mare că să-şi vadă de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu’ şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologul cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scăpat una cum că scheletul ăla era de hiperborean şi că ar putea fi chiar strămoşul nostru! «Nu se poate tavarişce! Ce hiperborean visezi!» – a răcnit rosia_montana_sechelet_29021600la el unul gras în haină de piele şi cu accent rusesc! – «Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit tu maimuţă de 10 metri? Gata! Scheletul ăsta pleacă la Moscova! Ia luaţi-l pă reacţionaru’ ăsta d-aici!». Atunci ne-a cuprins groaza pe toţi. Doi gealaţi au sărit pe el, l-au legat şi l-au târât afară din mină. «Ia hai! Strângeţi, împachetaţi în lăzi şi duceţi totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă!». Tot pe noi a căzut măgăreaţa cu strânsul şi cu căratul. S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde, nu ştiu. Dar ştiu că am mâncat bătaie şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac… Nici cu ortacii mei n-am mai vorbit despre asta. Ceva de bine totuşi mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram şi ieşeam din şut a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu, când l-am văzut, mi-a îngheţat sângele în vine. «Uite Ioane, – mi-a zis – şi eu sunt moţ ca şi tine. Şi tot ca şi la tine, neam de neamul meu au fost băieşi la Roşia Montană. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Ca şi tine, am fost și eu martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai poza. Să ştii de la mine că acolo, în galerie, era scheletul unui dac, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoţilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap, pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar de noi, ăştia din securitate, care nu ne speriem aşa de uşor, se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ţi-am dat nimic! Ai priceput?». «Da, am priceput!». S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată. În schimb, mai am poza cu hiperboreanul de la el”.

Așadar, deasupra lespezii extrase în 2012 se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriașului, în Galeria 13 sau Galeria Hiperboreeană. Iar același arheolog cu cicatrice în colțul ochiului stâng a fost martorul ambelor descoperiri, din 1976 și 2012. La Roșia Montană se află intrarea în orașul subteran al zeilor, supranumit Tartar de către grecii antici.

Dacă în trecut secretele zeilor erau păzite întotdeauna de sfincși, creaturi mitice cu cap de Sfinxul-Rosiei-Montaneom, corp de leu, picioare de taur și aripi de vultur, și la Roșia Montană există unul aparent natural. Sfinxul Roșiei Montane este situat pe unul dintre cele mai înalte puncte ale Masivului Cârnic și are două capete: unul mare și încă unul mai mic, numit Sfinxișorul, deasupra celui mare. Unii localnici chiar susțin că evreii nu vor putea pune mâna pe aurul nostru atât timp cât Sfinxul va păzi Roșia Montană. E posibil ca acest oraș subteran al zeilor să fie adevărata țintă a miliardarilor evrei George Soros și Beny Steinmetz?

Am aflat deja că amândoi au investit sume colosale pentru a-și pune ghearele pe Roșia Montană, am văzut implicarea SRI-ului atât în povestea copilului ucis pe 2 septembrie, cât și în descoperirea din Galeria Hiperboreeană. Am văzut implicarea clasei politice de vârf atât în mușamalizarea înțelegerii secrete cu evreii, cât și în regizarea crimei copilului, apoi în deturnarea atenției publicului către maidanezi. Am văzut și manipularea fără ascunziș a mass-mediei în aceste cazuri. Pentru a afla dacă interesul miliardarilor evrei este orașul subteran sau aurul (alături de celelalte metale prețioase), nu trebuie decât să aruncăm o privire către planul proiectului minier de la Roșia Montană.

Acesta este unul dintre cele mai mari proiecte de exploatare auriferă din lume, cu riscuri mult peste toate celelalte. În absolut toate țările Uniunii Europene se utilizează în astfel de exploatări aproximativ 1.000 de tone de cianuri; la Roșia Montană se dorește utilizarea a 13.000 de tone de cianuri pe an. Intervenția se va face pe un perimetru de 1.258 de hectare; se vor rade patru munți și se va săpa la o adâncime de 400 de metri, creându-se un crater gigantic, cu un diametru de aproximativ 8 kilometri, vizibil și de pe Lună.

Proiectul va duce la excavarea a 500 de milioane de tone de steril în urma utilizării cianurilor. În urma acestui proiect, România va rămâne pentru totdeauna cu un lac imens de cianuri (adică 215 milioane de metri cubi de cianuri), și un baraj ce ar trebui să reziste veșnic (lucru puțin probabil). Pentru întreținerea și supravegherea acestui baraj, Roșia Montană Gold Corporation ne oferă doar 150 de milioane de euro, deși Agenția de Mediu a Statelor Unite ale Americii a evaluat costurile la 2,6 miliarde de dolari. Exploatarea se va face la suprafață, nu în galerii ca până acum, distrugându-se aproape complet respectiva zonă. Deși sunt și alte tehnologii pentru extracția aurului, nepericuloase pentru mediu, cea cu cianuri este cea mai ieftină și cea mai periculoasă.

Evident că o firmă se gândește doar la profitul propriu, alegând cheltuieli cât mai mici. Și evident că jurnaliștii noștri cumpărați de evrei, precum Mihai Gâdea și Mircea Badea de la Antena 3, ascund publicului variantele alternative, încercând să ne convingă că extracția aurului cu ajutorul cianurilor este singura modalitate. Chiar un inginer chimist din Baia Mare a inventat încă din anul 2000 o metodă alternativă, care nici nu pune în pericol mediul, și este și mai eficientă, metodă respinsă de către Roșia Montană Gold Corporation. De ce evreii de la Gabriel Resources resping metodele alternative de extracție a aurului, unele chiar mai eficiente, preferând-o doar pe cea distrugătoare? De ce vor neapărat să folosească 13.000 de tone de cianuri pe an, când peste tot în lume este vorba doar despre 1.000 de tone? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: pentru a distruge zona. De ce și-ar dori distrugerea acelei zone?Nu poate fi decât un motiv viabil: pentru a bloca accesul către / din orașul subteran al zeilor. Am văzut deja că Securitatea a sigilat intrarea în Galeria Hiperboreeană încă din 1976 iar în 2012, după ce a fost extrasă enorma lespede, SRI-ul și armata au au cimentuit puțul care ducea spre interiorul muntelui, blocând și intrarea în galerie. Un imens lac de cianuri ar sigila intrarea către acel oraș pentru totdeauna. Nimeni nu ar putea intra vreodată acolo și, mai ales, nimeni și nimic nu ar putea ieși de acolo. Dacă miliardarii evrei de la Gabriel Resources urmăresc într-adevăr distrugerea intrării orașului zeilor și îngroparea acestuia sub 215 milioane de metri cubi de cianuri, de ce ar face asta? Pentru a afla răspunsul, trebuie să cunoaștem adevărata religie a evreilor, ascunsă maselor dar cunoscută la cel mai înalt nivel.http://www.efemeride.ro

Rezonanţa Schumann

” />Specialiştii susţin că o zi mai are doar 16 ore din 24, Rezonanţa Schumann accelerând de la 7,8 Hz la 12,5 Hz.Geofizicienii contemporani considera ca Rezonanţa Shumann este adevărata bătaie a inimii planetei noastre. Ei au concluzionat că există o relaţie directă între accelerarea ritmului acesteia şi percepţia omului conform căreia timpul trece mai repede.

Ne-a avertizat

Potrivit cocoon.ro, unele filme precum “Cazul ciudat al lui Benjamin Button” sau “Ziua in care Pământul s-a oprit” prezintă subtil acest fenomen, iar multă lume nu înţelege cum se poate scurta timpul dacă ceasul arată tot atâtea ore. „Ceea ce nu înţelege omul este că fiind în timp, facem totul mai repede, acesta fiind comprimat ca un balon care dacă este umflat şi scrii ceva pe el cu markerul, vezi literele mari şi largi, dar daca se dezumflă se strânge scrisul. Aşa este şi timpul sau spaţiul nostru 3D, care se poate măsura în această rezonanţă energetică Schumann”, conform uneia dintre păreri.
Alte păreri subliniază că Biblia ne-a avertizat că în vremurile din urmă timpul se va scurta, viaţa omului se va scurta, ca să se scurteze ororile şi suferinţele de pe planetă.Timp de mii de ani, Rezonanţa Shumann a avut valoarea constantă de 7,8 Hz însă, începând din 1980 s-a constatat o accelerare rapidă. Astfel, s-a ajuns ca în zilele noastre Rezonanţa Shumann să aibă valoarea de 12 Hz, consecinţa directă fiind că 24 de ore actuale corespund cu 16 ore reale, în termenii timpului terestru.

Potrivit unora dintre teorii, curgerea timpului terestru se va accelera în continuare până la apropierea de “punctul zero”, care corespunde inversării polilor magnetici ai Pământului. Fenomenul este văzut de mulţi ca fiind Apocalipsa prevestită de Biblie, potrivit căreia planeta va fi cuprinsa de întuneric timp de trei zile. Conform acestei logici, în “momentul zero” cele 24 de ore ale timpului terestru vor corespunde la zero ore efective.Consecinţele acestui fenomen sunt incredibile: planeta şi toţi locuitorii acesteia vor trece într-o alta dimensiune. Se pare că după trecerea prin Punctul Zero, soarele va răsări la Vest şi va apune la Est. Mai multe texte stravechi descriu astfel de trasformari radicale în trecutul îndepărtat al omenirii. Cea mai mare parte a tehnologiilor actuale nu vor mai fi operaţionale, cu excepţia energiei libere, descoperită de Tesla în urmă cu un secol.
Creşterea frecvenţei de vibraţie a planetei noastre implică şi elevarea frecvenţei de vibraţie a locuitorilor sai, ceea ce ar putea determina efecte asupra organismului, dar şi elevarea asupra conştiinţei, chiar dacă evenimentele actuale nu susţin această teorie.http://www.evz.ro

RONA DE JOS

Fiori reci pe sira spinarii, teama, ezitari sunt cateva dintre trairile care ii incearca pe toti cei care trec pragul casei unei familii din Rona de Jos, al carei copil de numai 10 ani spune ca il viziteaza diavolul. Doar cei curajosi mai indraznesc sa le deschida poarta. Comunitatea vuieste insa de cateva zile. Imediat ce s-a aflat ca pruncul lui Precup il vede pe dracul numai despre asta se vorbeste. Oamenii stau pe ulita si incearca sa isi explice cum s-a putut intampla ca baiatul cu parul balai si pistrui pe fata sa fie posedat. Stie toata lumea din Rona de Jos ca in casa lui Precup zboara lingurile, farfuriile si paharele prin casa, din senin picura apa din tavan si usile se trantesc singure. De aici si frica vecinilor, care isi fac cruce de fiecare data cand trec pe langa poarta familiei, dar si a tatalui si surorilor copilului, care nu il mai lasa singur acasa dupa ce in mai multe randuri si-au gasit lucrurile ravasite, vesela sparta si tacamurile imprastiate prin toata bucataria. Au crezut intai ca a fost o joaca, apoi baiatul le-a spus ca vede un om mare si negru cu doua coarne cand e singur intre patru pereti.

Caz socant la Rona de Jos, unde un copil de numai zece ani vede o umbra ciudata, cu doua coarne, care are coada, picioarele mari, haine negre si un bici in mana. Nimeni nu mai doreste sa il aiba in preajma pe baietel, chiar daca privirea ii este inocenta si trupul firav. Tatal lui este ingrozit, surorile sale au ajuns sa se fereasca de el, iar mangaierea mamei nu o poate primi, pentru ca aceasta a plecat la munca in strainatate.

Nu stie ce i se intampla, iar despre aratarea neagra care ii intra in casa prin geamuri ori pereti vorbeste aproape firesc, de parca i-ar fi un insotitor in clipele de singuratate. ”Ma tem un pic”, a recunoscut sincer copilasul . Nu acelasi lucru il spun barbati in toata firea din Rona de Jos, care nu s-au ferit sa declare ca li s-a facut pielea de gaina cand au auzit povestile despre diavolul vazut de ”a lui Precup”. Femeile au ajuns sa ocoleasca locul, iar unele s-au dus la popa pentru ajutor.

Povesti de groaza cu ”omul negru”
Totul a inceput brusc. Baiatul a povestit ca „umbra” si-a facut aparitia in a treia zi de Rusalii, iar de atunci il tot urmareste. Apare si dispare. De cele mai multe ori a vazut-o cand era singur acasa sau cu surorile sale. La inceput doar i s-a aratat in fata ochilor. Si-a intrebat surorile daca vad si ele acelasi lucru, iar apoi le-a spus ca mai este un suflet in casa. ”In camera asta l-am vazut. Am stat si numai l-am vazut”, a spus baiatul, iar cand a fost intrebat daca e urat doar a dat afirmativ din cap.

”E o umbra. Are doua coarne… Nu zice nimic, numa’ sta pe colt. O vad de cand o mers tati sa lucre la Pavel. Sta si numai se uita la mine, iar cand umblu prin casa le imboarda toate dupa mine.”

Obiectele familiei au inceput sa zboare singure prin casa
Cosmarul familiei s-a amplificat dupa cateva zile. Intr-o zi a inceput sa picure apa din tavan chiar daca afara era senin. Au fost ploi multe in ultima perioada in Maramures, dar membrii familiei au spus ca pana acum nu au mai avut infiltratii. Casa e veche insa, iar asta ar putea fi o explicatie pentru apa care cade din tavan.

De neinteles este altceva. Copilul a povestit ca recent creatura a inceput sa arunce prin casa cu farfuriile, oalele si paharele aflate in bucatarie. Cioburi s-au facut mai multe pahare si o farfurie, iar surorile si tatal sau si-au gasit rasturnate in mai multe randuri lingurile, furculitele si cutitele pe care le tin intr-un borcan. ”L-am vazut si pe afara, prin curte. Acolo a miscat scara”, a mai spus baiatul.

Doi politisti au fost martori la aparitia ”necuratului”
Mai mult, intr-o seara pozele din incapere au inceput sa se roteasca dupa baiat chiar si de fata cu restul familiei, iar un vecin care nu a crezut in povestile lui Precup si s-a dus in vizita s-a trezit atacat cu vesela din casa.

”Am venit dupa ce mi-o spus ca se imburda vasele si se duce televizorul pe sus. N-am crezut. M-am dus insa la politai, la Nistor, si i-am zis: «Hai dom’ comisar cu mine». Cand am intrat erau toate gramada. Domnu’ politist tot n-o crezut, dar cand i-am zis sa intre in cealalta camera cu baiatul. Cand o mers cu el s-o imburdat toate gramada si un cutit mare s-o indreptat catre el. Am strigat atunci: «Hai odata!». I s-o facut frica. Apoi o mai venit un politai, din Tisa si o vazut si el”, a povestit vecinul, care, ca sa isi descrie frica, a spus ca i s-a ridicat parul de pe maini de o palma dupa incident.

”El la ce se gandeste aia se intampla”
Ca sa afle unde-i necuratul, satenii au facut si cateva teste. L-au dus pe baietel in alta casa, iar acolo o papusa a cazut de pe un raft, iar cateva perne au aterizat din pat direct pe podea fara sa puna cineva macar un deget pe ele. Acasa insa, spune tatal baiatului, o oala cu ciorba de 10 litri a ajuns pe tavan intr-o clipita, iar pana sa se dezmeticeasca s-a trezit cu zarzavaturile in cap.

Dupa toate cate s-au intamplat, surorile nu au mai vrut sa stea cu el acasa. Cea mare a povestit ca i-a fost deajuns ce a vazut. ”Noi trei mi-e frica sa ramanem singuri acasa. Cand stam doar cu fratele meu, zici ca e dezastru. Apa tasnete din tavan. Farfuriile umbla prin aer. Eu i-am zis la tati: «Tata ia-l la lucru cu tine. Tine-l la lucru, pentru ca io cu el acasa nu raman ca ii dezastru in camera. Mi-e frica sa nu se sparga ceva. Mi-e frica sa nu explodeze televizorul daca se uita mai atent la el. Ca el la ce se gandeste se intampla”, a spus sora cea mare a baiatului, Sandra, care a adaugat ca este inspaimanator ce li se intampla.

Ajutor cerut la preotul din Rona de Jos
Familia a inceput sa se roage si apoi a anuntat preotul din Rona de Jos, caruia i-a cerut sa vina acasa sis a il scoata pe dracu’ din casa si din copil. O slujba religioasa a fost oficiata chiar in seara zilei de miercuri, 2 iunie, acasa la familia Precup, timp in care nimic suspect nu s-a intamplat. ”Am spus o rugaciune, dar nu am vazut sa se miste ceva prin incapere. Fata de masa a ramas neclintita, farfuriile si tacamurile la fel”, a spus preotul. Casa a fost sfintita cu agheasma, pentru linistea membrilor familiei.

Lumea nu pare insa impacata cu situatia. De altfel, mai multi oameni din Rona de Jos s-au strans in curtea familiei si au inceput sa ii dea sfaturi tatalui. Toata suflarea crede ca la mijloc ar fi ceva necurat si ca baiatul ”ar avea puteri” si ar fi posedat. Satenii i-au spus sa arda orice lucru strain aparut in casa, pentru ca sunt de parere ca raul ar fi fost adus din afara odata cu acesta.

Baiatul a ajuns o ciudatenie pana si pentru tatal sau
Mama baiatului este plecata in Italia, insa a aflat prin ce trece fiul ei si a spus c se va intoarce acasa cat mai curand. Tatal incearca sa gaseasca explicatii, dar nu prea gaseste raspunsuri. ”Unde merge el, face dezastru. Scoate haine din dulap. Arunca lucruri prin casa. Scrumiera, tigarile mi le imprastie. Ma gandesc numai la rau. Ce poate sa fie? Copilul e normal. Dar, cum il las singur in casa face dezastru. Daca raman fetele totul este normal”, a declarat Ioan Precup.

Barbatul se gandeste sa apeleze si la un medic, pentru ca ii este teama ca baiatul s-ar putea rani. ”Il duc la un control, ca poate e lipsit de calciu. Copilul nu face nicio criza. Nimic, nimic. Mi-e frica insa de siguranta lui.”

Fantoma violenta, diavol sau inchipuire?
O intamplare ca si cea de la Rona de Jos nu s-a mai pomenit de ani buni in Maramures, iar despre cazuri de posedare s-a scris destul de rar. Tinand cont de relatarile oamenilor, ceea ce se intampla in casa familiei Precup pare sa fie un caz de poltergeist, un fenomen paranormal terifiant si greu de inteles, tinand cont de manifestarile violente care apar in jurul copilului si de faptul ca obiectele care il inconjoara incep sa pluteasca haotic prin casa.

Potrivit cartilor de specialitate, termenul vine din limba germana, unde semnifica o “fantoma zgomotoasa si violenta”. In general, fenomenul se refara la miscarea obiectelor, efectuata de forte necunoscute si adesea asociata cu un loc anume, de exmplu cu o casa – cum e la Rona de Jos. Parapsihologii care au studiat situatii similare au apreciat ca fenomenul este o forma de psihokinezie exteriorizata, in stransa legatura cu tulburarile emotionale ale copiilor si adolescentilor.

Deocamdata, in cazul baietelui de la Rona e greu de spus daca e vorba de poltergeist, diavol sau e doar o inchipuire. Parerile membrilor comunitatii maramuresene sunt impartite in ce-l priveste pe copil, insa ideea generalizata este aceea ca este straniu si, deopotriva, terifiant ce se intampla in spatele usilor de la casa familiei Precup. https://www.emaramures.ro/Vasile Dale 2010

ROBIN WILLIAMS S-A SINUCIS

Moartea indragitului actor Robin Williams a socat o lume intreaga. Castigator de Oscar, Robin Williams (63 de ani) a fost gasit mort in locuinta sa din Tiburon, California, Statele Unite, iar imediat dupa anuntul privind decesul marelui actor au aparut si speculatiile. Oficial, prima ipoteza in cazul mortii actorului este sinuciderea, insa cele mai recente speculatii pun masa o teorie halucinanta: a fost ucis.
Conform acestei teorii, care ridica totusi multe semne de intrebare, Robin Williams ar fi fost ucis de o organizatie secreta. O alta teorie care este luata in calcul este ca actorul ar fi fost ucis de catre Illuminati. Fanii actorului au scris zeci de mesaje pe pagina de Twitter a acestuia legat de acest subiect. Dealtfel, admiratorii lui Robin Williams sunt de parere ca actorul nu s-a sinucis, ci ca a fost omorat.Robin Williams a murit la varsta de 63 de ani. Potrivit autoritatilor, actorul s-ar fi sinucis prin asfixiere. Starul a fost vazut ultima data in viata duminica seara in jurul orei 10. Decesul actorului Robin Williams a fost pronuntat la ora 12:02, ora Americii.

Nu este prima celebritate despre care s-a spus ca ar fi fost ucisa de catre aceasta grupare. Michael Jackson , Paul Walker sau presedintele Poloniei, Lech Kaczynski, ar fost si ei ucisi de iluminati, potrivit unor zvonuri iesite in presa.
ROBIN WILLIAMS a devenit cunoscut datorita rolului din serialul de televiziune “Mork and Mindy” si a castigat un premiu Oscar pentru prestatia din filmul “Good Will Hunting”. Actorul a mai fost nominalizat de trei ori la premiile Academiei de film americane, pentru rolurile din filmele “Buna dimineata, Vietnam”, “Cercul poetilor disparuti” si “Regele pescar”. http://www.mondonews.ro

STATUIA LUI ISUS DIN MEXIC

Radiografia unei statui din Mexic care il infatiseaza pe mantuitorul Isus a scos la iveala un lucru socant care i-a nedumerit pe oamenii de stiinta.

O statuie din Mexic, infatisandu-l pe mantuitorul Isus, realizata in urma cu 300 de ani, a fost recent examinata de oamenii de stiinta. Cercetatorii au radiografiat statuia si au constatat cu stupoare ca dantura statuii este alcatuita din dinti reali, de om.

Expertii presupun ca dintii au fost donati de catre credinciosi, asemenea practici obisnuindu-se in secolul al XVIII-lea. Motivatia donatorilor era ca astfel vor fi mai aproape de Mantuitor si de suferintele indurate pe cruce, in timpul rastingnirii. Dintii sunt in stare perfecta, dantura statuii numarand opt dinti umani. Descoperirea a fost facuta cu ocazia unor lucrari de restaurare, clericii permitand oamenilor de stiinta sa analizeze statuia veche de trei secole.
– See more at: http://www.kanald.ro/descoperire-socanta-dupa-ce-oamenii-de-stiinta-au-radiografiat-o-statuie-care-il-infatiseaza-pe-isus_43392.html#sthash.Q49bgQDp.dpufhttp://www.kanald.ro

Yakutia

Exista un sistem de aparare planetar, care a fost infiintat pentru noi, de catre extraterestri, cu sute de ani in urma.

Pe o suprafata vasta, dar slab populata din Yakutia (Siberia), pot fi gasite niste structuri metalice de forma sferica.

“Exista multe domuri mari de cupru colorate din Siberia, care au fost acolo de sute de ani si au fost martore de-a lungul istoriei precum unor mingi de foc in atmosfera superioara, care au fost urmate la scurt timp de explozii puternice.

Arma din Yakutia a salvat Rusia

In nord-vestul Yakutiei din Siberia, in bazinul raului superior al raului Viliuy, exista o zona greu accesibila care poarta semnele unui cataclism imens ce pare sa fi avut loc cu aproximativ 800 de ani in urma si care a ravasit intreaga padure, fragmente de piatra fiind imprastiate pe sute de kilometri patrati.
Dispersate in toata zona, obiectele metalice misterioase sunt ingropate adanc in subteran in permafrost. La suprafata, prezenta lor este dezvaluita numai de zone unde de vegetatia este ciudata.
Numele antic al acestei zone este Uliuiu Cherkechekh, care se traduce prin “Valea Mortii”.
Zona in cauza poate fi descrisa ca o serie de mlastini, alternand cu aproape zone de taiga impracticabila, acoperind mai mult de 100.000 de kilometri patrati. Multe legende au ca subiect ciudatele obiecte metalice de origine necunoscuta. In antichitate, Valea Mortii a fost parte dintr-un traseu nomad folosit de catre oamenii din Evenk, de la Bodaibo la Annybar si pe coasta Marii Laptev.Legendele yakutilor contin multe referiri la „explozii, foc si sfere care produc vartejuri de foc in aer” .
Toate aceste fenomene sunt intr-un fel sau altul asociate cu misterioasele constructii din metal gasite in Valea Mortii.
Unele dintre ele sunt mari, rotunde, adevarate “case de fier” prinse pe mai multe suporturi laterale. “Cazanele” nu au nici ferestre, nici usi, doar o “gura de vizitare spatioasa” in partea de sus a cupolei. Unele dintre ele sunt aproape total scufundate in permafrost, fiind vizibile partial ca niste mici protuberante ramase la suprafata. Alte obiecte imprastiate in intreaga zona par sa acopere ceva necunoscut.
Legendele locale spun ca ca odata aprinse, sferele metalice produc foc si fum, iar din capac se trage. Unele descrieri se aseamana cu niste explozii atomice.
In 1950 armata sovietica a facut in zona teste nucleare.
In 1991 radio Deutsche Welle a spus ca un dispozitiv nuclear de 10 tone a fost testat in Yakutia, in 1954.
Dimensiunea exploziei i-a uimit pe specialisti deoarece a fost amplificata, unda seismica produsa fiind inregistrata in intreaga lume. (efectul exploziei a fost amplificat de la 20 mega tone la 30 mega tone)
Agentia Tass a dat un anunt referitor la un test facut cu o bomba cu hidrogen dar s-a dovedit apoi ca informatia a fost incorecta. Legendele yakutilor povestesc insa despre un trecut indepartat, cand putini nomazi locuiau in zona. Vecinii lor au observat ca zona a fost invaluita in intuneric si un vuie asurzitor a zguduit locurile. Miturile vorbesc de un uragan cu o forta incredibila, „fulgere de foc care au sagetat cerul in toate directiile, si zgomote foarte puternice”.
Cand totul s-a linistit si “intunericul” s-a dispersat, nomazii au avut in fata o priveliste incredibila – „din mijlocul terenului parjolit s-a ridicat o structura verticala, stralucitoare ca soarele, care a fost vizibila de la sute de km distanta”.
„Structura” a deranjat linistea zonei timp de zile intregi, disparand in pamant. In locul unde se presupune ca a intrat , la suprafata, a ramas doar o gaura imensa.
Unii spun ca ar exista ” o lume subterana ” in acea zona dar nimic nu a fost confirmat. Mirosul puternic emanat de “groapa” i-a alungat pe locuitori. De la distanta insa, oamenii puteau observa uneori un fel de “insula rotativa”, descrierile sugerand un fel de capac metalic.
Curiosii plecati sa vada indeaproape dispozitivul nu s-au mai intors niciodata. Timpul a trecut, intamplarile au fost date uitarii, pana cand un seism local a declansat in zona un “vartej de foc”.
In partea superioara a vartejului a aparut o sfera luminoasa foarte intensa. “Insotita” de 4 tunete, sfera de lumina urmata de o dara de foc, a disparut dincolo de orizont dupa care a explodat. .
Localnicii nu si-au parasit terenurile, fiind convinsi ca “demonul” a lovit in zona unui trib nomad ostil. Cateva decenii mai tarziu, evenimentul s-a repetat, sfera de foc lovind tot in zona unde explodase anterior.
Intamplarea a dat nastere la diverse legende despre un “demon” care ii protejeaza, Niurgun Bootur.
A mai trecut un timp, oamenii si-au vazut de viata cotidiana pana cand o alta “minge de foc” a aparut din acea deschidere, explodand fix deasupra locuitorilor din zona, cutremurand zona. Efectele exploziei s-au intins pe o distanta de aproape 1000 de km. Triburile nomade au fugit din zona, cautand sa se distanteze de locul “masinariei”, multi dintre ei imbolnavindu-se.
Anii au trecut, yakutii povestind despre evenimentele petrecute cu aproape 600 de ani in urma.Istoria s-a repetat insa.
O alta „minge de foc a tasnit din pamant, zburand intr-un vartej de foc si explodand la orizont”.
Cateva decenii mai tarziu o alta minge de foc a fost observata in zona, numita de data aceasta Kiun Erbiie( mesagerul ).
Au urmat apoi alte explozii aparand un alt nume Uot Usumu Tong Duurai ( traducere aproximativa – criminalul strain care a strapuns pamantul si s-a ascuns in adanc, distrugand totul cu vartejuri de foc).
Un studiu facut acest loc indica faptul ca in zona au avut loc mai multe explozii acum 600-700 de ani.

In Valea Mortii din Yakutia, radiatia creste la anumite intervale de timp, fenomen pe care specialistii nu il pot explica.

Sursa : http://portal.tfm.ro/

PENTAGONUL IN GAURA

Prima pagină › D:News
vezi toate articolele din D:News › D:News
Uluitor: cercetătorii de la Pentagon au creat o „gaură” în timp!
Trimite pe email
05.01.2012 | 14 Comentarii
+ zoom Uluitor: cercetătorii de la Pentagon au creat o „gaură” în timp! Uluitor: cercetătorii de la Pentagon au creat o „gaură” în timp! Galerie foto (1)

Într-o bună zi, soldaţii americani vor putea efectua operaţiuni secrete fără a fi observaţi, graţie realizării unor fizicieni finanţaţi de Pentagon, care au reuşit să creeze o veritabilă „gaură” în timp!

O echipă de cercetători de la Universitatea Cornell, cu susţinerea Darpa (departamentul de cercetare din cadrul Pentagonului), a reuşit să ascundă un eveniment pentru 40 de picosecunde, manipulând lumina.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul Nature, fiind pentru prima dată când oamenii de ştiinţă reuşesc să mascheze un eveniment. Până acum, alţi cercetători au reuşit să creeze momente de invizibilitate, camuflând obiecte, însă niciodată până acum nu reuşiseră să „camufleze” perioade de timp.

Pentru a camufla un obiect, cercetătorii „curbează” lumina în jurul acestuia. Dacă lumina nu atinge respectivul obiect, acesta nu va fi vizibil ochiului uman.

În cazul evenimentelor, pentru a le camufla, cercetătorii modifică viteza de deplasare a luminii. Pentru a observa un eveniment, lumina emisă de respectivele acţiuni este percepută de ochiul uman. În mod normal, această lumină se deplasează dinspre evenimentul observat spre ochiul observatorului într-un ritm constant. Reuşita cercetătorilor de la Cornell a fost în modificarea acestui flux de lumină, pentru o durată foarte scurtă de timp, astfel că evenimentul respectiv putea să aibă loc fără a fi observat.

Întregul experiment a avut loc în cadrul unui cablu de fibră optică. Cercetătorii au lansat un fascicul de lumină verde de-a lungul cablului, unde trecea printr-o lentilă ce împărţea lumina în două frecvenţe, una deplasându-se mai repede decât cealaltă. În timp ce această separare avea loc, cercetătorii au lansat o pulsaţie de laser roşu de-a lungul cablului. Acest eveniment a avut loc în cadrul unei „găuri” în timp, astfel că a fost imperceptibil.

Oamenii de ştiinţă recunosc că va trece mult timp până când se vor putea „masca” durate mai lungi, la nivel de secunde, însă afirmă că această reuşită poate avea multe aplicaţii concrete. Spre exemplu, tehnologia de „mascare” a timpului poate permite efectuarea unor operaţiuni secrete în cadrul unui computer, fără ca acestea să poată fi detectate.

Editorii de la Nature au declarat că reuşita cercetătorilor de la Cornell reprezintă „un pas important către realizarea unui cloaking total spaţio-temporal”.

Specialiştii de la Cornell afirmă că, pentru a masca un eveniment cu durata de o secundă folosind aparatura cu care au efectuat experimentul revoluţionar, ar fi nevoie de o maşinărie ce s-ar întinde pe 30.000 de kilometri.

Sursa: Wired

CINE?

Structurile sunt vechi de 2000 de ani, dar sensul lor continua sa le dea de lucru arheologilor si istoricilor.

Forme ciudate, asemanatoare celor din Peru, faimoase deja în lumea întreaga, au fost descoperite si în Orientul Mijlociu, scrie Daily Mail. Cele din Peru se crede ca au fost desenate în desert, acum sute de ani, de indigeni. Mii de astfel însemne au fost descoperite acum si în Siria, Arabia Saudita si Iordania.

Structurile sunt vechi de 2000 de ani, dar sensul lor continua sa le dea de lucru arheologilor si istoricilor.

Oamenii au pasit pe ele, probabil, mii de ani, fara sa stie pe ce calca, spune David Kennedy, profesor la Universitatea din Australia. El povesteste ca acestea au o mare varietate de forme, care nu se înscriu în nici un patern.

Beduinii le numesc “operele batrânilor”. Prima data au fost descoperite în 1927, dar de abia acum, datorita fotografiilor de la înaltime, a putut fi studiata amploarea fenomenului.

RealitateaTV

DESCOPERIRI- CONTINENTE VECHI

Savantii australieni care au explorat zone necunoscute din Oceanul Indian au anuntat, joi, ca au descoperit fragmente din stravechiul Gondwana, un super-continent care aduna laolalta, în urma cu multe milioane de ani, toate continentele aflate în zilele noastre în emisfera sudica.

Doua “insule” scufundate au fost descoperite pe fundul oceanului, în apele internationale, la o distanta de 1.600 de kilometri de vestul Australiei, în timpul unei misiuni de recunoastere întreprinsa în luna octombrie.

Insulele scufundate contin fosilele unor vietuitoare obisnuite sa traiasca în ape putin adânci, ceea ce înseamna ca acele stânci se aflau, la un anumit moment, la nivelul marii sau chiar deasupra marii, a explicat Jo Whittaker, geofizician la Universitatea din Sydney, care a facut parte din misiunea de explorare.

Insulele nu au putut fi create de activitatea vulcanica submarina, a adaugat ea.

Aceasta descoperire ar putea sa îi ajute pe specialisti sa înteleaga mai bine felul în care Gondwana s-a rupt, dând nastere Australiei, Antarcticii si Indiei, în urma cu 80-130 de milioane de ani, a precizat Jo Whittaker.

Cercetatoarea australiana doreste sa studieze în continuare deriva Indiei mai întâi spre nord-vest, apoi spre nord, deoarece partea de nord-est a peninsulei indiene, în trecut unita cu Australia, a lovit Eurasia, dând nastere muntilor Himalaya.

“Stim, în mare, locul în care se gaseau aceste continente, dar nu cu precizie. Oceanul Indian oriental este una dintre zonele lumii oceanice cel mai putin explorate în termeni tectonici”, a adaugat Jo Whittaker.

Esantioane de granit au fost recoltate de pe faleza uneia dintre “insule”, la o adâncime de 2.000 de metri sub nivelul marii. Ele trebuie datate, însa oamenii de stiinta estimeaza deja ca acele roci au o vechime de 1 miliard de ani.

Mediafax

ROMANIA MISTERIOASA

Nu puţine sunt zonele României unde se spune că paranormalul învinge realitatea, făcând să rodească, încă din vremuri imemoriale, legende, mistere şi poveşti incredibile. De la păduri pe care vizitatorii le descriu ca “portaluri” către alte lumi, deasupra cărora s-ar fi perindat destule OZN-uri cât să le aducă faimă internaţională, până la temple misterioase sau comori blestemate, nimic nu lipseşte de pa harta României aşa-zis paranormale sau superstiţioase, dacă e să-i ascultăm pe sceptici. Pădurea Baciului, Templul Ursitelor, Râpa Diavolului şi satele maramureşene în care maşinile “alunecă” la deal sunt primele destinaţii de pe acest traseu al misterelor autohtone asupra cărora ne-am oprit pentru a vedea unde se termină explicaţiile ştiinţifice şi unde începe folclorul local.
de Camelia Moga
Pădurea Baciu – ‘tărâmul’ preferat al specialiştilor în paranormal şi ezoterism
Pădurea Hoia-Baciu, situată în inima Ardealului, în vestul oraşului Cluj Napoca, este cu siguranţă locul cel mai faimos din România unde au fost investigate şi analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Fenomenele paranormale întâlnite aici sunt în mod clar evidente, fiind necontestate chiar şi de cei mai sceptici oameni de ştiinţă. Încă din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul pădurii au observat pe propria piele că ceva straniu se întâmplă cu ei sau în jurul lor: senzaţii fizice inexplicabile, observarea unor lumini cu forme şi culori diverse, umbre ciudate, voci şi chipuri umane. Percepută ca o poartă între lumi, pădurea Baciu a rămas multă vreme un subiect tabu, oamenii temându-se să-i calce ‘pragul’ sau să aducă vorba despre ea, considerând-o un loc bântuit de duhuri rele. Cel care s-a încumetat să spargă gheaţa pentru o analiză aprofundată a fenomenelor paranormale specifice locului a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993). Din 1950 şi până în 1960, el a surprins cu aparatul de fotografiat ‘umbrele’ care îl însoţeau în lungile plimbări printre stejarii misterioasei păduri, dar şi numeroase alte forme, lumini şi siluete, invizibile cu ochiul liber. După 1970, cercetările începute de Sift au fost continuate de diverşi oameni de ştiinţă din România. Zona devine în scurt timp celebră şi printre specialiştii în paranormal şi ezoterism din întreaga lume, cercetători renumiţi din Europa şi Statele Unite reuşind să prindă pe peliculă misterele pădurii.
Cercetătorul Adrian Pătruţ, doctor în chimie şi conferenţiar la Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj, preşedinte al Societăţii Române de Parapsihologie, şi-a dedicat o bună parte din viaţă cercetării fenomenelor stranii din pădurea Baciu, fiind în prezent una dintre cele mai autorizate voci pe subiect. După 30 de ani de cercetări, profesorul susţine că spectrul larg al fenomenelor paranormale întâlnite în Pădurea Baciu nu permite încadrarea lor într-un singur capitol al fenomenologiei paranormale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse care apar în faţa ochilor curioşilor, în miez de noapte sau în plină zi, fluctuaţii ale câmpului electromagnetic, emisii infrasunet sau urme neobişnuite apărute pe sol reprezintă doar o parte din “spectacolul” pe care pădurea îl oferă cu generozitate călătorului mai mult sau mai puţin avizat. Oamenii care trec accidental prin anumite zone ale pădurii, considerate de iniţiaţi adevărate porţi de trecere în alte lumi, se plâng de arsuri de piele, anxietate, stare de leşin, sete excesivă, iritaţii, dureri de cap etc. Aici şi plantele par afectate de misterele pădurii, vegetaţia prezentând pe alocuri forme de deshidratare, arsuri şi necroze ale tulpinilor şi frunzelor. Pădurea mai este celebră şi datorită aşa-numitelor OZN-uri care străbat cerul, din senin, dar şi celor invizibile pentru ochiul uman, care pot fi însă fotografiate. “Prezenţa OZN-urilor invizibile, mult mai numeroase decât cele vizibile, reprezintă o premieră mondială”, spune Pătruţ.
În lume, zone cu astfel de manifestări mai sunt în Deşertul Mojave, Golful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia şi Muntele Kailasa din Tibet. “Însă, prin amploarea, varietatea şi complexitatea manifestărilor, Pădurea Baciu rămâne, până în prezent, cea mai importantă zonă cunoscută în care se produc relativ sistematic fenomene neconvenţionale”, afirmă profesorul clujean.
Enigmele de la Templul Ursitelor din Şinca Veche

La poalele Făgăraşului, în străvechiul sat românesc Şinca Veche, se află “Mănăstirea Săpată în Piatră” sau “Templul Ursitelor”, cum i se mai spune, un loc fără vârstă despre care se spun poveşti fabuloase, încărcate de magie. Mănăstirea a fost construită pe locul unui străbun loc sacru despre care cercetătorii spun că are o vechime de aproape 7.000 de ani. Controversele despre originea locului sunt numeroase: o mănăstire creştină ascunsă, un vechi templu dacic ori poate preistoric? Deşi există voci care susţin că mănăstirea a fost unul dintre primele locuri de cult creştin din Dacia, alţi specialişti plasează originea ei în perioada predacică, aducând în sprijinul acestei idei existenţa câtorva inscripţii necreştine de pe unul din pereţii altarului. În piatra fragilă au fost săpate cinci încăperi, mai mari de un stat de om, cu două altare şi cu un horn piramidal, ca o turlă de biserică prin a cărei deschidere se vede cerul.
“Energii ciudate” sau “stare deosebită” sunt expresii deseori întâlnite la cei care au călcat pragul mănăstirii săpate în stâncă sau au căutat un loc de odihnă în imediata sa apropiere. Încărcătura energetică deosebită a locului se manifestă uneori prin apariţii inexplicabile de sfere de lumină, cruci şi semne stranii. În prejma marilor sărbători religioase, unii oameni spun că aud coruri care par să vină din cer. Toţi cei care au auzit corul nelumesc spun că au fost fascinaţi de faptul că, deşi muzica părea bisericească, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuşeau să desluşească sensul lor. Părea o limbă arhaică şi totuşi neobişnuit de familiară.
Legendele locului mai spun că templul este o poartă către alte lumi, prin care cei din vechime ştiau cum să comunice cu “lumi superioare” sau cu fiinţe din alte dimensiuni. De asemenea, se spune că în locul unde pătrund razele soarelui prin gaura săpată în stâncă se împlinesc toate dorinţele bune şi curate. Acum un secol, tinerii din zonă se urcau pe dealul Pleşu, unde este săpată mănăstirea, şi aruncau o roată cu paie în flăcări, cu credinţa că, văzând desenele făcute de foc şi traseul roţii, îşi vor afla “ursita” şi se vor căsători în acel an. Tradiţia se respectă de Sf. Gheorghe, la Lăsata Secului de Paşti şi Schimbarea la Faţă. Tot în aceste zile se spune că aici îţi poţi schimba destinul. Şi iarba din jurul ”Templului Ursitelor” face minuni. Vacile care pasc aici dau lapte mai mult şi mai gustos decât celelalte, iar dacă vreun localnic suferă de vreo boală, îşi găseşte alinarea mergând la templu şi bând apă din izvorul situat în apropiere.
Unele persoane au avut aici viziunea unor globuri de lumină şi chiar a unei lumini puternice. Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate însă de aparatele de filmat sau fotografiat – fenomene energetice încă necunoscute, comparabile cu cele din celebra pădure Baciu, de lângă Cluj. O relatare inclusă şi în paginile “Monitorului” de Braşov în 1996, aparţine unui reporter TVR, Lucian Băbeanu, care se afla în mănăstire să tragă nişte cadre. Spre surpinderea sa, camera de filmat a început să pornească şi să se oprească singură din înregistrare, nerăspunzând la comenzi. La întoarcerea în studio, când au vizionat înregistrarea, au fost uimiţi să observe sfere de lumină care străluceau intens în adâncul bisericii, pe care nici el şi nici ceilalţi nu le văzuseră la momentul filmării.

Comoara blestemată din Râpa Diavolului
La câţiva kilometri de satul Poiana Treistii din comuna Cosminele, judeţul Prahova, se află Râpa Diavolului, un loc pe seama căruia localnicii au creat o adevărată legendă. În vremuri străvechi, spun ei, preoţii daci făceau aici ritualuri şi invocau forţele naturii şi spiritele pentru ghidare şi protecţie. Legenda spune că duhuri necurate bântuie acum zona şi păzesc un adevărat tezaur din metale preţioase, pe care l-ar fi îngropat haiducii, punând asupra lui un blestem ca să nu poată fi găsit. Doar cel care se încumeta să doarmă în zonă poate primi în vis soluţia pentru accesul la această comoară. Ciobanii locului vorbesc despre flăcări albastre care ard deasupra acestui loc în anumite nopţi ale anului. Cât despre cei care au încercat să dezgroape comoara, se spune că mulţi au înnebunit sau au rătăcit zile întregi, fără ţintă, fiind găsiţi la zeci de kilometri depărtare zgâriaţi, cu hainele sfâşiate şi privirea pierdută. Aceeași soartă au împărtăşit-o şi trei preoţi care au încercat, cu mult timp în urmă, să facă o slujbă de exorcizare a locului.
Relatările celor care şi-au luat inima în dinţi şi au încercat să dezgroape comoara vorbesc despre apariţia unor duhuri înspăimântătoare cu cap de taur şi trup uman. Poveşti similare au şi cei care, din curiozitate sau pură întâmplare, şi-au pus cortul lângă Râpa Diavolului. Pe lângă viziunea duhurilor cu înfăţişare stranie, somnul le-a fost tulburat de foşnete, zgomote ciudate şi zgâlţâieli ale cortului.
Maşina care ‘alunecă’ la deal

Fenomene inexplicabile sau simplă iluzie optică? Maramureşenii din Budeşti şi Cavnic sunt martorii unor fenomene fizice neobişnuite. Pe drumul care leagă cele două localităţi exista o pantă care sfidează legile gravitaţiei: lucrurile urcă singure, în loc să coboare. Mai mulţi şoferi povestesc amuzaţi sau nedumeriţi, în funcţie de firea fiecăruia, cum maşinile lor scoase din viteza urca dealul, deşi cheia este scoasă din contact. Cei care ştiu ce se întâmplă acolo scot din viteza maşinile la baza dealului, şi până sus ating cam 20 de kilometri pe oră, în cazul în care maşinile nu sunt foarte grele. Iar fenomenele din Maramureş nu sunt singulare. Maşina urca singură şi pe Dealul Măgura Bacaului. Pentru unii șoferi, ceea ce pare a fi ‘la deal’ e, de fapt, ‘la vale’. Cei care n-au vrut să se lase prinși de vraja fenomenul aparent miraculos, au recurs la măsurători care le-au arătat că dealul este de fapt o iluzie optică, influenţată de unghiul de înclinaţie a întregii zone din care face parte şi panta cu pricina, aducând ca argument bula de aer a polobocului care de fapt coboară şi nu urcă.
O posibilă explicaţie ştiinţifică pentru fenomenele neobişnuite a fost dată de universitarul Adrian Pătruţ, cercetătorul care a explorat fenomenele paranormale din pădurea Hoia-Baciu de lângă Cluj. Astfel de cazuri au fost întâlnite şi în alte zone de pe glob, iar la baza lor se află ceea ce specialiştii numesc ‘mascon’, un termen internațional care defineşte ‘concentrarea de masă’. Mai exact, e posibil ca în susul pantei, să existe focalizată, la adâncime mică, o concentrare fie de minereuri cu proprietăţi magnetice, care pot face şi o busolă să o ia razna, fie de metale grele, care acţionează gravitaţional asupra obiectelor de pe stradă, spune Pătruţ.
Apa care izvorăşte doar înainte de Rusalii
Sătenii din satul Stârciu, din comuna sălăjeană Horoatu Crasnei, spun că, în fiecare an, apa unui izvor tămăduitor iese la suprafaţă doar înainte de Rusalii, pentru a seca din nou după câteva săptămâni. Sute de oameni vin anual să vadă minunea, iar autorităţile locale chiar s-au grăbit să transforme miracolul într-o atracţie turistică. Nimeni nu ştie de ce apa iese la suprafaţă doar înaintea sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh. Bătrânii locului spun că în zona de unde ţâşneşte ‘Fântâna Leacului’ ar fi existat cu sute de ani în urmă o mănăstire, iar izvorul vine ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Fețele bisericeşti locale nu infirma, dar nici nu confirmă efectul tămăduitor al apei. Fenomenul de la Stârciu iese din sfera experienţelor palbabile şi explicabile, iar marele său merit este că-i ajută pe oameni să- şi păstreze credinţa. De cealaltă parte, minţile mai raţionale spun că fenomenul poate avea şi explicaţii pur ştiinţifice: apa adunată în subteran în urma topirii zăpezilor din timpul iernii şi a ploilor abundente de primăvară.
http://ghidulcomorilor.blogspot.com

AUR IN ROMANIA


In 1875, in timpul sapaturilor pentru instalatia de apa ce urma sa deserveasca Manastirea Sinaia, lucratorii ar fi gasit peste 100 de placi din aur inscriptionate intr-o limba necunoscuta. O alta legenda spune ca Se pare ca, in secolul al XIX-lea, in jurul anului 1873, au fost descoperite, fie in cadrul unor lucrari efectuate la temelia Manastirii Sinaia (pe locul unui fost altar al cultului zalmoxian?), fie la saparea fundatiei Castelului Peles, un numar neprecizat de tablite de aur cu inscriptii dacice.

Guvernul condus de Lascar Catargiu ar fi donat veritabila comoara regelui Carol I. Legenda privitoare la misteriosul tezaur a fost transmisa din generatie in generatie, informeaza CanCan.

Doua dintre replicile din plumb se gasesc la muzeul Manastirii Sinaia, cateva zeci, in depozitul Institutului de arheologie „Vasile Parvan”, dar este posibil ca o parte din placutele originale sa se gaseasca inca la Banca Nationala a Romaniei.

Nicolae Ceausescu a ordonat in anii 1970 o ancheta prin care sa se ia urma tezaurului pierdut, dar fara niciun rezultat.

Dupa ce au fost copiate pe alte tablite, dar de plumb, o parte ar fi fost topite de Carol I (caruia ii fusesera daruite de premierul Lascar Catargiu) pentru a finanta constructia resedintei sale montane, in timp ce alta parte ar fi fost depozitate in tezaurul Bancii Nationale si ar fi luat drumul Moscovei, impreuna cu Closca cu puii de aur si alte valori, in timpul momentelor critice de la finalul primului Razboi Mondial.

Conform marturiei extrem de discutabile a unui fost ofiter din trupele speciale sovietice (Vitalie Usturoi, convertit, dupa 1989, in om de afaceri si implicat in mai multe scandaluri, inclusiv de contrabanda cu materiale radioactive), unele tablite s-ar afla in continuare in Rusia, in timp ce altele – circa 35-40 – ar fi reintrat, in secret, in tezaurul Bancii Nationale de la Bucuresti. De asemenea, s-au facut conexiuni intre pictogramele de la Sinaia si scrierea pe mandibule de cai de la Chitila (concurand scrierea pe carapace de broasca testoasa din China neolitica), fapt ce ridica intreaga afacere la un nivel greu de probat stiintific.

In 2003, o carte a lui Dan Romalo, „Cronica apocrifa pe placi de plumb?”, starnea agitatie in presa si, pe alocuri, in lumea academica romaneasca. Autorul, inginer pensionar, povestea ca, in tinerete, prin anii ’40, fusese chemat sa fotografieze niste misterioase placute de plumb depozitate in subsolurile Muzeului de Antichitati din Bucuresti. Laolalta, tablitele constituiau o epopee fastuoasa a regilor daci, cu imagini parca desprinse (sau copiate?) de pe Columna lui Traian si ample fragmente de scriitura in alfabet grecesc, dar si intr-o limba necunoscuta, posibil in limba daca.

Istoricii s-au temut mai multe decenii ca ele ar fi reprezentat niste falsuri, asa ca nu s-au inghesuit sa le cerceteze. O prietena a familei Romalo, Marioara Golescu, s-ar fi incumetat, insa, sa inceapa redactarea unei carti consacrate acestui fenomen si, cu acordul directorului muzeului, profesorul Ion Nestor, l-ar fi chemat pe tanarul Dan Romalo sa le fotografieze. Se pare ca, la acel moment, nu se cunostea nici macar provenienta aproximativa a obiectelor, existand doar presupunerea ca ele ar fi fost aduse la muzeu pe la inceputul secolului XX, de catre academicianul Grigore Tocilescu, cunoscut epigrafist.

In anii ’80, la Muzeul (redenumit) de Arheologie, ar mai fi ramas doar patru asemenea tablite (altele doua regasindu-se in colectia Manastirii Sinaia), insa, printr-un miracol, dupa cutremurul din 1977, mama lui Dan Romalo a reusit sa salveze o mare parte dintre cliseele realizate in 1943-1944. In prezent, oficiali ai Muzeului de Arheologie sustin ca detin pana la 35 de artefacte (din aproape 100 existente candva), estimand numarul lor total pe teritoriul Romaniei, in colectii particulare sau institutionalizate, la circa 50.

S-au emis mai multe ipoteze legate de subiect. Originea obiectelor este, in continuare, extrem de disputata: placi de aur, copiate ulterior in plumb, sau de plumb (dintr-un aliaj aproape identic cu cel folosit la Sarmisegetuza) dar acoperite initial cu folie de aur si realizate de marii preoti daci (teza reluata de Dumitru Manolache in cartea sa din 2006 „Tezaurul dacic de la Sinaia – legenda sau adevar ocultat?”), ori falsuri exceptionale atribuite fie invatatilor din Scoala Ardeleana, fie lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (recidivist dovedit – „Diploma barladeana”, „Hrisovul lui Iurg Koriatovici” – in materie de falsuri patriotice, in opinia lui P.P. Panaitescu) sau Nicolae Densusianu (autorul cartii „Dacia preistorica”), fie unor anonimi geniali (inclusiv un savant de talia lui Vasile Parvan mergand pe aceasta interpretare)?
Un lucru este clar: asemenea materiale, extrem de coerente, nu puteau fi opera unui diletant, ci a unor martori ai evenimentelor narate sau a unor cunoscatori ulteriori ai lor, care aprofundasera subiectul
Adevar sau legenda, cert este ca zona din jurul celebrului castel de pe Valea Prahovei a intrat in vizorul cautatorilor de comori.
SURSA:
http://hartacomorii.blogspot.com/2010/09/100-de-placi-din-aur-inscriptionate.html

PADUREA BACIU


Am bucuria de a va prezenta in premiera primul film documentar realizat in colaborare cu
Daniel Roxin si pot spune ca a fost o onoare si o bucurie sa lucrez alaturi de el si de toata echipa care a participat la realizarea acestui film documentar.
Deasemenea vor urma si alte filme interesante in viitorul apropiat…

Multumesc pe aceasta cale lui Daniel Roxin ca a ales sa lucreze cu mine pentru realizarea acestui film si pentru ca ne ofera multe informatii deosebite, atat in acest film cat si in cele doua carti (“Magicianul Alb” si “Misterele din Padurea Baciu”) pe care le recomand cu drag…

„Fenomenele paranormale din Padurea Hoia-Baciu, prin complexitatea, ineditul si frecventa cu care se manifesta, fac din aceasta zona un spatiu unic, cel mai activ si cel mai cercetat de specialisti la nivel mondial.
Padurea Hoia-Baciu uimeste mereu prin neobisnuitul fenomenelor care se petrec aici – aparitii OZN, sfere luminoase, forme geometrice zburatoare, lumini nocturne sau diurne colorate, aparitii umanoide stranii, forme nebuloase ciudate, materializari si dematerializari, contorsionari de copaci în intervale de zeci de secunde, câmpuri mobile radioactive si multe alte lucruri care ne sfideaza întelegerea…
Despre toate acestea veti putea urmari în filmul documentar „Padurea Baciu, un Triunghi românesc al Bermudelor” materiale video si foto de exceptie, alaturi de marturiile a doi cercetatori care au studiat acest loc enigmatic de zeci de ani – domnul Prof. Univ. Dr. Adrian Patrut, presedintele Societatii Române de Parapsihologie si domnul Cristian Muresanu, realizator si producator al emisiunii „Stiinta si cunoastere” (TVR Cluj).
Asa dupa cum veti constata, misterul din jurul acestor fenomene naste, inevitabil, intrebari tulburatoare despre noi si despre Univers, despre potentialul nostru ca oameni si despre potentialitatile nelimitate ale Universului în care traim. Un Univers pe care îl cunoastem atât de putin…”
Publicat de GabyS

TABLITELE DE LA SINAIA


Attila

Sibiu, in apropiere de Sighisoara, pe valea Tarnavei Mari. Traditia locala spune ca o movila aflata in hotarul satului ar fi gorganul sub care se afla mormantul unei importante capetenii hune, poate chiar al lui Attila insusi.

In favoarea acestei ipoteze este adus un argument etimologic- numele satului- „Eczel”- care este o forma a lui ” Etzel”, dupa cum se crede, adevaratul nume al capeteniei- si care apare sub aceasta forma in ” Cantecul Nibelungilor”, cea mai cunoscuta epopee medievala germana.
Attila si hunii
Attila (406-453), era in evul mediu mai bine cunoscut sub alte denumiri: Etzel, precum am mai amintit, sau „Alti”, cum apare in „saga” (legenda, povestirea) vikinga ” Voluna Saga” sau ca „Attilius” in ” Thidrekssaga”. Attila este un derivat al cuvantului german ” attli” care in germana veche inseamna „tata”, sau „cel batran”. Asadar, nu stim numele real al conducatorului hunilor, care nu s-a pastrat.
Attila s-a nascut intr-o familie nobila iar in tinerete a trait ca ostatic la curtea romana de la Ravenna, unde a luat contact cu cultura greco-romana tarzie al unui imperiu aflat in declin si i-a inteles slabiciunile. Prezenta sa acolo era o garantie a faptului ca hunii condusi de unchiul sau nu vor ataca Imperiul roman de Apus. Abil strateg, va sti in viitor sa fructifice in favoarea sa cunostintele acumulate la Ravenna. Impreuna cu fratele sau Bleda, a continuat politica de unificare a triburilor hune. Noul regat a cuprins o multime de populatii si se intindea de la Muntii Caucaz pana la Rin, inclusiv mare parte din teritoriul Romaniei de astazi.
In anul 445 Bleda a fost ucis din porunca lui Attila, iar dupa aceasta centrul politic al formatiunii controlate de el s-a stabilit in Campia Tisei.
Au urmat ani de razboaie si de cuceriri pentru Attila care si-a extins regatul de la Volga pana la Dunare si de la Oceanul Inghetat pana la Muntii Carpati. In anul 447 armata lui Attila ajunge pana la hotarele Constantinopolului condus in acea perioada de Theodosius al II-lea. Dupa cucerirea mai multor provincii din apropierea Constantinopolului, Theodosius este nevoit sa se recunoasca infrant si sa plateasca tribut anual.
In anul 451 se indreapta impotriva Imperiului Roma de Apus si invadeaza Gallia. Este infrant in batalia de pe Campiile Catalaunice, de catre alianta germanica alcatuita din vizigoti, burgunzi si franci si sprijiniti de romanii condusi de catre generalul Flavius Aetius. Batalia a fost descrisa ca fiind una din cele mai sangeroase infruntari din istorie, Attila pierzand intre 200.000 si 300.000 mii de razboinici. Invins, Attila se retrage, dar isi aduna o armata noua iar anul urmator pleaca spre Roma. A cucerit multe orase ale Italiei, dar cand a ajuns in apropierea Romei s-a intalnit cu papa Leon I. Impresionat de acesta, Attila s-a retras. In anul 453 Attila a pregatit o noua incursiune in Italia, dar a murit inainte ca planurile sale sa reuseasca. Conform legendei, moartea lui Attila a survenit in noaptea nuntii sale cu printesa burgunda Ildiko ( pe germana Hildchen, diminutiv de la „Hilda”).
Hunii in Transilvania. Concluzii
Istoricul si arheologul maghiar Dr. Kiszely Istvan este sceptic in privinta unui posibil mormant al lui Attila in Transilvania, insa nu exclude existenta a numeroase morminte hunice necunoscute, care ar putea oferi multe surprize, mai ales datorita unui posibil inventar cu obiecte de cult funerar. Dupa Kiszely, mormintele hunice sunt usor de recunoscut si catalogat dupa forma craniului scheletelor- se stie ca hunii deformau craniul copiilor de la nastere (se pare ca doar la baieti), prin aplicarea unor scanduri care dadeau craniului un aspect alungit sau tuguiat. Acest lucru era considerat ca un semn de frumusete, si avea o conotatie magica. Practica aceasta o gasim la mai multe popoare nomade de sorginte turanica.
Hunii au avut o cultura specifica popoarelor stepei, si se pare ca au excelat in Artele Minore- in special in prelucrarea argintului si al aurului, din care faceau obiecte de mici dimensiuni, pe care le aplicau pe costume, harnasament sau corturi- insa inca nu se stie cu certitudine daca mesterii artizani erau chiar huni sau faceau parte din conglomeratul etnic aflat sub autoritatea acestora. De exemplu, de multe ori bulgarii sunt catalogati in cronicile bizantine ca fiind huni. O multime de obiecte aflate in muzee diferite din Rusia, Ucraina sau Ungaria sunt catalogate ca apartinand „popoarelor stepei” din primul mileniu (avari, pecenegi, cumani, huni sau bulgari), fara a se stabili o filiatie clara. Sunt insa influente clare ale artei persane si uneori si al celei bizantine, cu radacini care merg pana la arta mult mai veche ale altor popoare din stepa, cum ar fi scitii.
Attila si-a construit o resedinta regala fastuoasa- locul acesteia nu a fost inca identificat- care, dupa descrierile vremii, cuprindea palate, cladiri din marmura si multe terme.
Amintim o alta legenda, dupa care tronul din aur masiv al lui Attila ar fi fost ingropat in albia deviata a Arancai, in zona localitatii Sannicolau Mare.
In concluzie, arheologia ne poate oferi pe viitor mari surpize-iar trecutul este cu atat mai fascinant cu cat ideea de „multiculturalism istoric” se poate oglindi prin arheologie. Adica trecutul trebuie reprodus si recunoscut, pe masura posibilitatilor, asa cum a fost el, fara adaosuri, dar si fara omisiuni voite, dictate de anumite interese. Vestigiile mai multor popoare pe un anumit teritoriu ineamna intotdeauna o mai mare bogatie culturala, din care toata lumea ar avea de castigat.

Narcis MARTINIUC

MAREA NEAGRA,UN MISTER?

În Marea Neagră, în imediata vecinătate a Insulei Şerpilor, aflat la 45 kilometri nord-vest de Sulina, se află un misterios Triunghi al Bermudelor.Deşi zona este cunoscută încă din Evul Mediu, puţini au auzit despre acest triunghi, supranumit al “morţii”, care “călătoreşte” prin apele Mării Negre. Turcii au făcut primele relatări despre această zonă stranie, denumită de ei “Vârtejul Morţii”. Nenumărate asemenea povestiri relatau despre dispariţii surprinzătoare în apele relativ liniştite şi în plină zi! Surprinzătoare sunt şi unele povestiri ruseşti din secolele XIII şi XIV care relatează despre un “vârtej alb” care târa la fundul mării păsări, corăbii şi chiar mici insule! Relatările erau făcute de către oameni care au fost de faţă şi au scăpat cu greu din aceste vârtejuri.

Studiind cu atenţie acest fenomen cercetătorii au ajuns la concluzia că este vorba despre o suprafaţă de aproximativ 8-10 km – relativ triunghiulară – în care se manifestă o formă stranie de magnetism, mult modificat faţă de cel detectat ca fiind “normal”. Cercetătorii ruşi şi ucraineni afirmă ca falia magnetică din misteriosul triunghi mobil din Marea Neagră se deschide de la o fracţiune de secundă până la câteva minute. Această anomalie magnetică se deplasează lent prin zona Mării Negre şi, la ora actuală, zona se deplasează spre litoralul românesc, mai precis spre Sulina.

Diverse dispariţii

Date mai complete asupra altor dispariţii misterioase s-au evidenţiat după dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice, deoarece abia atunci unele secrete straşnic păzite au ieşit la lumină. Astfel, din dosarele ultra-secrete ale armatei roşii aflăm despre dispariţia la 31 mai 1944 a crucişătorului Tiolkovsloi, la sud de Crimeea (la 70 km în larg), în plină zi. Cu toate că vremea era excelentă, căpitanul navei vecine povesteşte că respectivul crucişător a fost învăluit deodată de o ceaţă neagră cu sclipiri verzi, după care. a dispărut pur şi simplu de pe ecranele radar. La numai două luni după aceasta, o altă dispariţie: cinci avioane militare plecate în recunoaştere au intrat în ceaţa neagră cu sclipiri verzi, au dispărut de pe ecranele radar cu care erau urmărite şi nu s-au mai întors niciodată.Pe 5 decembrie 1945, 5 bombardiere americane de tip Grumnan TBM-3 Avenger, dispăreau în întunericul Triunghiului Bermudelor. Un lucru foarte straniu, însă deosebit de discutat la vremea aceea, a fost dispariţia a 5 bombardiere ruseşti, în aceeaşi zi în interiorul Triunghiului Morţii de lângă Crimeea (la numai 70 km de ţărm).
Expediţia de cercetare sovietică ce a fost dezlănţuită după anunţul oficial al dispariţiei bombardierelor nu a reuşit să găsească nicio urmă. Unele surse spun că ultimele transmisiuni ale aparatelor în zbor au relatat despre o ceaţă deasă din care avioanele nu reuşeau să iasă. Exact ca şi în relatările avioanelor americane din Triunghiul Bermudelor. Fiind pe timp de pace, la ora acea nu exista nicio bază duşmană prin apropiere, de aceea ofiţerii ruşi au crezut că este vorba despre un accident, dar de pe urma lui ar fi trebuit să mai rămână măcar nişte urme fizice.

O altă dispariţie misterioasă s-a petrecut mult mai recent, în 1990, când un mic aparat de zbor grecesc dispărea la numai 30-40 km de ţărmul românesc.

Zona este cunoscută de pescari

Pescarii români şi bulgari din zona de coastă ocoleau de multă vreme acea regiune, deoarece existau diferite legende şi superstiţii că acolo este o “apă blestemată”.
Presa grecească din Atena atrăgea atenţia că, fiind un avion particular, pilotul nu cunoştea “traseul de ocolire” care era semnalat avioanelor “oficiale”, dar sublinia că este necesar ca oficialităţile române să precizeze clar care sunt coordonatele acestei forme, pentru a evita alte dispariţii tragice.
Totuşi frecvenţa lor este mică, aceasta mai ales datorită faptului că este o zonă relativ puţin frecventată şi în general ocolită. Oficiali ruşi, însă, sunt de altă părere, ei susţin că aceste anomalii magnetice au o frecvenţă îngrijorătoare (una la două zile). Şi aici se emite ipoteza că aceste anomalii ar putea fi porţi către lumi paralele, care se deschid doar în anumite momente.

Una din cele mai surprinzătoare dispariţii este cea petrecută cu câţiva ani în urmă (în 1991) cand au disparut 80 de oameni care lucrau pe o platformă marină rusească de extracţie a petrolului. Platforma era legată prin staţie de baza de la ţărm, cu care era stabilit un protocol de comunicare zilnic. Într-o zi, fără niciun SOS, platforma a rămas mută la toate încercările de stabilire a contactului.
După câteva ore, baza a alertat poliţia de coastă, o escadrilă militară a făcut o recunoaştere şi platforma a fost descoperită şi recuperată la 50 km distanţă de locul iniţial de amplasare, plutind în derivă, fără nicio urmă de viaţă la bord şi fără niciun indiciu care să lămurească misterul dispariţiei echipei tehnice.
Platforma arăta de parcă cei 80 de oameni o prăsiseră în grabă, fără sa-şi ia niciun fel de bagaj.

CE SPUN SPECIALISTII ROMANI?

Specialiştii constănţeni rămân speptici faţă de informaţiile potrivit cărora ar exista un Triunghi al Bermudelor care înghite ambarcaţiunile ce tranzitează Marea Neagră în zona Insulei Şerpilor. Mai exact, în mass-media s-au vehiculat zilele trecute informaţii potrivit cărora, în imediata vecinătate a Insulei Şerpilor, aflat la 45 de kilometri nord-vest de Sulina, se află un misterios Triunghi al Bermudelor, care înghite vasele şi ambarcaţiunile. Tot potrivit datelor din mass-media, triunghiul s-ar deplasa cu repeziciune, spre apele teritoriale româneşti. Geologii din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină
Constanţa afirmă că ipotezele potrivit cărora acest triunghi al Bermudelor ar ameninţa ambarcaţiunile care tranzitează Marea Neagră sunt bazaconii, până la probe palpabile pentru acest fenomen: Despre acest fenomen se vorbeşte în presă de patru ani de zile. Sunt bazaconii. Nu există probe palpabile în acest sens, explică Glicherie Caraivan, geolog în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină din Constanţa. Potrivit informaţiilor publicate în numărul din 8 iunie 2011 în ziarul Dacia Liberă, un triunghi supranumit al morţii, călătoreşte prin apele Mării Negre. Geologii din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină rămân sceptici în legătură cu ipotezele semnalate: Există explicaţii ştiinţifice pentru datele potrivit cărora vase ruseşti, ucrainene ar fi dispărut într-o falie magnetică ce se deplasează lent, din zona lor, către apele teritoriale româneşti. În vecinătatea Crimeei, povârnişul continental este relativ abrupt, favorizând uneori alunecări submarine, care antrenează gravitaţional mase de sedimente care sunt depuse la baza pantei. Mai exact, sedimente provenite de pe mal ajung destul de des prin alunecare, pe panta fundului Mării Negre, La adâncimi de peste 200 de metri, sedimentele intră în contact cu alte sedimente bogate în metan, amoniac sau hidrogen sulfurat. Se crează astfel o tulburenţă, iar metanul, amoniacul sau hidrogenul sulfurat ies la suprafaţă, diminuând densitatea apei. Aşa se poate explica atât prezenţa ceţei semnalate pe luciul apei, cât şi faptul că ambarcaţiunile se scufundă, atunci când scade densitatea apei, a precizat, Glicherie Caraivan, despre dispariţia unor ambarcaţiuni în această zonă.

Roxana CĂLINESCU

CERCURI

Cercurile din apele îngheţate au început să apară în diverse zone ale globului, în lacurile foarte mici, în râuri îngheţate sau chiar la nivel mult mai mare şi în fluvii. Nimeni nu poate să explice formarea acestor cercuri perfecte şi din această cauză fenomenul este asemuit cu cel din lanurile de porumb sau grâu.

Acest fenomen straniu, rămâne deocamdată în categoria misterelor neelucidate, chiar dacă există unele voci care susţin că aceste cercuri perfecte sunt făcute de mâna omului. Imaginile următoare dovedesc existenta cercurilor din gheaţă şi spre surprinderea celor mai mulţi, locurile unde au fost făcute nu permiteau accesul persoanelor din diferite motive, fie ca gheaţa era prea subţire sau pentru că erau proprietăţi private şi accesul interzis pe apa îngheţată.






Prezenţa cercurilor din lanuri se face resimţită în foarte multe ţări, indiferent de religia, cultura sau nivelul economic. Cercurile din lanuri sunt reprezentaţii grafice ce au ridicat foarte multe suspiciuni cu privire la provenienţa lor. Cei mai mulţi cred că aceste forme geometrice nu sunt realizate de om ci de OZN-urile ce vizitează Pământul. În ciuda controverselor, nici până în prezent nu s-a reuşit demonstrarea originii acestor cercuri din culturile agricole.

Istoria cercurilor din lanuriPrima relatare ciudată care se presupune că a deschis porţile misterului cercurilor suspecte din lanuri a fost în anul 1678, la scurt timp după ce pelerinii au ajuns în Plymouth Rock. S-a descoperit o gravură din lemn, intitulată “Ştiri ciudate din Hartford-shire” pe care era gravată o poveste stranie. Un fermier lacom a refuzat să-şi plătească taxa pe ovăz pe care o datora statului iar în dimineaţa următoare s-a trezit cu mai multe cercuri în culturile sale de ovăz. Fermierul speriat a dat vina pe mâna diavolului şi a refuzat să-şi mai treiere ovăzul. În acea vreme nimeni nu era capabil să execute cercuri perfecte în miez de noapte pe o suprafaţă atât mare suprafaţă. Fermierul a considerat ca o putere supranaturală l-a pedepsit pentru că nu a vrut să-şi plătească taxele.

În anul 1880 mai multe cercuri s-au descoperit în Anglia. Omul de ştiinţă amator John Rand Capron a consemnat că mai multe cercuri erau executate în culturile de cereale de lângă Guildford în Surrey. Explicaţia fenomenului a fost una simplă dar irealistă pentru că omul de ştiinţă a dat vina pe o furtună care tocmai se abătuse asupra zonei. Este puţin probabil că o furtună să poată să facă cercuri perfect rotunde în lanurile de porumb sau grâu.

În anul 2001 mai multe dosare secrete aparţinând serviciilor secrete britanice MI5 au fost declasificate. Unele dosare conţineau informaţii cu privire la cercurile din culturile agricole ce s-au găsit în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, pe coasta de est a Mării Britaniei. Iniţial s-a crezut că naziştii fac aceste cercuri din culturile agricole pentru a ghida avioanele germane. În urma unei anchete s-a demonstrat că nu existau coduri secrete imprimate în aceste cercuri şi că nu au fost făcute de mâna omului.

După 1990 cercurile au devenit mai complexe şi imposibil de explicat

Până în anul 1980 mediatizarea cercurilor din lanuri nu a fost intensă. În general erau reprezentaţii grafice simpliste, ce înfăţişau doar cercuri sau ovaluri. Imediat după anul 1990 puterea de creaţie s-a intensificat şi cercurile simple s-au transformat în figuri complexe cu foarte multe detalii. Acesta evoluţie i-a pus pe jar pe oamenii de ştiinţă care au încercat să dezlege misterul. Niciodată nu s-a înţeles cu exactitate semnificaţia acestor figuri ciudate din lanurile agricole.

În anul 1991 o figură complexă, ce a fost denumită Castelul din Barbury, şi-a făcut apariţia într-un lan de porumb. Din acea clipă s-a pus problema decodificării mesajelor ce vor să fie transmise prin aceste figuri. După cum se poate observa este foarte greu de crezut că omul să fie capabil să execute un asemenea desen, de o complexitate impresionantă, într-un lan de porumb.
În anul 1999 omul de ştiinţă Colin Andrews a iniţiat un program de cercetare cu privire la cercurile din lanuri, finanţat de Laurence Rockefeller. În decursul a doi ani de cercetări riguroase, omul de ştiinţă a ajuns la concluzia că 80% dintre cercurile existente în perioada 1999-2000 din Anglia erau executate de mâna omului, restul de 20% rămânând imposibil de explicat. Andrews a susţinut că ” foarte multe forme sunt imposibil de înţeles şi de explicat”.

Începând cu anul 2000 mai mulţi “desenatori de cercuri” au încercat să-şi facă planurile publice, publicând pe internet schiţele dar şi tehnicile pe care le folosesc atunci când executa anumite figuri în culturile agricole. Dacă unele modele se pot recunoaşte că sunt făcute de mâna omului, din cauza greşelilor de execuţie, altele sunt imposibil de realizat indiferent de priceperea şi talentul artiştilor din lanurile de grâu sau porumb.

În anul 1997, pe 7 iunie un fotograf pilot survola zona în care se afla Stonehenge. După ce a făcut mai multe fotografii, pilotul a aterizat la un aeroport din zonă pentru alimentarea cu carburant a aparatului de zbor. După aproximativ 40 de minute, pilotul a decolat şi s-a îndreptat iar spre zona pe care trebuia s-o fotografieze dar de data aceasta un desen imens i-a atras atenţia. Chiar lângă Stonehenge apăruse ca prin minune un desen cu o formă ciudată care în urmă cu 40 de minute nu se afla acolo. Acest model din lanul de grâu. În urma unor analize amănunţite s-a stabilit că este imposibil ca omul să execute un asemenea model, atât de complex, în mai puţin de o oră. Succesiunea de cercuri a fost denumită ” setul iulian” şi a precedat unei complexe succesiuni de cercuri care au lăsat cu gura căscată chiar şi pe oamenii de ştiinţă. Cel mai ciudat este că nimeni nu a revendicat aceste cercuri stranii.
Cercurile din lanuri reprezintă un fenomen inexplicabil chiar şi în prezent. Dacă cele mai simple modele sunt executate de mâna omului, rămân totuşi şi modelele extrem de complicate, realizate în timp record care evoluează de la an la an. Să fie vorba de anumite mesaje secrete codificate în aceste configuraţii de cercuri pe care o anumită civilizaţie extraterestră vrea să le transmită omenirii?

Un fenomen straniu s-a petrecut pe plajele din Florida, unde mai mulţi martori au observat mai multi rechini ce aveau un comportament straniu. Unul dintre martori susţine că a intrat în apă până la genunchi iar rechinii nu l-au atacat. Un alt martor a reuşit să apuce un rechin de coadă, acesta neavând nicio reacţie violenta.

Biologii susţin ca rechinii s-au înmulţit foarte mult şi migrează în căutarea unor zone cu apă caldă. Acesta este unul dintre motivele pentru care au invadat malul oceanului de pe costa sudică a Floridei.

O fotografie surprinsă din înaltul cerului arata ca rechinii se comportă mai mult decât ciudat, înotând în cercuri şi sincronizându-şi perfect mişcările. Aceste cercuri făcute de rechini ne duc cu gândul la misterioasele cercuri din lanuri sau chiar cele din gheaţă. Acest fenomen a fost adus la cunoştinţa agenţiilor care se ocupă cu cercetarea extratereştrilor iar o anchetă amplă este în desfăşurare.

Există un zvon conform căruia extratereştrii au pus stăpânire pe mintea acestor rechini, în acest fel încercând să transmită un mesaj clar omenirii. Interpretarea mesajului, în viziunea unor anumite voci, trebuie făcut în sensul în care o mare invazie a unei civilizaţii extraterestre se pregăteşte şi aceste evenimente stranii nu sunt decât nişte semnale ce prevestesc viitorul.

350

De curand au fost descoperite in Scotia, niste bile de piatra, de dimensiuni variate, si care in urma testelor s-a stabilit ca au o vechime de peste 3000 de ani. Ele sunt perfect sculptate cu diferite forme si sunt la numar nu mai putin de 350 de bile. Aceasta descoperire sfideaza orice logica a intelegerii pentru ca nimeni nu a putut sa le atribuie o utilizare.

Bilele au un diametru ce variaza intre 2 cemntrimetri si aproape 9 centimetri, unele dintre ele fiind decorate cu spirale sau cercuri in timp ce altele nu prezinta decoratiuni dar au perturbatii pe intreaga lor suprafata. In esenta, bilele nu par uzate dar se poate observa pana si cu ochiul liber ca au fost supuse la numeroase manipulari.Misterul bilelor din Scotia a dat nastere la mai multe ipoteze care sa explice intrebuintarea lor. Prima data s-a crezut ca erau folosite ca arme, care se fixau de mana cu ajutorul unor cureluse de piele, la fel ca o maciuca. Cu toate acestea, se pare ca santurile sculptate pe bile sunt mult prea adanci pentru a permite atasarea lor pe o curea.

O alta ipoteza afirma ca bilele erau folosite la un joc. Singura problema este ca bilele nu sunt folosite prea mult iar aceasta ipoteza nu pare sa fie cea adevarata. Cele mai multe bile au o suprafata plata ceea ce i-a facut pe unii cercetatori sa creada ca erau folosite ca niste embleme. Bilele fiind foarte usoare, puteau sa fie transportate foarte usor iar specialistii cred ca au fost transmise din generatie in generatie pentru ca nu s-au descoperit niciodata intr-un mormant.

70!

O nouă descoperire este pe cale să zguduie istoria biblică. Peste 70 de cărţi din metal au fost descoperite într-o peşteră din Iordania. Cărţile metalice sunt legate cu sârmă şi conţin informaţii preţioase despre începuturile creştinismului. Pe paginile cărţilor, puţin mai mari decât un card bancar, sunt inscripţionate diverse imagini dar şi cuvinte ce fac referire la Iisus şi la viaţa sa.

În urma testelor, oamenii de ştiinţă au determinat că misterioasele cărţi datează încă din secolul I. Această părere se bazează pe modul în care timpul şi-a lăsat patina pe paginile de metal ale cărţilor biblice. În opinia unor cercetători este imposibil ca cineva să falsifice bucăţi de metal atât de bine. În acest sens, cărţile descoperite sunt printre cele mai vechi documente ce certifica viaţa lui Iisus pe Pământ dar şi moartea sa. Există unele pasaje ce aduc completări interesante cu privire la Apocalipsă. Aceste bucăţi lipsă din Biblie şi regăsite în cărţile de metal din Iordania ridica anumite semne de întrebare cu privire la viitorul omului pe Pământ dar şi cu privire la judecata de apoi.

“Nu sunt prezentate grafic ziduri atunci când vine vorba de răstignirea lui Iisus. Cu siguranţă că se referă la Ierusalim iar răstignirea s-a efectuat undeva în afara oraşului.”, declara Philip Davies, profesor emerit de studii biblice la Universitatea Sheffield.Dr. Margaret Barker, fost preşedinte al Societăţii pentru Studiul Vechiului Testament, a declarat: “Cartea Apocalipsei spune de o carte pecetluită care a fost deschis doar de către Mesia”. În acest fel se poate explica de ce anumite cărţi metalice sunt sigilate.

Până în prezent nu s-a dat publicităţii ceea ce conţin misterioasele cărţi biblice, însă un lucru susţinut de specialişti este cert, aceste cărţi misterioase pot zdruncina întreaga religie creştină.

codul lui Michelangelo


Michelangelo este recunoscut ca unul dintre ce mari pictori şi sculptori ai Renaşterii italiene. Ceea ce nu se ştie prea mult despre el este faptul că a fost extrem de pasionat de anatomie şi că, la un moment dat, a convins un spital să îl lase să studieze cadavrele. El şi-a distrus însă aproape toate notiţele şi schiţele anatomice.

Un cuplu de experţi americani în neuroanatomie crede că Michelangelo a lăsat nişte ilustraţii anatomice în spatele uneia dintre cele mai cunoscute opere ale sale, Capela Sixtină.

Artistul a pictat capodopera între 1508 şi 1512 la Roma, iar de atunci a fost admirată de milioane de turişti.

Ian Suk şi Rafel Tamargo cred că ultima scenă de pe tavanul Capelei, în care Dumnezeu separă lumina de întuneric cu mâinile sale, înfăţişează foarte precis măduva spinării şi trunchiul cerebral.

Ei au observat că gâtul şi pieptul lui Dumnezeu prezintă nereguli anatomice, care nu sunt prezente în alte picturi din Capelă, şi sunt luminate altfel, dinadins.

Experţii au suprapus gâtul din pictură peste o fotografie a creierului uman. Surpriză: cele două imagini s-au potrivit perfect! Ei au adăugat că o bucată din haina lui Dumnezeu se potriveşte la fel de bine cu măduva spinării.

Cei doi spun că Michelangelo a creat aceste detalii ca un mesaj secret al picturii, însă nu au putut spune ce înseamnă el.

Dr. R. Douglas Fields, de la Universitatea din Maryland, spune că ar putea fi mai multe interpretări.

„Poate că picturile din Capela Sixtină nu arată că Dumnezeu îi dă inteligenţă lui Adam, ci că inteligenţa, observaţia şi organul care le face posibile, există direct de la Dumnezeu şi nu trebuie intermediate de biserică”, a spus Fields. Michelangelo detesta opulenţa şi corupţia bisericii catolice.

Doctorul spune că pictura ar putea fi şi un test Rorshach, adică o imagine care spune multe despre privitor şi nu despre autor, aşa că nu este de mirare că experţii în anatomie văd desene anatomice în pictura lui Michelangelo.

%d blogeri au apreciat: