Archive for ianuarie 2011

DE CE AU MURIT PASARILE IN ROMANIA?

Fenomenul inexplicabil al pasarilor moarte, prabusite din cer, continua. Si in Romania, la Constanta, s-a intalnit acest fapt, dupa ce initial avuses loc in SUA, in Italia, in Australia, in Olanda. In total, pana acum, zeci de mii de pasari s-au prabusit din cer, din plin zbor, iar in fiecare din aceste tari este vorba de specii diferite.

Oamenii de stiinta nu au deocamdata o explicatie care sa lamureasca misterul. Misticii insa spun ca este vorba de primele semne ale Apocalipsei, iar despre moartea pasarilor, dar si cea a pestilor (cum s-a intamplat saptamana trecuta in SUA, unde peste 100.000 de pesti au murit inexplicabil, se spune in Ruperea celor Sapte Peceti si ingerul care suna in cele Sapte Trambiti.

Cercetatorii au parerile impartite, cum spuneam, dar o mare majoritate crede ca e vorba despre tulburarea campurilor electromagnetice terestre, date de activitatea de maximum solara, cu furtuni de foc, uriase limbi magnetice aruncate in spatiu de astru, care interactioneaza cu Pamantul. Am asista asadar la o bulversare in zborul pasarilor care le face sa „se sinucida” asemenea sinuciderilor in masa ale balenelor.

O alta opinie ar fi ca se schimba polii magnetici ai Pamantului si ca exista zone cu grave anomalii magnetice, cu momente de schimb de polti, dupa care se revine la polaritatea initala. Polaritatea ar pnedula pentru scurt timp deasupra acestor zone, ceea ce face ca pasarile sa se sinucida. Schimbarea polilor este pusa fie pe un fenomen natural (s-a mai petrecut de mai multeori in istoria Terrei), fie ca o actine din exterior (se vorbeste de misterioasa planeta Nibiru).http://www.agentia.org

LUMINA DE LA IERUSALIM

Focul Sfant este un miracol care se intampla in fiecare an de Pastele Ortodox la Ierusalim in Sambata Mare, intre orele 12:30 – 14:30. Deasupra Sfantului Mormant se aprinde “Sfanta Lumina”, spunandu-se ca focul se coboara din cer si aprinde lumanarile.
Intradevar, lumanarile se aprind dupa cateva minute, iar credinciosii adunati in Biserica raman uimiti cum lumanarile se aprind fara nicio atingere din partea preotilor.
Este considerat cel mai vechi miracol din lumea crestina, prima data fiind documentat in anul 1106. In zilele noastre, ceremonia este transmisa in direct in multe tari crestine, ba chiar lumina este adusa cu avionul in mai multe state.
In timpul ceremoniei, patriarhul grec impreuna cu clerul lui invesmantat in straiele sacerdotale, urmat de patriarhul armean si cu episcopul coptilor, marsaluiesc si cantand imnuri, de trei ori in jurul Sfantului Mormant.
Prelatii armeni si copti raman in antecamera, unde se spune ca sedea ingerul cand s-a aratat Mariei Magdalena dupa invierea lui Isus.
Adunarea canta “Doamne miluieste” pana cand “Lumina Sfanta” coboara peste cele 33 (semnificand varsta la care a fost omorat Isus) de lumanari legate impreuna catre patriarh in timp ce e singur in incaperea mormantului lui Isus. Patriarhul iese din incaperea mormantului si recita rugaciuni, aprinzand fie 33 fie 12 lumanari si le imparte celor prezenti.
Inainte de a intra in Mormantul lui Isus, patriarhul este examinat de autoritatile israeliene pentru a se dovedi ca nu poarta cu el mijloace de aprindere a focului.
Critici
Ca o ironie a sortii, tocmai arhimandritul Porfirie devine elementul cheie al acestei demascari. El a fost un arhimandrit si om de stiinta rus care a fost trimis oficial de biserica ortodoxa rusa in misiune la Ierusalim.
Porfirie si-a insemnat impresiile in jurnalele sale care au fost publicate sub titlul “Cartea fiintei mele”. In primul sau volum scrie “un diacon nimerit in Templul Mormantului Sfant, cand, asa cum credea lumea, lumina sfanta coboara – a vazut cu oroare ca lumina este aprinsa de la o candela cu ulei – intelegand ca focul nu este deloc un miracol”.
Demistificari
Este intradevar un miracol ca milioane de oameni cred in ceva ce nu are nicio logica, cum ca focul s-ar pogori din cer, aprinzand lumanarile. Insa ce s-ar intampla daca s-ar dovedi ca secretul sta in chimie si nu este nimic de origine divina in acel ritual?
Inca din timpul ocupatiei islamice a Ierusalimului au aparut primele indoieli. Mai tarziu, cruciatii au preluat conducerea si s-au ocupat de organizarea evenimentului. Insa acestia erau neinitiati in tainele acestui “miracol”, iar Lumina nu a mai aparut. Miracolul s-a intamplat din nou atunci cand Patriarhia Ierusalimului si-a reintrat in atributii.
Multi oameni au fost impotriva acestui asa-zis miracol spunand ca este menit sa atraga atentia asupra ortodoxismului, prin minciuni, falsuri si manipulare.
Focul defapt nu se pogoara de niciunde. Lumanarile pur si simplu se aprind instantaneu, nefiind atinse de cineva. Cum este posibil acest lucru? Stiinta ne ofera raspunsul: cu ajutorul fosforului alb.
Fosforul nu poate exista liber in natura deoarece are o mare afinitate pentru oxigen. Se gaseste umai sub forma de compusi, mai ales fosfati.
Fosforul alb se obtine prin calcinarea fosfatului de calciu (apatite sau fosforite) cu carbune. In procedeul industrial se adauga insa dioxid de siliciu (nisip) , al carui rol este de a pune in libertate din ionul de fosfat, pentaoxidul de fosfor mai reactiv.
Este posibil ca preotii, sa introduca fitilul lumanarilor in fosfor alb inainte de inceperea ceremonialului. Fosforul alb este foarte usor inflamabil si se aprinde in contact cu oxigenul.
In anul 2005 (vezi video de mai jos), intr-o demonstratie live la o televiziune greaca, Michael Kalopoulos a inmuiat trei lumanari in fosfor alb. Lumanarile s-au aprins spontan dupa circa 20 de minute, din motive binecunoscute de oricine stie proprietatile fosforului in contact cu aerul. Criticul a aratat ca daca fosforul este dizolvat intr-un solvent organic potrivit, autoaprinderea este intarziata pana cand solventul este aproape total evaporat. Aprinderea putand fiind intarziata pana la o jumatate de ora sau chiar mai mult, depinzand de densitatea solutiei si de natura solventului folosit.

Aceasta tehnica practicata de clerul ortodox este cunoscuta inca de pe vremea lui Strabo care a mentionat ca “in Babylon, exista doua izvoare, unul alb si unul negru. Cel alb izbucneste in flacari.”
Tehnica era cunoscuta si de magii caldeeni si de vechii greci, filiera pe care se presupune ca ar fi invatat tehnica si clerul ortodox de la Ierusalim.
Inca din antichitate erau cunoscute reactiile fizico-chimice de acest fel, Strabo sustinea ca babilonienii (magii caldeeni) si vechii greci cunosteau procedeul.
Rusul Igor Dobrokhotov a analizat acest fenomen si a reprodus si el “minunea focului care nu arde” ajungand la concluzia ca nu este decat o farsa bine pusa la punct.
Rusul Nikolay Uspensky si Dr. Aleksandr Musin, au intreprins si ei experimente referitoare la aceasta minune, ajungand la aceeasi concluzie cu Igor Dobrokhotov.
Aceasta hrana pentru psihic, indiferent de unde provine ea, dorinta de a materializa totul, perverteste lumina ce ar trebui ca crestinii sa o aiba in suflet, iar simbolul luminii devine umbrit de trucurile prelatilor pentru a oferi dovezi sa sustina adevarul biblic.
De la “Sfanta Lumina”, apoi mai tarziu la “Sfantul giulgiu”, pana la chipurile cioplite ale miilor de zei nu sunt altceva decat o materializare a dorintei omului de a-l vedea pe Dumnezeu si de a-l avea aproape.
Religia si animismul ofera oamenilor acea liniste interioara si raspunsurile de care au nevoie. Raspunsuri simple, pentru omul de rand. Inclinatia omului spre misticism, dorinta de a glisa dincolo de granitele palpabile ale realului e veche de mii de ani, poate chiar de la inceputul omenirii.
O religie mult mai accesibila si care ofera raspunsuri si mai ales liniste interioara, pare sa fie de ajuns pentru credinciosi. Acest maraton in care civilizatia umana a pornit in cautarea lui Dumnezeu, pare sa nu se mai termine niciodata. Cu cat ne apropiem mai mult de El, cu atat se indeparteaza si se demistifica mai mult. Pentru ceilalti, e mai simplu. Stiu doar ca exista…
http://www.descopera.org/miracolul-luminii-de-la-ierusalim

STIGMATA

De peste 750 ani unii crestini poarta stigmate pe corpurile lor ca simboluri ale patimilor lui Hristos. Cat de reale sunt aceste simboluri? Sau ar trebui sa ne uitam putin mai atent la „urmele” lor?
Cuvantul „stigmata” provine din limba greaca si inseamna „rana”.
Stigmatele sunt ranile presupuse a aparea spontan si semanand exact cu cele din urma crucificarii lui Iisus pe corpul unui crestin (cele 5 Urme Sfinte). Istoria a înregistrat primul stigmatic in persoana Sfântului Francisc de Assisi care a prezentat astfel de rani în 1224, cu doi ani înainte de moartea sa. Ulterior, acest fenomen a proliferat, mai ales în mediile romano-catolice si în mare masura între preotii în retragere si calugarite – multe parând a fi deranjate din punct de vedere emotional. (Din 321 stigmatici înregistrati in 1908, femeile predominau într-o proportie de sapte la unu asupra barbatilor.)
Ranile variaza ca tipologie (fante mici, rani în forma de cruce, etc), localizare si alte aspecte, si de multe ori par imitatii ale de picturilor sau reprezentarilor populare de crucificare. Fenomenul nu a fost validat stiintific. Unele stigmate s-au dovedit falsuri si multe altele au ridicat suspiciuni cu privire la autenticitatea ranile lor.
Hristos crucificat – imagine recunoscuta de intregul crestinism (in stânga) ne apare cu celebrele urme ale cuielor in palme, la picioare, urma sulitei centurionului sub coasta dreapta si coroana de spini. In mijloc figura Sfântului Francisc de Assisi (1182-1226) prezentand aparent aceleasi urme la maini si ultimul, dar nu cel din urma Padre Pio (1887-1968), care a fost beatificat în 1999. Foarte des, Pio aparea in public purtand niste manusi speciale fara degete pentru a ascunde ranile divine.
Stigmatele pot aparea la maini, picioare si uneori au fost cazuri care au prezentat rani la cap. Faptul ca stigmatele apar diferit pe “victimele” Sale este o dovada puternica ca ranile nu sunt cu adevarat miraculoase (Wilson).
Printre imitatori celebri ai lui Iisus sau mai bine spus, printre aceia care au fost prinsi sau banuiti se numara si „sfinti” mai mult sau mai putin pacatosi. Au fost alti cateva sute, deoarece, inclusiv Magdalena de la Cruz (1487-1560) din Spania (care a recunoscut frauda ei atunci când s-a îmbolnavit grav) si Neumann Therese de Bavaria (1898-1962).
Relatarile ne spun ca cea din urma a supravietuit 35 de ani mancand numai “pâinea” Sfintei Euharistii la masa în fiecare dimineata. Ea a fost, de asemenea, declarata a fi clarvazator si capabila de proiectie astrala.
Una dintre cele mai recente stigmatizari, Fr. James Bruce, nu a sustinut doar ca avea ranile lui Isus, dar, de asemenea, ca statui religioase au plâns în prezenta lui. Acest lucru se spune ca s-a intamplat în 1992 într-o suburbie a Washington-ului. El conduce acum o parohie în mediul rural din Virginia, unde miracolele au încetat.
Ranile auto-provocate reprezinta si o chestiune psihologica, ele fiind frecvente în rândul persoanelor cu anumite tipuri de tulburari cerebrale. Revendicarea faptului ca ranile sunt miraculoase este rara si este mai degraba de vina religiozitatea excesiva decat un creier bolnav, insa cateodata ambele participa la joc.
Probabilitatea ca ranile sunt psihosomatice, manifestate de un suflet torturat, pare mai putin probabila în cele mai multe cazuri. Exista doua motive principale pentru care cred ca stigmatele sunt de obicei auto-provocate, mai degraba decât psihosomatice sau miraculoase. In primul rand, un stigmatic nu manifesta niciodata aceste rani de la început pâna la sfârsit în prezenta altora. Numai atunci când aceste persoane sunt nesupravegheate ele încep sa sângereze (Exista o singura exceptie aparenta de la aceasta regula: Rivas Catia).
Si in al doilea rand, regula probabilitatii. Rezonabilitatea ne cere sa alegem intre doua miracole, dar nu ne gandim ca acestea pot fi doar fraude pioase. Toate cele 32 de cazuri inregistrate pana in prezent apartin unor romano-catolici si doar patru unor femei.
Deasemenea, lucru deosebit de interesant, nici un caz de stigmat nu este cunoscut inainte de secolul al XIII-lea când Isus crucificat a devenit o icoana standard a crestinismului în vest.
Unul dintre cele mai recente cazuri care urmeaza sa fie adaugat la lista de stigmatici pretinsi este Audrey Santo, un copil care a fost într-o coma din anul 1987, atunci când avea trei ani. Ce fel de oameni sunt inspirati de conceptul unui Dumnezeu care ar pune un copil in coma apoi i-ar provoca astfel de rani?
Oamenii par a fi insa avizi, intr-o continua alergare literalmente pentru o anumita experienta religioasa tangibila, si ori de câte ori exista o astfel de posibilitate pentru un miracol, devin cuprinsi de religiozitate. Banii sunt rareori motivul principal, un impuls de obicei fiind reinnoirea credintei, convingerea necredinciosilor.
Oamenii, de asemenea, nu vor sa creada ca Dumnezeu ar permite o durere gratuita si fara finalitate. Le place sa se simta importanti si sa se roage la cei care cred ca au putere asupra lor. Si ce poate fi mai deosebit sau special decât a fi ales sa suferi ranile si chinurile Salvatorului insusi? Ce ar putea sa placa lui Dumnezeu mai mult decât a fii o dovada vie existentei Lui?
Origini si dovezi?
Unii experti insista ca prima dovada de stigmatizare face parte dintr-o epoca anterioara,anume primii ani ai crestinismului. Unul dintre mesajele Sfantului Pavel mentioneaza ca dupa rastignirea lui Iisus, lui si apostolilor le-au aparut aceste semne. Declaratia poate fi interpretata fie literal sau metaforic. Dar este adevarat ca mult mai multe dovezi ale stigmatizarii au aparut în decurs de aproximativ o mie de ani dupa aceea.
Exista unele versiuni care explica de ce stigmatele au început sa apara la începutul secolului actual. Prima versiune spune ca stigmatul a aparut din cauza disputelor teologice care s-au intensificat în secolele XI-XII. Când crestinismul s-a împartit în bisericile catolica si ortodoxa în 1054, catolicii au proclamat ca doctrina Învierea. Apoi, teologii au dezvoltat ideile legate de natura umana a lui Hristos. Primele dovezi ale stigmatizarii apartin acestei perioade.
O alta teorie pune fenomenul pe seara artei iconoclastice din acea vreme. Sau pe coruptia Bisericii si pe nevoia oamenilor de a crede, de a vedea miracole.
Doctorul francez Amber-Gourbet descrie aproximativ 300 de cazuri de stigmatism în secolul al XIX-lea, care s-au bazat pe înregistrari si dovezi istorice contemporane. Dar majoritatea rapoartelor sale sunt declarate azi neautentice. Expertii afirma ca au existat 406 cazuri relativ autentice cu aspectul stigmat în ultimii 800 de ani. Majoritatea au fost catolici (68 %) si altii au apartinut diferitelor secte religioase.
Daca le impartim pe tari ele au fost la inceput apanajul italienilor, in prezent ajungandu-se la japonezi, coreeni, cel putin patru americani, un argentinian si un canadian.
S-a crezut ca este un semn de la Dumnezeu, dar sunt si unii care afirma ca este semnul lui Satan insusi. Biserica este foarte atenta in privinta acestor afirmatii.
Procedura traditionala de canonizare a unui stigmatic impune ca aceasta se poate întâmpla în aproximativ o suta de ani dupa moartea sa. Clerici si experti în medicina numiti de Vatican studiaza îndeaproape fiecare caz aparut. Biserica admite ca stigmatul poate aparea misterios pe oameni. Insa in multe cazuri e vorba de pura isterie si auto-mutilare. În unele cazuri, s-au dezvaluit înclinari spre diferite sindroame clinice sau ca urmare a contactelor cu extraterestri.
Insa pe cazurile autentice experiementele au relevat ca semnele apar chiar daca mainile sunt vindecate.
Alte stigmate corporale au fost raportate într-o serie de traditii religioase. Printre triburile Warao din Delta fluviului Orinoco, un spirit tutelar cunoscut ca “sarpele itiriti” produce niste „deschizaturi in palma”. In buddhism si in arta busshista stigmatele apar adesea.
Autor: Catalin Stanculescu, editor http://www.descopera.org
Legenda spune că pe Pămînt există în permanenţă 12 purtători de stigmate
* Padre Pio, sfîntul „crucificat“ de sute de ori
* Din credinţă şi ardoare mistică pot apărea pe corp stigmate

Stigmatele sînt reproducerea exactă, inclusiv ca poziţie, a rănilor lui Iisus, conform studiilor efectuate asupra Sfîntului Giulgiu din Torino. Conform teoriei, stigmatele apar fie în mod spontan, fie ca urmare practicării unui extaz numit „imitatio Christi“, fiind vorba despre aspiraţia de a-l „imita“ pe Iisus, în sensul de a participa, din dragoste şi credinţă pentru El, la suferinţa Sa. Legenda spune că pe Pămînt există în permanenţă 12 purtători de stigmate. Cînd unul dintre ei moare, apare altul, ei simbolizîndu-i pe cei 12 apostoli. Deşi este un fenomen rar, există totuşi destule informaţii despre cazuri concrete de stigmatizare. Cazul călugărului capucin Padre Pio rămîne unul de referinţă în istoria stigmatelor. El este primul preot catolic care a purtat pe trup rănile lui Iisus.

Stigmatizarea – răni reale care le amintesc pe acelea suferite de Iisus în timpul crucificării – rămîne unul dintre cele mai controversate fenomene paranormale. Văzut drept un semn al divinităţii, dar şi ca o posibilă manifestare de autosugestie în plin extaz mistic, aceasta continuă să intrige şi să fascineze.

Imitatio Christi

Stigmatele sînt reproducerea exactă, inclusiv ca poziţie, a rănilor lui Iisus, conform studiilor efectuate asupra Sfîntului Giulgiu din Torino. Conform teoriei, stigmatele apar fie în mod spontan, fie ca urmare practicării unui extaz numit „imitatio Christi“, fiind vorba despre aspiraţia de a-l „imita“ pe Iisus, în sensul de a participa, din dragoste şi credinţă pentru El, la suferinţa Sa. Şi postul de 40 de zile se înscrie în aceeaşi teorie canonică. De cele mai multe ori, semnele crucificării apar independent de voinţa individuală şi pot fi însoţite de dureri atroce. Stigmatele emană adesea un miros plăcut, identificat de către martori cu parfumuri florale sau cu acela de mir.

Padre Pio, unul din apostolii lui Iisus

Legenda spune că pe Pămînt există în permanenţă 12 purtători de stigmate. Cînd unul dintre ei moare, apare altul, ei simbolizîndu-i pe cei 12 apostoli. Deşi este un fenomen rar, există totuşi destule informaţii despre cazuri concrete de stigmatizare. Cazul călugărului capucin Padre Pio rămîne unul de referinţă în istoria stigmatelor. El este primul preot catolic care a purtat pe trup rănile lui Iisus. Cu totul excepţional este faptul că Padre Pio a purtat stigmatele timp de nu mai puţin de 50 de ani, pînă în 1968, cînd i-au dispărut cu cîteva zile înainte de moarte. În timpul vieţii, preotul a fost consultat de numeroşi medici şi prelaţi, care nu au putut decît să admită că rănile sale sînt veridice.

Beatificat în aprilie 1999

Aproape venerat de credincioşii din Italia şi din lume, el îşi scotea mănuşile cînd oficia slujba. Dimineaţa, acestea erau albe, iar seara erau înroşite din cauza hemoragiei. S-a estimat că Padre Pio pierdea zilnic între 150 şi 200 de grame de sînge prin rănile din podul palmelor. Nimeni nu a reuşit să explice cum de rezista, dat fiind că mînca extrem de puţin, iar durerile erau adesea necruţătoare. Lui Padre Pio i-au fost atribuite şi vindecări miraculoase. Beatificat în aprilie 1999, Padre Pio a fost canonizat în iunie 2002. Cazul său de stigmatizare rămîne unul dintre cele mai cunoscute pînă în prezent.

Stigmatele, „încercări“ divine

Padre Pio da Pietrelcina (1887-1968), născut în Italia, obişnuia să spună: „cu cît Iisus doreşte să ridice mai mult la perfecţiune un suflet, cu atît crucea încercărilor sale creşte“. Stigmatele i-au confirmat ideea şi s-au numărat printre cele mai mari suferinţe fizice ale sfîntului capucin.
Din punct de vedere medical, stigmatele nu pot fi considerate răni sau inflamaţii, deoarece ele nu se vindecă nici chiar tratate. Ele nici nu se infectează şi nici nu se descompun, stigmatele nu necrozează şi nici nu emană un miros urît. Ele sîngerează şi rămîn constante şi nealterate mai mulţi ani, împotriva oricăror legi ale naturii.

Stigmate atestate

Biserica pune anumite condiţii înainte de a recunoaşte validitatea stigmatelor. Rănile trebuie să apară toate în acelaşi timp, trebuie să provoace modificări considerabile ale ţesuturilor; trebuie să rămînă nealterate în ciuda tratamentului medical, trebuie să provoace hemoragii şi ele nu trebuie să ducă la infecţii sau supuraţii, sau să se vindece pe loc şi perfect. Există cel puţin 80 de sfinţi sau beatificaţi ale căror stigmate au fost atestate de-a lungul timpului de Biserica Catolică.

Primele stigmate, la Sf. Francisc

Stigmatele au fost consemnate prima oară în secolul al XII-lea, pe trupul Sf. Francisc din Assisi. Ultimii doi ani din viaţă, acest călugăr ascet a trăit cu mîinile şi picioarele bandajate. Sfîntul nu îşi expunea stigmatele în public, fiind de o umilinţă şi o modestie exemplare, dar cei care îi spălau hainele şi bandajele găseau regulat pete de sînge. Doar un Papă şi cîţiva cardinali i-au văzut acestuia rănile în timpul vieţii. După moarte, însă, toţi credincioşii care au trecut să îşi ia rămas bun de la el i-au putut observa rănile pe trupul neînsufleţit.

Louise Lateau sîngera în fiecare vineri

Importanţa cazului credincioasei Louise Lateau decurge din faptul că se numără printre primele care au fost studiate de reprezentanţii Bisericii cu o rigoare deosebită. În 1873, belgianca Louise Lateau purta stigmatele deja de şase ani, autenticitatea lor fiind certificată prin studii efectuate sub patronajul Academiei Regale de Ştiinţe din Belgia. Ea a acceptat mai apoi şi un nou set de verificări, conduse de un specialist în neurologie. Acesta a supravegheat-o vreme de cinci luni, cu intenţia de a stabili dacă nu cumva îşi provoacă singură rănile. În acest scop, el i-a „securizat“ mîinile în nişte cilindri de sticlă, pentru a elimina orice posibilitate de rănire. Cu toate acestea, sistematic, în fiecare vineri, după miezul nopţii, rănile femeii sîngerau.

Therese Newmann plîngea cu lacrimi de sînge

Născută în 1868, în Bavaria, Therese Newmann a avut în 1926 o viziune cu Iisus pe Muntele Măslinilor. A simţit apoi o durere puternică în piept şi a început să sîngereze. Ulterior, nemţoaica şi-a dat seama că pe mîini şi pe labele picioarelor are răni asemenea celor produse de cuiele crucificării. Ceea ce o diferenţiază pe Therese Newmann de alţi stigmatizaţi este faptul că, după această întîmplare ea a refuzat să mai mănînce timp de mai mulţi ani, manifestînd astfel şi un alt fenomen paranormal numit inedie. Mai mult, atunci cînd intra în extaz, Therese Newmann plîngea cu lacrimi de sînge.

CODEX GIGAS

Codex Gigas (cartea uriasa) este cel mai mare manuscris medieval din lume. A fost scris la inceputul secolului XIII de un calugar in manastirea Benedictine din Podlazice, Cehia de astazi. Este pastrata in Libraria Nationala a Suediei din Stockholm.
Cunoscuta si sub numele de “Biblia Diavolului” datorita ilustratiilor din manuscris in care este reprezentat diavolul, este considerata si cea de-a 8-a minune a lumii. Practic toate imaginile mai mult sau mai putin comerciale din ziua de astazi care reprezinta Diavolul au fost create dupa o imagine ce-l reprezenta in acest manuscris. Este cea mai veche imagine a infatisarii Diavolului care a fost descoperita pana acum.
Coperta codexului este realizata din lemn, acoperita cu piele si ornamente metalice. Nu degeaba poarta numele de “cartea uriasa”, are o dimensiune de 92 cm lungime si 50 cm. latime, cu o grosime de 22 cm. Codexul are o impresionanta greutate de 75 kilograme.
Istoria codexului
Codexul a trecut prin multe dezastre, a fost salvat dintr-un incendiu de un calugar, insa din pricina greutatii sale, nu a putut fi coborat pe scari. Pentru a salva manuscrisul de la incendiu, calugarul l-a aruncat pe geam. Codexul nu a suferit deteriorari grave, dar cel putin a scapat incendiului.
Codexul a fost transportat de la manastirea Benedictine (Cehia) la Cistericans Sedlec. Intre anii 1477 si 1593 codexul a fost tinut in libraria manastirii din Broumov, iar apoi a fost dus la Praga, in 1594, unde a devenit parte din colectia lui Rudolf al doilea.
La sfarsitul razboiului de 30 de ani, in 1648, intreaga colectie a fost furata de armata suedeza. Din anul 1649 pana in 2007, manuscrisul s-a pastrat in Libraria Roiala din Stockholm.
In 24 septembrie 2007, dupa 359 de ani, “Codex Gigas” a fost readus la Praga in cadrul unei expozitii.
Codex Gigas
Codex gigas a fost scrisa de un calugar condamnat pentru pacate grave. Calugarul trebuia zidit de viu, iar pentru a-si salva viata, acesta a jurat episcopului ca va crea cea mai frumoasa carte pe care a vazut-o lumea, care va contine Biblia dar si toate cunostiintele dobandite de om pana la acea vreme, toate intr-o singura noapte.
Legenda spune ca pentru a-si duce la indeplinire misiunea imposibila, calugarul si-ar fi vandut sufletul diavolului.

Pentru scrierea acestei carti s-a presupus la inceput ca a fost nevoie de multe persoane. Insa, in urma analizelor grafologice, studiu sponsorizat de National Geographic s-a ajuns la concluzia ca “Biblia Diavolului” a fost scrisa de un singur om. Literele aveau de la inceputul cartii pana la sfarsit aceleasi forme, demonstrand ca a fost scrisa de o singura persoana.
Autorul este posibil sa fi fost un anume Hermann, un calugar care a ales o viata solitara in urma incalcarii unei reguli a ordinului din care facea parte. Hermann a folosit un singur tip de cerneala.
Legenda este reala pana unde este mentionata durata finalizarii manuscrisului. Studiile au aratat ca o persoana putea sa scrie o asemenea carte in 20 – 30 de ani.
Calugarul a fost copist si grafician si a trait in manastirea din Podlazice, locas distrus in secolul al XV-lea, in timpul razboiului regilor.
Continutul codexului
In codex se gasesc manuale de botanica, intamplari istorice, leacuri pentru boli grave, lectii de spiritualitate, retete medicale pentru diverse afectiuni si incantatii. Codexul a fost supranumit “Biblia diavolului” deoarece este singura Biblie care include un portret imens al Satanei, jumatate om, jumatate bestie.
Manuscrisul contine: “Alfabet”, “Vechiul Testament”, “Iosephus Flavius”, “Isidorus”, “Medica”, “Noul Testament”, “Confesiuni”, “Havenly City”, “Diavolul”, “Invocari / incantatii”, “Cosmas”, “Nume” si “Calendar”.
Manuscrisul poate fi accesat si online aici: http://kb.se/codex-gigas/eng/Browse-the-Manuscript/
Codexul contine biblia, incepand cu Vechiul Testament, urmat de lucrari istorice ale lui Flavius Josephus ce a trait in primul secol al erei noastre.
Capitolul “Isidorus” este destinat lui Isidore, ce a trait in secolul al VI-lea in Spania, urmat de o colectie de lucrari medicale. Codexul contine si Noul Testament. Ultima mare lucrare din acest codex este destinata “Cronicile Boemiei” de Cosmas de la Praga (1045 – 1125). Aceasta este prima istorie a Boemiei si reprezinta o lucrare importanta.
In manuscris mai exista si lucrari mai mici. Prima, inaintea imaginii cu “Orasul din ceruri” este descrisa pocainta lui pentru cele comise. A doua, dupa portretul Diavolului este o lucrare destinata exorcizarii de spirite malefice.
Ultima lucrare se numeste “Calendarul” si contine o lista de sfinti precum si zilele cand sunt comemorati acestia.
Cea mai importanta carte a crestinatatii este Biblia. Au fost atent selectionate diverse texte, deoarece toate acestea aduceau informatii despre istoria iudeilor (in Josephus), cunostinte universale (Isidore), medicina si istorie locala (Cosmas).
Cerul si Pamantul
In codex gasim si doua imagini, una reprezentand cerul, cu stele albastre, Soarele si Luna, iar ce-a de-a doua reprezentand Pamantul, cu oceane verzi, probabil inainte de Creatie.
Portretul Diavolului
Portretul Diavolului este cea mai faimoasa imagine din Codex Gigas si se afla la pagina 290. De la aceasta poza a primit renumele de “Biblia Diavolului”. Diavolul este infatisat singur, stand cu bratele in sus. Este desenat doar cu patru degete, cu ghiare si coarne.
Scopul acestui portret a fost pentru a aminti cititorului de pacat si de Diavol. Pe pagina opusa, este desenat Raiul, scopul lor fiind de a arata avantajele unei vieti bune fara de pacat. Portrete reprezentand Diavolul au fost numeroase si erau un lucru comun in arta medievala, dar imaginea din Codex Gigas este unica in carti, infatisandu-l singur si fiindu-i dedicata o pagina intreaga.
Multi au sustinut ca este ceva necurat cu acest codex, deoarece pagina unde este desenat diavolul are o alta culoare fata de celelalte. Insa codexul a fost expus deschis chiar la celebrul desen al diavolului. Din acest motiv pagina unde este reprezentat diavolul este mai deteriorata.

Pustnicul Herman (sec. XIII d.Hr.)
Pustnicul Herman este un personaj pe cat de controversat, pe atat de misterios. De numele sau se leaga aparitia pe scena culturala a lumii a celui mai mare document medieval cunoscut pana in prezent – celebra Biblie a Diavolului, Codex Gigas, si totusi, nimic, in afara de o scurta legenda, nu vorbeste de viata celui care a creat (impropriu spus) gigantica lucrare.
Legenda spune ca, undeva in secolul al XIII-lea, in manastira benedictina din Podlazice (Cehia de astazi), un anume preot Herman ar fi comis un pacat atat de greu incat nici macar nu putea fi rostit. Socati de fapta confratelui lor, mai marii manastirii benedictine au decis, de comun acord, ca singura pedeapsa pe care Herman ar fi meritat-o era zidirea acestuia de viu. Ingrozit de perspectiva pe care i-o rezervasera ceilalti calugari, Herman i-ar fi implorat cu lacrimi in ochi sa ii crute viata. In schimb, el ar fi urmat sa scrie intr-o singura seara o carte care sa cuprinda toate invataturile lumii, cea mai mare si mai cuprinzatoare carte scrisa vreodata. Uimiti, preotii ar fi acceptat sa ii ofere pacatosului inca o seara in care sa dovedeasca ceea ce poate. A fost seara in care pustnicul Herman a facut, din cate se spune, un pact cu diavolul. In schimbul sufletului sau, diavolul ar fi scris ceea ce a ramas in istorie drept Codex Gigas – Biblia Diavolului, si l-ar fi salvat pe Herman de la o moarte chinuitoare.
Misterele manuscrisului incep, insa, abia de acum. Cu o greutate de 75 de kilograme si o lungime de aproape un metru, Codexul a necesitat pielea tabacita a 160 de magari pentru a fi realizat in intregime. Este nevoie de cel putin 2 barbati puternici pentru a-l putea transporta. Pe langa o varianta a Bibliei in latina vulgara, Biblie presarata cu imagini demonice si cu un urias portret al diavolului, Codex Gigas mai contine si Etymologia lui Isidor din Sevillia, Istoria Evreilor a istoricului Flavius Joseph, Cronica Boemiei a lui Cosmas de Praga, numeroase tratate de istorie, medicina si etimologie, o lista a calugarilor din manastirea Podlazice, un calendar cu un necrolog, o multime de formule magice, vraji si insemnari locale. Intregul document este scris in latina vulgara iar ultimele insemnari se opresc in anul 1229. Expertii in grafologie sustin ca autorul Codexului a fost un singur personaj si nu mai multi, asa cum se obisnuia in Evul Mediu. Curios este faptul ca pentru realizarea unui asemenea document monumental, ar fi fost necesari cel putin 30 de ani ( asta insemnand ca Herman ar fi scris un rand la fiecare 20 de secunde si ca ar fi petrecut cateva ore pentru fiecare ilustratie). Si cu toate acestea, datele grafologice indica faptul ca nu exista nici cea mai mica schimbare a scrisului sau vreun semn de oboseala, modificari inevitabile pentru un om in decursul atator ani.
Un alt mister ce inconjoara Codexul este si cel al disparitiei a 7 pagini din cele 320 originale. Nimeni nu stie unde si cand au disparut paginile, dar zvonurile sustin ca lipsa lor se datoreaza tocmai continutului care ar fi putut afecta grav ordinul benedictin. In plus, Biblia Diavolului si-a castigat o veritabila reputatie de piaza rea, ea aducand dezastre asupra majoritatii posesorilor sai, de la boli mintale, la incendii si distrugeri aparent fara explicatie. In prezent, Codex Gigas este pastrat la Biblioteca Regala din Stockholm, Suedia.

CINE CONDUCE LUMEA?

O organizatie secreta cu origini obscure, care se pierd in negura istoriei (studiindu-i o parte a simbolisticii, unii cercetatori sugereaza ca ar fi o recrudescenta a medievalului Ordinul al Cavalerilor Templieri; altii merg mai departe si afirma ca Motorul Prim al organizatiei s-ar situa undeva in Egiptul Antic), Masoneria a rasarit spre sfarsitul secolului XVI, inceputul secolului XVII. De atunci, organizatia s-a mentinut intr-un discutabil (semi-)anonimat si s-a implicat din ce in ce mai activ in viata publica. Se pare ca, inca din secolul XVIII, in ceea ce priveste ordinea mondiala, scopul secret al Masoneriei este crearea unei societati bazata pe idealurile libertatii, egalitatii, fraternitatii, separarii Bisericii de Stat si al tolerantei religioase. In acest sens, masonii au luat parte activ la numeroasele revolutii din secolele XVIII si XIX, care au zguduit lumea din radacini si au facut trecerea ireversibila de la societatile organizate medievale la cele moderne. Numarul lor a crescut constant – conform ultimelor estimari, in prezent, in lume sunt in jur de 5 milioane de masoni – iar Masoneria a strans in interiorul ei elite politice, religioase si artistice, astfel incat, daca o privim din perspectiva sociologiei politice si o identificam cu un enorm si planetar grup de interese, supozitia conspirationistilor cum ca masonii ar conduce lumea (sau, mai degraba, o parte a ei) capata iz de adevar. Illuminati ar fi (in unele dintre ipoteze) crema elitei masonice, iar scopul acestora este mult mai obscur; in vreme ce Skull&Bones este o societate secreta, o fratie din cadrul prestigioasei universitati americane Yale, pepiniera studenteasca a Marilor Loje americane. Interesant este ca, pe parcursul secolului XX, in Statele Unite, intr-o proportie covarsitoare, aproape toate elitele din politica, administratie si finante – de la presedinti, la secretari de stat si directori de servicii secrete sau banci – au studiat la Yale si, evident, au facut parte din Skull&Bones.

Octombrie 28, 2009, Posted by admin at 3:21 pm
Illuminati reprezintă aşa-numita elită planetară, grupul persoanelor care îşi autoarogă supremaţia asupra destinului umanităţii. Această grupare ultrasecretă are în mână frâiele planetei, iar singurul interes pe care îl au în vedere cei care o alcătuiesc este propria lor prosperitate. Ei sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondială” spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi în ultimii ani.
Aceşti oameni sunt principalii jucători pe tabla de joc pe care ei înşişi au configurat-o pe întreaga planetă. Cei mai bogaţi, influenţi şi puternici oameni de pe Pământ fac parte cu toţii în principal din aceleaşi 13 familii şi sunt principalele personaje care conduc din umbră lumea. Aceste familii au creat Ordinul secret al Illuminati-lor şi îl controlează în totalitate. Cu foarte puţine excepţii, Illuminati-i sunt bărbaţi. Ei sunt cei care iau deciziile, trag sforile şi stabilesc regulile pe care trebuie să le urmeze toate guvernele, preşedinţii, corporaţiile şi organizaţiile internaţionale.
Illuminati sunt un grup ultrasecret care practică ştiinţele oculte; acest grup s-a structurat cu mii de ani în urmă, deşi informaţii despre existenţa sa au apărut numai de 2-300 de ani. „Iluminaţii din Bavaria” nu reprezintă nicidecum originea acestui Ordin, aşa cum afirmă unii autori, ci o organizaţie creată special la comada baronului Rotschild, pentru a-i deruta pe aceia care aflaseră de existenţa Illuminati-lor. Se afirmă chiar că fondatorul „Iluminaţilor din Bavaria” a fost în cele din urmă asasinat ritual ca pedeapsă pentru că a continuat să folosească denumirea de „iluminat” după desfiinţarea acestei organizaţii secrete.
Illuminati-i ocupă cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii.
Liniile „de sânge” ale arborilor genealogici ale celor 13 familii care controlează Ordinul Illuminati merg înapoi cu mii de ani în urmă. Din acest motiv, David Icke scrie în lucrarea „Secretul Suprem” că aceste 13 familii alcătuiesc „o rasă de oameni care nu se încrucişează decât între ei (cu o linie genealogică aproape continuă), un fel de „rasă în interiorul rasei”. Aceasta a fost creată în antichitate, în Orientul Mijlociu şi în Orientul Apropiat. De-a lungul miilor de ani care au urmat, această rasă şi-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob.[…] Practic, procesul a durat mii de ani. Structurile instituţiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor, armatele şi mass-media nu au fost infiltrate de această forţă, ci au fost chiar create de ea, de la bun început.”
Pentru a înţelege aceste informaţii care la prima vedere sunt şocante, să analizăm un exemplu simplu: arborele genealogic al familiei Windsor. Actualmente în Europa majoritatea statelor sunt organizate ca republici si sunt conduse de un preşedinte ales prin vot popular. În schimb, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Suedia, Olanda, Danemarca şi Norvegia sunt regate – fiind conduse de un rege sau de o regină. Descendenţele regale, aşa cum ştim, sunt stabilite prin diverse legi sau reguli specifice în fiecare ţară şi nu sunt sub nici o formă sub incidenţa unor decizii mai mult sau mai puţin „democratice”.
Înainte de a deveni republici, şi celelalte ţări europene au fost regate sau imperii. Prin divizarea acestora şi/sau răsturnarea de la putere a caselor regale sau imperiale prin revoluţii, s-au format republicile europene de astăzi.
Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei SUNT CU TOŢII RUDE DE SÂNGE, TRĂGÂNDU-SE DIN FAMILIA WINDSOR. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic. Cu siguranţă aceasta nu poate fi o coincidenţă!
Puterea pe care au ajuns să o aibă Illuminati se bazează pe de o parte pe cunoaşterea anumitor aspecte oculte şi pe de altă parte pe forţa banului prin care ei controlează întreaga economie mondială. Ei sunt cei care deţin băncile internaţionale, afacerile cu petrol, cele mai importante corporaţii din industrie şi comerţ. Ei controlează şi manipulează politicienii şi deţin efectiv majoritatea guvernelor, sau măcar le controlează. Un exemplu foarte bun este modul în care se fac alegerile prezidenţiale în majoritatea ţărilor aşa-zis democratice.
Nu mai este un secret pentru nimeni că acel candidat care dispune de cea mai consistentă sponsorizare este cel care câştigă alegerile, cu extrem de rare excepţii. În acest mod, politica este controlată prin forţa banului. De cele mai multe ori, Illuminati susţin principalii candidaţi doar pentru a fi siguri că vor câştiga. Acest mecanism simplu de control explică faptul că în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie.
Illuminati-i urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale, în care planeta va fi condusă de un unic guvern mondial, controlat de ei. În acest sens, în ultimele decade au avansat mai mult decât în sute de ani. Pentru sceptici, cel mai bun exemplu este crearea Uniunii Europene, care face ca toate ţările europene să aibă un guvern unic – Comisia Europeană.
Niciunul dintre adevăraţii conducători ai Europei de azi nu este ales şi nu există nici un mecanism efectiv prin care popoarele europene pot controla deciziile acestui guvern european.

Illuminati
George W. Bush senior si junior, Tony Blair si Regina Angliei la o intrunire secreta Illuminati. Observati costumele identice ale barbatilor.

Skull And Bones
Desi a negat mult timp acest lucru, George W Bush face parte din gruparea Skull And Bones (fotografie din 1947 )

Nucleul Illuminatilor îl constituie cele 13 familii, cele mai bogate din lume, care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei. Numele de „aristocraţie neagră” asociat acestora vine din faptul că metodele lor predilecte de acţiune sunt uneltirile, minciunile, înşelătoriile, crimele, terorismul, magia neagră (satanismul).
Următoarele familii sunt de asemenea înrudite cu acestea (desigur că mai există sute de familii înrudite, dar ele sunt mai puţin importante şi influente):
1. Reynolds
2. Disney
3. Krupp
4. McDonald
Fritz Springmeier, în exelenta lucrare „Bloodlines of the Illuminati” (Liniile de sânge ale Illuminati-lor) enumeră aceste 13 familii ca făcând parte din „Elita” planetară:
1. Astor
2. Bundy
3. Collins
4. DuPont
5. Freeman
6. Kennedy
7. Li (China)
8. Onassis
9. Rockefeller
10. Rothschild
11. Russell
12. van Duyn
13. Merovingian (Casele Regale europene)

arme biologice

SIDA, Ebola si SARS au fost inventate in laborator
In ultimii 20 de ani, una dintre temele predilecte ale romanelor si filmelor de groaza este virusul scapat de sub control, experimentul bacteriologic si virusologic secret care ar penetra masurile de securitate, s-ar raspandi instant in intreaga lume si ar provoca apocalipsa. Putini stiu insa ca asemenea subiecte de fictiune au aparut tocmai in urma ipotezelor unor (pseudo)oameni de stiinta care sunt convinsi de veridicitatea lor, publicand, spre sfarsitul anilor ’80 din secolul XX, o larga serie de lucrari mai mult sau mai putin documentate in care afirmau ca virusurile HIV, Ebola si SARS sunt de fapt niste superarme bacteriologice care au fost create in secret de catre Guvernul american. Mai mult de atat, raspandirea SIDA in Africa, in randul homosexualilor si al prostituatelor nu ar fi decat etape ale unui monstruos genocid in masa orchestrat de catre elemente puritane si xenofobe din administratia SUA, iar gripa aviara de acum 2 ani – un test la scara mondiala si un avertisment la adresa Chinei. Conspirationistii care promoveaza aceasta teorie, mai sustin ca inca de la bun inceput exista antivirus pentru toate cele trei calamitati bacteriologice, insa acesta este tinut secret, in vreme ce diversele cercetari independente care urmaresc (re)descoperirea remediilor sunt infranate, impiedicate sau, in cele din urma, eradicate de catre cei care au lansat virusurile in lume.

clubul de la roma?…incalzirea globala…

Nu exista incalzire globala! Totul este o afacere mondiala
Conspirationistii sustin ca asa-zisa schimbare climatica este o frauda perpetuata pentru scopuri financiare si ideologice. Intreaga isterie in masa provocata de iminenta incalzire globala ar fi de fapt o facatura inventata de catre obscurul grup de interese Bilderberg (130 de potenti financiari si persoane cu larga influenta, de la bancheri la politicieni) care se foloseste de incalzirea globala pentru a impune, in secret, o guvernare mondiala. Unul dintre cei mai inversunati sustinatori ai acestei teorii este chiar un climatolog, William M. Gray. Acesta afirma ca alaturi de terorism, incalzirea globala este inamicul public numarul 1 de care avea nevoie sistemul international de putere dupa sfarsitul Razboiului Rece, pentru a facilita marilor lideri impunerea unei cauze politice cu un larg succes la public, prin care sa se ia abuziv masuri politice, economice si sociale ce ar fi „absolut necesare” pentru a impiedica schimbarea climatica – adica pentru ca jucatorii din umbra sa-si realizeze interesele. In urma obsesiei mondiale vizavi de incalzirea globala, ar avea de castigat politicienii, oamenii de stiinta, oamenii de afaceri, diverse structuri din ONU, miscarile ecologice, plus numeroase organizatii secrete, precum Grupul Bilderberg si Clubul de la Roma.


conspiratii mondiale

Marile companii petroliere impiedica de peste 100 de ani dezvoltarea masinii electrice
Cel mai concis, aceasta teorie a conspiratiei este expusa in excelentul film documentar Who Killed the Electric Car? din 2006, in care se lanseaza ipoteza ca diversele tehnologii care ar fi permis dezvoltarea ieftina, rapida si eficienta a masinilor electrice au fost suprimate (unele, aruncate in aer la propriu) de catre un consortiu obscur format din marile companii petroliere dimpreuna cu diversi indivizi aflati in pozitii cheie in chiar industriile producatoare de masini. Primul lovitura de Knock-Out data masinii electrice s-ar fi petrecut in 1899, an in care un prototip foarte competitiv atingea recordul mondial de viteza de la acea data: 110 km/h! o performanta uluitoare pentru sfarsitul secolului XIX. In ciuda acestui fapt, nimeni nu a mai auzit nimic de prototipul cu pricina, iar masinile de serie produse in primii ani ai secolului XX atingeau cu greu 30-40 km/h. A doua mare lovitura ar fi avut loc candva intre 1913-1914, cand eforturile comune a celor mai prolifici inventatori din acei ani, Henry Ford si Thomas Edison, de a produce un vehicul electric, ieftin si performant au fost impiedicate cu fervoare de tot soiul de indivizi cu larga putere financiara si influenta. In sfarsit, ultima mare batalie s-ar fi dat recent, in pragul anilor 2000, cand General Motors si-a ingropat „de buna voie” EV1, primul prototip de masina electrica a unui mare jucator din industria auto, care a intrat pentru o scurta vreme (1996-1999) in productia de serie.

CE MINCAM?

In România nu toate produsele alimentare au înscris pe etichetã continutul complet . Exceptând cazul în care ai fermã si culegi zarzavaturile din grãdinã sau tai puiul crescut în propria ogradã, nu prea avem acces la o hranã de calitate, fãrã substante toxice.
Pentru cã suntem sãraci. Ne zgârcim la fondurile care ar trebui alocate pentru dotarea laboratoarelor cu aparaturã performantã care sã detecteze toti aditivii periculosi.

Dar cheltuim din ce în ce mai mult pentru tratamentul bolilor cauzate de produsele alimentare pline de E-uri cancerigene. Si de faptul cã românii au putere de cumpãrare micã se profitã din plin. Multe produse alimentare de import încãrcate de E-uri ucigase, respinse la ele acasã, se comercializeazã fãrã probleme pe piata noastrã. Pentru cã României îi lipseste un cadru legislativ coerent care sã punã capãt transformãrii pietelor din tara noastrã într-un debuseu pentru producãtorii strãini. În tara noastrã, regimul aditivilor alimentari e reglementat printr-un ordin al Ministerului Sãnãtãtii si al Familiei. El cuprinde E-urile acceptate si cantitãtile admise. Si totusi galantarele sunt invadate de produse care ne bagã în spital.

În România, E-urile cancerigene fac ravagii

Pentru cã nu avem aparaturã sensibilã pentru detectarea tuturor aditivilor Majoritatea produselor alimentare contin aditivi, în special cei numiti emulgatori, cunoscuti în mod curent sub denumirea de E-uri. Multe dintre aceste E-uri s-au dovedit a fi periculoase pentru om. Astfel, s-au întocmit liste pozitive si negative cu E-urile continute în produsele alimentare. Se spune cã suntem ceea ce mâncãm. E un adevãr dovedit de statistici. Aproximativ 70% dintre bolile românilor sunt provocate de alimente si modul de hrãnire.

Alimentele ucigase

Aditivii alimentari sunt substante care în mod normal sunt utilizati ca ingrediente. Sarea, zahãrul si otetul sunt substante nelipsite din mâncarea noastrã. Nu sunt periculoase si fac preparatele mult mai apetisante. Dar în ultimii 30 de ani, în continutul multor produse alimentare au apãrut substante chimice, de sintezã, uzitate mai cu seamã în industria alimentarã. Aceastã categorie de substante artificiale sunt extrem de nocive, care induc multe boli grave.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetãri Alimentare, e convins cã, cresterea alarmantã a incidentei diferitelor forme de cancer e strâns legatã de avalansa produselor alimentare bogate în E-uri nocive consumate frecvent de români. De asemenea, E-urile periculoase sunt „vinovate” de rãspândirea bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv si a alergiilor.

„Una e sã mãnânci un mãr si cu totul alt ceva e sã bei un compot de mere conservat cu aditivi” – semnaleazã prof. dr. Mencinicopschi. Domnia sa atrage atentia, totodatã, asupra mezelurilor – în special asupra parizerului si crenvurstilor -, bãuturilor asa-zis rãcoritoare si preparatelor conservate cu substante chimice – mai cu seamã supele la plic – sau afumate.

Cumpãrãm la grãmadã

În momentul de fatã, majoritatea produselor alimentare sunt etichetate. Cele fãrã etichetã, în mod firesc, n-ar trebui comercializate. Producãtorii au început sã metioneze pe etichetã ce E-uri contine alimentul respectiv. Conservantii, aromele, colorantii de sintezã sunt indicate pe ambalaj cu litera E, urmatã de un numãr din trei sau patru cifre. Dar, din pãcate, cumpãrãtorul încã nu stie foarte bine care sunt cei pozitivi si care sunt cei negativi. Si cel mai adesea, cumpãrãm la grãmadã. Mai grav e cã în în România nu existã aparaturã performantã pentru detectarea tuturor E-urilor.

Prof. dr. Mencinicopschi spune cã putem lua un produs pe eticheta cãruia sunt specificate o serie de E-uri, dar aparatele din dotarea laboratoarelor nu reusesc sã le evidentieze. În România, Institutul de Cercetãri Alimentare e compatibil, în plan european din punct de vedere al specialistilor. Dar ei nu-si pot dovedi competenta, deoarece tehnologia lasã mult de dorit. De regulã, produsele alimentare ieftine sunt si cele mai bogate în E-uri nocive. Ele zac în stocuri si pentru a scãpa de ele, producãtorii externi le „împing” pe pietele tãrilor cu putere de cumpãrare micã, din care face parte si România. Asa se explicã de ce cheltuim enorm pentru rezolvarea problemelor de sãnãtate publicã. Prof. dr. Mencinicopschi e de pãrere cã e foarte necesarã o legislatie care sã-i protejeze pe producãtorii autohtoni. Pentru cã ei sunt scosi de pe piatã de concurentã. Producãtorul extern vinde la noi cu 40.000 de lei kilogramul un salam plin de E-uri rele si, astfel, îl falimenteazã pe producãtorul român care aduce pe piatã un salam la 300.000 de lei kilogramul, ce-i drept mult mai sãnãtos pentru cumpãrãtor.

Desi prof. dr. Mencinicopschi a subliniat cât de necesarã e o „lege cadru a alimentului” – asa cum e în lumea civilizatã, totusi legislatia noastrã schioapãtã.

Dieta personalizatã

Dupã ce îi asculti pe specialisti ai impresia cã vor sã bage frica în noi si cã cel mai bun lucru e sã mori de foame. Nu-i chiar asa. Ei vor sã ne avertizeze cã suntem bombardati de alimente toxice. Prof. dr. Constantin Ionescu-Târgoviste, directorul Institutului de Boli de Nutritie, e adeptul dietei personalizate, în functie de vârstã, stare de sãnãtate, profesie si alti factori specifici fiecãrui om în parte. La prima vedere o asemenea dietã pare costisitoare.

Prof. dr. Constantin Dumitrache, directorul Institutului de Boli Endocrinologice, ne contrazice. „Mai ales vara, avem din belsug legume si fructe”. Si pentru a nu cãdea din picioare sã luãm aminte si la ce ne recomandã prof. dr. Mencinicopschi: carne de pui, de curcã, curcan, peste oceanic gras (macrou, hering, ton) crap, caras, pãstrãv, somon, brânzeturi – mai putin cele „topite” sau „afumate” -, lactate – cu exceptia iaurturilor cu termene de valabilitate peste o lunã sau cu arome si coloranti chimici.

E-urile considerate de oncologi drept „criminale”

Suspecte:

E 125, E 141,
E 150, E 171,
E 172, E 173,
E 240, E 241,
E 477;
Periculoase:

E 102 (extrem de nociv), E 110, E 120, E 124 (colorant alimentar roz, care produce tumori pe glanda tiroidã);
Toxice:

E 220, E 221, E 222, E 224 (produc boli intestinale); E 338,
E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465,
E 466 (afecteazã tubul digestiv); E 230, E 231, E 232, E 233 (produc boli de piele); E 200 (suprimã vitamina B12); E 320,
E 321 – antioxidanti din margarinã (cresc colesterolul); E311, E 312 (atacã sistemul nervos); E 330 – acidul citric sau sarea de lãmâie, cel mai periculos adaos cancerigen (produce boli ale aparatului bucal)
Cancerigene:

E 123, E 131, E 142, E 211, E 213, E 214, E 215, E 217, E230, E 631 – interzisi în SUA, Comunitatea Europeanã si tãrile din fosta URSS.
E-urile bune:

vitamina E naturalã E 306, antioxidant puternic (prezent în ficat, ouã, peste, soia);
vitamina C naturalã – acidul scorbic – E 300 antioxidant puternic
clorofila E 140 – colorant natural
lecitina E 322 – antioxidant natural
pectina E 440 – gelifiant natural
caragenon natural E 407, emulsifiant extras dintr-o algã marinã.

CE GASIM IN BOMBOANE!

Bomboanele Skittles contin trei coloranti azoici, chimici de sinteza care induc sindromul de hiperactivitate si deficienta de concentrare ADHD.

Culorile vii ale bomboanelor Skittles sunt obtinute din coloranti chimici de sinteza, care au la baza azotul. Organismul are de suferit, mai ales In cazul copiilor, care vor deveni mai agitati si mai putin concentrati la ceea ce se Intampla In jurul lor.

Bomboanele Skittles fruits sunt un produs dezechilibrat din punct de vedere nutritional cu un exces de glucide cu index glicemic ridicat si absorbtie rapida.

Acestea provin din sase surse: zahar, sirop de glucoza, dextrina, maltodextrina si amidon modificat. Pancreasul endocrin este cel care are cel mai mult de suferit din aceasta cauza.

Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, ne spune ca functia pancreatica va fi epuizata, pentru ca se va produce o cantitate mai mare de insulina, Intr-un timp foarte scurt.

Pe langa cantitatea mare de zaharuri rafinate, produsul analizat contine si coloranti chimici de sinteza care au o serie de efecte adverse.

Carminul, E120, poate provoca alergii, rinite, astm, eruptii cutanate, fiind incriminat si In aparitia sindromului de hiperactivitate si deficienta de concentrare (ADHD). Indigotina duce la aparitia starilor de voma si greata, poate provoca tumori cerebrale si hipertensiune. La fel de peri culos este si E133, albastru brilliant FCF, care are ca efect sindromul ADHD, bronhoconstrictia si destructii cromozomiale. E100 si E171 nu au efecte adverse asupra organismului, iar E160 e nu a fost studiat suficient, astfel Incat consumul lui nu este recomandat pana cand nu se obtin rezultate concludente.

In urma analizei informatiilor Inscrise pe eticheta, specialistul nostru ne spune ca bomboanele Skittles nu sunt recomandate copiilor, femeilor Insarcinate si care alapteaza, supra pon de ralilor, obezilor, diabeticilor, suferinzilor de boli cardiovasculare, hepatice si renale, alergici lor si astmaticilor, celor cu probleme dermatolo gice, suferinzilor de cancer si boli neurodege ne rative, celor cu sindrom ADHD, persoanelor cu probleme la nivelul tractusului intestinal.

ETICHETA
Skittles fruits. Zahar, sirop de glucoza, concentrat de suc de fructe (0,6%) (coacaze negre, la ma ie, portocala, capsuni, lamai), grasime ve ge tala, acidifiant acid citric E330, dextrina, mal to de tri na, arome, amidon modificat (unul dintre E1404/ E1410/ E1412/ E1413/ E1414/ E1420/ E1422/ E1440/ E1442/ E1450), coloranti (E100 – curcumi na, E120 – carmin, E132 – indigotina, E133 – albastru brilliant FCF, E160e – beta-apo-carotenal, E171 – dioxid de titan), corector de aciditate citrat de sodiu E331, agent de glazurare ceara de carnauba E903, ulei vegetal, emulsificator E475 es te rii poliglicerici ai acizilor grasi. Informatii nu tri tionale: continut energetic 1694 kj/403 kcal, proteine 0 g, carbohidrati 90,5 g, grasimi 4,2 g.

CE SE MAI EXPERIMENTEAZA PE NOI?

Din cate tari sunt pe planeta, doar Romania se grabeste sa foloseasca o substanta noua, foarte toxica, pentru culturile de cartofi, rosii, castraveti, ceapa, cat si pentru plantatiile de vita de vie. Aceasta, numita INITIUM, sporeste pana la 65% riscul de cancer de colon. BASF, un consortiu german de produse chimice, a dezvaluit ca Romania este prima tara din intreaga lume care a autorizat produsul sau Initium. Compania sustine ca „produsul fungicid va ajuta viticultorii sa treaca mai repede la o productie de inalta calitate“. Daca inalta calitate inseamna otravirea populatiei, atunci afirmatia este adevarata…
De asemenea, purtatorul de cuvant al companiei a afirmat ca in afara de produsul Initium pentru struguri, care va fi disponibil in Romania incepand din 2010, sub numele de Enervin, s-a acordat de asemenea autorizatie pentru Zampro, un produs Initium pe baza de fungicid pentru culturile de cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Adica exact legumele de baza in alimentatie… Compania pretinde ca „ambele produse au fost testate pe larg in teren si au demonstrat selectivitate ridicata si eficacitate impotriva unor daunatori“. Speram ca nu se refera la ceva „daunatori umani“ despre care Noua Ordine Mondiala considera ca suprapopuleaza planeta!
Roland Ringel, sef Proiectului de Dezvoltare al Global Initium, a declarat cu un cinism incredibil: „Din cauza profilului foarte favorabil de mediu al Initium, produsele au fost autorizate intr-un timp record de patru ani. si, de fapt, produsele Initium au nu numai un grad ridicat de compatibilitate cu mediul, dar ele sunt, de asemenea, foarte usor de utilizat – se dizolva rapid si in apa, economisind astfel timp.“

Michael Hess, sef al Crop Protection pentru Europa Centrala, a declarat si el, cu un cinism specific tuturor managerilor de la marile companii transnationale de produse chimice: „fermierii romani doresc sa concureze cu succes pe piata europeana. Din acest motiv, exista un mare interes in domeniul tehnologiilor inovatoare. Produsele noastre foarte eficiente si ecologice de protectie a culturilor vor permite viticultorilor si fermierilor sa produca randamente ridicate si culturi sanatoase cu niveluri de reziduuri minime, in conformitate cu reglementarile UE.“
Produsele Initium vor completa portofoliul alaturi de alti compusi, cum ar fi recent lansatul Cabrio Top, un multi-fungicid anti-imbolnavire pentru struguri. Dupa Enervin, se afirma propagandistic despre Cabrio Top ca este de asteptat sa devina „o forta propulsoare in materie de protectie a plantelor pentru vita de vie in Romania“. Despre ce „propulsie“ si „protectie“ poate fi vorba, daca strugurii vor fi pur si simplu otraviti precum marul din povestea Alba ca Zapada, nu stim. Sa fim, oare, propulsati mai rapid spre lumea de dincolo? Se asteapta ca produsele Initiumsa fie inregistrate in tarile de Jos si in Marea Britanie in prima jumatate a anului 2010, si alte tari europene vor urma.

Incepand cu 31 decembrie 2009, Romania este membra a Comisiei Codex Alimentarius. Acest lucru a starnit multe discutii contradictorii, mai ales din cauza ca in acest an, conform Codexului, tara noastra este obligata sa foloseasca experimental un produs nou al companiei germane BASF, un fungicid care contine o substanta chimica extrem de toxica, numit INITIUM, care va fi utilizat in culturile de vita de vie, cartofi, rosii, castraveti si ceapa.
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare Bucuresti, ne informeaza ca un gram de INITIUM care este introdus in organism are nevoie de un an pentru a fi eliminat. Daca ingurgitarea acestui produs se face zilnic, atunci el nu va mai putea fi eliminat niciodata din organism. Gheorghe Mencinicopschi merge pana acolo incat spune ca pentru a putea sa-ti faci seara un ceai de tei va trebui sa iei reteta de la medicul de familie, deoarece din toate produsele naturiste existente acum pe piata nu vor mai ramane decat foarte putine.
Directivele Codex-ului Alimentarius enuntate de catre Directiva Europeana in ceea ce priveste suplimentele alimentare trebuie aplicate sub amenintarea sanctiunilor financiare.
Iata in ce constau acestea:
• Se intentioneaza eliminarea oricarui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi inlocuite cu 28 de produsi de sinteza farmaceutica (prin urmare toxici), care vor fi dozati si vor fi disponibili numai in farmacii, pe baza de prescriptie medicala. Magazinele noastre de produse naturiste si suplimente alimentare vor mai avea pe raft numai cu 18 produse, cele care exista pe lista Codex-ului. Tot ceea ce nu este pe lista (de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc.), vor deveni ilegale. Adica, daca le folosesti, te duci la inchisoare. Medicina naturista (acupunctura, medicina energetica, ayurvedica, tibetana etc.) va fi progresiv si insidios interzisa.
• Agricultura si alimentatia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, care interzic din principiu asa numita agricultura bio. in anul 2001, 12 substante chimice, despre care se stie ca sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise in mod unanim de 176 de tari, inclusiv de SUA. Codex Alimentarius aduce inapoi 7 dintre aceste substante interzise. Conform regulilor Codexului, aproape toate alimentele trebuie sa fie iradiate. Acum nu avem decat sa mancam rosii cu INITIUM, sa asteptam sa vedem daca murim ca sa stie UE daca fungicidul nemtilor este sau nu toxic.

INITIUM este un produs toxic
Numele provizoriu al produsului INITIUM este ametoctradin. Acesta este un fungicid din clasa Pyrimidylamine.

Triazolopyrimidine extraordinar de puternic, a carui structura chimica o puteti consulta. Produsul este toxic pentru organismul uman, este carcinogen, reproductiv si dezvolta toxicitate, neurotoxicitate, si toxicitate acuta.
Faptul ca nu s-au facut publice date concrete cu privire la efectele acestei substante asupra organismului uman, asa cum ar fi fost normal sa existe in orice raport de cercetare si evaluare, este foarte ingrijorator. Dar in felul acesta nimeni nu poate fi facut responsabil de efectele grave care ar putea sa apara mai tarziu la oameni in urma consumarii alimentelor care au fost injectate cu INITIUM.
Este foarte dubios faptul ca raportul de evaluare pe care se bazeaza concluziile Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentara (EFSA), NU fusese analizat in mod independent si de alti cercetatori – asa cum o cer normele – la momentul la care acestia au tras concluziile si au dat recomandarea. Acest lucru este mentionat chiar in raportul respectiv:
Deoarece raportul de evaluare nu a fost inca analizat si de alti cercetatori, concluziile la care s-a ajuns in urma rezultatelor obtinute trebuie sa fie considerate provizorii si vor putea fi reconsiderate o data cu finalizarea rapoartelor suplimentare, conform Directivei 91/414/EEC.
Deci, din datele oficiale existente la ora actuala nu reiese decat ca exista aceasta substanta si ca ea va fi testata in Romania. in rest, trebuie sa-i credem pe cuvant pe cei de la EFSA ca substanta este inofensiva pentru organismul uman. Dar nu exista dovezi clare pentru aceasta.
Modalitatea extrem de facila si totodata criminala prin care s-au facut aceste recomandari, pentru introducerea acestei substante in circuitul alimentar fara existenta unor studii si evaluari riguroase prealabile, este la fel de „stiintifica“ precum vaccinarea oamenilor cu un vaccin netestat. Un vaccin il mai poti refuza… inca. Dar cum te feresti de astfel de experimente criminale, in conditiile in care legea cu privire la utilizarea acestei substante nu impune avertizarea consumatorilor…

Perspective sumbre
– in 30 de ani ar putea muri trei miliarde de oameni: unul din lipsa hranei, alte doua din cauza bolilor cauzate de substantele toxice introduse in alimentatie
– directive: eliminarea suplimentelor naturale, a mineralelor si a vitaminelor
– animalele vor fi tratate cu hormoni si iradiate, iar plantele vor fi modificate genetic
– cine va folosi produse naturale va face inchisoare
– usturoiul, menta si alte astfel de plante comune vor fi considerate droguri
– medicina naturista si medicinile alternative vor fi eliminate treptat
– produsele alimentare BIO vor fi interzise
De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat sa inceapa implementarea Codexului, alaturi de alte 165 de state semnatare (95% din populatia planetei). Codex Alimentarius este un pachet de norme dupa care se vor alimenta populatiile tarilor semnatare. Acesta porneste de la principiul ca Tera nu mai poate hrani pe toata lumea in mod natural, ca atare se va trece la hrana artificiala, din produse chimice, cea modificata genetic etc. Aceasta masura nu este altceva decat una de exterminare, care va reduce populatia globului la cca doua miliarde, o masa mult mai usor de hranit si de manipulat.
Romania este prima tara din lume care va folosi in agricultura produse pe baza de INITIUM, furnizate de compania germana BASF si care vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Pentru publicul larg se spune ca „beneficiile pe care le-ar aduce aceasta substanta sunt legate in primul rand de combaterea daunatorilor, dar, totodata ea micsoreaza si durata de obtinere a recoltei.“
Conform cercetatorilor care combat Codex Alimentarius, folosirea produselor cu INITIUM sporeste cu pana la 65% rata riscului de cancer de colon, substanta, care intra rapid in combinatii chimice, devenind reziduala in organism. Asa cum INITIUM ajuta la cresterea rapida a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce si la marirea tumorilor maligne.

CE LEGUME SI FRUCTE CUMPARAM?

Nu este deloc greu sa inveti sa le recunosti insa problema e ca si in cazul E-urilor: sunt trecute niste cifre pe ambalaj, iar daca nu esti bine informat in ceea ce priveste continutul lor, risti sa cumperi alimente imbibate de chimicale.
Asadar, intregul secretul consta in citirea etichetei, adica acel autocolant lipit direct pe coaja legumei/fructului sau, dupa caz, pe punga in care sunt ambalate acestea (de ex. la portocale).

Orice eticheta are intre 4-5 cifre:

– daca produsul are 4 cifre (de ex. 4021) inseamna ca a fost crescut intr-un mediu normal, insa nu BIO. Produsul insa NU a fost modificat genetic.
– daca produsul are 5 cifre iar prima cifra incepe cu 9 (de ex. 96584) inseamna ca este BIO.
– daca produsul este format din 5 cifre iar prima cifra este 8 (de ex. 86584) inseamna ca acesta a fost modificat genetic.

Asadar tineti minte aceste amanunte atunci cand cumparati fructe sau legume din supermarket:
NU cumparati produse cu cod de cinci cifre, din care prima cifra este 8.

CE NE ASTEAPTA?

“Nu mai iau medicamente de 15 ani, ma tratez cu ceai de paducel”. Declaratia apartine unui distins consilier prezidential, Catalin Avramescu, si a fost facuta acum cateva saptamani, la un simpozion pe teme medicale. Vestea proasta pentru Avramescu vine, insa, de la UE: daca nu isi face rezerve masive de paducel, sa-i ajunga alti 15 ani, va fi nevoit, curand, sa treaca iar pe medicamente.Producatorii romani de leacuri naturiste, pe baza de plante medicinale, mai au trei luni la dispozitie pentru a respecta directiva UE cunoscuta sub numele Traditional Herbal Medicinal Products (THMPD)”, care a fost adoptata la 31 Martie 2004, si care cere ca, de la 1 aprilie 2011 toate plantele medicinale sa fie procesate dupa aceleasi procedee ca si celelalte produse farmaceutice. Acest lucru presupune inclusiv obtinerea de certificate legale, la fel ca medicamentele, al caror cost se apropie sau depaseste 100.000 de euro pentru fiecare planta in parte, desi acestea sunt folosite de mii de ani. Costurile uriase pe care le presupune intrarea in legalitatea vor lichida micii producatori din domeniul plantelor medicinale in favoarea marilor colosi farmaceutici, ale caror produse nu vor mai fi concurate de paducelul lui Avramescu. Un semnal de alarma a fost tras, recent, intr-un articol publicat pe siteul infowars.com, care avertizeaza ca, “In loc sa priveasca produsele alimentare si medicamente traditionale ca probleme legate de drepturile omului, acestea au fost tratate ca probleme de comert. In acest fel, legile privind alimentatia si plantele sunt focusate pe dorintele marilor corporatii, nu pe nevoile si dorintele oamenilor”.
Europarlamentarul liberal Norica Nicolai spune, pentru Inpolitics, ca situatia este extrem de serioasa si de grava, totodata, pentru Romania: “La noi, pretul urias al medicamentelor face ca majoritatea romanilor sa opteze, atat cat pot, pentru tratamente traditionale cu plante medicinale. Musetelul sau coada-soricelului sunt singurele leacuri pe care si le mai permit sute de mii de oameni, iar apropiata lichidare a comercializarii lor va da o lovitura cumplita sanatatii, si asa precare, a romanilor. Producatorii nostri din domeniu nu vor putea sa se conformeze directivelor UE fara a intra in faliment, e o situatie dramatica si incercam in zilele urmatoare, la nivelul grupului de europarlamentari romani, sa gasim o solutie, poate o amanare a aplicarii directivei in cauza sau ceva asemanator, dar e greu de spus, in acest moment, daca se mai poate face ceva. Din pacate, daca nu vom reusi, iar producatorii romani nu se conformeaza noilor norme europene dupa data de 1 aprilie 2011, tara noastra risca sa fie data in judecata de catre marile concerne farmaceutice si nu e greu de ghicit care ar fi soarta unor asemenea procese”.

sursa http://www.sroscas.ro/site/2010/10/20/de-la-1-aprilie-romanii-risca-sa-ramana-fara-plante-medicinale/

S-a pornit o initiativa de referendum la nivel european cu scopul de a cere pastrarea remediilor pe baza de vitamine si a terapiilor naturiste care se vor a fi excluse in baza sinistrului Codex Alimentarius.

http://www.eu-referendum.org/english/petitions/natural_remedies_info.html
Este sansa noastra sa mai putem alege o viata sanatoasa si naturala. Sunt necesare 1.000.000 de voturi.
Alatura-te si tu daca vrei sa mai avem acces la hrana sanatoasa si terapii naturiste ori pe baza de vitamine.

Putem schimba ceva, dar numai daca actionam! Trimiteti mai departe tuturor cunoscutilor.

Bibliografie
Codex Alimentarius
Tratatul de la Lisabona
http://www.eu-facts.org/en/index.html
http://www.health-peace-justice.org/
http://www.profit-over-life.org/
http://www.thenhf.com/

de Bogdan Tiberiu Iacob, Inpolitics

CODUL ALIMENTAR

“Food, Inc.”, în regia lui Robert Kenner, este un “documentar-şoc” despre fabricarea alimentelor, în care publicul descoperă cât de departe de realitate sunt imaginile cu ferme pline de verdeaţă de pe ambalajele produselor, a fost prezentat la Festivalul de Film de la Berlin, relatează AFP.

Robert Kenner prezintă marea putere pe care o are industria agro-alimentară şi pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea oamenilor. “Food, Inc.” arată că în spatele imaginilor idilice de pe ambalajele produselor alimentare din magazine, procesul de fabricare a alimentelor este mai degrabă dezgustător.
Animalele sunt crescute în nişte uzine uriaşe, care amintesc de filmul “Timpuri noi”, de Charlie Chaplin. Puii nu văd niciodată lumina zilei, iar carnea tocată este spălată cu amoniac înainte de a ajunge în hamburgeri.
Calificat drept “film de groază” de revista Variety, “Food, Inc.” denunţă, de asemenea, lobby-ul făcut de industriile agro-alimentare, care se infiltrează în instituţiile americane responsabile cu controlul acestora.

“Industria nu vrea ca voi să ştiţi ce mâncaţi, pentru că aţi putea refuza să o mai faceţi”, spune jurnalistul Eric Schlosser, autorul cărţii de succes “Fast food nation”, care apare în documentarul lui Kenner. Regizorul a spus că, deşi filmul său pune în centrul atenţiei industria agro-alimentară americană, “pe mai multe planuri, evocă ceea ce se întâmplă în toată lumea”. Potrivit lui Kenner, consumatorul poate, până la urmă, să aleagă, prin cumpărăturile pe care le face, să sancţioneze mecanismele industriei. “Trebuie să votăm cu furculiţa de trei ori pe zi”, a conchis el.”Food, Inc.”, realizat la doi ani după documentarul “Noi hrănim lumea/ We Feed the World”, semnat de austriacul Erwin Wagenhofer, a fost foarte apreciat de publicul Festivalului de Film de la Berlin, care a umplut sala în care a avut loc proiecţia.”

Sursa: http://www.ecomagazin.ro/berlinala-food-inc-un-documentar-soc-despre-fabricarea-alimentelor/

„Food Inc este un documentar lansat in 2009 care expune sistemul alimentar industrializat din USA, repercusiunile ecologice ale acestui sistem, precum si alte chestiuni precum sanatatea in raport cu ceea ce mancam, economia atat locala cat si globala in acest context si nu in ultimul rand drepturile fortei de munca din acest domeniu.
Motto acestui documentar „You’ll never look at dinner the same way”

Ar fi timpul sa acordam mai multa atentie calitatii alimentelor pe care le consumam (dpdv continutului nutritional in procente) si a metodelor prin care aceste alimente sunt fabricate, atat dpdv tehnic, stiintific cat si etic.

Ce parere aveti despre mancarea obtinuta prin modificari genetice sau de puii de abator care cresc la o marime extraordinara in 20 de zile spre comparatie cu cateva luni la un pui crecut normal? Sau de faptul ca sunt inginerati intentionat cu organe vitale minuscule,asa incat au mai multa carne pe ei dar nu pot face doi pasi fara sa cada jos din cauza plamanilor si inimii micsorate?

Dar despre faptul ca vacile a caror natura este sa manance iarba (fiind ierbivore) sunt hranite numai cu porumb fapt care aduce la formarea de bacterii ecoli in stomacul secundar. Caz real in USA care a dus la un episod de retragere masiva de pe piata a carnii tocate contaminata cu aceasta bacterie,in urma unor imbolnaviri si decesuri. Retragere nesemnificativa avand in vedere ca abatorul respectiv continua sa functioneze in ciuda faptului ca au avut mai mult de un asemenea incident.

Faptul ca alimentele ce le avem la dipozitie astazi sunt din ce in ce mai lipsite de elementele nutritive necesare corpului uman pentru a mentine un nivel de sanatate optimal, devine din ce in ce mai cunoscut. La fel de cunoscut devine abuzurile atat asupra animalelor cat si a muncitorilor,care au loc in imensele crescatorii si companii producatoare de carne.” – sursa http://www.roportal.ro/discutii/ftopic68349.html

VEZI AICI DOCUMENTARUL!

http://www.megavideo.com/v/RFJ6HZT24626d4a0dee4d574713428930023413f

PETITIE INTERNATIONALA!

Semnati petitiile de mai jos si popularizati-le pe orice cale. Lumea habar nu are ce se intampla !!!!

1. Opriti directiva pentru produsele tradiţionale ale medicinei naturiste

http://www.gopetition.com/petition/39757.html

in limba romana aici :

http://gaia-health.com/articles301/000315-romanian.shtml

Textul petitiei

Cerem Parlamentului European să blocheze Directiva pentru produsele tradiţionale ale medicinei naturiste (DPTMN), Directiva 2004/2/EC, care are ca scop refuzul accesului către marea majoritate a produselor medicinei naturiste începând cu 1 aprilie 2011. DPTMN reduce drepturile fiecărui cetăţean al Europei la autodeterminare în ceea ce priveşte grija faţă de propria sănătate. Depăşeşte orice idee de control rezonabil al produselor periculoase şi intră în sfera constrângerilor prin limitarea opţiunilor pentru tratarea problemelor de sănătate, Accesul tuturor la produsele naturiste care au fost disponibile nestigherit dintotdeauna trebuie să continue fără întrerupere. (atentie la completarea formularului . Trebuiesc completate toate rubricile)

2. Cereti REFERENDUM EUROPEAN pentru remediile naturale – petitie catre UE

http://www.eu-referendum.org/english/petitions/natural_remedies_info.html

CRIZA FINANCIARA DIN ROMANIA

Analiza datelor şi informaţiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria română a scos în evidenţă unele aspecte de interes operativ care explică situaţia grea în care se găseşte România la ora actuală, atît din punct de vedere economic, cît şi din punct de vedere politic. Practic, România se află în prezent în jocul de interese al celor două mari puteri militare mondiale, Rusia şi SUA, care caută prin orice mijloace să-şi adjudece supremaţia în această zonă strategică a Europei. În cei 18 ani trecuţi de la evenimentele din decembrie 1989, războiul din umbră purtat de cele două superputeri a adus pe eşichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carenţe comportamentale, uşor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reuşit să se distrugă economia românească, să se anihileze Serviciile Secrete, să se pună în stare de inoperativitate Armata şi, nu în ultimul rînd, să se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încălcarea voită a siguranţei naţionale, factorii decizionali aparţinînd celor două tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat după bunul plac, au vîndut străinilor capacităţi de producţie rentabile, unele dintre ele de importanţă strategică, aşa cum sînt industria cimentului, industria metalurgică feroasă şi neferoasă, industria chimică şi petrochimică, industria energetică şi sistemul financiar bancar. Au vîndut, totodată, şi bogăţia cea mai de preţ a Poporului Român, şi anume pămîntul ţării, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioţi arabi, italieni, evrei, greci şi unguri.

Printre protagoniştii vieţii politice româneşti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precară în care se găseşte astăzi şi care se află în cele două tabere rivale se numără Ion Iliescu, Mircea Geoană, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Năstase, Mugur Isărescu – ca să-i amintim pe cei mai reprezentativi. Aceştia sînt cei care au creat un „curent contraorganizaţional al mediului vieţii colective”, care a dus la formarea „subspaţiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspaţii, în timp, a determinat actualul „război subnaţional” dintre carteluri şi instituţiile statului naţional. Aşa s-a ajuns la o veritabilă derivă instituţională, formelor de organizare politică imputîndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît şi Naţiunea. Trăsăturile dominante ale acesteia sînt schimonosite şi falsificate de uzurpatorii Statului Român, a căror ţintă este demolarea efigiilor şi a reperelor identităţii noastre naţionale. Ei au constituit „structuri alternative”, formînd reţele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicaţiile, în toate guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în instituţii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Preşedinţie, de la Guvern la Parlament şi, nu în ultimul rînd, în „societatea civilă”, devenită vîrf de lance al manipulărilor puse la cale. Lansarea în spaţiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutaţie majoră, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului au fost preluate şi sînt folosite de carteluri şi mafii organizate într-un complicat mecanism al infracţiunilor, care a reuşit crearea unei baze a organizaţiilor negre ale societăţii româneşti. Are loc o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politică a unui grup hegemonic, transpartinic şi vădit antinaţional. Obţinerea controlului României nu este însă o întreprindere particulară, privată, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale să se realizeze în prezent, fiind consecinţa condiţiilor în care au acţionat grupările respective. În aceste cazuri, influenţa externă a fost extrem de puternică, iar ea a fost exercitată prin Serviciile de Informaţii din ţările lor de origine – CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.

Cei care pun totul la bătaie pentru uriaşele profituri de miliarde de euro pe care le estimează sînt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor şi a masoneriei, care cumpără tot ce se scoate pe piaţă: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, născut în decembrie 1934 în oraşul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiască din clasa mijlocie. Pentru a evita persecuţia nazistă, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist şi-a schimbat numele din Reich în Rich. S-a ridicat prin afaceri internaţionale tenebroase şi este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are triplă cetăţenie: israeliană, spaniolă şi elveţiană. Rich are reşedinţa în Zürich, Elveţia, iar vila sa este păzită non-stop de gărzi israeliene înarmate pînă-n dinţi. Cu toate că a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii – în ianuarie 2001, fostul preşedinte american Bill Clinton l-a graţiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finanţării campaniei electorale a democratului Al Gore. Ziarele „New York Post” şi „New York Times” au dezvăluit că printre cei care au făcut presiuni pentru graţierea lui Rich s-au numărat Shabtai Shavit, fostul şef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar şi actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare către Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni convenţionali că Marc Rich „a oferit consultanţă agenţiilor de spionaj israeliene, înregistrînd rezultate dincolo de aşteptări”. La rîndul său, Ehud Barak a elogiat contribuţiile lui Rich la securitatea naţională a Israelului. Ulterior, Casa Albă a confirmat oficial că fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanţă critică”. Toate acestea completează un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnalează apartenenţa lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiţer Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, şi superiorii săi din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat şi apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pieţele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii şi, mai nou, pe cea imobiliară. Implicat în reţele transfrontaliere de spălare de bani şi contrabandă, Marc Rich s-a remarcat şi în scandalul furnizării de paşapoarte israeliene către mafia rusă. Împreună cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arăta că Rich a încălcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Miloşevici cupru şi petrol. Conform publicaţiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicată şi România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevărat maestru al combinaţiilor internaţionale a căpuşat cît a putut şi Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich răspundea prompt comenzilor. La eşaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comerţul exterior. Imediat după 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comerţului Exterior şi ex-ambasador în Sudan. Cea mai importantă companie a lui Rich este Casa de Comerţ Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma şi-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a acţionat prin firma Glencore România, coordonată de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepreşedintele companiei-mamă Glencore International AG din Zug. Deşi Marc Rich a fost o prezenţă constantă pe piaţa din România după 1989, unde avusese nişte afaceri şi mai înainte, mai mereu tranzacţiile în care a fost implicat au fost învăluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotărîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalaţii din cadrul societăţii comerciale Petromidia SA”.

Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, înţelegerea dintre controversatul magnat urmărit de FBI şi guvernul român s-a realizat fără licitaţie. Oferta făcută de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmată de un contract adoptat printr-o hotărîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finanţe. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinăriei, Rich a vrut să o cumpere, dar s-a opus Guvernul Văcăroiu, ca şi sindicaliştii, care se temeau că îşi vor pierde locurile de muncă. În mod absolut surprinzător, pentru că rafinăria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunseseră la ameţitoarea sumă de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achiziţionarea Petromidiei a fost cîştigată de Rompetrolul lui Dinu Patriciu(şi nu pentru că ar fi avut o ofertă mai bună, ci datorită faptului că a beneficiat de o susţinere mai puternică, aşa cum se va vedea mai departe), iar în 2004 Glencore a ratat şi Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri şi în domeniul transporturilor şi comerţului, prin Rombarge Transport şi Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de ţiţei către RAFO Oneşti şi Petrom şi a primit contracte de stat şi la Termoelectrica, pentru picură. În ultimii ani, reprezentanţi ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner şi Yoav Stern, soţul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgovişte şi Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizări au fost făcute de Guvernul Adrian Năstase. Acelaşi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski şi Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticorupţie. În 1997, reprezentanţii Glencore International AG au exprimat public intenţia de a împrumuta asociaţia salariaţilor pentru achiziţionarea a 80% – 90% din acţiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea să i se garanteze aprovizionarea cu alumină. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International deţinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal faţă de modul în care s-a făcut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreună cu Marc Rich. Autorităţile române fuseseră avertizate de firma americană AIG, şi ea interesată de ALRO, că în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse şi fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich şi aflat în spatele privatizării rafinăriei Rafo Oneşti, care a beneficiat de importante facilităţi fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adaugă Mikhail Fridman, influentul magnat care deţine Alfa Group, finanţatorul celor mai importanţi oameni de afaceri ruşi cu interese la noi.

Faptul că obţinerea controlului României nu este o ţintă privată, ci un obiectiv geopolitic îl demonstrează cu prisosinţă istoria sectorului financiar-bancar de după 1989. În fruntea acestuia a ajuns în septembrie 1990 Mugur Isărescu, un economist care, după absolvirea facultăţii, a lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondială, timp de 19 ani, perioadă în care a intrat în vizorul american cu prilejul cursurilor pe care le-a urmat în Statele Unite. După evenimentele din 1989, a mai efectuat un scurt stagiu în SUA, ca reprezentant comercial la Ambasada României de la Washington, pentru ca imediat după aceea să devină guvernatorul Băncii Naţionale a României. În anul 1993 a devenit şi membru al Clubului de la Roma, a fost ales preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în această funcţie. Longevitatea lui Mugur Isărescu în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României se datorează exclusiv comenzilor ocultei financiare internaţionale. Există informaţii că Mugur Isărescu a fost recrutat de către Council on Foreign Relations (CFR) în 1990, la New York, pe cînd se afla la post. Conducerea CFR (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat destui specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene. Controlul din start al pieţelor est-europene era un scop bine determinat, în funcţie de indicaţiile „specialiştilor” CFR. Acest CFR acţionează pe baza pîrghiilor financiare de care dispune organizaţia, controlînd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investită cu coordonarea rezervei federale a SUA şi emiterea dolarului ca monedă, precum şi principalele organisme financiare mondiale, FMI şi Banca Mondială. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens război mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greşeala făcută de România prin plata datoriei externe şi exemplificînd prin ţări care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se că o ţară se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala formă de control al unei ţări este cea financiară – specialitatea CFR. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile CFR, a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiară, Theodor Stoiojan, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de CFR, în 1991 Stoiojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine, scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat l-au constituit jocurile interbancare „permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela CFR (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România. Că nu şi-a deziluzionat stăpînii în postura de guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie-cheie, de altfel, pentru finanţele României, o dovedeşte faptul că este singurul român membru al renumitei Comisii Trilaterale. Acest organism, considerat de mulţi Guvernul Mondial din umbră, a fost înfiinţat în 1972 de David Rockefeller împreună cu Zbigniew Brzezinski. Tot împreună, cei doi au ales aproximativ 300 de membri din America de Nord. Europa şi Japonia, pe care îi considerau „semeni”. Aceşti oameni se aflau la vîrtul piramidei în profesia lor, fie ea de natură Corporatistă, Academică, Politică sau Mass-Media. Un exemplu al modului în care lucrează acest organism îl reprezintă accederea lui Jimmy Carter la funcţia de preşedinte al SUA, în 1976. O dată instalat în funcţie, Carter a adus nu mai puţin de 18 membri ai Comisiei în cabinetul de vîrf şi în agenţii guvernamentale. Cea mai bună descriere a Trilateralei aparţine probabil reporterului Jeremiah Novak, în „Christian Science Monitor” (7 Februarie 1977): „Astăzi, un nou val de economişti, lucrînd într-o organizaţie cunoscută sub numele de Comisia Trilaterală, se află pe punctul de a crea un nou sistem economic internaţional, unul proiectat de oameni la fel de inteligenţi precum Keynes şi White (n.n.: este vorba de autorii sistemului înfiinţat în urma Conferinţei de la Bretton Woods, din iulie 1944. ce a dus la crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, ambii economişti de profesie). Numele lor nu sînt bine cunoscute, dar aceşti gînditori moderni sînt la fel de importanţi pentru vremurile noastre, pe cît au fost Keynes si White pentru ale lor. În plus, aceşti economişti, precum şi omologii lor din timpul ceiui de-al II-lea război mondial, lucrează împreună cu înalţi demnitari guvernamentali. Şi ce se discută acum la cel mai înalte niveluri ale guvernului, atît în Statele Unite, cît şi în străinătate, este crearea unui nou sistem economic mondial – un sistem ce va afecta slujbele în America şi oriunde altundeva, preţurile pe care consumatorii le plătesc, libertatea indivizilor, a corporaţiilor şi naţiunilor, de a intra într-un sistem economic cu adevărat planetar”. Sub conducerea lui Mugur Isărescu, Banca Naţională a României s-a făcut vinovată de faptul că nu a luat nici un fel de măsuri, deşi legislaţia (care îi conferea obligaţia de control şi intervenţie) o impunea, în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internaţională a Religiilor. De asemenea, deşi BNR are o Direcţie de Supraveghere şi Control Valutar, nu a luat măsuri pentru repatrierea valutei, care, obţinută în urma tranzacţiilor, externe, nu a mai intrat în ţară (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac şi industrie uşoară). Faptul că Isărescu a fost recrutat de CFR se poate susţine şi prin imposibilitatea schimbării sale din funcţie, indiferent de interesele politice, în pofida incidenţei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetăţeanul Heinrich Schorsch, bănuit a fi agent dublu. Au existat presiuni în favoarea sa inclusiv din partea FMI şi Băncii Mondiale, care au ameninţat cu sistarea oricărei creditări în cazul schimbării acestuia. Trebuie arătat că numirea lui Mugur Isărescu ca prim-ministru al României, la sfîrşitul anului 1999, a contribuit la desăvîrşirea marilor infracţiuni desfăşurate la Fondul Proprietăţii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru şi privatizării Hotelului Bucureşti (infractori Eliahu Rasin şi Robert Badner, alături de Radu Sîrbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucureşti era anchetată la sfirşitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea, cînd preşedintele României, Emil Constantinescu, dă o adevărată lovitură de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile şi înlocuindu-l cu Mugur Isărescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia rîndul său, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia să conducă la destituirea preşedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat şi Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS şi-au urmat, nestingherite, cursul. Conducerea Băncii Naţionale a României a cunoscut exact şi la timp situaţia, care devenea din ce în ce mai critică, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au dispărut din România, deşi BNR poseda toate pîrghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din ţară. Acestora li s-au adăugat sumele reprezentînd echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupări mafiote şi pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publică. În realitate, BNR, sub guvernarea lui Mugur Isărescu, a „protejat” falimentul Bancorexului, o bancă mult prea puternică pentru gusturile marii finanţe mondiale, care trebuia să dispară dacă nu putea fi cumpărată, căci România trebuia să intre şi ea pe făgaşul globalizării. Pentru aceasta, proprietatea de stat trebuia să treacă în cea particulară, dar nu oricum, ci conform criteriilor, cerinţelor şi intereselor globale promovate de aşa-numitul Grup Bilderberg. Tot ce s-a întîmplal în România post-decembristă poartă amprenta inconfundabilă a concepţiei care stă la baza acţiunilor acestei structuri suprastatale şi care îi aparţine unuia dintre fondatori, David Rockeffeller: „Sîntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”. De altfel, organizarea Grupului Bilderberg în 1954 a fost direct sprijinită de către societăţile secrete sioniste şi mondialiste, de către CIA, dar în primul rînd de către Consiliul Afacerilor Externe (Council on Foreign Relations – CFR), cea mai puternică organizaţie secretă oligarhică din SUA înfiinţată încă din 1921, care activa deja pentru mondializare (susţinută totodată de aceiaşi doi bancheri evrei, Rockeffeller şi Rothschild, co-fondatori ai Grupului). Grupul Bilderberg este coordonat de un comitet de conducere, compus din 39 de membri, care aparţin şi altor organizaţii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice etc). Ţelurile principale ale organizaţiei au fost formulate de la început de către Prinţul Bernhard al Olandei – un guvern mondial pentru începutul Mileniului III, globalizarea economică mondială (o lume unică) şi o armată globală prin ONU. Cel mai puternic braţ al grupului este însă Comisia Trilaterală (Europa Occidentală, America de Nord şi Japonia), structură din care face parte, aşa cum arătam mai sus, un singur român: Mugur Isărescu. Şi astfel constatăm că cercul se închide, în sensul că ne întoarcem la guvernatorul BNR şi înţelegem de ce această bancă nu a luat măsurile care se impuneau în sistemul financiar-bancar românesc: pentru că ar fi contravenit astfel intereselor structurilor globaliste, în care Mugur Isărescu a fost cooptat tocmai pentru a se acţiona, prin el, asupra României. Aşa se face că, în 1997, la conducerea celei mai mari bănci româneşti, Bancorex, este numit evreul Andrei Florin Ionescu. Prima grijă a acestuia a fost aducerea în funcţia de şef al Direcţiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent, prin transfer de la Direcţia Securities a băncii ABN AMRO Rotschild, permiţîndu-i-se astfel să facă plasamente din capitalul băncii româneşti de stat pe pieţele externe. Pînă la falimentul băncii, cerut insistent Statului Român tot de organismele internaţionale, Rachel Sargent a avut grijă să disperseze banii băncii şi, totodată, să spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras serioase, dar inutile, semnale de alarmă asupra următoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus în Bancorex, după orele de program, chiar şi sîmbăta şi duminica, numeroşi cetăţeni străini, a cerut şi obţinut fişele tuturor marilor clienţi, pe care le lua şi acasă, a cerut şi obţinut fişele băncii pe grupe de activităţi, nu a prezentat rapoartele de deplasare în străinătate (lunar cîte 5 zile la Londra), a încercat să intre în posesia datelor Direcţiei de Operaţii Speciale (fişe şi conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni Speciale etc). Trebuie arătat că evreica Rachel Sargent nu a acţionat singură în interiorul Bancorex, ci împreună cu cel care chiar i-a semnat angajarea, vicepreşedintele băncii, Dragoş Andrei, care şi el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragoş Andrei a aprobat materiale şi, totodată, a emis hotărîri ilegale (fiind preşedintele Comitetului de Credite, ca urmaş al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fără garanţii sau, din contră, a sufocat firmele neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creanţe neperformante; a încălcat normele Bancorex de angajare şi promovare, lăudîndu-se că e prieten cu fiul preşedintelui de atunci al României, Dragoş Constantinescu, şi cu şeful SIE, Cătălin Harnagea; a agreat ca Rachel Sargent să angajeze străini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe oră. A pierdut 40% din clienţii băncii, inclusiv prin redirijare către ABN AMRO BANK. La schimbarea din funcţie, Răzvan Temeşan lăsa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195 miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era cotată de către Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB şi pe termen scurt A2, iar conducerea băncii era „bine văzută” (well regarded). Analiza activităţii lui Florin Andrei Ionescu atestă, în schimb, că 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68% din creanţe date la particulari; finanţarea importurilor de petrol a fost preluată de băncile străine, Bancorex pierzînd numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a forţat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Naţională de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumpărat datoriile lui George Constantin Păunescu, încerecînd să-l bage în faliment şi transformîndu-l dintr-un bun platnic într-un rău platnic; Florin Andrei Ionescu n-a plătit cele 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a rămas şi fără cele 10 rafinării româneşti, pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca bancă, în contul Statului Român. Toate acestea s-au petrecut, evident, cu ştirea şi sub oblăduirea lui Mugur Isărescu. Lovitura finală asupra Bancorex a fost dată tot de Dragoş Andrei, fostul angajat al băncii lui Rothsehild, el contribuind direct (împreună cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional) la închiderea băncii. În urma presiunilor emisarilor FMI şi ai Băncii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei mai mari bănci româneşti şi l-a îndepărtat pe Vlad Soare, noul preşedinte numit între timp şi care întocmise deja un plan de salvare a băncii. Banca Naţională a României l-a numit ca secretar general al Bancorex pe Alexandru Puşcaciuc, al cărui trecut esle legal de un alt evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior, într-o tentativă de privatizare a Băncii Dacia Felix. Aşa cum menţionam încă de la începutul acestei analize, o altă forţă cu interese mondialiste care a pătruns în societatea românească cu intenţia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri şi apartenenţe. Un exemplu al modului de acţiune al acesteia îl reprezintă ascensiunea a două dintre figurile proeminente ale României de astăzi, Dinu Patriciu şi Călin Popescu-Tăriceanu. În ceea ce îl priveşte pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl găseşte ca arhitect, cu o experienţă de 15 ani în materie, amplificată de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnaţii petrolului din zonă. Prima afacere pe care a pornit-o în primăvara lui 1990, o firmă de arhitectură şi decoraţiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul său, ca şi Călin Popescu-Tăriceanu, al cărui tată vitreg era Dan Amedeo Lăzărescu. Ambii au fost sprijiniţi să acceadă în sferele de vîrf ale afacerilor şi politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astăzi pentru toată lumea că, în pofida eşecurilor electorale repetate, cei doi liberali au căzut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ în afacerile cu petrol încă din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform înţelegerii, acţiunile pe care acesta le achiziţionase chiar de la PAS – asociaţia salariaţilor, care i-au cedat acţiunile cu speranţa că astfel aveau să fie protejaţi de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comerţului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol şi gaze care activa cu succes pe piaţa mondială. Ani de zile, a adus în ţară milioane de dolari rezultaţi din lucrările de foraj şi construcţii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse ţări ale

lumii. Afacerea Rompetrol a fost concepută din start ca bază a unei strategii de destructurare a economiei naţionale, căci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale ţării fiind înstrăinată prin jaf. Tandemul de astăzi OMV – Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contribuţia decisivă a „elitelor” mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenţa legii, dar niciodată condamnat, Dinu Patriciu continuă să fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscală şi spălare de bani într-un dosar deschis şi în prezent. Astăzi nu mai este un secret că Dinu Patriciu şi-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legăturile dintre PSD şi Patriciu au fost cimentate de înalte feţe ale masoneriei româneşti şi nu numai. Astfel, soţia Marelui Maestru al Marii Loje Naţionale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiară a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar mulţi dintre cei care conduc masoneria română sînt angajaţii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tănăsie). După cum se ştie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungată, fiind chiar ministru în cabinetul Năstase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se susţine că Patriciu este un apropiat al masoneriei ruseşti şi că din această postură ar fi mediat, alături de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Călin Popescu-Tăriceanu, în iunie 2006, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează în principal piaţa energetică. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Naţionale, apoi în iunie 2006 şi din nou în aprilie 2007. În sprijinul afirmaţiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusă vine şi faptul că la scurt timp de la întîlnirea româno-rusă, departamentul de Stat al SUA şi-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în trombă, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Declaraţiile acestora au fost folosite în probarea fraudării Statului Român prin încasarea ilegală, de către holdingul lui Patriciu, a creanţei din Libia. Informaţiile atestă faptul că un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natură economică, a fost cel de natură militară. Generalul GRU urmărea să ia pulsul vechii reţele a spionajului militar rus, pentru că România nu este numai o miză economică, ci şi una militară de mare importanţă strategică, deoarece bazele americane instalate în ţara noastră vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparată cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o rază care se întinde din Caucaz pînă la Munţii Iranului. De aceea GRU, cu o inserţie mult mai puternică decît KGB în spaţiul românesc, vizează reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregătire la Academiile sovietice, căci acestea au condus mari unităţi şi au avut în legătură un număr important de ofiţeri din sistem. Ulterior, GRU şi-a îmbogăţit, în anii ‘80, structura informativă şi a agenţilor de influenţă prin preluarea „dizidenţilor”, „creşterea” acestora şi plasarea lor în spaţiul politic, după 1989. În aceste condiţii, pentru a-şi proteja interesele militare, este posibil ca Moscova să întindă o „mînă” energetică Executivului de la Bucureşti, cu condiţia să obţină imunitate pentru oamenii săi. Conştiinţa înaltului sprijin de care beneficiază i-a permis lui Dinu Patriciu să înfrunte şi chiar să sfideze acuzele de trădare politică provocate de dezvăluirile apărute în presă cu privire la sponsorizările masive făcute în campania din 2004 către PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaraţii.

Sursa : http://pensionaru-umanitate.blogspot.com

DE UNDE VINE SIDA?

Cauza general acceptata a SIDA este virusul HIV (Human Immunodeficiency Virus – Virusul imunodeficientei umane), “descoperit” in 1984 de dr. Robert Gallo si, mai mult sau mai putin concomitent, de o echipa de savanti francezi (doctorii francezi l-au acuzat pe Gallo, dupa cat se pare cu o oarecare justificare, ca le-ar fi furat rezultatul cercetarilor – dar aceasta este o alta conspiratie, si oricum, pana la urma cercetatorii au facut pace, impartindu-si gloria”).

Potrivit lui Vankin si Whalen, prima acuzatie cu privire la legatura dintre SIDA si armele biologice a aparut in Patriot, un ziar din New Delhi, India. Un articol din 4 iulie 1984 cita articole dintr-o publicatie oficiala a Armatei SUA cu privire la “influente naturale si artificiale asupra sistemului imunitar uman”. Publicatia indiana relata ca oamenii de stiinta de la Fort Detrick (pana in 1969 cunoscut ca Laborator pentru armamente biologice al Armatei) s-ar fi aventurat in profunzimile Africii in cautarea “unui virus puternic care ar putea sa nu se gaseasca in Europa sau Asia”. Datele obtinute din aceasta cercetare “ar fi fost analizate la Fort Detrick si rezultatul ar fi fost izolarea unui virus care provoaca SIDA”.
Guvernul SUA a reactionat imediat, etichetand articolul drept manipulare a URSS-ului, ceea ce nu a impiedicat reluarea virulenta a articolului in media sovietica. O caricatura din ziarul Pravda, in care era infatisat un doctor cocotat pe o gramada de cadavre, dand unui unui general un recipient pe care scria virus SIDA, a provocat un protest din partea ambasadei SUA la Moscova, dar abia cand un important ziar britanic a raspandit povestea prin paginile sale de tabloid, autoritatile americane au inceput sa reactioneze.
Made in USA
Jacob Segal, profesor doctor in biologie la universitatea Humboldt, Germania, se numara printre primii oameni de stiinta convinsi ca SIDA a fost creata in laboratorul de la Fort Detrick, Maryland. Impreuna cu sotia lui, Segal si-a publicat descoperirile in 1986, intr-un opuscul polemic intitulat „AIDS: o boala produsa in America „. El a incercat sa demonstreze ca virusul imunodeficientei (HIV), despre care multi oameni de stiinta cred ca evolueaza in SIDA, este aproape identic cu alte doua virusuri: VISNA, o boala mortala ce ataca oile, dar nu si omul, si virusul leucemiei celulelor T (HTLV-1), care desi nu este mortal, este foarte infectios la om. In lucrarea sa, Segal afirma ca in laboratorul de maxima siguranta de la Fort Detrick a fost realizata uniunea virusurilor VISNA si HTLV-1, creandu-se o arma biologica artificiala, mortala si cu grad ridicat de contagiere. Adica HIV, virusul pus la punct intre sfarsitul anului 1977 si primavara lui 1978.

De asemenea, Segal respingea teoria conform careia SIDA ar fi aparut in mod natural in urma contactului dintre oameni si cimpanzei in Africa, subliniind faptul ca initial cocktailul a fost testat pe detinuti, convinsi sa-si dea acceptul de a participa ca voluntari la experiment in schimbul punerii in libertate. Intrucat simptomele bolii nu s-au manifestat inainte de 6 luni, testele au fost considerate un esec, iar detinutii au fost eliberati. Unii dintre ei erau homosexuali, atragea atentia Segal, si ajunsi la New York au transmis boala mai departe in cercul gay-lor newyorkezi. Aici, in 1979 avea sa se manifeste primul caz confirmat de SIDA, iar boala sa inceapa a se raspandi cu repeziciune. Argumentele familiei Segal au constituit baza pentru mare parte din discutiile ce au urmat cu privire la teoria armei biologice SIDA.

Stiinta in slujba razboiului
Potrivit cercetarilor istoricului german Wolfgang Eggert, atat SIDA, cat de altfel si SARS-ul, sunt arme biologice inventate in laboratoarele de maxima siguranta americane in vederea exterminarii de fiinte umane. Ceea ce spune el (in cartea “Die geplanten Seuchen – Aids, Sars und die militärische Genforschung”) pare aproape incredibil. In 1969, Departamentul Apararii din Statele Unite ar fi cerut Comisiei Senatoriale un credit de 10 milioane de dolari destinat cercetarilor in vederea dezvoltarii unui nou virus in masura sa distruga sistemul imunitar uman, si impotriva caruia sa nu existe terapie. In discursul tinut in fata membrilor Comisiei, expertul militar Donald McArthur si-ar fi argumentat cererea astfel: „…intre 5 si 10 ani, cel mai probabil va fi posibila crearea unui nou microorganism infectiv ce ar putea sa fie diferit din anumite aspecte importante de oricare alt agent cunoscut…” .

Conform directorului adjunct al Departamentului de cercetare de la Pentagon, “detinerea acestui virus ar conferi Statelor Unite suprematia militara absoluta”. Si pentru ca de cele mai multe ori scopul scuza mijloacele, creditul ar fi fost acordat, iar cercetatorii cei mai capabili – printre care si Robert Gallo, “inventatorul” HIV-ului -, s-ar fi pus pe treaba (zece ani mai tarziu aveau sa apara primele cazuri de SIDA in Statele Unite). In februarie 1987, colonelul David Huxsoll, luat de val in timp ce discuta despre acuzatiile referitoare la arma biologica SIDA, a lasat sa-i scape o informatie ciudata: “Studiile efectuate in laboratoarele armatei au aratat ca virusul SIDA ar fi un agent extrem de eficient pentru razboiul biologic”, a spus colonelul. Care studii?! Huxsoll a dezmintit ulterior ca ar fi facut o asemenea declaratie, reporterul care a consemnat-o sustine in continuare ca acesta ar fi facut-o.

Ce se ascunde in spatele SIDA?
Unii au vorbit de exterminare, de conjuratie impotriva unei parti “incomode”a umanitatii…s-a spus ca drogatilor le-ar fi fost furnizata heroina in mod convenabil combinata cu substante ce distrug sistemul imunitar, in vreme ce homosexualii si africanii ar fi fost infectati prin intermediul vaccinarilor in masa, sub pretextul protejarii lor de alte maladii. S-a mai spus si ca de multa vreme “factiunile” cele mai reactionare din lumea politica si religioasa se aflau in cautarea unor pretexte stiintifice de care sa-si ancoreze ofensivele lor puritane si restauratoare. O prima tentativa ar fi fost realizata la finele anilor ’70, prin avalansa de informatii cu privire la bolile venerice. SIDA insa a reprezentat ocazia de aur: o boala nu numai cu transmitere sexuala, dar si mortala si invulnerabila la arsenalul medical existent. Ce mai, o boala inventata pe gustul sexofobilor de pretutindeni, un aliat imbatabil intr-o epoca in care incepeau sa devina o amenintare marile explozii demografice din sudul planetei: infailibila in a tine in frau nasterile (doar se trasmite prin raporturi sexuale) si a semana moarte in randul gay-lor si al dependentilor de droguri, categorii privite dintotdeauna cu dispret.

Prima manifestare a SIDA in America a coincis cu lansarea de catre “reaganism” si sustinatorii lui a unui atac dur impotriva homosexualilor. Ca atare, teoria armei biologice pleaca de la premiza ca homosexualii ar fi fost vizati pentru a fi distrusi sau cel putin pentru a fi transformati intr-un fel de “tapi ispasitori”. Cum? In 1978, peste o mie de barbati adulti homosexuali poligami au fost vaccinati experimental impotriva hepatitei B, prin bunavointa Institutului National pentru Sanatate si a Centrelor pentru Controlul Imbolnavirilor. In decurs de 6 ani, 64% dintre acestia au capatat SIDA. Dar si sa fie o coincidenta e posibil, chiar probabil, riposteaza cei care cred ca din punctul de vedere al transmiterii SIDA, barbatii adulti homosexuali si poligami sunt predispusi la aceasta boala oricum.

“Follow the money”
Indignati de colosala mistificare si speculatie improvizata in jurul SIDA sunt in ultimii ani tot mai multi medici si experti din domeniu: s-a creat o miscare de protest in toata regula cu privire la teoria oficiala la care au aderat peste 700 de virusologi, epidemiologi si alti specialisti de renume din 23 de tari, printre care si 3 laureati ai Premiilor Nobel. Teoria oficiala nu este nici in prezent in masura sa explice in ce mod virusul HIV poate provoca bolile ce ii sunt imputate. SIDA este descrisa drept o boala infectioasa provocata de virusul HIV, ce distruge treptat celulele sistemului imunitar, lasand organismul fara nicio aparare in fata unor boli “oportuniste”. Doar ca sub “palaria” SIDA se aduna maladii eterogene si disparate; boli ce sunt asociate intre ele doar atunci cand rezultatul testului HIV este pozitiv. Iar seropozivitatea ar constitui semnalul unei boli perverse, progresive, inexorabile in majoritatea cazurilor.

“Misterul din jurul acestui virus blestemat este consecinta inevitabila a acelei subventii de 2 miliarde de dolari alocata cercetarii SIDA in fiecare an. Daca am lua oricare alt virus si am cheltui 2 miliarde de dolari anual pentru a-l studia, fiti siguri ca si acel virus ar produce mistere cu toptanul”, este parerea biochimistului Kary B. Mullis, laureat al premiului Nobel pentru Chimie in 1993.

7 argumente in sprijinul conspiratiei

1. Absenta oricarei legaturi intre rezultatele testului HIV si SIDA:
O particularitate a bolilor infectioase virale este ca au o cauza unica (virusul), si evident nu se pot declansa in lipsa acestuia din organism (dupa cum nu poate exista varicela fara virusul varicelei, hepatita fara virusul hepatitei si asa mai departe). Literatura medicala a inregistrat insa mii de cazuri de SIDA seronegativi (prezentau simptomele SIDA, dar testul era negativ), si seropozitivitate in absenta SIDA.
Reactia la test, in mod evident capricioasa, este adeseori asociata unei cresteri (nespecifice) a imunoglobulinelor, ce poate surveni in multe alte situatii: in bolile autoimune, in cazul infectiilor cronice, al malariei, parazitozelor, dar uneori si din cauza unei banale vaccinari anti-gripale.

2. SIDA nu se comporta ca restul bolilor infectioase cu grad ridicat de contagiere:
In pofida alarmismului, unii spun ca SIDA a ramas o boala specifica unor grupuri in care sunt prezenti factori de risc foarte precisi: cel al dependentilor de substante si al homosexualilor; boala vizandu-i cu precadere pe utilizatorii de droguri multiple, cocaina, extasy, alcool si nitriti administrati pe cale inhalatorie in doze puternice (nitritii sunt substante foarte reactive, provoaca depresia sistemului imunitar si sunt utilizati pentru efectul lor afrodiziac si ca relaxant al sfincterelor).

3. Nu exista studii care sa demonstreze ca SIDA este cauzata de HIV:
Kary Mullis, inventatorul PCR (Reactia de Polimeraza in lant) a solicitat mai multor virusologi si epidemiologi sa-i indice referinte bibliografice in masura sa explice mecanismul prin care HIV provoaca SIDA. Niciunul nu a putut face acest lucru.

4. Definitia bolii:
Cuprinde un numar foarte ridicat de boli deja cunoscute, circa 29 la ora actuala. Ele nu sunt insa intotdeauna asociate imunodeficientei.Sunt definite SIDA doar in cazul in care testul HIV este pozitiv. De exemplu, daca un om are tuberculoza si rezulta a fi seropozitiv, atunci se numeste ca are SIDA; daca in schimb are tuberculoza, dar testul este negativ, atunci nu are “decat tuberculoza”.

5. Incubatie misterioasa:
Toate bolile infectioase virale, cu rare exceptii, au o perioada de incubatie scurta, de cateva zile sau saptamani. Cea a virusului care provoaca SIDA a fost calculata initial in jurul a 18 luni, pentru a fi ridicata apoi de la an la an (in 1992 a atins 10-14 ani).

6. Paradoxul prostituatelor:
Practicantele celei mai vechi meserii din lume nu aveau cum sa nu devina tinta campaniilor propagandistice ale celor insarcinati cu protectia sanatatii noastre fizice si morale. In mod curios insa, cu trecerea anilor, s-a observat ca rata seropozivitatii in cazul acestei categorii era extrem de scazuta. La 31 martie 1995, din 27.043 cazuri doar 22 priveau prostituate care nu erau dependente de droguri (neexistand vreo legatura cu protectia utilizata la “locul de munca” intrucat aceleasi prostituate prezentau o rata ridicata de infectii cu transmitere sexuala).

7. Terapia cu AZT:
Sintetizat in 1964 ca medicament antitumoral, a ramas neutilizat timp de 20 de ani dupa ce s-a constatat in cadrul unor experimente ca soarecii cu leucemie tratati cu el mureau pe capete, in numar mult mai mare decat cei netratati deloc. De ce atunci acest medicament atat de toxic, cancerigen si lipsit de efecte benefice continua sa fie administrat? Cel mai bine trebuie sa stie Wellcome, compania farmaceutica producatoare.
In luna decembrie a anului trecut, OMS a dat publicitatii noile rapoarte cu privire la SIDA. Numarul persoanelor infectate cu HIV la nivel global se apropie de 33 milioane. In Romania statisticile arata ca peste 11.000 de oameni sunt infectati cu HIV si de la an la an apar cel putin 240 de noi cazuri.

BASESCU INFORMATOR?

CNSAS a primit de la serviciile secrete documentele care dovedesc ca Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii.

Presedintele Traian Basescu a mintit cind a declarat ca nu a fost colaborator al Securitatii. In septembrie 2006, CNSAS a primit de la SRI si de la Directia Siguranta Militara din Ministerul Apararii Nationale documentele care dovedesc ca Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii. Aceste documente sint:
Registrul inventar – arhiva al fondului retea Constanta, in care se regasesc toti colaboratorii Securitatii din judetul Constanta

Registrul Jurnal pentru retea informativa al U.M. 02150 Mangalia, in care se regasesc toti colaboratorii Securitatii de la Institutul de Marina.

Procesul verbal de distrugere al dosarului nr. 3990/1972, dosarul de colaborator al Securitatii al lui Traian Basescu.

Decizia CNSAS referitoare la Traian Basescu este atasata. Decizia CNSAS si raspunsul adresat de SRI Instantei in procesul Basescu-Ciuvica la adresa:

http://www.grupul.ro/files/basescu-securist/

Grupul de Investigatii Politice publica Decizia nr. 310/26.09.2006 a Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii referitoare la Traian Basescu.

La punctul 23 al acestei Decizii se arata ca CNSAS a primit „adresa de raspuns a SRI nr. S/113959/19.09.2006, prin care s-au transmis catre CNSAS in conformitate cu decizia Comisiei Mixte din data de 18.09.2006, urmatoarele documente:
Registrul inventar – arhiva al fondului retea pastrat la Constanta, volumul 5, coperta si fila 118 (copie autentificata de SRI), in care apare mentionat la pozitia 17592 numele domnului Traian BASESCU, cu datele de identificare, cu numarul de inregistrare a dosarului personal nr. 3990 cu urmatoarea mentiune: „Dosar personal distrus cu procesul-verbal nr. 58212/15.08.1979″,
Procesul-verbal de distrugere nr. 0058212/15.08.1979 (copie autentificata de SRI), incheiat in data de 15 august 1979 de I. J. Constanta”

La punctul 26 al Deciziei CNSAS se spune ca CNSAS a primit „Adresa de raspuns a MApN – Directia Siguranta Militara nr. I 872/25.09.2006, prin care s-a transmis, la solicitarea CNSAS, o copie xerox a filelor 64 verso si 65, declasificate, din „Registrul Jurnal pentru retea informativa, al U.M. 02150 Mangalia”, inventariat sub numarul 39/1972, in care figureaza domnul Traian BASESCU in calitate de colaborator,
fara nume conspirativ, cu dosarul nr. 3990, ce a fost transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al M.I cu nr. 00151392/29.09.1976″.

Documentele citate in Decizia nr. 310/26.09.2006 a Colegiului CNSAS demonstreaza ca:
Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii.
Traian Basescu a avut dosarul personal nr. 3990/1972.
Traian Basescu a fost racolat de Directia a IV-a a Securitatii in 1972, pe vremea cind era student la Institutul de Marina.

Numele lui Traian Basescu se regaseste in Registrul Jurnal pentru retea informativa al U.M. 02150 Mangalia, registru care cuprindea toti colaboratorii Securitatii de la Institutul de Marina.
Dupa ce Traian Basescu si-a terminat studiile, dosarul sau de retea cu nr. 3990 a fost transferat la Securitatea Constanta, in 1976, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976.

Numele lui Traian Basescu se regaseste in Registrul inventar – arhiva al fondului retea Constanta, registru care cuprindea toti informatorii Securitatii din judet.

Dosarul de colaborator nr. 3990/1972 al lui Traian Basescu a fost distrus in 1979 cu Procesul-verbal de distrugere nr. 0058212/15.08.1979.

Grupul de Investigatii Politice solicita presedintelui Traian Basescu sa publice pe site-ul Administratiei Prezidentiale documentele referitoare la colaborarea sa cu Securitatea aflate in posesia CNSAS. In 16 august 2006, presedintele Basescu cerea: „Dati-mi dosarul si-l fac public!”. Daca mai are o urma de onoare, Traian Basescu ar trebui sa se tina macar acum de cuvint si sa publice documentele referitoare la colaborarea sa cu Securitatea aflate la CNSAS, respectiv:

Coperta si fila 118 din Registrul inventar – arhiva al fondului retea pastrat la Constanta, volumul 5;

Procesul-verbal de distrugere nr. 0058212/15.08.1979;

Filele 64 verso si 65 din „Registrul Jurnal pentru retea informativa, al U.M. 02150 Mangalia”.

SRI a mintit instanta in procesul pe care mi l-a intentat Traian Basescu in anul 2004. In acest proces, la cererea mea, instanta a solicitat in mod explicit SRI-ului „Procesul verbal nr. 58212/15.08.1979, de distrugere a dosarului personal nr. 3990 al lui BASESCU Traian” si „Registrul inventar – arhiva al fondului retea Constanta”. Raspunsul SRI, inregistrat cu Nr. S/62978 din 28.06.2004 a fost ca „documentele solicitate nu au fost identificate in arhiva preluata de la fostele organe de securitate”.

Faptul ca Serviciul Roman de Informatii a transmis instantei informatii false este de o maxima gravitate. Daca SRI considera in momentul procesului ca faptul ca Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii tine de siguranta nationala, ar fi trebuit sa transmita instantei un document secret, asa cum a facut Ministerul Apararii Nationale. De altfel, asa cum reiese din Decizia Colegiului CNSAS, SRI a mintit in repetate rinduri si CNSAS-ul sustinind din iunie 2004 pina in septembrie 2006 ca „Traian Basescu nu figureaza in evidentele Securitatii”.

Desi se afla in posesia documentelor in care scrie negru pe alb ca Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii si ca dosarul sau de colaborator a fost distrus, Colegiul CNSAS a decis ca Traian Basescu „nu a fost agent / colaborator al politiei politice comuniste”. Colegiul CNSAS a preferat sa-i dea un certificat de buna purtare lui Traian Basescu pe baza faptului ca dosarul sau de informator ar fi fost distrus. Membrii Colegiului s-au prefacut ca nu inteleg ca Securitatea nu a ars niste coperti goale si ca dosarul personal nr. 3990 al lui Traian Basescu nu putea cuprinde altceva decit datele despre colaborarea acestuia cu Securitatea. Mai mult, Traian Basescu nu a fost nici macar chemat la CNSAS pentru a fi audiat in legatura cu noile documentele care demonstreaza ca a fost colaborator al Securitatii. Decizia Colegiului CNSAS, care se ascunde din nou in spatele interpretarii sintagmei „politie politica”, este rusinoasa.

Mugur Ciuvica
presedintele GIP

GEIZERUL DIN SPANIA

O coloana enorma de apa rosie, tasneste din solul spaniol, lasand perplecsi geologii care nu au nici o explicatie pentru acest fenomen. Sursa de apa rosiatica, amestecata cu pamant si dioxid de carbon, tasneste la 100 de picioare inaltime, provenind din solul uscat din Mancha, in centrul Spaniei, cu un debit de 13 galoane pe secunda (ceea ce este echilalentul la 49,14 litrii/s sau 176,9 m cubi /h).
Fenomenul a aparut la 25 iulie 2000, cand un producator de masline din Granatele Calatrava facea lucrari la un put existent. La inceput, s-a incercat fara succes sa se opreasca apa, punand pietre peste deschidere. Geologii care au studiat situl, spun ca fara indoiala, nu este vorba de un gheizer, deoarece nu este un eveniment intermitent si ca apa este rece.
In plus, in regiune nu exista vulcani de sute de mii de ani. Se pare ca coloana de apa este cauzata un acvifer, apa purtata de un strat de roca sau de nisip. Apa care emana de la o adancime de 460 de picioare nu a aratat insa semne de incetinire. Intensitatea sa este stranie…si unica.

NAPOLEON

Ultimele analize stiintifice sunt dezvaluite de Societatea Napoleoniana Internationala, condusa de prestigioasul si inimosul canadian Ben Weider: arsenicul a ajuns in parul Imparatului impins de fluxul sangvin!
Dupa 1961, oamenii de stiinta au inceput sa vorbeasca, pentru prima oara, de urme de arsenic desoperite in parul lui Napoleon. Intrebarea care se pune era: Napoleon a fost oare victima unei intoxicatii cronice cu arsenic , sau prezenta otravii era consecinta unei contaminari externe?
Drept urmare, teza unei eventuale otraviri a Imparatului a provocat discutii aprinse si cercetari minutioase. Dar marele merit il are dl. Ben Weider, presedintele Societatii Napoleoniene Internatioanale, care prin pasiunea si devotamentul sau fata de adevarul istoric si din respect fata de memoria Imparatului a inceput o ancheta fara precedent, punand in miscare o pleiada de oameni de stiinta si resurse.
Ultimele teste realizate cu cel mai performant echimapent de cercetare din lume, efectuate asupra unor suvite de par, perfect identificate, ale lui Napoleon Bonaparte, de catre doi toxicologi de reputatie internationala, doctorul Pascal Kintz, de la Institutul de medicina legala din Strasbourg si vice-presedinte al The International Association of Forensic Toxicologists (Asociatia internatioanal de toxicologie si medicina legala) si profesorul Robert Wenning de la Universitatea din Luxenburg, au concluzionat urmatorul verdict: arsenicul care se distruge, a ajuns impins de fluxul sangvin chiar in mijlocul firului de par, ceea ce constituie proba de necontestat a unei otraviri prin ingerare.
Aceste rezultate, care infirma definitiv teza unei contaminari externe a parului lui Napoleon, prin produse de conservare, a fost oficial prezentata de doctorul Kinz si de profesorul Wenning colegilor lor din lumea intreaga in timpul celui de-al patrulea Simpozion International al Asociatiei, simpozion care s-a tinut la Melbourne, in Australia.
Teza unei posibile otraviri. La 5 mai 1821, Napoleon Bonaparte a murit pe insula Sf. Elena unde a fost deportat de guvernul englez. Cauza oficiala a decesului – si singura admisa in Franta este ca decesul a survenit in urma unui cancer la stomac. In 1955 apar primele suspiciuni, dupa ce se publica Memoriile Valetului Imparatului Napoleon, Louis Marchand.

Un stomatolog suedez din Gotegorg, Sten Forshufvud, care a facut studii de toxicologie la faculatatea de la Bordeaux, a lansat ideea ca Napoleon nu a murit din cauza vreunei boli, dupa cum se sustinuse pana atunci. Intr-adevar, unele simptome descrise in carte prezentau semne clare ale unei intoxicari cronice cu arsenic. In 1961, el a reusit sa procure o suvita din parul lui Napoleon de la un istoric napoleonian reputat, comandantul Henry Lachovque, si reusit sa-l analizeze cu ajutorul unui om de stiinta, profesorul Hamilton Swith, care lucra la departamentul de medicina legala de la Universitatea din Glasgow.
Parul a fost supus unui bombardament de neutroni, permitand astfel activarea arsenicul intr-o asa masura incat putea fi masurat cu o foarte mare precizie. Experienta a relevat prezenta unei puternice concentratii de arsenic. Mai tarziu, s-au facut analize si pe alte mese din parului lui Napoleon, mesele fiind obtinute din diferite parti ale globului. Concluzia a ramas aceeasi.
Ben Weider intra in actiune. Crescut in cultul lui Napoleon de catre tatal sau, omul de afarceri international Ben Weider a fondat in 1995 Societatea Napoleoniana Internationala pentru a face cunoascuta mai bine adevarata personalitate a Imparatului. Prezenta in peste 40 de tari Societatea numara astazi peste 500 de membri.
D-l Weider l-a contactat pe suedez in anul 1963 si s-au intalnit apoi in 1966. In fine, in 1974, Ben Weider intra in scena pentru a face sa progreseze cercetarile privind teza enuntata. In 1995, laboratorul FBI concluzioneaza: Cantitatea de arsenic prezenta in parul analizat concorda cu o otravire pentru arsenic…
Ben Weider a scris trei carti pe acest subiect. La 4 mai 2000, a organizat un colocviu pentru a prezenta rezulatatele obtinute de FBI expertilor francezi in toxicologie si spcialistilor epocii napoleniene. Dar istoricii francezi nu au acceptat oficial analizele facute de FBI, cu toate ca istoricii straini, precum David Chandler sau Donald Horward, au facut-o. In noiembrie 2002, in numarul 1022, revista Sience Vie a publicat un dosar cu titlul: Exclusiv, Napoleon nu a fost asasinat.
Cu alte cuvinte, se respingeuau clar analizele facute de oamenii de stiinta de la Institutul de Medicina Legala din Strasbourg in anul 2000, ca fiind complet eronate! Motivul? Pentru ca tehnologia folosita nu fusese validata de tribunalele internbationale. Evident absurd!
In toamna lui 2003, au fost facute alte analize in marele ducat de Luxemburg, cu Nano-SIMS (Nano Secondary Ion Mass Spectrography), un dispozitiv utilizat in cercetarea pura. S-a recurs la el exclusiv datorita polemicii… Parul a fost bombardat cu ioni de cesiu, pentru a se stabili lungimea de unda specifica a arsenicului – un fel de cartografiere a esantionului. FBI-ul folosise o metoda de absorbtie atomica, suficienta insa poentru a demonstra otravirea! Lucru esential: cele doua metode utilizate au relevat o foarte buna corelare intre concentratiile masurate prin absorbtie atomica si cele observate in Luxemburg cu Nano-SIMS.
Concluzia definitiva: Napoleon a fost otravit prin arsenic si prezenta arsenicului in mesele analizate nu se datoreaza unei contaminari externe. Incapatanarea unor istorici napoleonieni francezi nu poate in nici un caz schimba realitatea stiintifica. Meritul urias apartine, fara indoiala, pasiunii cu care Ben Weider a cautat sa afle adevarul…

%d blogeri au apreciat: