Tsunami-ul a lovit cumplit Indonezia acum 6 ani, vulcanul islandez Eyjafjallajokull a înnegurat Europa în martie 2010 (fratele său, Brardarbunga, stând şi el să erupă), păsările au început să cadă ca secerate din cer, din decembrie trecut, în diverse colţuri ale lumii, haitienii au trăit momente de groază în ianuarie 2010, zgâlţâiţi la o magnitudine de 7.3 pe scara Richter, iar acum, Japonia s-a cutremurat teribil, la aproape 9 grade pe Richter, fiind ameninţată şi de vulcanul din sud-vest, care a proiectat duminică pietre şi cenuşă în aer până la o înălţime de 4.000 de metri. Oamenii de ştiinţă spun că nu există vreo legătură între aceste fenomene terifiante, însă adepţii teoriilor conspiraţioniste şi cei convişi că Apocalipsa vine peste noi sunt siguri că totul e doar un puzzle şi că asistăm la semnalele grozăviei ce va urma.
* Cutremurul japonez a deplasat axa Pământului
Cutremurul din Japonia care a declanşat un tsunami devastator pare să fi deplasat insula principală a arhipelagului nipon cu 2,4 metri, a relatat CNN, citându-l pe Kenneth Hudnut, geofizician la US Geological Survey (USGS). CNN a amintit totodată că Institutul Naţional de Geofizică şi Vulcanologie din Italia a estimat că seismul a deplasat şi axa de rotaţie a Pământului cu 10 centimetri! Această mişcare „este mult mai importantă decât cea a marelui cutremur din Sumatra din 2004 şi probabil imediat după cea din Chile, din 1960”, a precizat directorul de cercetări Antonio Piersanti, într-un comunicat. Agenţia spaţiala italiană a fost totuşi mai rezervată, apreciind că sunt necesare numeroase alte date pentru a măsura exact efectele cataclismului. Modificarea axei terestre poate avea repercusiuni asupra duratei zilei solare. Geofizicianul NASA Richard Gross a calculat că, în urma cutremurului nipon, rotaţia Pământului a fost accelerată şi, în consecinţă, ziua s-a scurtat cu 1,6 microsecunde, informează ABC News. Există însă şi voci care susţin că teoria relativităţii contrazice faptul că o mişcare tectonică ar putea schimba poziţia Terrei. E drept că schimbări ale distribuţiei masei Pământului îi pot schimba poziţia axei, dar nu cutremurul în sine este cauza.
* Uitaţi-vă pe cer, e Super Luna!
Şi pentru că forţa dezastrului din Japonia a fost una excepţională, s-au găsit imediat explicaţii “ascunse” ale fenomenului, pus ba pe seama Super Lunii care se va înregistra pe 19 martie, ba pe seama utilizării sistemului HAARP (arme de producere a cutremurelor, bazată pe fascicule de microunde de mare putere). Sunt şi voci care fac legătura între cataclisme şi inversarea polilor magnetici, iminenta aliniere a planetelor, sfârşitul calendarului mayaş în 2012, ba chiar şi cu repornirea acceleratorului de particule de la Geneva. Dar să le luăm pe rând, începând cu Super Luna, fenomen care înseamnă că satelitul nostru natural se va afla la distanţă mică faţă de Pământ, de numai 356.578 de km. Or, din perspectiva celor înspăimântaţi, asta ar atrage mişcări masive ale scoarţei terestre şi, implicit, cutremure, poate şi tsunami şi erupţii vulcanice. Mişcarea Lunii în jurul Pământului este eliptică, iar distanţele dintre cele două corpuri sunt diferite de la o zi la alta. La cea mai mică distanţă – perigeu – Luna pare a fi cu până la 14% mai mare şi cu 30% mai strălucitoare decât normal. Perigeul lunar are loc în fiecare lună calendaristică, însă cel de săptămâna aceasta va coincide cu Luna plină, lucru care se întâmplă o dată la doi sau trei ani şi poartă numele de Super Lună. Astronomii contrazic teoriile catastrofice şi spun că nu există niciun pericol, argumentând: Super Lună am mai avut în 1955, 1974, 1992 şi 2005, fără consecinţe dezastruoase. Este adevărat că, fiind mai aproape, Luna influenţează mai puternic atât mareele, cât şi scoarţa terestră. Însă în ultimii 5 ani, conform tabelelor oferite de NASA şi de diverse institute de astronomie, Luna s-a aflat în două rânduri, în 2005 şi în 2008, mai aproape de Pământ decât va fi acum.
* Arma cu microunde, cauza seismelor?
Ipoteza potrivit căreia seismul din Japonia n-ar fi fost chiar natural îşi găseşte izvorul într-un filmuleţ în care jurnalistul canadian Benjamin Fulford, carea lucrat 7 ani pentru revista Forbes, vorbeşte despre întâlnirea sa cu fostul ministru nipon al Afacerilor Interne, economistul Heizō Takenaka. Fulford l-a întrebat pe fostul demnitar de ce a fost vândut sistemul financiar japonez reprezentanţilor familiilor Rockefeller şi Rothschild, răspunsul primit fiind că Ţara Soarelui Răsare fusese ameninţată cu folosirea sistemului HAARP (capabil să producă schimbări climatice şi chiar cutremure), controlat de aşa-numitul guvern mondial din umbră. În fapt, e vorba de un sistem de antene aflate în nordul Americii, în Alaska, care ar emite radiaţii electromagnetice de mare putere, cu scopul oficial de studiere a ionosferei, aurorelor etc. Fulford a povestit apoi, citat de americanfreedomradio.com, că interviul său cu Takenaka a supărat pe mulţi, iar el s-a trezit faţă-n faţă cu un asasin plătit (ninja) care l-a pus să aleagă între o slujbă importantă şi…moarte. A doua zi, înainte de a da răspunsul, ziaristul ar fi fost contactat de o puternică societate secretă asiatică, adversara grupării oculte Illuminati (despre care se spune că ar avea conexiuni cu Comisia Trilaterală, Grupul Bildelberg şi, implicit guvernul mondial din umbră), care i-a oferit protecţie. Filmuleţul menţionat susţine că la scurt timp după intervievarea lui Takenaka, s-a produs cutremurul de 6,8 grade din iulie 2007 din regiunea Niigata, urmat de un incendiu care a afectat principalul transformator de electricitate al centralei nucleare, o cantitate mică de substanţe radioactive scurgându-se în Marea Japoniei
* De la exploziile solare la alinierea planetelor
O altă teorie, dezminţită categoric de NASA, leagă dezastrele naturale terestre de fatidica dată de 21 decembrie 2012, când s-ar înregistra nu doar solstiţiul de iarnă, ci şi…sfârşitul calendarului mayaş şi, implicit, al omenirii. Asta şi pentru că data respectivă ar coincide cu o configuraţie astronomică specială: alinierea planetelor sistemului nostru solar, considerată de rău augur în credinţa populară. În fapt, experţii în studierea artefactelor maya au demonstrat că legendarul calendar nu se termină definitiv în 2012, ci doar încheie unul din nesfârşitele cicluri. La rândul său, NASA susţine că alinierea planetelor nu va avea loc decât peste mai multe decenii, nu în 2012, şi chiar şi atunci când Terra intră într-o asemenea configuraţie, efectele sunt neglijabile. În fiecare lună decembrie, Terra şi Soarele sunt aproximativ aliniate cu centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, însă acest eveniment anual nu are nicio consecinţă asupra umanităţii. Ca dovadă că, nici în 1982, nici pe 5 mai 2000, când Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele şi Luna s-au aliniat aparent, nu s-au produs cataclisme. De fapt, planetele nu se pot aşeza pe o linie dreaptă, au explicat experţii. Asta pentru că ele nu se află în acelaşi plan. Diferenţele nu sunt foarte mari, dar sunt suficiente pentru ca fenomenul să fie imposibil. Dar dacă aliniere nu e, rămân alte pericole valabile: apropierea misterioasei (şi oficial nerecunoscutei) planete X (Nibiru/Eris), amplificarea exploziilor solare (vârful fiind prevăzut pentru 2012/2013) şi coliziunea cu un asteroid. Nu degeaba profeţea Nostradamus, pentru 2011, „arderea cumplită” a jumatate din glob. Sau, cel puţin, aşa sună interpretările…