Posts tagged ‘PROTOCOALELE MASONICE’

protocoalele 6-15

PROTOCOLUL 5

AL V-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Crearea unei cat mai puternice centralizari a Guvernului. Mijloacele tainice de a-si insusi puterea care sunt specifice francmasoneriei. De ce adeseori statele nu se pot intelege intre ele. Elitismul generator de mandrie al frncmasonilor. Aurul si banii sunt totdeauna motorul principal care face sa se miste toate mecanismele in state. Monopolurile create de francmasoni in comert si in industrie. Importanta nebanuita a criticii. Institutiile statului asa „cum se vad”. Oboseli si plictiseli cauzate de excesul de cuvantari. Cum se poate pune pe deplin stapanire pe opinia publica? Importanta deosebita a initiativei particulare. Guvernul francmasonic suprem.
Ce forma de administratie se poate da unor State in care stricaciunea, coruptia a patruns peste tot, unde nu poti ajunge la bogatie decat prin acele viclene surprize indemanatice care sunt pe jumatate pungasii? Unde domneste neinfranarea moravurilor, unde moralitatea si cinstea nu se sustin decat cu pedepse si legi aspre, iar nu pentru ca ar fi intelese si primite de buna voie; unde simtamintele de Patrie si Religie sunt inabusite de credinte cosmopolite? Ce alta forma de guvernare sa se dea acestor societati, decat forma despotica pe care o vom descrie mai departe? Noi vom calauzi atunci in mod mecanic viata politica a supusilor nostri prin legi noi. Aceste legi vor lua inapoi, una cate una, avantajele si prea marile libertati care au fost impartite de catre crestini, iar domnia noastra va pune temeliile unui despotism atat de maret, incat doar el va fi in stare, oricand si oriunde, sa impuna tacere crestinilor care vor voi sa ni se impotriveasca si care vor fi nemultumiti.
Ni se va spune ca despotisnul de care vorbesc nu tine cont de progresele moderne. Vom dovedi contrariul.
Atunci cand popoarele considera persoanele domnitoare ca o intruchipare a Vointei Dumnezeiesti, ele se supuneau fara murmur absolutismului regilor, dar din ziua in care le-am picurat in suflet gandul propriilor lor drepturi au considerat persoanele domnitoare ca pe simpli muritori de rand. Ungerea Sfanta n-a mai impodobit capul regilor deoarece i-am luat poporului credinta in Dumnezeu; autoritatea a fost tarata in strada, adica intr-un loc de proprietate publica, iar noi am pus astfel de indata mana pe ea.
Mai mult inca, arta noastra de a guverna masele si pe indivizi cu ajutorul unei teorii si a unor jocuri de cuvinte mestesugit alcatuite, ori prin reglementari ale vietii sociale si prin tot felul de alte mijloace dibace -pe care crestinii nu le inteleg deloc- face si ea parte din geniul nostru administrativ, crescut in spiritul de analiza, de observatie si de o mare eficienta in conceptii, cum pana acum nimeni nu a mai avut si nu ni se poate asemana. La fel, nimeni nu se poate compara cu noi in alcatuirea planurilor de actiune plitica si de solidaritate a noastra. Numai iezuitii ar putea sa stea alaturi de noi in aceasta privinta, dar noi am reusit sa-i discreditam in fata multimii stupide, din pricina ca ei formau o organizatie vizibila, in timp ce noi ramanem mereu in umbra impreuna cu organizatia noastra secreta. De altfel noi stim ca lumii nu-i pasa ce stapan are.
O alianta trainica intre toti crestinii din lume ne-ar putea opri oricand pentru catva timp, dar acum noi stim ca suntem scutiti de aceasta primejdie prin radacinile adanci de neintelegere pe care nu le mai poate nimeni smulge din inima crestinilor.
Noi am pus fata in fata calculele individuale si nationale ale crestinilor, urile religioase si etnice pe care le-am atzatzat si le-am tinut aprinse de douazeci de veacuri. De aceea nici un guvern nu va gasi ajutor nicaieri; vom actiona astfel incat fiecare va socoti ca o intelegere sau o actiune impotriva noastra este daunatoare propriilor sale interese. Noi trebuie sa devenim atotputernici in aceasta lume, pentru ca de noi sa se tina mereu socoteala. Puterile trebuie sa ajunga sa nu mai poata semna nici cea mai neinsemnata intelegere fara ca noi sa nu luam de indata parte la ea.
Toate rotitele mecanismului guvernamentaldepind de un motor care este acum in mainile noastre si acest motor este AURUL. Stiinta economiei politice intemeiata de catre maestrii nostri, ne dovedeste de multa vreme puterea uriasa a aurului.
Capitalul, pentru a avea mainile libere si puternice trebuie sa obtina monopolul industriei si al negotului; o mana nevazuta este pe cale de a infaptui toate acestea, in toate partile lumii. Aceasta libertate va da in curand putere politica industriasilor. Poporul le va fi supus. Trebuie mai degraba sa dezarmam astazi popoarele decat sa le impingem la razboi, sa le desteptam patimile fierbinti si sa le canalizam in folosul nostru decat sa le linistim; mai degraba este necesar sa punem stapanire pe ideile lor si sa le rastalmacim decat sa ne prefacem ca nu le luam in seama.
Tinta de capetenie a actiunilor noastre este sa slabim spiritul public al crestinilor prin critica, sa-i facem sa-si piarda obiceiul de a cugeta adanc, deoarece gandirea profunda da nastere impotrivirii fata de noi. Sa obosim, din contra, puterile gandului in vane hartuieli oratorice.
De cand lumea, popoarele, ca orice om, au luat cuvintele drept fapte, au putut fi cu usurinta inselate deoarece ele se multumesc cu aparenta lucrurilor si isi dau foarte rar silinta de a cerceta daca promisiulnile in legatura cu viata sociala au fost indeplinite. Iata de ce asezamintele noastre vor avea totdeauna o frumoasa infatisare la suprafata, care va dovedi si va pacali poporul indeajuns cu privire la binefacerile lor in ceea ce priveste progresul.
Noi vom imprumuta fara sa ezitam haina tuturor partidelor, ale tuturor tendintelor si vom imbraca cu ele pe oratorii nostri, care vor vorbi atat de mult incat toata lumea va fi dezorientata si obosita sa-i mai asculte.
Pentru a dezbina si castiga opinia publica, trebuie sa o buimacim raspandind din diferite parti si vreme indelungata atatea pareri care se bat cap in cap, incat crestinii vor sfarsi prin a se pierde in labirintul acesta si vor sfarsi prin a considera ca este mult mai bine sa nu ai nici o parere in politica. Vor recunoaste in final ca acestea sunt fapte care nu privesc deloc societatea si ca el nu sunt menite a fi cunoscute decat de acela care o conduce. Acesta este primul secret.
Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes prin dezbinare, consta in a inmulti in asa fel greselile poporului, apoi obiceiurile rele, patimile si regulile vietii in comun, incat nimeni sa nu mai fie in stare sa descurce acest haos si oamenii sa ajunga sa nu se mai inteleaga unii cu altii. Aceasta tactica va mai avea ca urmare raspandirea discordiei in toate partidele, risipirea in directii divergente a tuturor fortelor colective care nu vor inca sa ni se supuna. Ea va descuraja de asemenea orice initiativa personala oricat de geniala si va fi mai puternica decat milioane de oameni printre care a imprastiat suspiciunea si neintelegerea. Trebuie sa indrumam permanent educatia societatilor crestine astfel incat mainile lor sa cada in jos obosite, intr-o neputinta deznadajduita, in fata oricarui lucru care va cere initiativa, perseverenta si vointa.
Sfortarile, eforurile, care sub regimul libertatii se desfasoara nestanjenite si neingradite, sunt neputincioase in acest caz, deoarece se izbesc de eforturile libere si contrare ale altora. De aici se nasc apoi dureroase conflicte morale, dezamagiri si infrangeri. Noi vom obosi atat de mult pe crestini cu aceasta libertate, incat ii vom sili sa ne ofere o stapanire internationala a carei natura va fi asa de eficienta incat va putea ingloba in mod abil, fara o lupta fatisa, toate Statele lumii pentru a forma Guvernul nostru Suprem care va conduce intreaga planeta.
In locul guvernelor de astazi noi vom pune cate un Guvern fantoma care se va chema Administratia Guvernului Suprem. Mainile sale vor fi intinse in toate partile ca niste clesti, iar organizatia sa va fi atat de mare, incat pana la urma nici un popor nu se va putea feri ci i se va supune.

PROTOCOLUL 4

AL IV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Diferitele stadii necesare ale unei Republici. Francmasoneria exterioara si secretele sale. Libertatea si credinta. Concurenta internationala a comertului si industriei in viziunea francmasoneriei. Rolul esential al speculatiei. Cultul aurului ca valoare fundamentala la francmasoni.
Fiecare Republica trece prin diferitele trepte de dezvoltare, prin diferite stadii.
Primul stadiu cuprinde cele dintai zile de nebunie ale unui orb care se arunca in dreapta si in stanga. Al doilea este cel al demagogiei din care se naste anarhia; apoi vine in mod inevitabil despotismul; nu un despotism legal si pe fata si, prin urmare, raspunzator, ci un despotism nevazut si necunoscut, dar totusi eficient si foarte simtit; despotismul desfasurat de catre o organizatie secreta care actioneaza cu scrupule cat mai putine si care opereaza sub scutul cat mai multor agenti, a caror inlaturare la momentul necesar nu numai ca nu-i face nici un rau (acestei organizatii), ci chiar o ajuta, scutind-o sa-si cheltuiasca mijloacele sale cu rasplatirea unor sevicii prea indelungate.
Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea noastra este una de felul acesta. Francmasoneria exterioara, de la suprafata, nu serveste decat pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al actiunii acestei puteri, ba chiar si locul organizatiilor sale, SUPREM CONDUCATOARE, vor ramane totdeauna necunoscute poporului.
Libertatea in sine ar putea fi complet nevatamatoare si ar putea exista intr-un Stat fara a aduce vreun rau bunastarii popoarelor, daca ea s-ar sprijini pe legile credintei in DUMNEZEU si ale fratiei omenesti. Avand o asemenea credinta, poporul s-ar lasa guvernat de autoritatea parohiilor si ar merge inainte, umil si pasnic, sub conducerea pastorului sau sufletesc, impacat cu impartirea facuta de Dumnezeu a bunurilor acestei lumi. Iata de ce trebuie sa daramam complet credinta in cele divine si trebuie sa smulgem din mintea crestinilor insusi gandul Dumnezeirii si al Sufletului, pentru a le inlocui cu meschine calcule si lipsuri materiale.
Pentru ca cele mai alese si elevate ale crestinilor sa nu aiba deloc timp sa cugete si sa observe, trebuie sa-i abatem pe crestini de la aceste preocupari, impingandu-i numai catre grijile industriei si ale comertului. In acest chip toate natiunile isi vor urmari doar castigurile lor si, luptand fiecare cu indarjire pentru propriile foloase, nu vor baga de seama care este dusmanul lor comun. Insa, pentru ca libertatea sa poata astfel dezbina si nimici in intregime societatea crestinilor, trebuie sa facem din speculatie baza industriei si ale comertului. Procedand astfel, nici una dintre bogatiile pe care industria le va scoate din pamant nu va ramane in mana industriasilor, ci toate se vor spulbera in speculatii, adica, in final, vor cadea in pungile noastre. Lupta tenace si infierbantata pentru expansiune si loviturile vietii economice a creat si va crea societati dezamagite, reci si fara suflet. Aceste societati vor avea o spontana groaza de politica morala si superioara si de religie. Singura lor calauza va fi calculul meschin, adica aurul pentru care vor avea un adevarat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura. Atunci clasele de jos ale popoarelor ne vor urma in lupta noastra impotriva clasei inteligente a crestinilor de la putere, care sunt potrivnicii nostri, si ei vor face aceasta nu de dragul binelui si nici pentru a pune mana pe bogatii, ci numai din ura ce o poarta celor supusi.

PROTOCOLUL 2

AL II-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Toate razboaiele economice sunt de fapt temelia suprematiei francmasonice. Administratia vizibila si „Consilierii francmasonici secreti care actioneaza din umbra”. Succesul foarte mare al tuturor doctrinelor distrugatoare. Asimilarea anumitor principii francamsonice in politica. Rolul de manipulator eficient al maselor care revine presei. Pretul socotit al aurului si valoarea victimelor omenesti.
Este in interesul nostru ca razboaiele sa nu urmareasca, daca se poate, castiguri teritoriale. Razboiul fiind astfel mutat pe teritoriul economic, natiunile vor simti puterea stapanirii noastre si situatia va pune pe cei doi vrajmasi la dispozitia agentilor nostri internationali, care au mii de ochi pe care nici o granita nu-i poate opri. Atunci drepturile noastre internationale vor covarsi drepturile nationale, in adevaratul inteles al cuvantului.
Administratorii, alesi cu grija din popor de catre noi dintre crestinii inconstienti cei mai slugarnici, nu vor fi niciodata oameni competenti pentru administratia tarii. In acest chip ei vor deveni niste papusi trase de ata de catre inteligentii si genialii nostrii sfetnici, de catre specialistii nostri, crescuti si pregatiti inca din copilarie in vederea administrarii afacerilor lumii intregi. Voi stiti ca specialistii nostri si-au castigat cunostintele administrarii si punerii in practica a planurilor noastre politice, din experienta istoriei, din studiul tuturor evenimentelor importante.
Crestinii nu se orienteaza dupa practica observatiilor impartiale culese din istorie, ci dupa o rutina teoretica, incapabila de a ajunge la vreun rezultat real. De aceea noi nu ne vom orienta dupa ei; sa-i lasam sa-si mai petreaca inca ceva timp ca sa se mai hraneasca cu noi nadejdi si noi ptreceri, sau cu amintirea placerilor trecute. Sa-i lasam sa creada in insemnatatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile stiintei, la teorii. Tocmai de aceea propagam in continuu, prin presa noastra, increderea lor oarba in aceste legi. Clasa inteligenta a crestinilor va fi mandra de cunostintele sale si, fara a le examina in mod logic, ea va pune in aplicare toate invataturile stiintei nascocite de catre agentii nostri pentru a le calauzi mintile in directia care ne este trebuincioasa noua.
Sa nu credeti nici o clipa ca aceste afirmatii sunt fara o baza serioasa: ganditi-va la succesul pe care l-am stiut fauri cu Darwinismul, Marxismul, Nietzscheismul. Insa numai noua influenta cu adevarat rea a acestor tendinte trebuie sa ne fie cunoscuta.
Trebuie permanent sa tinem cont de ideile, caracterele, tendintele moderne ale popoarelor, pentru a nu face greseli in politica si in administrarea afacerilor. Sistemul nostru, ale carui parti pot fi alcatuite in mod deosebit dupa popoarele pe care le intalnim in drumul nostru, nu poate reusi daca realizarea sa practica nu este bazata pe confruntarea rezultatelor trecutului cu prezentul.
Statele de astazi au o mare putere ce poate fi influentata foarte mult: PRESA. Rolul presei este de a arata nemultumirile asa-zise intolerabile, de a aduce la cunostinta plangerile poporului, de a crea nemultumiti si de a le pune la dispozitie un glas.
Presa intruchipeaza in aparenta libertatea cuvantului. Dar Statele nu au stiut sa foloseasca aceasta putere si acum ea a cazut aproape in intregime in mainile noastre. Prin ea noi am obtinut o mare trecere, cu toate ca am stat in umbra, multumita ei am strans in mainile noastre AURUL, in ciuda valurilor de sange si de lacrimi in mijlocul caruia am fost siliti sa ni-l agonisim. Dar toate acestea le-am rascumparat, pana la urma, jertfind pe multi dintre ai nostri. Fiecare victima din randurile noastre, valoreaza cat mii de crestini inaintea lui Dumnezeu.

PROTOCOLUL 1

PRIMUL PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Dreptul, in viziunea francmasonilor, consta in forta. Libertatea este o idee himerica. Liberalismul si anarhia. Credinta. Autonomia. Despotismul exercitat prin intermediul capitalului. Dusmanul intern. Multimea trebuie sa fie pacalita. Anarhia si efectele ei. Politica si morala nu trebuie sa aiba nimic in comun. Dreptul trebuie sa fie al celui mai tare. Puterea ascunsa francmasonica trebuie sa fie de neinvins. Scopul francmasonic scuza intotdeauna mijloacele. Multimea este oarba si de aceea poate sa fie atat de usor manipulata de francmasoni. Alfabetul politic secret. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul principal urmarit de francmasoni este autocratia. Lichiorurile tari si bauturile alcoolice in exces, care fac sa slabeasca constiinta crestinilor. Clasicismul. Desfraul generalizat. Principiul si regulile principale ale guvernului superstatal francmasonic. Teroarea necesara. Libertate, Egalitate, Fraternitate sau marea minciuna. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristrocratiei crestine trebuie sa fie cat mai repede nimicite. Noua aristrocratie care trebuie sa apara. Un calcul psihologic folosit de francmasoni. Abstractia utopica a libertatii. Amovibilitatea (revocarea) reprezentantilor poporului.
Sa lasam la o parte vorbele goale si sa cercetam fiecare idee in sine, sa luminam situatia prin comparatii si deductii.
Eu va voi arata, deci, sistemul nostru, atat din punctul nostru de vedere, cat si din acela al crestinilor.
Trebuie cunoscut ca oamenii care au instincte si porniri rele, sunt mult mai numerosi decat cei care au porniri bune. De aceea cele mai bune rezultate se ating guvernand pe oameni prin violenta si teroare, nu prin discutii academice. Fiecare om este insetat de putere, fiecare ar voi sa se faca dictator, daca ar putea. In acelasi timp, sunt foarte multi cei care ar fi gata oricand sa jertfeasca bunurile celorlalti, pentru a-si atinge propriul lor bine.
Ce lucru a tinut si tine in frau fiarele salbatice care se numesc oameni? Ce i-a calauzit pana acum? La inceput ei s-au supus puterii oarbe a pumnului, mai tarziu legii, care nu este decat aceeasi putere, dar mascata. De aceea ajungem la concluzia ca dreptul e in forta, dreptatea este de partea puterii.
Libertatea este o idee, un gand, un fapt. Trebuie stiut cum sa se fluture aceasta idee, cand este nevoie sa fie atras poporul in cursa vicleana a unei idei, in jurul unui anumit partid, mai ales daca acest partid are de gand sa il zdrobeasca pe cel aflat la putere. Problema aceasta devine usoara daca adversarul isi gaseste puterea in ideea de libertate, in ceea ce se numeste liberalism, si mai ales daca isi jertfeste ceva din putere pentru aceasta idee. Iata in ce va consta atunci triumful teoriei instituite de noi: franele slabite ale puterii sunt luate in mana de catre altii, deoarece forta oarba a maselor nu poate ramane nici o singura zi fara sa fie strunita si pentru ca noua putere nu face decat sa ia locul celei vechi, deja slabite prin ideea de liberalism.
In zilele noastre, puterea aurului a inlocuit puterea guvernelor liberale. A fost o vreme cand domnea credinta. Ideea de libertate este acum irealizabila, deoarece nimeni nu stie sa se foloseasca de ea intr-o masura dreapta. Este suficient sa fie lasat poporul sa guverneze catva timp singur, pentru ca aceasta autonomie sa se transforme de indata in destrabalare. Iar in clipa aceea se nasc dezbinari care se transforma foarte repede in lupte sociale, in care Statele se mistuie si unde marimea lor se transforma in cenusa.
Fie ca Statul se istoveste de propriile lui framantari, fie ca certurile sale launtrice in stare de a fi la bunul plac al dusmanilor din afara, din acel moment el poate fi socotit ca pierdut si fara scapare. El intra astfel in stapanirea noastra. Puterea capitalului, care acum este in intregime in mainile noastre, ii apare atunci acestui Stat ca o luntre de scapare, de care este silit sa se agate pentru a nu se ineca.
Pe aceia care sufletul lor simtitor i-ar face sa considere netrebnice aceste ganduri, i-as intreba: daca un Stat are doi dusmani si daca ii este ingaduit sa foloseasca impotriva unuia dintre ei, dusmanul din afara, toate mijloacele de lupta, ca de pilda: de a nu-i aduce la cunostinta planurile de atac si de aparare, de a-l surprinde noaptea, sau cu puteri mai mari, fara ca toate astea sa fie privite ca imorale; de ce, aceleasi masuri intrebuintate de noi impotriva unui dusman si mai rau, care urmaresc sa darame ordinea sociala si proprietatea, ar fi privite ca neingaduite si imorale?
O minte bine cumpanita poate oare nadajdui sa aiba sansa sa carmuiasca cu folos popoarele prin indemnuri cuminti sau prin convingere atunci cand calea e deschisa contrazicerii, fie chiar nesocotita si fara insemnatate, dar totusi ademenitoare pentru poporul care intelege totul usurel, la suprafata? Oamenii, fie ca fac parte din patura de jos, fie ca nu, sunt carmuiti de micile lor patimi, de obiceiurile, de traditiile si de teoriile lor sentimentale. Sunt robi inconstienti ai impartirii in partide care se impotrivesc intelegerii celei mai cuminti. Orice hotarare a multimii atarna de o majoritate intamplatoare si este mai mereu superficiala. Fara a cunoaste tainele politice, multimea ia hotarari fara rost; si atunci un fel de anarhie sapa pe dedesubt guvernul.
Politica nu are nici o legatura cu morala. Guvernul, care se lasa condus de morala, nu este politic si, prin urmare, puterea lui este subreda. Acela care vrea sa domneasca trebuie sa se foloseasca de viclenie si fatarnicie. Marile insusiri ale poporului -sinceritatea si cinstea- sunt defecte pentru politica, pentru ca ele doboara regi si tronuri mai usor decat dusmanul cel mai puternic. Aceste insusiri trebuie sa le lasam regatelor crestine; noi nu trebuie sa le luam in nici un caz calauza.
Scopul nostru este sa avem in mana puterea. Cuvantul DREPT este o idee abstracta pe care nimic nu o indreptateste. Acest cuvant nu inseamna decat atat: „Da-mi ceea ce vreau, pentru a putea dovedi ca sunt mai tare decat tine”. Unde incepe si unde se sfarseste dreptul?
Intr-un Stat unde puterea este rau organizata, unde legile de guvernare au devenit impersonale si usor de ocolit, in urma drepturilor nenumarate intemeiate pe liberalism, eu socotesc ca este un nou drept al meu sa ma arunc, pe baza legii celui mai tare, asupra tuturor ordinelor si asupra tuturor regulilor stabilite, si sa le rastorn; sa pun mana pe legi, sa cladesc toate institutiile si sa ma fac stapanul celor care mi-au predat mie drepturile pe care le daduse forta lor si de care s-au lepadat de buna voie, din liberalism.
Din pricina slabiciunii de astazi a tuturor puterilor, stapanirea noastra va fi mai trainica decat oricare alta, pentru ca ea nu va putea fi infranta. Pentru aceasta este necesar ca ea sa se fi inradacinat atat de bine, incat nici un siretlic sa nu o mai poata darama.
Din raul trecator pe care suntem siliti sa-l facem acum, se va naste ulterior binele unui guvern neclintit care va restabili mersul regulat al mecanismului existentei nationale, tulburat de liberalism. Rezultatul indreptateste mijloacele. Sa ne orientam cu luare aminte in planurile noastre, mai putin asupra celor bune si morale si cel mai mult asupra celor trebuincioase si folositoare.
Avem inaintea noastra un plan, in care este trasa in mod strategic linia de care nu ne putem indeparta, fara a primejdui opera mai multor veacuri.
Pentru a gasi mijloacele care duc la acest scop, trebuie sa tinem seama de lasitatea, de nemernicia, nestatornicia multimii, de neputinta ei de a intelegesi cumpani posibilitatile si imprejurarile propriei sale vieti si ale bunastarii sale. Trebuie sa intelegem ca puterea multimii este oarba, nesabuita, cel mai adesea ea nu gandeste, ci se ia dupa orice zvon. Un orb nu poate calauzi un alt orb fara ca sa-l duca in prapastie. Tot astfel, membrii multimii, iesiti din popor -oricat le-ar fi mintea de geniala-, nu pot pretinde sa conduca poporul fara a-l pierde in intregime, din pricina ca ei nu inteleg nimic din politica.
Numai un individ pregatit inca din copilarie pentru autocratie poate recunoaste graiul politicii si realitatea ei. Un popor lasat pe seama lui proprie, adica pe seama celor ridicati din sanul sau, se ruineaza prin certurile partidelor atzatzate de setea de putere, si prin dezordinile care se nasc de aici. Este oare cu putinta ca poporul sa judece linistit, fara dusmanii launtrice si sa conduca afcerile tarii, care nu pot fi amestecate cu interesele personale? Se pot ei apara impotriva dusmanilor din afara? Nu, e cu neputinta! Un plan impartit in atatea capete cate are multimea isi pierde unitatea, devine de neinteles si fara putinta de a fi infaptuit.
Numai un autocrat (un singur stapan atotputernic) poate alcatui planuri mari si limpezi, poate aseza la locul sau fiecare lucru, in mecanismul masinii guvernamentale. Sa recunoastem, deci, ca un guvern folositor tarii si in stare sa-si atinga scopul propus, trebuie sa fie condus de un singur individ responsabil. In anarhia absoluta, civilizatia nu poate exista. Ea nu este opera poporului ci a conducatorului ei, oricare ar fi el. Multimea este un barbar ce isi arata barbaria la orice prilej. Indata ce poporul apuca in maini libertatea, ea se transforma foarte repede in anarhie, care e treapta cea mai deplina a barbariei.
Inchipuiti-va dobitoacele acelea umane imbibate de alcool, naucite de vin, carora li se va da dreptul de a bea fara masura, in acelasi timp in care li se va da libertatea. Noi nu putem ingadui ca ai nostri sa decada pana la o asemenea treapta. Popoarele crestine sunt indobitocite de bautura. Tineretea le este irosita si injosita de studiile clasice complet inutile si de desfranarea precoce la care i-au impus agentii nostri: profesorii, oamenii de serviciu, guvernantele din casele bogate, apoi insasi negustorii nostri si chiar femeile noastre din localurile de petrecere ale crestinilor. In randul acestora din urma eu numar si pe asa zisele „femei din lumea buna”, care la randul lor imita de buna voie, ca niste maimute, luxul si desfranarea celor dintai.
Cuvantul nostru de ordine este: putere cu orice pret si fatarnicie. Singura puterea poate invinge in politica, mai ales cand este ascunsa in talentele trebuincioase oamenilor de Stat. Violenta trebuie sa fie un principiu, viclenia si fatarnicia o regula pentru guvernele care nu vor sa-si predea coroana in mainile agentilor unei noi puteri. Acest rau este singurul mijloc de a ajunge la scopul pe care il urmarim noi. De aceea, noi nu trebuie sa ne oprim in fata mituirii, inselatoriei, tradarii, ori de cate ori ele ne pot servi atingerii scopului nostru. In politica trebuie sa te pricepi sa iei prprietatea altuia fara a sovai, mai ales daca poti obtine prin acest mijloc supunerea si puterea.
Statul nostru, in aceasta cucerire pasnica, are dreptul sa inlocuiasca grozaviile razboiului prin condamnari la moarte mai putin vazute si mai folositoare, necesare adeseori pentru a intretine teroarea aceasta care face poporul sa asculte orbeste. O neinduplecare constanta, dar strasnica este cel mai mare sustinator al puterii unui Stat; prin urmare, nu este numai in folosul nostru, este chiar datoria noastra sa ne tinem de acest program al violentei si fatarniciei. O asemenea doctrina bazata pe calcul este tot atat de folositoare ca si mijloacele pe care le intrebuinteaza. Nu numai prin aceasta doctrina a neinduplecarii, vom invinge si vom robi Guvernului nostru Suprem toate celelalte guverne. Va fi indeajuns sa se stie ca suntem neinduplecati, pentru ca orice nesupunere sa inceteze.
Noi, inca din vechime, am aruncat poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, cuvinte repetate de atatea ori de catre papagalii inconstienti care, atrasi din toate partile de aceasta momeala, nu s-au folosit de ea decat pentru a nimici prosperitatea lumii si adevarata libertate individuala, altadata atat de bine asigurata prin constrangerea multimii. Oamenii care s-au crezut inteligenti, n-au stiut sa descurce intelesul ascuns al acestor cuvinte si n-au vazut deloc ca ele se contraziceau, ei nu au vazut ca in realitate nu exista egalitate in natura si ca nu poate sa existe libertate, ca natura insasi a creat inegalitatea mintilor, a caracterelor si a inteligentelor, atat de mult supuse legilor ei. Acesti oameni nu au inteles ca multimea este o putere oarba si ca parvenitii pe care si-i alege pentru a o guverna, nu sunt mai putini orbi in politica decat ea insasi. N-au inteles ca initiatul, cel introdus in tainele politicii, fie el chiar un prost, poate guverna, in vreme ce multimea neinitiatilor, fie chiar plini de geniu, nu inteleg nimic din politica. Toate aceste ganduri nu le-au venit deloc in minte crestinilor. Tatal, Domnitorul, transmitea fiului sau secretele politicii, necunoscute, in afara de membrii familiei domnitoare, pentru ca nimeni sa nu le poata trada. Mai tarziu, obiceiul transmiterii adevaratelor principii ale politicii, s-a pierdut. Izbanda operei noastre s-a marit mult prin aceasta.
Totusi, in lumea intreaga, cuvintele LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE au adus in randurile noastre, prin mijlocirea agentilor nostrii orbi, legiuni intregi de crestini care ne purtau cu insufletire steagurile. Aceste cuvinte erau pentru ei niste viermi care rodeau prosperitatea tuturora, distrugand peste tot pacea, solidaritatea, stapanind pe dedesubt toate institutiile Statului. Veti vedea din cele ce urmeaza sa va comunicam, ca aceasta ne-a folosit cel mai mult noua. Acest aspect ne-a dat, printre altele, putinta de a obtine cheia cea mai importanta sau, mai bine zis, de a desfiinta privilegiile pe care era intemeiata aristrocratia crestinilor si singurul mijloc de aparare ce-l aveau impotriva noastra popoarele si natiunile. Pe ruinele jalnice ale aristrocratiei naturale si ereditare noi ne-am ridicat aristrocratia noastra, a inteligentei si a banului. Am luat drept baza a acestei noi aristrocratii bogatia, care depinde de noi, si stiinta, care este indrumata de maestrii nostri.
Ideea abstracta a libertatii ne-a dat putinta de a face multimea sa inteleaga ca un guvern nu este altceva decat un loctiitor al proprietarului tarii, adica al poporului, si ca poate fi schimbat asa cum se schimba manusile invechite.
Amovibilitatea (faptul de a fi revocat) reprezentantilor poporului ii pune totdeauna la dispozitia noastra; ei depind de alegerea noastra.

CELE 24 DE PROTOCOALE MASONICE INTRO

PLANURILE DOMINARII INTREGII LUMI, INITIATIVA FIXATA SA SE REALIZEZE PANA IN ANUL 2000 IN CELE 24 DE PROTOCOALE SECRETE, INTOCMITE DE CONDUCATORII FRANCMASONERIEI MONDIALE CU OCAZIA MARELUI CONGRES SECRET FRANCMASONIC DE LA BALE, ELVETIA, CARE A AVUT LOC IN ANUL 1897.
Este un fapt psihologic cunoscut ca majoritatea criminalilor marturisesc
crima inainte de a muri. Protocoalele Maestrilor Francmasoni constituie o
asemenea dovada. Ce sunt aceste protocoale decat o ingrozitoare marturisire a
tuturor suferintelor si mizeriilor pe care le-au provocat si inca le mai
provoaca FRANCMASONII. Ele ne ofera totodata cheia secreta pentru a intelege
tot raul facut de ei ce bantuie astazi in omenire. In „lumina” Protocoalelor
se patrund mai exact si mai adanc adevaratele cauze ale framantarilor sociale
si politice, generate cu o diabolica abilitate de FRANCMASONI, de la Marea
Revolutie Franceza incoace.
Astazi, insa, lumea a inceput sa se destepte. O puternica suflare
antimasonica, nu retrograda, nu obscurantista, nu pornind din motive
religioase, ci luminata, nationala, izvorata din adancul instinctului de
conservare, se ridica ACUM tot mai impunatoare din Statele cele mai inarmate
in lupta pentru existenta. Aceasta miscare creste pe zi ce trece, cucereste pe
indiferenti si converteste pe umanitaristi, care totusi simt ca Patria este
mai aproape decat Umanitatea. Lumea crestina a inceput sa vada primejdia, ii
simte apasarea si incet, dar sigur, se ridica in sufletul fiecarui roman
revolta contra francmasoneriei, mai presus de toate utopiile inselatoare si
cosmopolite, infatisate de ea cu viclenie lumii intregi.

ATENTIE! Protocoalele sunt un monument de actiune satanica si reprezinta izvorul tuturor ticalosiilor umane actuale.

Protocoalele pun in lumina CAUSA CAUSORUM a decadentei lumii actuale, atat la nivelul individului, cat si la nivelul statului.

Citirea protocoalelor trebuie sa se faca temeinic, fara graba, ca si citirea unui document rarisim, de intelegerea caruia depinde soarta intregii umanitati.

Pentru a intelege faptele petrecute si decadenta in care traim, Protocoalele trebuie citite de cel putin 3 ori, eventual memorandu-se, pentru a ne fi mai mereu la indemana.

Protocoalele contin planurile concepute de secole de francmasoni, pentru realizarea visului lor de stapanire a intregii planete. Protocoalele constau in 24 de procese-verbale incheiate de diferitele sectiuni ale Marelui Congres Masonic, care s-a tinut in Elvetia, la Bâle (Basel), in 1897, si formeaza programul masonic de cucerire mondiala, program elaborat si comunicat unor anumiti „initiati”, pentru a se pastra o urma scrisa a acelor convorbiri ultrasecrete.
Despre modalitatea in care au cazut in mainile „profanilor” aceste Protocoale, exista doua versiuni: prima, ca au fost copiate de o femeie, sotie sau amanta a unui „initiat”, fiind apoi comunicate crestinilor pentru ca acestia sa se puna in garda si sa ia masuri de aparare; a doua, ca au fost ridicate dintr-un seif pe care francmasonii il aveau intr-o casa dintr-un oras alsacian.

%d blogeri au apreciat asta: