Posts tagged ‘INTREBARI’

RUINE IN MAREA NEAGRA

CINE CONTROLEAZA LUMEA?

Trei cercetatori. Toti elvetieni. Toti de la Institutul federal de tehnologie din Zurich. Ei bine, cei trei au facut un studiu. O sa incep cu sfarsitul. Cu ce au descoperit ei, adica. 80% din tot ce inseamna transnationale e controlat de 737 de entitati (persoane, banci, firme de asigurari samd.) Mai mult: 147 companii multinaţionale controleaza 40% din valoarea economică şi financiară a tuturor multinaţionalelor. Din cele 147, restrangem la 50 marii detinatori de capital, denumiti “super-organismul“. Acesta este compus în principal din bănci: Barclays în frunte, urmat deci de “stelele” de pe Wall Street (JP Morgan, Merrill Lynch, Goldman Sachs, Morgan Stanley…). Mai avem asigurătorii şi băncile Axa, Societe Generale…, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro
Am terminat de citit studiul intr-o nota pesimista. Printre eminentele cenusii ale planetei nu am gasit nicio companie romaneasca. Nici CEC Bank, nici macar pe Isarescu, carele stim bine ca face parte din grupul acel a misterios….
Aparatul matematic utilizat de cei trei elvetieni este extrem de sofisticat si riguros. Institutul Federal de Tehnologie al Elvetiei (ETH, Zurich) este o universitate de stiinta si tehnologie din Zurich, aflata in administrarea guvernului elvetian. Institutul a fost fondat in 1854 si s-a deschis in 1855. ETH este cotata ca fiind printre primele universitati din lume.
Este considerata cea mai buna din Elvetia, printre primele cinci din Europa si intre primele 25 din lume (in 2004). De-a lungul timpului, ETH si-a castigat reputatia datorita activitatilor din domeniile: chime, matematica si fizica. Exista 21 de laureati ai premiului Nobel care sunt asociati cu acest institut, printre care si Albert Einstein.
ETH a fost intre primele 50 de universitati din lume timp de cinci ani consecutivi (2004-2009)
http://sfatuitoarea.blogspot.com/2011/09/s-aflat-cine-controleaza-lumea-vezi.html

11SEPTEMBRIE

Atentatele de la 11 septembrie 2001 sunt încă sursa multor controverse, iar numeroase teorii ale conspiraţiei nu au fost încă desfiinţate. Cei care cred că atentatele nu au fost comise de gruparea teoristă al Qaida spun că prăbuşirea clădirii 7 din complexul World Trade Center este dovada conspiraţiei.Un video apărut pe internet pare să dovedească faptul că prăbuşirea clădirii a fost cauzată de căldura intensă dată de flăcări, şi nu de explozivi, aşa cum afirmă conspiraţioniştii, scrie dailymail.co.uk.

Filmul arată imagini de aproape ale etajelor inferioare ale clădirii şi grinzile de metal care se curbează din cauza supraîncălzirii. Curbarea metalului a provocat căderea etajelor unul câte unul, ceea ce a dus la prăbuşirea întregii clădiri.
Videoclipul a fost realizat de un reporter local de ştiri, iar în filmare se pot vedea grinzile metalice care se curbează din cauză flăcărilor de la etajul şase al clădirii.

Nu este clar momentul în care au fost filmate imaginile, însă deoarece clădirea era încă în picioare, se poate crede că aceasta a fost realizată cu mult timp înainte de prăbuşire, care a avut loc la ora 5:21 PM. Reporterul este singura persoană de pe stradă, deci evacuarea persoanelor din zonă pare a fi finaliza.
Investigatorii oficiali au spus că resturile turnurilor de sud şi de nord (care s-au prăbuşit la 9:59AM, respectiv 10:28AM) au provocat daune semnificative clădirii cu numărul 7. Aceasta a ars etaj cu etaj, devenind din ce în ce mai fragilă.

Există încă numeroase teorii ale conspiraţiei referitoare la atentatele din 11 septembrie. Unele persoane cred că Guvernul american a „lăsat atentatele să aibă loc”, în timp ce altele cred că autorităţile au avut un rol mai diabolic şi „au intenţionat ca atentatele să aibă loc”. Unele dintre teoriile conspiraţiei:

niciun avion nu a fost folosit pentru atacuri, deoarece aluminiul din care sunt fabricate acestea nu ar fi putut distruge oţelul din care erau construite Turnurile Gemene. Clădirile ar fi fost ţinta unor demolări interne controlate.

Pentagonul a fost lovit cu o rachetă de către oficialii Guvernului american

autorităţile au evitat intenţionat doborârea avioanelor

zborul United 93, care s-a prăbuşit pe un câmp din Pennsylvania, a fost doborât intenţionat de avioane ale armatei americane

agenţi israelieni au fost implicaţi în atacuri, deoarece FBI a prins cinci dintre ei filmând atacurile de pe acoperişul unei clădiri de locuinţe şi sărbătorind ulterior
http://www.mediafax.ro/externe/filmarea-care-demonteaza-teoria-conspiratiei-la-atacurile-de-la-11-septembrie-de-ce-s-a-prabusit-una-dintre-cladirile-world-trade-center-video-8928218/

SECRETELE LUNII

In doar trei ani, intre 1969 si 1972, 12 oameni, toti americani, au pus piciorul pe Luna. De atunci, timp de 38 de ani, niciun pamin tean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis sa ne mai vizitam satelitul. Ii „deranjam“ pe cei care sint acolo de foarte multa vreme si le incurcam planurile pe care le desfasoara cu noi, cu planeta noastra, cu sistemul nostru solar. Chiar sint alte fiinte acolo?Astronomul rus Evgheni Arsiukin si matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, in filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, sustin acest lucru cu toata fermitatea, adu cind in sprijinul afirmatiei lor dovezi concrete. Cotidianul Pravda a publicat si el o serie de destainuiri si fotografii despre cladirile aflate pe partea neva zuta a Lunii, despre entitatile extraterestre care sint acolo si despre masinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atita bataie de cap. Dar exista asa ceva acolo sau sint doar fabulatii? Americanii care au ajuns pe Luna spun ceva in acest sens? Au vazut ei ceva, atunci cind au ajuns acolo?

In mod bizar, filmele facute pe Luna de unele echipaje au… disparut din arhive, ca si cum am vorbi despre niste banale inregistrari video facute undeva, aiurea. Treptat insa, anumite lucruri, tinute secrete timp de trei-patru decenii, au inceput sa transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de la 20 iulie 1969, in legaturile radio dintre Neil Arm-strong, Buzz Aldrin si Centrul de control au fost doua minute de tacere, justificate initial de NASA prin aparitia unei supraincalziri a aparaturii, apoi prin faptul ca pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de batai pe minut, fapt pentru care „i s-a transmis o fraza codificata”.

Dupa 40 de ani, s-a aflat ca totusi, in cele doua minute, intre Luna si Pamint s-au purtat discutii aprinse. Lui Neil i-a crescut, intr-ade var, pulsul brusc, deoarece acesta a vazut ceva ce i-a taiat respiratia si l-a facut sa strige la colegul sau.
Iata o parte a convorbirilor:

„Armstrong: Ce a fost asta? Ce dracu a fost asta? Asta e tot ce vreau sa stiu!

Controlul misiunii: Ce se intimpla acolo? (intreruperi, paraziti) Apollo 11, ma auzi? Ce se intimpla?

Apollo 11: Chestiile alea sint imen se, domnule!… Enorme… Oh, Doamne! Nu-mi vine sa cred! Repet, mai sint si alte nave spatiale aici…, aliniate pe marginea cealalta a craterului! Ei sint pe Luna si ne privesc acum!

Armstrong & Aldrin: Astea sint lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optica. Nimeni nu va crede asta!

Houston: Ce… ce…ce…? Ce naiba se intimpla? Ce s-a intimplat cu voi?

Armstrong & Aldrin: Ei sint aici, sub suprafata.

Houston: Ce e acolo? (paraziti, emisie intrerupta, interferente) Controlul cheama Apollo 11.

Armstrong & Aldrin: Am vazut niste vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observind instrumentele.

Houston: Neclar! Repetati ultima informatie!

Armstrong & Aldrin: Spun ca aici sint si alte nave spatiale. Sint aliniate pe marginea cealalta a craterului!

Houston: Repetati, repetati comunicarea!

Armstrong & Aldrin: Am conectat transmisia automata. Imi tremura rau miinile si nu mai pot face nimic. Incercam sa filmam. Dar, daca aceste camere nu vor inregistra nimic, cine ne va crede?

Houston: Ati inregistrat ceva pe film?

Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am facut trei fotografii. Farfuriile zburatoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.

Houston: Aici controlul. Unde sinteti acum? Ce-i cu galagia asta de-spre OZN-uri? Terminat

Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici. Sint aici si ne privesc. Se uita la noi.

Houston: Oglinzile, oglinzile le-ati instalat?

Armstrong & Aldrin: Da sint puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spatiale, cu siguranta miine poate veni sa ni le demonteze. Terminat“.

Sa mai spunem, in final, ca aceasta discutie a fost receptionata atit de rusi, care urmareau indeaproape misiunea, cit si de diversi radioamatori de pe glob si ca, intr-un interviu, Armstrong a declarat ca, inainte de plecare, au fost avertizati ca pe Luna vor intilni ceva.
esoterism.ro

PADUREA BACIU


Am bucuria de a va prezenta in premiera primul film documentar realizat in colaborare cu
Daniel Roxin si pot spune ca a fost o onoare si o bucurie sa lucrez alaturi de el si de toata echipa care a participat la realizarea acestui film documentar.
Deasemenea vor urma si alte filme interesante in viitorul apropiat…

Multumesc pe aceasta cale lui Daniel Roxin ca a ales sa lucreze cu mine pentru realizarea acestui film si pentru ca ne ofera multe informatii deosebite, atat in acest film cat si in cele doua carti (“Magicianul Alb” si “Misterele din Padurea Baciu”) pe care le recomand cu drag…

„Fenomenele paranormale din Padurea Hoia-Baciu, prin complexitatea, ineditul si frecventa cu care se manifesta, fac din aceasta zona un spatiu unic, cel mai activ si cel mai cercetat de specialisti la nivel mondial.
Padurea Hoia-Baciu uimeste mereu prin neobisnuitul fenomenelor care se petrec aici – aparitii OZN, sfere luminoase, forme geometrice zburatoare, lumini nocturne sau diurne colorate, aparitii umanoide stranii, forme nebuloase ciudate, materializari si dematerializari, contorsionari de copaci în intervale de zeci de secunde, câmpuri mobile radioactive si multe alte lucruri care ne sfideaza întelegerea…
Despre toate acestea veti putea urmari în filmul documentar „Padurea Baciu, un Triunghi românesc al Bermudelor” materiale video si foto de exceptie, alaturi de marturiile a doi cercetatori care au studiat acest loc enigmatic de zeci de ani – domnul Prof. Univ. Dr. Adrian Patrut, presedintele Societatii Române de Parapsihologie si domnul Cristian Muresanu, realizator si producator al emisiunii „Stiinta si cunoastere” (TVR Cluj).
Asa dupa cum veti constata, misterul din jurul acestor fenomene naste, inevitabil, intrebari tulburatoare despre noi si despre Univers, despre potentialul nostru ca oameni si despre potentialitatile nelimitate ale Universului în care traim. Un Univers pe care îl cunoastem atât de putin…”
Publicat de GabyS

Attila

Sibiu, in apropiere de Sighisoara, pe valea Tarnavei Mari. Traditia locala spune ca o movila aflata in hotarul satului ar fi gorganul sub care se afla mormantul unei importante capetenii hune, poate chiar al lui Attila insusi.

In favoarea acestei ipoteze este adus un argument etimologic- numele satului- „Eczel”- care este o forma a lui ” Etzel”, dupa cum se crede, adevaratul nume al capeteniei- si care apare sub aceasta forma in ” Cantecul Nibelungilor”, cea mai cunoscuta epopee medievala germana.
Attila si hunii
Attila (406-453), era in evul mediu mai bine cunoscut sub alte denumiri: Etzel, precum am mai amintit, sau „Alti”, cum apare in „saga” (legenda, povestirea) vikinga ” Voluna Saga” sau ca „Attilius” in ” Thidrekssaga”. Attila este un derivat al cuvantului german ” attli” care in germana veche inseamna „tata”, sau „cel batran”. Asadar, nu stim numele real al conducatorului hunilor, care nu s-a pastrat.
Attila s-a nascut intr-o familie nobila iar in tinerete a trait ca ostatic la curtea romana de la Ravenna, unde a luat contact cu cultura greco-romana tarzie al unui imperiu aflat in declin si i-a inteles slabiciunile. Prezenta sa acolo era o garantie a faptului ca hunii condusi de unchiul sau nu vor ataca Imperiul roman de Apus. Abil strateg, va sti in viitor sa fructifice in favoarea sa cunostintele acumulate la Ravenna. Impreuna cu fratele sau Bleda, a continuat politica de unificare a triburilor hune. Noul regat a cuprins o multime de populatii si se intindea de la Muntii Caucaz pana la Rin, inclusiv mare parte din teritoriul Romaniei de astazi.
In anul 445 Bleda a fost ucis din porunca lui Attila, iar dupa aceasta centrul politic al formatiunii controlate de el s-a stabilit in Campia Tisei.
Au urmat ani de razboaie si de cuceriri pentru Attila care si-a extins regatul de la Volga pana la Dunare si de la Oceanul Inghetat pana la Muntii Carpati. In anul 447 armata lui Attila ajunge pana la hotarele Constantinopolului condus in acea perioada de Theodosius al II-lea. Dupa cucerirea mai multor provincii din apropierea Constantinopolului, Theodosius este nevoit sa se recunoasca infrant si sa plateasca tribut anual.
In anul 451 se indreapta impotriva Imperiului Roma de Apus si invadeaza Gallia. Este infrant in batalia de pe Campiile Catalaunice, de catre alianta germanica alcatuita din vizigoti, burgunzi si franci si sprijiniti de romanii condusi de catre generalul Flavius Aetius. Batalia a fost descrisa ca fiind una din cele mai sangeroase infruntari din istorie, Attila pierzand intre 200.000 si 300.000 mii de razboinici. Invins, Attila se retrage, dar isi aduna o armata noua iar anul urmator pleaca spre Roma. A cucerit multe orase ale Italiei, dar cand a ajuns in apropierea Romei s-a intalnit cu papa Leon I. Impresionat de acesta, Attila s-a retras. In anul 453 Attila a pregatit o noua incursiune in Italia, dar a murit inainte ca planurile sale sa reuseasca. Conform legendei, moartea lui Attila a survenit in noaptea nuntii sale cu printesa burgunda Ildiko ( pe germana Hildchen, diminutiv de la „Hilda”).
Hunii in Transilvania. Concluzii
Istoricul si arheologul maghiar Dr. Kiszely Istvan este sceptic in privinta unui posibil mormant al lui Attila in Transilvania, insa nu exclude existenta a numeroase morminte hunice necunoscute, care ar putea oferi multe surprize, mai ales datorita unui posibil inventar cu obiecte de cult funerar. Dupa Kiszely, mormintele hunice sunt usor de recunoscut si catalogat dupa forma craniului scheletelor- se stie ca hunii deformau craniul copiilor de la nastere (se pare ca doar la baieti), prin aplicarea unor scanduri care dadeau craniului un aspect alungit sau tuguiat. Acest lucru era considerat ca un semn de frumusete, si avea o conotatie magica. Practica aceasta o gasim la mai multe popoare nomade de sorginte turanica.
Hunii au avut o cultura specifica popoarelor stepei, si se pare ca au excelat in Artele Minore- in special in prelucrarea argintului si al aurului, din care faceau obiecte de mici dimensiuni, pe care le aplicau pe costume, harnasament sau corturi- insa inca nu se stie cu certitudine daca mesterii artizani erau chiar huni sau faceau parte din conglomeratul etnic aflat sub autoritatea acestora. De exemplu, de multe ori bulgarii sunt catalogati in cronicile bizantine ca fiind huni. O multime de obiecte aflate in muzee diferite din Rusia, Ucraina sau Ungaria sunt catalogate ca apartinand „popoarelor stepei” din primul mileniu (avari, pecenegi, cumani, huni sau bulgari), fara a se stabili o filiatie clara. Sunt insa influente clare ale artei persane si uneori si al celei bizantine, cu radacini care merg pana la arta mult mai veche ale altor popoare din stepa, cum ar fi scitii.
Attila si-a construit o resedinta regala fastuoasa- locul acesteia nu a fost inca identificat- care, dupa descrierile vremii, cuprindea palate, cladiri din marmura si multe terme.
Amintim o alta legenda, dupa care tronul din aur masiv al lui Attila ar fi fost ingropat in albia deviata a Arancai, in zona localitatii Sannicolau Mare.
In concluzie, arheologia ne poate oferi pe viitor mari surpize-iar trecutul este cu atat mai fascinant cu cat ideea de „multiculturalism istoric” se poate oglindi prin arheologie. Adica trecutul trebuie reprodus si recunoscut, pe masura posibilitatilor, asa cum a fost el, fara adaosuri, dar si fara omisiuni voite, dictate de anumite interese. Vestigiile mai multor popoare pe un anumit teritoriu ineamna intotdeauna o mai mare bogatie culturala, din care toata lumea ar avea de castigat.

Narcis MARTINIUC

MAREA NEAGRA,UN MISTER?

În Marea Neagră, în imediata vecinătate a Insulei Şerpilor, aflat la 45 kilometri nord-vest de Sulina, se află un misterios Triunghi al Bermudelor.Deşi zona este cunoscută încă din Evul Mediu, puţini au auzit despre acest triunghi, supranumit al “morţii”, care “călătoreşte” prin apele Mării Negre. Turcii au făcut primele relatări despre această zonă stranie, denumită de ei “Vârtejul Morţii”. Nenumărate asemenea povestiri relatau despre dispariţii surprinzătoare în apele relativ liniştite şi în plină zi! Surprinzătoare sunt şi unele povestiri ruseşti din secolele XIII şi XIV care relatează despre un “vârtej alb” care târa la fundul mării păsări, corăbii şi chiar mici insule! Relatările erau făcute de către oameni care au fost de faţă şi au scăpat cu greu din aceste vârtejuri.

Studiind cu atenţie acest fenomen cercetătorii au ajuns la concluzia că este vorba despre o suprafaţă de aproximativ 8-10 km – relativ triunghiulară – în care se manifestă o formă stranie de magnetism, mult modificat faţă de cel detectat ca fiind “normal”. Cercetătorii ruşi şi ucraineni afirmă ca falia magnetică din misteriosul triunghi mobil din Marea Neagră se deschide de la o fracţiune de secundă până la câteva minute. Această anomalie magnetică se deplasează lent prin zona Mării Negre şi, la ora actuală, zona se deplasează spre litoralul românesc, mai precis spre Sulina.

Diverse dispariţii

Date mai complete asupra altor dispariţii misterioase s-au evidenţiat după dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice, deoarece abia atunci unele secrete straşnic păzite au ieşit la lumină. Astfel, din dosarele ultra-secrete ale armatei roşii aflăm despre dispariţia la 31 mai 1944 a crucişătorului Tiolkovsloi, la sud de Crimeea (la 70 km în larg), în plină zi. Cu toate că vremea era excelentă, căpitanul navei vecine povesteşte că respectivul crucişător a fost învăluit deodată de o ceaţă neagră cu sclipiri verzi, după care. a dispărut pur şi simplu de pe ecranele radar. La numai două luni după aceasta, o altă dispariţie: cinci avioane militare plecate în recunoaştere au intrat în ceaţa neagră cu sclipiri verzi, au dispărut de pe ecranele radar cu care erau urmărite şi nu s-au mai întors niciodată.Pe 5 decembrie 1945, 5 bombardiere americane de tip Grumnan TBM-3 Avenger, dispăreau în întunericul Triunghiului Bermudelor. Un lucru foarte straniu, însă deosebit de discutat la vremea aceea, a fost dispariţia a 5 bombardiere ruseşti, în aceeaşi zi în interiorul Triunghiului Morţii de lângă Crimeea (la numai 70 km de ţărm).
Expediţia de cercetare sovietică ce a fost dezlănţuită după anunţul oficial al dispariţiei bombardierelor nu a reuşit să găsească nicio urmă. Unele surse spun că ultimele transmisiuni ale aparatelor în zbor au relatat despre o ceaţă deasă din care avioanele nu reuşeau să iasă. Exact ca şi în relatările avioanelor americane din Triunghiul Bermudelor. Fiind pe timp de pace, la ora acea nu exista nicio bază duşmană prin apropiere, de aceea ofiţerii ruşi au crezut că este vorba despre un accident, dar de pe urma lui ar fi trebuit să mai rămână măcar nişte urme fizice.

O altă dispariţie misterioasă s-a petrecut mult mai recent, în 1990, când un mic aparat de zbor grecesc dispărea la numai 30-40 km de ţărmul românesc.

Zona este cunoscută de pescari

Pescarii români şi bulgari din zona de coastă ocoleau de multă vreme acea regiune, deoarece existau diferite legende şi superstiţii că acolo este o “apă blestemată”.
Presa grecească din Atena atrăgea atenţia că, fiind un avion particular, pilotul nu cunoştea “traseul de ocolire” care era semnalat avioanelor “oficiale”, dar sublinia că este necesar ca oficialităţile române să precizeze clar care sunt coordonatele acestei forme, pentru a evita alte dispariţii tragice.
Totuşi frecvenţa lor este mică, aceasta mai ales datorită faptului că este o zonă relativ puţin frecventată şi în general ocolită. Oficiali ruşi, însă, sunt de altă părere, ei susţin că aceste anomalii magnetice au o frecvenţă îngrijorătoare (una la două zile). Şi aici se emite ipoteza că aceste anomalii ar putea fi porţi către lumi paralele, care se deschid doar în anumite momente.

Una din cele mai surprinzătoare dispariţii este cea petrecută cu câţiva ani în urmă (în 1991) cand au disparut 80 de oameni care lucrau pe o platformă marină rusească de extracţie a petrolului. Platforma era legată prin staţie de baza de la ţărm, cu care era stabilit un protocol de comunicare zilnic. Într-o zi, fără niciun SOS, platforma a rămas mută la toate încercările de stabilire a contactului.
După câteva ore, baza a alertat poliţia de coastă, o escadrilă militară a făcut o recunoaştere şi platforma a fost descoperită şi recuperată la 50 km distanţă de locul iniţial de amplasare, plutind în derivă, fără nicio urmă de viaţă la bord şi fără niciun indiciu care să lămurească misterul dispariţiei echipei tehnice.
Platforma arăta de parcă cei 80 de oameni o prăsiseră în grabă, fără sa-şi ia niciun fel de bagaj.

CE SPUN SPECIALISTII ROMANI?

Specialiştii constănţeni rămân speptici faţă de informaţiile potrivit cărora ar exista un Triunghi al Bermudelor care înghite ambarcaţiunile ce tranzitează Marea Neagră în zona Insulei Şerpilor. Mai exact, în mass-media s-au vehiculat zilele trecute informaţii potrivit cărora, în imediata vecinătate a Insulei Şerpilor, aflat la 45 de kilometri nord-vest de Sulina, se află un misterios Triunghi al Bermudelor, care înghite vasele şi ambarcaţiunile. Tot potrivit datelor din mass-media, triunghiul s-ar deplasa cu repeziciune, spre apele teritoriale româneşti. Geologii din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină
Constanţa afirmă că ipotezele potrivit cărora acest triunghi al Bermudelor ar ameninţa ambarcaţiunile care tranzitează Marea Neagră sunt bazaconii, până la probe palpabile pentru acest fenomen: Despre acest fenomen se vorbeşte în presă de patru ani de zile. Sunt bazaconii. Nu există probe palpabile în acest sens, explică Glicherie Caraivan, geolog în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină din Constanţa. Potrivit informaţiilor publicate în numărul din 8 iunie 2011 în ziarul Dacia Liberă, un triunghi supranumit al morţii, călătoreşte prin apele Mării Negre. Geologii din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină rămân sceptici în legătură cu ipotezele semnalate: Există explicaţii ştiinţifice pentru datele potrivit cărora vase ruseşti, ucrainene ar fi dispărut într-o falie magnetică ce se deplasează lent, din zona lor, către apele teritoriale româneşti. În vecinătatea Crimeei, povârnişul continental este relativ abrupt, favorizând uneori alunecări submarine, care antrenează gravitaţional mase de sedimente care sunt depuse la baza pantei. Mai exact, sedimente provenite de pe mal ajung destul de des prin alunecare, pe panta fundului Mării Negre, La adâncimi de peste 200 de metri, sedimentele intră în contact cu alte sedimente bogate în metan, amoniac sau hidrogen sulfurat. Se crează astfel o tulburenţă, iar metanul, amoniacul sau hidrogenul sulfurat ies la suprafaţă, diminuând densitatea apei. Aşa se poate explica atât prezenţa ceţei semnalate pe luciul apei, cât şi faptul că ambarcaţiunile se scufundă, atunci când scade densitatea apei, a precizat, Glicherie Caraivan, despre dispariţia unor ambarcaţiuni în această zonă.

Roxana CĂLINESCU

CERCURI

Cercurile din apele îngheţate au început să apară în diverse zone ale globului, în lacurile foarte mici, în râuri îngheţate sau chiar la nivel mult mai mare şi în fluvii. Nimeni nu poate să explice formarea acestor cercuri perfecte şi din această cauză fenomenul este asemuit cu cel din lanurile de porumb sau grâu.

Acest fenomen straniu, rămâne deocamdată în categoria misterelor neelucidate, chiar dacă există unele voci care susţin că aceste cercuri perfecte sunt făcute de mâna omului. Imaginile următoare dovedesc existenta cercurilor din gheaţă şi spre surprinderea celor mai mulţi, locurile unde au fost făcute nu permiteau accesul persoanelor din diferite motive, fie ca gheaţa era prea subţire sau pentru că erau proprietăţi private şi accesul interzis pe apa îngheţată.






Prezenţa cercurilor din lanuri se face resimţită în foarte multe ţări, indiferent de religia, cultura sau nivelul economic. Cercurile din lanuri sunt reprezentaţii grafice ce au ridicat foarte multe suspiciuni cu privire la provenienţa lor. Cei mai mulţi cred că aceste forme geometrice nu sunt realizate de om ci de OZN-urile ce vizitează Pământul. În ciuda controverselor, nici până în prezent nu s-a reuşit demonstrarea originii acestor cercuri din culturile agricole.

Istoria cercurilor din lanuriPrima relatare ciudată care se presupune că a deschis porţile misterului cercurilor suspecte din lanuri a fost în anul 1678, la scurt timp după ce pelerinii au ajuns în Plymouth Rock. S-a descoperit o gravură din lemn, intitulată “Ştiri ciudate din Hartford-shire” pe care era gravată o poveste stranie. Un fermier lacom a refuzat să-şi plătească taxa pe ovăz pe care o datora statului iar în dimineaţa următoare s-a trezit cu mai multe cercuri în culturile sale de ovăz. Fermierul speriat a dat vina pe mâna diavolului şi a refuzat să-şi mai treiere ovăzul. În acea vreme nimeni nu era capabil să execute cercuri perfecte în miez de noapte pe o suprafaţă atât mare suprafaţă. Fermierul a considerat ca o putere supranaturală l-a pedepsit pentru că nu a vrut să-şi plătească taxele.

În anul 1880 mai multe cercuri s-au descoperit în Anglia. Omul de ştiinţă amator John Rand Capron a consemnat că mai multe cercuri erau executate în culturile de cereale de lângă Guildford în Surrey. Explicaţia fenomenului a fost una simplă dar irealistă pentru că omul de ştiinţă a dat vina pe o furtună care tocmai se abătuse asupra zonei. Este puţin probabil că o furtună să poată să facă cercuri perfect rotunde în lanurile de porumb sau grâu.

În anul 2001 mai multe dosare secrete aparţinând serviciilor secrete britanice MI5 au fost declasificate. Unele dosare conţineau informaţii cu privire la cercurile din culturile agricole ce s-au găsit în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, pe coasta de est a Mării Britaniei. Iniţial s-a crezut că naziştii fac aceste cercuri din culturile agricole pentru a ghida avioanele germane. În urma unei anchete s-a demonstrat că nu existau coduri secrete imprimate în aceste cercuri şi că nu au fost făcute de mâna omului.

După 1990 cercurile au devenit mai complexe şi imposibil de explicat

Până în anul 1980 mediatizarea cercurilor din lanuri nu a fost intensă. În general erau reprezentaţii grafice simpliste, ce înfăţişau doar cercuri sau ovaluri. Imediat după anul 1990 puterea de creaţie s-a intensificat şi cercurile simple s-au transformat în figuri complexe cu foarte multe detalii. Acesta evoluţie i-a pus pe jar pe oamenii de ştiinţă care au încercat să dezlege misterul. Niciodată nu s-a înţeles cu exactitate semnificaţia acestor figuri ciudate din lanurile agricole.

În anul 1991 o figură complexă, ce a fost denumită Castelul din Barbury, şi-a făcut apariţia într-un lan de porumb. Din acea clipă s-a pus problema decodificării mesajelor ce vor să fie transmise prin aceste figuri. După cum se poate observa este foarte greu de crezut că omul să fie capabil să execute un asemenea desen, de o complexitate impresionantă, într-un lan de porumb.
În anul 1999 omul de ştiinţă Colin Andrews a iniţiat un program de cercetare cu privire la cercurile din lanuri, finanţat de Laurence Rockefeller. În decursul a doi ani de cercetări riguroase, omul de ştiinţă a ajuns la concluzia că 80% dintre cercurile existente în perioada 1999-2000 din Anglia erau executate de mâna omului, restul de 20% rămânând imposibil de explicat. Andrews a susţinut că ” foarte multe forme sunt imposibil de înţeles şi de explicat”.

Începând cu anul 2000 mai mulţi “desenatori de cercuri” au încercat să-şi facă planurile publice, publicând pe internet schiţele dar şi tehnicile pe care le folosesc atunci când executa anumite figuri în culturile agricole. Dacă unele modele se pot recunoaşte că sunt făcute de mâna omului, din cauza greşelilor de execuţie, altele sunt imposibil de realizat indiferent de priceperea şi talentul artiştilor din lanurile de grâu sau porumb.

În anul 1997, pe 7 iunie un fotograf pilot survola zona în care se afla Stonehenge. După ce a făcut mai multe fotografii, pilotul a aterizat la un aeroport din zonă pentru alimentarea cu carburant a aparatului de zbor. După aproximativ 40 de minute, pilotul a decolat şi s-a îndreptat iar spre zona pe care trebuia s-o fotografieze dar de data aceasta un desen imens i-a atras atenţia. Chiar lângă Stonehenge apăruse ca prin minune un desen cu o formă ciudată care în urmă cu 40 de minute nu se afla acolo. Acest model din lanul de grâu. În urma unor analize amănunţite s-a stabilit că este imposibil ca omul să execute un asemenea model, atât de complex, în mai puţin de o oră. Succesiunea de cercuri a fost denumită ” setul iulian” şi a precedat unei complexe succesiuni de cercuri care au lăsat cu gura căscată chiar şi pe oamenii de ştiinţă. Cel mai ciudat este că nimeni nu a revendicat aceste cercuri stranii.
Cercurile din lanuri reprezintă un fenomen inexplicabil chiar şi în prezent. Dacă cele mai simple modele sunt executate de mâna omului, rămân totuşi şi modelele extrem de complicate, realizate în timp record care evoluează de la an la an. Să fie vorba de anumite mesaje secrete codificate în aceste configuraţii de cercuri pe care o anumită civilizaţie extraterestră vrea să le transmită omenirii?

Un fenomen straniu s-a petrecut pe plajele din Florida, unde mai mulţi martori au observat mai multi rechini ce aveau un comportament straniu. Unul dintre martori susţine că a intrat în apă până la genunchi iar rechinii nu l-au atacat. Un alt martor a reuşit să apuce un rechin de coadă, acesta neavând nicio reacţie violenta.

Biologii susţin ca rechinii s-au înmulţit foarte mult şi migrează în căutarea unor zone cu apă caldă. Acesta este unul dintre motivele pentru care au invadat malul oceanului de pe costa sudică a Floridei.

O fotografie surprinsă din înaltul cerului arata ca rechinii se comportă mai mult decât ciudat, înotând în cercuri şi sincronizându-şi perfect mişcările. Aceste cercuri făcute de rechini ne duc cu gândul la misterioasele cercuri din lanuri sau chiar cele din gheaţă. Acest fenomen a fost adus la cunoştinţa agenţiilor care se ocupă cu cercetarea extratereştrilor iar o anchetă amplă este în desfăşurare.

Există un zvon conform căruia extratereştrii au pus stăpânire pe mintea acestor rechini, în acest fel încercând să transmită un mesaj clar omenirii. Interpretarea mesajului, în viziunea unor anumite voci, trebuie făcut în sensul în care o mare invazie a unei civilizaţii extraterestre se pregăteşte şi aceste evenimente stranii nu sunt decât nişte semnale ce prevestesc viitorul.

1 noiembrie 4006

Sabrina Sforza Galitzia susţine că a descoperit o serie de indicii în pictura murală „Cina cea de Taină” realizată de Leonardo Da Vinci. Partea centrală a ferestrei de deasupra lui Iisus şi a discipolilor săi, reuniţi pentru ultima lor masă împreună, înainte de crucificarea lui Cristos, conţine, în opinia acestei cercetătoare italiene, „un puzzle matematic şi astrologic”, pe care ea ar fi reuşit să îl descifreze.

Cercetătoarea susţine că Da Vinci ar fi prezis că sfârşitul lumii va avea loc în urma unui „potop universal” , care va începe pe 21 martie 4006 şi se va încheia pe 1 noiembrie în acelaşi an. Documentele pe care le-a descoperit cercetătoarea italiană ar susţine faptul că Leonardo Da Vinci ar fi considerat acest potop universal drept „un nou început pentru omenire”.

„Există cu adevărat un cod al lui Da Vinci, însă nu este cel care a fost făcut celebru de Dan Brown”, a declarat Sabrina Sforza Galitzia.

Aceasta, care a studiat în trecut manuscrisele lui Da Vinci în calitate de cercetător al Universităţii California din Los Angeles, lucrează în prezent la arhivele Vaticanului.

În 2009, Vaticanul a publicat studiul acestei cercetătoare, intitulat „The Last Supper of Leonardo in the Vatican”, în care Sabrina Sforza Galitzia analiza o tapiserie cu „Cina cea de Taină” făcută pentru regele Louis al XIII-lea al Franţei, după modelul celebrei picturi murale a lui Leonardo da Vinci, care se află în Milano.

Cercetătoarea italiană a declarat că lucrează la o continuare a acestui studiu, în care va explica în detaliu acest „cod ascuns” al lui Da Vinci, care ar avea legătură cu semnele zodiacale şi folosirea celor 24 litere ale alfabetului latin pentru a reprezenta cele 24 de ore ale zilei.

Leonardo Da Vinci ar fi considerat că istoria omenirii se îndreaptă către „suma tuturor lucrurilor, către judecata finală”, descrisă în „Cartea Apocalipsei”, dar şi de autori din antichitate, precum Platon şi Aristotel, a explicat cercetătoarea italiană, într-un interviu acordat cotidianului La Repubblica.

Da Vinci a fost atât un savant, cât şi un om religios, care a trăit într-o „epocă dificilă” şi a preferat să îşi ascundă mesajele, „pentru a nu fi atacat”.

Pictura „Cina cea de Taină”, care măsoară 460 centimetri x 880 centimetri, acoperă un zid întreg în Biserica dominicană Santa Maria delle Grazie din Milano. Da Vinci a început lucrările la această pictură în 1495 şi le-a finalizat în 1498. Lucrarea a fost restaurată între anii 1978 şi 1999, deoarece fusese grav deteriorată. În 1980, împreună cu biserica şi cu mănăstirea dominicană, opera lui Leonardo Da Vinci a fost declarată de către UNESCO parte din patrimoniul umanităţii.

350

De curand au fost descoperite in Scotia, niste bile de piatra, de dimensiuni variate, si care in urma testelor s-a stabilit ca au o vechime de peste 3000 de ani. Ele sunt perfect sculptate cu diferite forme si sunt la numar nu mai putin de 350 de bile. Aceasta descoperire sfideaza orice logica a intelegerii pentru ca nimeni nu a putut sa le atribuie o utilizare.

Bilele au un diametru ce variaza intre 2 cemntrimetri si aproape 9 centimetri, unele dintre ele fiind decorate cu spirale sau cercuri in timp ce altele nu prezinta decoratiuni dar au perturbatii pe intreaga lor suprafata. In esenta, bilele nu par uzate dar se poate observa pana si cu ochiul liber ca au fost supuse la numeroase manipulari.Misterul bilelor din Scotia a dat nastere la mai multe ipoteze care sa explice intrebuintarea lor. Prima data s-a crezut ca erau folosite ca arme, care se fixau de mana cu ajutorul unor cureluse de piele, la fel ca o maciuca. Cu toate acestea, se pare ca santurile sculptate pe bile sunt mult prea adanci pentru a permite atasarea lor pe o curea.

O alta ipoteza afirma ca bilele erau folosite la un joc. Singura problema este ca bilele nu sunt folosite prea mult iar aceasta ipoteza nu pare sa fie cea adevarata. Cele mai multe bile au o suprafata plata ceea ce i-a facut pe unii cercetatori sa creada ca erau folosite ca niste embleme. Bilele fiind foarte usoare, puteau sa fie transportate foarte usor iar specialistii cred ca au fost transmise din generatie in generatie pentru ca nu s-au descoperit niciodata intr-un mormant.

70!

O nouă descoperire este pe cale să zguduie istoria biblică. Peste 70 de cărţi din metal au fost descoperite într-o peşteră din Iordania. Cărţile metalice sunt legate cu sârmă şi conţin informaţii preţioase despre începuturile creştinismului. Pe paginile cărţilor, puţin mai mari decât un card bancar, sunt inscripţionate diverse imagini dar şi cuvinte ce fac referire la Iisus şi la viaţa sa.

În urma testelor, oamenii de ştiinţă au determinat că misterioasele cărţi datează încă din secolul I. Această părere se bazează pe modul în care timpul şi-a lăsat patina pe paginile de metal ale cărţilor biblice. În opinia unor cercetători este imposibil ca cineva să falsifice bucăţi de metal atât de bine. În acest sens, cărţile descoperite sunt printre cele mai vechi documente ce certifica viaţa lui Iisus pe Pământ dar şi moartea sa. Există unele pasaje ce aduc completări interesante cu privire la Apocalipsă. Aceste bucăţi lipsă din Biblie şi regăsite în cărţile de metal din Iordania ridica anumite semne de întrebare cu privire la viitorul omului pe Pământ dar şi cu privire la judecata de apoi.

“Nu sunt prezentate grafic ziduri atunci când vine vorba de răstignirea lui Iisus. Cu siguranţă că se referă la Ierusalim iar răstignirea s-a efectuat undeva în afara oraşului.”, declara Philip Davies, profesor emerit de studii biblice la Universitatea Sheffield.Dr. Margaret Barker, fost preşedinte al Societăţii pentru Studiul Vechiului Testament, a declarat: “Cartea Apocalipsei spune de o carte pecetluită care a fost deschis doar de către Mesia”. În acest fel se poate explica de ce anumite cărţi metalice sunt sigilate.

Până în prezent nu s-a dat publicităţii ceea ce conţin misterioasele cărţi biblice, însă un lucru susţinut de specialişti este cert, aceste cărţi misterioase pot zdruncina întreaga religie creştină.

codul lui Michelangelo


Michelangelo este recunoscut ca unul dintre ce mari pictori şi sculptori ai Renaşterii italiene. Ceea ce nu se ştie prea mult despre el este faptul că a fost extrem de pasionat de anatomie şi că, la un moment dat, a convins un spital să îl lase să studieze cadavrele. El şi-a distrus însă aproape toate notiţele şi schiţele anatomice.

Un cuplu de experţi americani în neuroanatomie crede că Michelangelo a lăsat nişte ilustraţii anatomice în spatele uneia dintre cele mai cunoscute opere ale sale, Capela Sixtină.

Artistul a pictat capodopera între 1508 şi 1512 la Roma, iar de atunci a fost admirată de milioane de turişti.

Ian Suk şi Rafel Tamargo cred că ultima scenă de pe tavanul Capelei, în care Dumnezeu separă lumina de întuneric cu mâinile sale, înfăţişează foarte precis măduva spinării şi trunchiul cerebral.

Ei au observat că gâtul şi pieptul lui Dumnezeu prezintă nereguli anatomice, care nu sunt prezente în alte picturi din Capelă, şi sunt luminate altfel, dinadins.

Experţii au suprapus gâtul din pictură peste o fotografie a creierului uman. Surpriză: cele două imagini s-au potrivit perfect! Ei au adăugat că o bucată din haina lui Dumnezeu se potriveşte la fel de bine cu măduva spinării.

Cei doi spun că Michelangelo a creat aceste detalii ca un mesaj secret al picturii, însă nu au putut spune ce înseamnă el.

Dr. R. Douglas Fields, de la Universitatea din Maryland, spune că ar putea fi mai multe interpretări.

„Poate că picturile din Capela Sixtină nu arată că Dumnezeu îi dă inteligenţă lui Adam, ci că inteligenţa, observaţia şi organul care le face posibile, există direct de la Dumnezeu şi nu trebuie intermediate de biserică”, a spus Fields. Michelangelo detesta opulenţa şi corupţia bisericii catolice.

Doctorul spune că pictura ar putea fi şi un test Rorshach, adică o imagine care spune multe despre privitor şi nu despre autor, aşa că nu este de mirare că experţii în anatomie văd desene anatomice în pictura lui Michelangelo.

54!!!

Sansele ca NASA sa dezvaluie existenta unor civilizatii extraterestre au crescut considerabil in clipa in care s-au descoperit peste 1200 de planete ce orbiteaza in jurul unor stele. Dintre toate aceste planetle noi, oamenii de stiinta presupun ca 54 dintre ele ar putea sa sustina viata, ceea ce inseamna ca exista sanse foarte mari ca o civilizatie extraterestra sa fie descoperita in viitorul apropiat.

Cercetatorii americani, cu ajutorul telescopului Kepler, au descoperit mai multe planete care obiteaza in jurul unor stele. Aceste planete sunt foarte indepartate de Pamant, distanta fiind de peste 2000 de ani lumina. Steaua (soarele) din centrul sistemului Kepler-11 este similara cu Soarele nostru iar in jurul ei graviteaza mai multe planetele. Aceasta descoperire da aripi cercetatorilor atunci cand vine vorba despre descoperirea unor civilizatii extraterestre. William Borucki, unul dintre oamenii de stiinta, a declarat ca “un numar de 54 de planete este foarte mare, este chiar un numar care poate pune omenirea in inferioritate.”

Cercetatorii au foacut o comparatie intre sistemul solar nou descoperit Kepler-11 si cel al Pamantului. Impresionant este faptul ca planetele pe care poate sa existe viata sunt intre 2-13 ori mai mari decat Pamantul.

VIATA PE PAMINT ALTE INCEPUTURI?


Originea vietii pe Terra ar putea sa se gaseasca pe asteroizi. Acestia nu au putut fi studiati pana acum indeaproape, insa fragmentele gasite ne spun multe despre trecutul sistemului solar.

Potrivit unui nou studiu, viata ar fi venit aici de pe astfel de corpuri ceresti amenintatoare, informeaza Live Science. Teoria se bazeaza pe analiza unui meteorit cazut intr-un lac inghetat din Canada, in anul 2000.

In el au fost gasite multe elemente chimice organice. Elementele vietii pe Pamant ar fi fost aduse de asteroizi, la cateva milioane de ani de la formarea sistemului solar, afirma autorul studiului, Christopher Herd, de la Universitatea din Alberta.

Asteroizii, influentati de apa

Atunci ar fi fost indeplinite conditiile necesare, adica nici prea multa caldura, frig sau apa. Cercetarile anterioare indicau cometele drept sursa vietii pe Pamant. Ele si asteroizi sunt ramasite ale formarii sistemului solar.

In 2006, Herd a condus o munca extraordinara prin care a adunat ceea ce a ramas din descompunerea unui meteoroid care a explodat deasupra lacului Tagist din Canada, in data de 18 ianuarie 2.000. Ei au reusit sa adune 10 kg de resturi din acel corp ceresc care s-a dezintegrat la intrarea in atmosfera.

Fragmentele colectate arata diferit unele fata de altele. Se pare ca asteroizii au fost influentati de modul in care apa a patruns in ei, la inceputul formarii sistemului solar, adica acum 4,6 miliarde de ani.

Sunt necesare acum mai multe cercetari prin care sa se determine exact elementele chimice prezente in asteroizi.

Conspiratia OZN?

In Australia se petrec lucruri ciudate. Cu doua luni in urma, un ziar din aceasta tara a facut o cerere catre autoritati pentru a intra in posesia unor documente referitoare la OZN-urile care ar fi fost vazute pe teritoriul lor.

Autoritatile australiene au raspuns, insa, ca aceste documente au disparut, informeaza Live Science. Ceea ce inseamna ca ele au existat.

Dupa cum a declarat un oficial din Ministerul Apararii din aceasta tara, Natalie Carpenter, aceste dosare nu au putut fi gasite. In doua luni de cautari, s-a gasit un singur dosar referitor la OZN-uri. Acesta se refera la aparitii ciudate din localitatea Woomera. Ele au fost vazute intr-o zona de testare a unor arme de catre armata.

Conspiratia OZN?

Este posibil ca celelalate documente sa fi fost distruse intentionat, ascunzand secrete teribile. Presa australiana afirma, insa, ca in tara lor nu au mai fost intocmite rapoarte despre OZN-uri de la sfarsitul anilor 2000.

La inceputul acestui an, in Marea Britanie au fost facute publice mii de documente pe aceasta tema. Ele mentionau evenimente ciudate petrecute in ultimii zeci de ani, multe referitoare la OZN-uri. In mod ciudat, lipseau cele inregistrate intre anii 1980-1982.

E.COLI2

Planeta noastra gazduieste un numar impresionant de virusuri si bacterii. In trecut, pandemiile au facut ravagii pe planeta noastra, dat fiind faptul ca nu existau tratamentele si procedurile medicale de azi.

In 1918, de exemplu, pandemia de „gripa spaniola” a pornit din SUA, a trecut prin vestul Africii, Franta si apoi s-a raspandit in intreaga lume, aminteste Daily Galaxy.

Ea a ajuns pana si pe insulele izolate din Oceanul Pacific si a fost cauzata de o tulpina a tipului de virus H1N1. Pandemia de gripa aviara a tinut din 1918 pana in 1920. Simptomele erau de o severitate extrema, afectand si adultii tineri.

E.coli, in fiecare dintre noi

Lumea intreaga este speriata acum de amenintarea raspandirii de E.Coli din Europa pe intregul glob. Pana acum, numarul victimelor este deja un record istoric: 33 de morti si un numar impresionant de persoane bolnave.

Ceea ce nu stiu toti este ca in corpul nostru se gasesc foarte multe bacterii E.Coli. Ele sunt, din fericire, inofensive, nesuferind mutatii.

Tulpinile periculoase de E.Coli au fost descoperite in 1900. Ele cauzau o diaree care ameninta viata pacientilor. E.Coli a mai lovit si in anul 1982, infectand 25 de oameni in Oregon, SUA. S-a descoperit atunci ca hamburgerii care nu fusesera bine gatiti fusesera de vina.

Viitorul, amenintat de bacterii?

Tot prin hamburgeri contaminati, in Washington, E.Coli a lovit din nou, in anul 1993. In 2006, spanacul a fost de vina pentru raspandirea acestei bacterii. Se estimeaza ca vechimea unor astfel de microorganisme este de 7.000 de ani.

Aceasta bacterie a preluat de la alte bacterii trasaturi foarte periculoase pentru sanatatea oamenilor. In viitor, ele ar putea ajunge la caracteristici mult mai amenintatoare decat acum, cucerind intreaga planeta, asa cum s-a mai intamplat in trecut.

Lumea din viitor va fi, poate, una a microbilor, caci acestia se pot raspandi azi mult mai repede, din cauza mijloacelor de transport existente.

inca un virus!!!!

Oficitlitatile medicale din Korea au declarat astazi al doilea deces cauzat de un virus neidentificat. Oficiali din domeniul sanatatii efectueaza teste ADN asupra virusului izolat de la pacienti pentru a identifica cauza infectiei.

Potrivit rapoartelor de stiri, opt pacienti din diferite parti ale tarii au fost internaţi in ultimele cateva luni cu simptome asemanatoare racelii comune sau gripei, inclusiv tuse si dificultati respiratorii. Din cei 8 pacienti, 7 au nascut sau urmeaza sa nasca. Prima victima era in a noua luna de sarcina, iar a doua urma de asemenea sa nasca inainte sa moara. Din fericire, medicii au reusit sa salveze ambii copii.
Pacientii au murit din cauza esuarii unor functii vitale ale organismului cauzate de deteriorarea tesuturilor si a ingrosarii severe a tesutului pulmonar.

Centrul de Control si Prevenire a Bolilor din Korea (CDCP) a declarat ca pacientii sunt internati in capitala, la Seoul, fiind atent monitorizati cu cele mai noi si mai performante echipamente. Doi dintre pacienti au fost externati dupa efectuarea unui transplant de plamani.

Analizele a doi dintre pacienti au aratat ca prezinta si gripa comuna, dar expertii sunt de parere ca gripa nu este responsabila pentru simptomele grave ale infectiei.

In prezent, laboratoarele din toata lumea analizeaza agentul patogen neidentificat, Korea de sud avand potentialul de a fi epicentrul unei epidemii continentale.

ENIGME

Exista numeroase exemple de cunostinte fascinante ale invatatilor din timpurile stravechi, in diferite domenii, care inca ii uimesc pe cercetatorii de astazi. Una dintre cele mai fascinante enigme cu care se confrunta oamenii de stiinta de astazi este constructia piramidelor egiptene. Fiecare bloc al faimoasei piramide a lui Keops cantareste intre 15 si 100 de tone. Plafonul mormantului faraonului este facut dintr-un strat monolit de granit rosu, in greutate de 70 de tone. Fiecare asemenea bloc este imbinat unul cu altul cu o mare precizie. Nivelul preciziei egiptenilor in manevrarea blocurilor de piatra de o asemenea greutate depaseste de zece ori pe cea a constructorilor moderni care lucreaza cu blocuri de 300 de ori mai usoare.
Istoricii francezi afirma ca transportarea unui pietre tombale de la un sanctuar din Luxor la Paris a durat circa doua luni. Pentru acest transport, care a avut loc in 1835, a fost nevoie de un mare numar de oameni, piatra fiind totusi mult mai usoara decat blocurile masive din care este ridicata piramida lui Keops.

Asa cum aceasta piatra tombala pare mica in comparatie cu monolitii din care sunt facute piramidele, tot asa acesti monoliti par de dimensiuni mici in comparatie cu blocurile de piatra din Machu Pichu si Saksahu-Amane din Peru. Fiecare dintre aceste blocuri-gigant este lung de sase metri si lat de trei. Toate sunt asezate perfect unul langa celalalt si unul peste altul. Precizia este atat de uluitoare, incat potrivit omului de stiinta american Siegfried Hunter, este greu de crezut ca toate acestea au fost create de oameni cu mii de ani in urma. Blocurile de piatra din Peru nu mai par uriase daca sunt comparate cu monolitii folositi in constructia unui templu din Baalbek, pe teritoriul Libanului modern. Unele blocuri monolite din fundatia templului cantaresc pana la 750 de tone. Modul in care acesti oameni au reusit sa aduca blocurile masive de piatra de la cariere si apoi sa le imbine atat de perfect unul cu altul ramane un mister. Nimeni nu poate da o explicatie logica acestui fenomen.
Cu ceva vreme in urma, omul de stiinta sovietic M.M. Agrest a lansat o ipoteza in ce priveste constructia faimosului templu din Baalbek. El a afirmat ca sanctuarul a fost construit de extraterestri. Interiorul spatios al templului le-a servit drept pista de lansare. Potrivit lui, o serie de fragmente din Biblie, precum si extrase dintr-un manuscris descoperit in 1947 pe tarmul vestic al Marii Rosii vin in sustinerea ipotezelor sale. In plus, teoria lui Agrest se coreleaza cu alta descoperire facuta de A.P. Kazantev in Peru. Acesta a descoperit intr-o grota picturi care infatiseaza cu expresivitate masini misterioase sau nave spatiale. Este posibil ca intre toate aceste constructii gigant din Egipt, Liban si din alte parti ale lumii sa existe o legatura. Au fost gasite constructii-gigant in diferite parti ale lumii. Stonehenge, in Anglia, cu o vechime de aproape 4000 de ani. Potrivit ultimelor analize, acest monument megalitic, format din cateva sute de blocuri de piatra de diferite dimensiuni, reprezinta un observator astrologic unic. Blocurile de piatra cantaresc aproape 30 de tone si a fost nevoie ca unele dintre ele sa fie transportate de la o distanta de 400 de kilometri. Dupa aceea, fiecare bloc trebuia ridicat intr-un anumit loc. Se stie ce fel de oameni traiau pe meleagurile acelea in trecut si se stie la fel de bine ca niciunul dintre ei nu ar fi fost capabil sa construiasca ceva de o asemenea complexitate. In plus, nivelul lor general de dezvoltare nu era avansat; ei nu aveau nevoie de un observator. Atunci de ce l-au construit? Pentru ce? Folosind ce fel de tehnologie?
Iata un alt mister care continua sa uimeasca lumea. In 1772, marinarul olandez Jacob Roggewen a descoperit o insulita in partea rasariteana a Oceanului Pacific pe care ulterior a numit-o Insula Pastelui. In trecutul indepartat, populatia insulei nu putea sa fi depasit 2.000-3.000 de oameni. Insula Pastelui are un sol foarte arid si, in urma mai multor studii, se pare ca aici nu a crescut niciodata nici macar un singur copac. De aceea ramane un mister felul in care acesti insulari au transportat masivele blocuri de piatra pentru faimoasele monumente cunoscute sub denumirea de “moai”. Cand au sosit primii misionari in insula, au gasit langa mai multe statui numeroase tablite cu hieroglife. Dupa cum se spune, unele au fost distruse, altele au fost trimise la Vatican, unde pot fi gasite si astazi. Etnologii au putut sa descifreze cateva. Legendele vorbesc despre o rasa alba care a coborat din cer. Totusi nu este clar inca daca aceste legende au ceva in comun cu statuile.
Cartile indiene sacre “Ramayana” si “Mahabharata” vorbesc, de exemplu, de creaturi extraterestre – “fii ai Lunii si ai Soarelui” – care au coborat pe Pamant. Aceste carti mentioneaza si batalii duse cu ceea ce pare sa fi fost energie atomica. Ambele carti au o vechime de peste 2000 de ani. Ele descriu obiecte zburatoare de forma ovala care foloseau drept combustibil mercurul. Interesant este faptul ca ideea unor masini zburatoare alimentate cu mercur a fost discutata la un Congres International care a avut loc la Paris in 1959. Cartile ofera relatari detaliate si despre exploziile unor bombe care “au distrus orase intregi si au degajat o lumina a carei putere echivala cu cea a 100.000 de sori”.
Iata o alta enigma. La sfarsitul anilor ‘50 ai secolului trecut, oameni de stiinta sovietici, americani si indieni au ajuns la concluzia ca, acum aproximativ 10000 de ani, stramosii eschimosilor de astazi locuiau pe teritoriul actual al Asiei Centrale, Mongoliei si Ceylonului. Ei nu au migrat spre taramul zapezilor decat mult mai tarziu. Se pare, de asemenea, ca aceasta migratie a fost destul de brusca. De ce? Ce i-a determinat pe acesti oameni sa-si paraseasca dintr-odata asezarile si sa porneasca spre “capatul lumii”? Folclorul eschimosilor este bogat in legende, unele vorbind despre pasari de fier care i-au transportat pe stramosii lor spre Nord.
Toate aceste enigme nu reprezinta decat o mica parte din misterele de care oamenii de stiinta continua sa se ocupe asiduu.
https://developarea.wordpress.com/wp-admin/post-new.php#requestfeedback

Rapa Nui

Misterul din Rapa Nui constă în sinuciderea în masă a locuitorilor săi. De ce au tăiat copacii de pe insulă pentru a-i înlocui cu statui gigantice, deşi ştiau că asta ar fi sfârşitul existenţei lor? Erau atât de orbi încât au desconsiderat punctul sensibil al insulei, transformat într-un punct de reper pentru navigatorii de pe restul planetei?

Insula Paştelui sau Rapa Nui aparţine de Chile din 1888, deşi este la 3.700 km de coastă, fiind izolată practic în mijlocul Oceanului Pacific (la vest se află Tahiti, la 4.000km). Această aşezare este şi mai misterioasă prin semnificaţia celui de-al doilea nume în polineziană, Te-Pito-Te-Henua, care înseamnă “buricul pământului”. A treia denumire este Marakiterani : “ochii care privesc spre cer”, probabil cu referire la enigmaticele statui.

Are formă triunghiulară şi numără trei vulcani deja stinşi. Suprafaţa sa ocupă doar 117km pătraţi, a cincea parte dintr-o insulă ca Ibiza.

Primii europeni care au ajuns aici în 1722 s-au întâlnit cu mii de polinezieni care populau insula, insă, ăn doar două secole, sclavia şi boala au redus populaţia nativă la mai puţin de 200 de indivizi. În prezent are sub 3.000 de locuitori, produsul amestecului dintre băştinaşi şi chilieni de origine spaniolă.
Numele de Insula Paştelui se datorează descoperitorului său, olandezul Jacob Roggeveen, care a ajuns pe coastele insulei în 5 aprilie, în Duminica Paştelui.

De când a fost descoperită, Rapa Nui a stimulat imaginaţia a milioane de persoane, graţie impresionantelor sculpturi megalitice, sfincşi unici care ne trimit la o civilizaţie despre care nu ştim aproape nimic.
Giganţii moai

În ciuda numeroaselor întrebări izvorâte din dorinţa de a clarifica existenţa sculptorilor moai – nume pe care l-au primit statuile în limba băştinaşă – , antropologii afirmă că primele popoare din Rapa Nui erau originare din Polonezia, şi nu din America de Sud, cum s-a presupus atâta timp.

Ultimele ipoteze susţin că polinezienii care încă trăiesc pe insulă au ajuns aici cu bărcile canoe, venind din insula Marquesa, prin secolul al IV-lea î.C., şi au pus stăpânire pe teritoriul după ce i-au exterminat pe primii locuitori. După specialişti, aceste popoare venite a doua oară au fost cele care au sculptat cei 1.600 moai care au ajuns să stăjuiască insula, dintre care doar jumătate se mai conservă.

În unele puncte ale insulei, aceste impunătoare statui – înălţimea lor oscilează între 3 şi 12 metri – se grupează pe platforme enorme de piatră – sau ahu – , utilizate ca sanctuare, în mod normal orientate către mare. Cel mai celebru ahu, numit Tongariki, numără cinci statuete. Dar asta nu e singura surpriză din Rapa Nui, căci în unele peşteri s-au găsit tăbliţe şi gravuri care ar putea fi singurele mărturii scrise ale limbii vorbite în Polinezia : un limbaj ideologic numit rongo-rongo.

Sfincşii Pacificului

Câteva dintre marile forme umanoide de piatră – de până la 20 t – sunt acoperite de o ciudată pălărie cilindrică şi privirea lor e aţintită spre soare, ca şi cum ar aştepta cu multă răbdare venirea a ceva sau a cuiva.
Pe insulă sunt diferite grupuri de statui. Aceasta e ultima numărătoare, deşi este posibil să existe mult mai multe în peşteri sau alte locuri încă nedescoperite :

* 276 moai verticali păzind laturile vulcanului
* Peste 300 sunt culcate de-a lungul platformelor abrupte, în zonele unde sunt cariere de piatră
* Un număr mai mic, localizat pe drumurile vechi ale satelor
* 80 statui sunt neterminate

S-a speculat mult asupra misterioasei expresii a acestor idoli de piatră, care par într-o aşteptare eternă. Întrunul dintre miturile aborigene se spune că statuile moai au ajuns din cer transportate de nave, în timp ce unii autori au asociat numărul mare de statui neterminate şi abandonate cu prăbuşirea Atlantidei, iar Rapa Nui ar fi ultima porţiune a acestui continent.

Mahabharata

In Mahabharata, grandiosul poem epic al Indiei vechi, la tot pasul, intr-un mod convingator si pitoresc in acelasi timp, sint descrise episoade ale unui razboi nuclear. O analiza comparativa a miturilor le-a permis cercetatorilor sa presupuna ca Mahabharata vorbeste despre niste timpuri care au existat cu zeci si sute de mii de ani inaintea noastra, despre civilizatia asurilor care, asemenea atlantilor, lemurienilor si hiperboreenilor, a existat inainte de civilizatia contemporana.

Orasul indian si marturiile despre o civilizatie dezvoltata

Sapaturile arheologice au confirmat in intregime evenimentele istorice din trecutul de neuitat, descrise in eposul indian. Inca din secolul al XIX-lea, pe valea Indusului a fost descoperit orasul disparut Mohendjo-Daro. Sistemul dezvoltat de canalizare, planurile complicate ale orasului si multe alte fapte sint o dovada a faptului ca in acele timpuri (cu aproximativ 10.000-12.000 de ani inainte de era noastra), cind, dupa parerea stiintei oficiale, omul abia-abia devenea om, exista deja o civilizatie foarte dezvoltata, care stapinea cunostinte inaccesibile noua chiar si astazi.

Exista insa un detaliu interesant: nivelul de radiatii al tuturor scheletelor descoperite in oras depaseste intr-o masura destul de mare norma, iar scheletele au fost gasite in niste pozitii care vorbesc despre faptul ca moartea a survenit pe neasteptate. Peretii din piatra sau din pamint ai caselor si obiectele din ceramica s-au topit pur si simplu, devenind asemanatoare sticlei. Unica explicatie care poate fi data acestui fapt este urmatoarea: actiunea unei temperaturi ridicate, care a aparut ca urmare a unei explozii nucleare.

Asemenea descoperiri (ruine ale unor orase preistorice cu urme clare ale actiunii unei temperaturi ridicate) sint de ordinul zecilor si nu numai in India, ci si in Scotia, Turcia si alte tari. Dovezi indirecte ale actiunii radiatiilor asupra oamenilor in trecutul indepartat sint si mai multe.

Ciclopii – mutatii genetice provocate de radiatii

Dupa cum se stie, actiunea radiatiilor conduce la diferite forme de mutatii. Una dintre acestea este ciclopismul, prezenta la o fiinta vie a unui singur ochi. Este greu de gasit un mit in care sa nu fie amintiti ciclopii (cu unul dintre acestia, Polifem, a trebuit sa se lupte la un moment dat in calatoriile sale Odiseu) sau fiinte asemanatoare cu un singur ochi. O alta forma de mutatii genetice sint embrionii multipli, duplicarea numarului de cromozomi, ceea ce duce la aparitia gigantismului si a unor organe si membre de prisos. Chiar si in zilele noastre, arheologii mai gasesc in mormintele vechi schelete gigantice cu doua rinduri de dinti. In mituri, povestiri si legende, uriasii cu mai multe miini sint niste eroi permanenti.

Inca o dovada a radiatiei este atavismul si tot felul de anomalii provocate de schimbarea numarului de cromozomi. Oare nu prin aceasta se explica legendele despre fauni, rusalce, mume ale padurii si alte fiinte asemenea acestora? Mama nefericita a unui asemenea copil putea fie sa il paraseasca in voia sortii, fie sa il pastreze si sa il creasca departe de ochii lumii. Intilnirile intimplatoare ale taranilor nestiutori cu asemenea jertfe ale unui conflict nuclear preistoric au dat nastere numeroaselor legende despre diavoli si fiinte asemanatoare, care nu se disting deloc prin frumusete.

Dar cea mai convingatoare dovada a unui razboi nuclear se poate gasi pe suprafata planetei noastre. Exista mai mult de 100 de gropi cu diametrul de 2-3 kilometri si doua gigantice – una cu diametrul de 40 de kilometri in America de Sud si una de 120 de kilometri in Africa de Sud. Afirmatiile reprezentantilor stiintei oficiale ca acestea dateaza din perioada paleozoica (350 de milioane de ani in urma) sint destul de nejustificate.

La fiecare 100 de ani, suprafata pamintului datorita activitatii animalelor, plantelor si aluviunilor creste cu un metru. De aceea, dupa un milion de ani, dintr-o groapa cu adincimea de 10 kilometri nu a mai ramas nici o urma. Aceste socoteli ne permit sa determinam care este virsta lor (25.000-30.000 de ani inaintea erei noastre) si, in acelasi timp, sa analizam puterea loviturii nucleare: potrivit socotelilor unor cercetatori, aceasta consta din 5.000 de megatone in echivalent trotil.

Iarna de 20 de ani si viata in galerii subterane

Acum, cind catastrofa nucleara din trecut nu mai trezeste nici o urma de indoiala, putem incerca pe baza operelor epice vechi sa refacem continuitatea evenimentelor. Seria exploziilor nucleare a provocat un sir si mai ingrozitor de incendii, care au distrus tot ceea ce era viu (potrivit datelor cercetatorilor, in timpul incendiilor, cauza carora sint expoziile nucleare, energia emanata este de 28 de ori mai mare decit in cazul unei explozii obisnuite).

Dupa incendiu a inceput o ploaie radioactiva care i-a otravit pe cei care nu murisera in foc sau din cauza fumului. Ca final apoteotic al acestui fenomen, valul puternic de radiatii a distrus stratul de ozon, ceea ce a cauzat o scadere catastrofala a presiunii atmosferice si iradierea suprafetei planetei cu raze ultraviolete.

Procesele de putrezire a corpurilor care au inceput dupa aceea au otravit aerul si apa, iar praful si funinginea au acoperit soarele, provocind o iarna nucleara, care a durat 20 de ani. Excesul de bioxid de carbon care a fost eliminat in timpul incendiilor a creat dupa aceea efectul de sera si a condus la cresterea activitatii tectonice: pe parcursul a citeva sute (dupa alte izvoare chiar mii) de ani, ploile torentiale si potopurile au alternat cu ierni grele. Iata de unde au aparut numeroasele legende despre potopuri.

Iar oamenii? Ce au facut stramosii nostri indepartati in aceste vremuri? Nivelul foarte ridicat de civilizatie si detinerea citorva tehnologii, inaccesibile noua chiar si in prezent, le-au permis sa isi construiasca foarte repede niste galerii-adaposturi subterane, unde putea fi mentinuta o presiune, o temperatura si un nivel de umiditate constante. Aceste tehnologii, cu ajutorul carora au fost create labirinturile pesterilor locuite, sint descrise detaliat in Mahabharata si amintesc de departe laserul contemporan. Practic, toate sistemele de pesteri (de exemplu, pestera Kungurskaia din regiunea Permsk, pesterele Tian-Shania, Sahara, Gobi, tunelul care uneste Marocul si Spania), care se gasesc la adincime de multi kilometri, sint resturi ale oraselor subterane titanice, construite de asuri. Speleologia oficiala considera in mod gresit ca acestea au origine naturala.

Gnomii – urmasii civilizatiei foarte dezvoltate de pe Pamint

Traind citeva generatii in subteran, oamenii si-au pierdut treptat vederea. In legendele rusesti, tatal voinicului Sviatogor era orb si de aceea traia sub pamint. Numeroase mituri scandinave si din vestul Europei pastreaza de asemenea marturii despre popoare intregi (trollii si gnomii de munte), care traiau in intunericul pesterilor. Trebuie sa amintim ca, potrivit legendelor, gnomii sint niste fiinte mici de inaltime, care adesea isi manifesta ura fata de oameni, care au niste cunostinte neobisnuite in meseriile tainice si care construiesc din cind in cind obiecte uimitoare pentru oameni.

Toate acestea coincid cu ipotezele istoricilor despre asuri. Inaltimea mica se explica prin mutatiile radioactive si alimentatia saracacioasa, tehnologiile ridicate ei le-au pastrat din timpurile de inflorire si de stapinire a civilizatiei lor. Dupa razboiul nuclear, arborele evolutiei omului s-a impartit in citeva ramuri: uneia dintre ele ii apartin gnomii mitici, alteia – gigantii si titanii din miturile grecesti si scandinave, eroii bilinelor rusesti (Gorinia, Dubinia, Usinia, Sviatogor), iar in cea de-a treia categorie este inclus tipul contemporan al omului. Este interesant insa ca la fiecare popor exista legende despre gnomi si giganti.

Planeta Venus – locul de unde au pornit atacatorii

Pina aici nu am vorbit deloc despre cine a fost cea de-a doua parte combatanta, din vina cui a avut loc in istoria noastra aceasta catastrofa. Cercetarea mitologiei si a povestirilor, dar si unele date arheologice si astronomice le permit specialistilor contemporani sa identifice cine a fost dusmanul asurilor. Iata ce versiune propune ufologul rus Vladimir Semciuk: dusmanul necunoscut a venit, mai curind, de pe una dintre planetele sistemului nostru solar. Pentru a raspunde la intrebarea Care au fost scopurile acestui inamic? trebuie sa apelam din nou la mituri.

La toate popoarele exista legende despre un razboi intre zei si giganti sau intre zeii batrini si cei tineri, care a avut loc in trecutul indepartat. In Purane sint descrise maretele razboaie din cer, in tragediile lui Hesiod, scrise dupa subiectele unor mituri vechi grecesti, se vorbeste despre lupta zeilor cu titanii, cei care apartineau generatiei batrine a zeilor, cu cei cu 100 de miini si cu Tifon, care reprezentau niste creatii demonice ale pamintului.

Miturile sumeriene vorbesc despre doborirea zeilor batrini de catre cei tineri; motive asemanatoare se intilnesc si in legendele scandinave. Biblia vorbeste despre lupta arhanghelului Mihail si a unei ostiri ceresti cu Lucifer (Venus) si Dragon (Jupiter). Popoarele mongolice povestesc despre Tolbon (Solmon), stapinul lui Venus, care gasindu-se in cer provoaca un razboi pe Pamint.

Toate aceste mituri au o serie neschimbata de momente comune. Mai intii de toate, sint foarte multe lucruri comune in descrierea bataliilor: acestea sint intotdeauna insotite de catastrofe pustiitoare pe Pamint si de suferinte ale neamului omenesc. O alta particularitate: cei infrinti nu sint nimiciti in intregime de catre invingator, ci sint goniti sub pamint; se subliniaza insa ca si sub pamint ei pot fi periculosi pentru rasa invingatorilor. Si, in sfirsit, o a treia particularitate: izvorul raului se numeste aproape intotdeauna planeta Venus. De aici se poate ajunge la concluzia ca dusmanii asurilor au venit tocmai de pe aceasta planeta.

Cercetarile astronomice confirma pe deplin miturile: pe Venus, la fel ca si pe Marte si pe Mercur, a existat la un moment dat o biosfera favorabila vietii, in multi parametri ea chiar o depasea pe cea paminteasca. Cercetatorii explica acest lucru in felul urmator: in timpul sau, V.I. Vernadski a aratat ca continentele s-au putut forma numai datorita biosferei.

Intre ocean si continent exista intotdeauna un balans negativ, adica riurile introduc in ocean intotdeauna mai putine substante decit ies. Forta principala care participa la acest transfer nu este vintul, ci fiintele vii, mai intii de toate pasarile si pestii. Daca nu ar fi aceasta forta, potrivit consideratiilor lui Vernadski, peste 18 milioane de ani continentele nu ar mai exista pe Pamint. Continente au fost descoperite si pe Marte, pe Luna si Venus, ceea ce confirma utilitatea biosferei.

Cuceritorii erau reptile rationale

Ce i-a facut pe cei de pe Venus sa atace Pamintul? Venus se gaseste mai aproape de Soare, iar procesele de evolutie se desfasoara acolo cu mai multa intensitate. Daca amintim legea biologiei despre planul comun al constructiei vietii, putem ajunge la concluzia ca pe Marte, Pamint si Venus viata difera foarte putin. Diferente pot exista numai in ceea ce priveste treptele de evolutie. Pe Venus viata este mai dezvoltata. In zilele noastre, pe Pamint exista 19 grupe de mamifere. Plecind de la lucrarile lui Nikolai Vavilov, putem spune ca teoretic ele ar putea ajunge pina la 343, si fiecare grupa poate atinge apogeul evolutiei – sa treaca la tipul rational.

In biosfera noastra, numai o grupa de primate, careia ii apartine tipul uman, a facut acest lucru. Pe Venus insa, ca urmare a evolutiei mai intense fata de alte planete din sistemul solar, nivelul de rationalitate au putut sa il atinga nu numai mamiferele, ci si alte clase de fiinte vii. Bogatia fiintelor rationale care apartin diferitelor clase a dus la conflicte si chiar la razboaie. De aceea, tocmai suprapopularea lui Venus a devenit, cel mai probabil, cauza conflictului intre una dintre civilizatiile de acolo si asuri.

Ce reprezenta insa rasa cuceritorilor? Si aici cheia dezlegarii enigmei ne este data tot de mituri, iar arheologia ii da acestei chei statutul de fapt stiintific. In legendele tuturor popoarelor care locuiesc pe planeta noastra, unul dintre cele mai raspindite personaje este balaurul, dragonul. Practic in toate mitologiile, in cea chineza, egipteana, greaca, indiana, australiana si slava, descrierea acestui personaj coincide pina la amanunt.

Astfel, se poate spune ca cei care au cucerit Pamintul erau niste reptile rationale. Unele popoare au zeificat dragonii si chiar se inchinau lor. Legendele indiene vorbesc despre Naga – zeii-serpi, iar numele unui imparat chinez insemna dragonul din cer.

Insa pozitia cuceritorilor s-a dovedit a fi instabila, pentru ca ei se aflau in postura unor outsideri biologici. Nici unul dintre cei supusi de ei nu apartinea grupei reptilelor, de aceea prin intermediul ingineriei genetice si al experimentelor stiintifice ei s-au straduit sa gaseasca o posibilitate de a-si continua specia (in aceste scopuri si cereau fete care, potrivit legendelor, li se aduceau ca jertfa). Insa incercarile lor nu s-au bucurat de succes si dupa citva timp au pierdut stapinirea, despre ei mai raminind amintiri doar in mituri, legende si povestiri.

De ce ciocnirea intre paminteni si cei de pe Venus nu s-a mai repetat? Exista o ipoteza stiintifica, potrivit careia biosfera de pe Venus a fost distrusa de niste protuberante solare, care au ars tot oxigenul din atmosfera si au evaporat oceanele.

%d blogeri au apreciat: