MANUSCRISUL VATICANUS

Odată cu apariţia presei de tipar (circa 1455), a devenit posibilă ajungerea Bibliei şi la omul de rând; în felul acesta a devenit evident pentru Satana că el nu a putut ţine cuvântul lui Dumnezeu departe de oamenii obişnuiţi, aşa că, el a purces la folosirea celui de-al doilea instrument al strategiei sale de atac asupra cuvântului lui Dumnezeu, falsificarea!
Sfânta Scriptură, încă de la început, ne-a relevat modul prin care Satana a căutat să modifice Cuvântul Lui Dumnezeu: Dumnezeu i-a poruncit lui Adam să nu mănânce din arborele cunoştinţei binelui şi răului:

Geneza 2:16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

În Geneza 3:1-5 şarpele l-a citat inexact pe Dumnezeu, schimbând astfel cuvintele Lui Dumnezeu!
Satana a păcălit-o pe Eva, să mănânce din copacul cunoştinţei binelui şi răului, întrebând-o dacă Dumnezeu i-a poruncit ei şi lui Adam să nu mănânce din niciun pom din grădină!
Când Eva răspunde, de asemenea inexact, ea spune şi că El a poruncit ca ei să nu atingă fructul, când de fapt Dumnezeu a interzis doar consumarea fructului respectiv şi nicidecum atingerea acestuia!
Dumnezeu i-a spus lui Adam că, dacă el va mânca din acel pom, “vei muri negreşit”.
Imediat ce Satana a priceput că Eva era ignorantă cu privire la adevărul (înţelesul) cuvintelor Lui Dumnezeu, atunci a fost sigur că el ar putea s-o convingă pe Eva să nu-L asculte pe Dumnezeu, denaturând cu subtilitate interdicţia dată de Dumnezeu.
Satana a preluat avertismentul dat de Dumnezeu, adăugindu-şi şi cuvintele sale: “Hotărât că nu veţi muri”. Satana a spus aceasta pe un ton autoritar; şi suna aproape la fel cu ceea ce spusese Dumnezeu! Dar acel cuvânt (“nu” veţi muri) a falsificat Cuvântul lui Dumnezeu, impunând astfel cuvântul lui Satana ca venind de la Dumnezeu!
Rezultatul denaturarii, de către Satana, a cuvântului lui Dumnezeu a fost cea mai mare tragedie din istoria creaţiei: căderea lui Adam şi Eva, păcatul!

Geneza 3:1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: “Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”
Geneza 3:2 Femeia a răspuns şarpelui: “Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”
Geneza 3:3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: “Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
Geneza 3:4 Atunci şarpele a zis femeii: “Hotărât, că nu veţi muri:
Geneza 3:5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

Cu vizibilă referire şi la modificarea satanică a cuvântul lui Dumnezeu, din gradina Edenului, Isus l-a mustrat pe Satan:
Luca 4:4 Isus i-a răspuns: “Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

La fel cum Satana a procedat în grădina Edenului, tot aşa şi acum, înearcă şi acum să producă confuzie printre oameni, cu privire la ceea ce Dumnezeu a spus, “Da, Dumnezeu a spus . . . “.

La data de 20 martie 1969, doctorul pediatru Lawrence Dunegan a asistat la o conferinţă susţinută la o întrunire a pediatrilor şi găzduită de Societatea de Pediatrie din Pittsburgh! La acea întrunire a luat cuvântul dr. Richard Day (decedat în 1989); la momentul respectivei conferinţe dr. Richard Day având calitatea de profesor de pediatrie al Şcolii Medicale din Mount Sinai, New York! Anterior acestei funcţii, dr. Richard Day servise ca “Medical Director” al Federaţiei de Control a Natalităţii din America! Dr. Dunegan era un bun cunoscător al Dr. Richard Day, pe care l-a descris ca fiind un iniţiat al ordinului!
Dr. Dunegan nu a explicat despre ce “ordin” era vorba, dar din mesajul respectivei conferinţe, a fost clar că era vorba despre o foarte puternică societate secretă formată din servili sicofanţi (lingăi, delatori) înregimentaţi în serviciul Satanei.

În timpul conferinţei, dr. Day a dezvăluit multe dintre planurile satanice prin care membrii ordinului au căzut de acord că ar putea schimba societatea creştină a SUA într-o societate păgână!
Una dintre strategii a fost introducerea de noi versiuni ale Bibliei. La vremea conferinţei respective, 1969, strategia respectivă fusese deja implementată!
Dr. Day precizase că succesul final al strategiei, depindea de implementarea sa, de atunci înainte, cu forţe sporite!
Dr. Dunegan explică:
“Un alt domeniu de discuţie a fost acela al religiei. Acest vorbitor este un ateu declarat. Şi Dr. Day a spus, “Religia nu este neapărat rea. O mulţime de oameni par să aibă nevoie de religie, cu misterele şi ritualurile ei – aşa că ei vor avea religie! Dar cele mai importante religii din ziua de azi trebuie să fie schimbate, deoarece acestea nu sunt compatibile cu schimbările ce vor veni. Vechiile religii trebuie să dispară! Mai ales Creştinismul! Odată ce biserica romano-catolică este înlăturată, restul creştinătăţii îi va urma cu uşurinţă! Apoi, o nouă religie va putea fi acceptată pentru a fi utilizată în întreaga lume. Aceasta va încorpora câte ceva de la toate din cele vechi pentru a face mai uşoară pentru oameni acceptarea sa, şi pentru ca oamenii să se simtă familiari cu ea. Majoritatea oamenilor nu va fi prea interesată de religie. Ei vor realiza că nu mai au nevoie de ea. Pentru atingerea acestui scop, Biblia va fi schimbată. Biblia va fi rescrisă pentru a se potrivi cu noua religie. Treptat, cuvintele cheie vor fi înlocuite cu noi cuvinte având diferite nuanţe de interpretare. Apoi, înţelesul rezultat din noul cuvânt poate fi aproapiat de acela al vechiului cuvânt — iar cu trecerea timpului, alte nuanţe de înţelegere pot fi accentuate, şi apoi, treptat, alt cuvânt să îl înlocuiască pe precedent. “
Nu ştiu dacă m-am făcut înţeles. Dar ideea este că nu tot ceea ce este scris în Biblie trebuie rescris, ci doar cuvintele cheie trebuie schimbate cu alte cuvinte! Şi varietatea de înţelesuri ataşate acelor cuvinte să poată fi folosită ca un instrument în schimbarea întregului mesaj al Bibliei şi, prin urmare, Biblia să devină acceptabilă – în conţinut – Noii Religii, adică un suport al acesteia! Majoritatea oamenilor nu vor cunoaşte diferenţa; şi acesta a fost unul din celelalte cazuri în care el (dr. Day) a spus: “cei câţiva care vor face diferenţa nu vor fi destui pentru ca lucrul acesta să conteze.” (DR. LAWRENCE DUNEGAN, NEW ORDER OF BARBARIANS (1990; http://www.sweetliberty.org/nobarbarians1.htm ))
În conformitate cu cele înainte menţionate despre oculta conspiraţie, Satana şi lacheii săi au început a oferi oamenilor un întreg sortiment de diferite versiuni ale Bibliei, care schimbă şi răstălmăcesc cuvântul lui Dumnezeu.
Ieremia 23:36 Dar să nu mai ziceţi: ,O ameninţare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului Celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru!

Versiunile de biblii contrafăcute sunt în esenţă versiuni romano-catolice! (G. A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 141-148 (1993).) Din păcate cei mai mulţi dintre aşa-zişii lideri ai bisericii de astăzi au acceptat contrafacerea bibliilor!

Iată o listă parţială cu biblii contrafăcute:
New International Version (NIV), Contemporary English Version (CEV), New Century Version (NCV), New World Translation (NWT), American Standard Version (ASV), New American Standard Bible (NASB), Revised Version (RV), Revised Standard Version (RSV), New Revised Standard Version (NRSV), Amplified Version (AMP), New King James Version (NKJV), 21st Century King James Version (KJ21), Third Millennium Bible (TMB), Douay-Rheims Version (DRV), Good News for Modern Man (GNB), Today’s English Version (TEV), Living Bible (LB), Darby Translation (DBY), Jerusalem Bible (JB),
and New Jerusalem Bible (NJB).

Versiunea autorizată (King James) -în limba engleză – este o traducere Vechiului Testament Ebraic original (cel masoretic adică tradiţional) pe când noile versiuni – contrafăcute -ale Bibliei se sprijină pe un corupt şi inferior amestec de Septuaginta (Vechiul Testament în greacă), Pentateuh samaritean, manuscrise de la Marea Moartă, şi o varietate de alte transcrieri.
Septuaginta – coruptă – folosită astăzi a fost tradusă de Origen (185-254 A.D.), care a fost un unitarian evoluţionist.(GERARDUS D. BOUW, GEOCENTRICITY, p. 120 (1992).)
Origen credea în reîncarnare şi a negat existenţa iadului!

În prezent se ştie despre existenţa a aproximativ 4489 manuscrise greceşti ale Noului Testament. Dintre acestea, 170 sunt fragmente de papirus datând din secolul 2 până în secolul 7! 212 sunt manuscrise importante datând din secolul 4 până în secolul 10! 2429 sunt manuscrise de importanţă redusă datate între secolele 9 şi 16! 1678 sunt manuale pentru lectură publică care conţin extrase din Noul Testament.(LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 82 (1982).)
Marea majoritate a acestor manuscrise este în acord cu ceea ce este cunoscut sub numele de Textus Receptus (texte primite).
Mai există şi o recentă descoperire a un mic fragment din cel mai timpuriu manuscris cunoscut al Noului Testament – şi care nu este cuprins în copiile de mai sus – , datat la 66 A.D. şi este în acord cu Textus Receptus.

Ediţia King James a Noului Testament se bazează pe traducerea din greacă a Textus Receptus, pe când noile traduceri (vezi versiunile de mai sus) se bazează pe un număr foarte mic de manuscrise dubioase, inclusiv pe textele romano-catolice Vaticanus şi Sinaiticus, şi alte câteva texte ale căror origini rămân un mister.

Manuscrisul Sinaiticus la care se adesea se fac referiri ca la prima literă a alfabetului ebraic, Aleph, este scris sub forma unui codex, pe pânză – Codex A! (SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 70 (1987).)
Sinaiticus conţine multe falsuri, cum ar fi Toiagul lui Hermes (sau păstorul lui Hermes), Didahiile, şi o epistolă a lui Barnabás.
Sinaiticus a fost descoperit într-un coş de deşeuri la mănăstirea St. Catherine de pe muntele Sinai, în februarie 1859.
Sinaiticus este acoperit – la propriu – cu modificări, pe fiecare pagină, – însumând cel puţin zece revizuiri diferite ale textului. Modificările sunt evidente pentru oricine examinează acest manuscris! Cea mai mare parte a revizuirilor textului au fost făcute în secolele şase sau şapte.
Manuscrisul Vaticanus, ades menţionat ca Codex “B”, elaborat în biblioteca Vaticanului, de aici şi numele. Vaticanus a fost prezentat prima dată la 1841, fiind neclar dacă transcrierea sa s-a făcut anterior acelei date! Un lucru este însă clar, şi anume că manuscrisul Vaticanus omite multe porţiuni din Scriptură, şi nu orice porţiuni: ci pe acelea care explică vital învăţătura creştină!
Vaticanus omite: Geneza 1:1 pînă la Geneza 46:28, Psalmii 106 până la 138, Matei 16:2-3, Romani 16:24, Epistolele lui Pavel, Apocalipsa şi tot conţinutul cărţii Evrei după versetul 9:14!
Nu ar trebui să fie surprinzător că Vaticanul a produs un manuscris care omite porţiuni din cartea Evrei – prezentându-le ca, complet inutile – şi ştergând capitolul 17 din Apocalipsa, care arată limpede că Roma este locul unde domneşte “Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului”.
Observaţi că cele două manuscrise primare folosite pentru noile versiuni ale Biblie s-au aflat în grija şi custodia Bisericii Romano-Catolice.
Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, care însumează mai puţin de 1% din vechile manuscrise, diferă semnificativ de Textus Receptus (Textele Primite).
Vaticanus omite cel puţin 2877 de cuvinte; adaugă 536 de cuvinte; înlocuieşte 935 de cuvinte; transpune, schimbă ordinea a 2098 de cuvinte; şi modifică 1132 de cuvinte; ajungând la 7578 divergenţe verbale faţă de Textus Receptus! Sinaiticus este o şi mai mare contrafacere, având 9000 divergenţe faţă de Textus Receptus! (LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).)

John Burgon, Decan la Westminster, o supereminenţă a vremii , în tematica textelor de limbă greacă, a spus următoarele despre manuscrisele, Vaticanus şi Sianaiticus: “Impuritatea textului, etalată de către aceste codexuri nu este o chestiune de opinie, ci una de fapt. . . . Numai din evanghelii, Codex B (Vatican) lasă pe dinafară cuvinte sau propoziţii întregi, de nu mai puţin de 1491 de ori. Se păstrează urmele neglijenţei în transcrierea fiecărei pagini! Codex Sinaiticus abundă cu erori grave, la vedere, pînă la un grad neegalat până acum, dar din fericire neîntâlnit în documentele esenţiale, de prim rang! În multe cazuri, câte 10, 20, 30, 40 de cuvinte sunt abandonate cu foarte mare neglijenţă! Litere şi cuvinte, chiar fraze întregi, sunt adesea scrise de peste două ori începute şi imediat abandonate; în timp ce această gafă brută, prin care o propoziţie este omisă pentru că se dovedeşte a se termina cu aceleaşi cuvinte ca ale precedentei propoziţii, s-a produs de numai puţin de 115 ori pentru noul testament – versiune a respectivului Codex! (LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).)”

Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus sunt atât de evident contrafăcute încât, Decanul Burgon a renunţat să explice acceptarea lor ca texte şcolare valide. El a concluzionat că aceste manuscrise au: ” instituit o influenţă tiranică asupra imaginaţiei criticilor, cărora le este convenabil să vorbească despre acestea ca despre o superstiţie oarbă!” (LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).)

Iată evaluările decanului Burgon asupra noului text grec, pornind în mare măsură de la manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, şi care stau la baza redactării noilor versiuni ale Bibliei: “Textul grecesc pe care ei (catolicii) l-au inventat se dovedeşte a fi contrafăcut în întregime. . . Acesta a fost scornit în mod deliberat… Textul grecesc subiacent… este un lucru complet nou, este un text complet artificial… Noul text grec este plin de erori de la început pînă la sfârşit… Ruşine să le fie celor mai incompetenţi dintre oameni care şi-au găsit într-un ceas rău o astfel de îndeletnicire, să falisifice Textul Grecesc Inspirat, original! Cine se va aventura să prevadă mulţimea de prostii care ar trebui urmate – în pseduo Textul Grecesc – dacă textul ar trebui să devină utilizabil?(21.G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 433 (1993), quoting DEAN BURGON, THE REVISION REVISED.)

Traducerea Bibliei în limba latină este numită Latina Vulgata. Ca o coincidenţă(?), biserica catolică se foloseşte de Jerome în următoarea substituţie: textul latin cunoscut astăzi ca fiind Latina Vulgata, este un text foarte diferit de Latina Vulgata tradiţională! Jerome a folosit textele corupte greceşti, din Alexandria, pe care le-a tradus în limba latină, astfel a adăugat Bibliei, 14 cărţi apocrife; biserica catolică a numit traducerea lui Jerome, Latina Vulgata! (22.SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 82 (1987).)
Această contrafacere a Latinei Vulgata este textul oficial al bibliei pentru Biserica Catolică şi de asemenea a fost sursa folosită de către iezuitul Douay-Rheims pentru traducerea în limba engleză a bibliei. Cum s-a putut ca noile versiuni ale Bibliei să fie atât de corupte? Personalităţile din spatele noilor texte au o agendă ocultă.
Compilatorii şi translatorii noilor versiuni ale Bibliei nu sunt necreştini ci sunt anticreştini! Compilatorii textelor corupte şi folosite realmente pentru noile versiuni ale bibliei au fost Brooke Foss Westcott şi Fenton John Anthony Hort. Oficial, aceştia erau protestanţi, dar defacto ei erau romano-catolici!
Hort a negat infaibilitatea Sfintei Scripturi; el nega existenţa Satanei, nega pedeapsa divină şi nu credea în ispăşirea prin Cristos! (23.SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 116-130 (1987).)
Cu toate acestea, Hort credea în Teoria Evoluţionismului a lui Darwin, credea în purgatoriu, şi de asemenea credea în regenerarea prin botez. (23.SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 116-130 (1987).)
Hort ura Statele Unite ale Americii, el şi-ar fi dorit distrugerea acestui stat în timpul războiului civil, el fiind un comunist convins şi care ura toate valorile democraţiei!(Id. at 126-29.)
Westcott a avut aceleaşi convingeri. El, ca şi Hort, respingea autoritatea Sfintei Scripturi! El a văzut Creaţia din Geneza doar ca pe o alegorie. El nu credea în minunile înfăptuite de Isus! Cu toate acestea, Westcott credea în rugăciunile pentru morţi şi în închinarea şi venererarea Mariei! Politic vorbind, el a fost un socialist.(Id. 131-68).
Westcott şi Hort au practicat necromanţia, făcând parte dintr-o adunare numită “Breasla Spiritelor”.(.Id. at p. 405.) Westcott a fondat şi un alt club pe care l-a numit “Hermes” (Id. at p. 400). În acord cu luciferianul H.P. Blavatsky, Hermes şi Lucifer sunt aceeaşi persoană. (.Id. 400)
Hort a caracterizat evangheliile lui Cristos ca fiind periculoase, pervertite, nocive şi confuze.(Id. 406).
Traducerile lui Westoctt şi Hort se bazează fundamental pe codex-urile Vaticanus şi Sinaiticus. Asistentul celor doi, în revizuirea Scripturii, a fost Dr. G. Vance un unitarian care, nega dumnezeirea lui Cristos, inspiraţia divină a Sfintelor Scripturi şi trinitatea – Isus Cristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh). (36.G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 432 (1993).)
Iezuitul romano-catolic, cardinalul Carlo Maria Martini, prelat în Milano, a fost editorul textului corupt al celor doi de mai sus. Martini a crezut în filozofia new-age potrivit căreia omul poate deveni Dumnezeu. Ţineţi minte că şi Satana a folosit aceeaşi minciună atunci când a îndemnat-o pe Eva să mănânce din fructul oprit: “veţi fi ca Dumnezeu” Geneza 3:5.

În plus, noile versiuni ale bibliei folosesc o metodă de traducere cunoscută sub numele de “echivalenţă dinamică”, în loc de echivalenţa formală, precisă – legată de însuşi conţinutul cuvintelor şi prezentă în versiunea autorizată a bibliei King James (AV King James), – Louis Segond în limba franceză reprezintă redări la fel de fidele ca AV King James.

Echivalenţa formală este o traducere cuvânt cu cuvânt, în timp ce echivalenţa dinamică este traducerea unei idei printr-o idee. Acela care face o traducere folosind echivalenţa dinamică, de fapt nu este un translator ci este mai degrabă un interpret. În concordanţă cu această stare de fapt, noilor versiuni ale Bibliei li s-ar potrivi mai exact titulatura de interpretări ale Bibliei şi nicidecum aceea de traduceri! Interpreţii prin dinamică echivalentă ai Bibliei au făcut adesea presupuneri nefondate în înţelegerea unor pasaje speciale ale Bibliei. În loc de a traduce ceea ce Dumnezeu a scris, ei şi-au strecurat, adeseori, propriile lor păreri, schimb astfel complet mesajul Scripturii. Unii dintre aceşti interpreţi au afişat dispreţ şi au provocat erori grave. Prejudecăţile interpreţilor au cauzat astfel de modificări în noile versiuni de limbă engleză ale Bibliei încât acestea nu-şi mai găsesc nici un suport în textele inspirate ebraice sau greceşti!
De exemplu, echivalenţa dinamică a cauzat 6653 – în engleză – schimbări de cuvinte în NIV (New International Version), aproximativ 4000 de schimbări de cuvinte în NASB (New American Standard Bible) şi aproximativ 2000 de schimbări de cuvinte în NKJV (New King James Version), nici unul dintre aceste cuvinte neaflându-şi suport în textele greceşti sau ebraice inspirate. (40.G.A. RIPLINGER, BLIND GUIDES, p. 19.)
Aceste modificări ale cuvintelor reflectă subiectivitatea prejudecăţilor interpreţilor. Efectul rezultat din combinarea unor texte corupte (ca bază de traducere) şi utilizarea metodei echivalenţei dinamice pentru traducere a condus la faptul că NIV are mai puţin cu 64,098 cuvinte decât AV King James! (41.G.A. RIPLINGER, BLIND GUIDES, p. 19.); aceasta însumează 10% din Biblie!
Aceasta înseamnă că o biblie NIV ar avea cu 170 de pagini mai puţin decât un tipică, AV King James care are 1700 de pagini. Noile versiuni ale Bibliei sunt semnificativ diferite. Ele sunt produsul imaginaţiei interpreţilor care au aplicat propriile lor prejudecăţi pentru a denatura şi aşa coruptele texte pe care le-au folosit ca bază de traducere, pentru a-şi impune propriile idei. Acestea sunt biblii cu adevărat contrafăcute. Sfânta Biblie este un document legal elaborat de către însuşi Dumnezeu; el conţine Vechiul şi Noul Testament al Domnului Isus Cristos.
Un testament este o păstrare şi memorare a dorinţei unui testator; acesta are efect numai după decesul testatorului. Noul Testament, cu adevărat, este ultima dorinţă şi testamentul lui Isus Cristos!

Evrei 9:15-17
“Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintîi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.
Într-adevăr, acolo unde este un testament trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.”

Un testator este liber să-şi schimbe testamentul şi să adauge la acesta. Acest lucru l-a făcut şi Isus atunci când a adăugat Noul Testament, Vechiului Testament.
Evrei 7:22 ” Prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezaşul unui legământ mai bun.”
Aşadar doar testatorul are dreptul să modifice şi să adauge în testament.
Oricine ar adăuga sau schimbă ceva la un testament, afară de testator, nu ar face decât să producă un fals! Când cineva încearcă să determine înţelesul unui testament, instanţele judecătoreşti vor încerca mereu să interpreteze care este dorinţa testatorului. Din acest motiv testamentul unei persoane este numit, dorinţă!
Dacă un testament va fi tradus dintr-o limbă în alta, pentru că moştenitorii sau curtea de judecată vorbesc o altă limbă, instanţa de judecată, întotdeauna, foloseşte “echivalenţa formală” – ca metodă de traducere – pentru că este foarte important ca moştenitorii
să ştie exact ce a spus testatorul. În fapt, un traducător trebuie să depună un jurământ că va traduce cu fidelitate dorinţa testatorului. Este important ca să nu se permită traducătorului să afecteze mesajul scris al testatorului cu propriile sale prejudecăţi.
Dacă o instanţă a permis utilizarea echivalenţei dinamice în traducerea ultimei dorinţe şi a testamentului, atunci instanţa aceea nu va fi interpretat dorinţa defunctului ci pe aceea a translatorului!

Acelaşi lucru este valabil şi pentru Sfânta Scriptură, cu Vechiul şi Noul Testament al Dumnezeului Atotputernic! Ele sunt cele mai importante documente juridice scrise vreodată. Dumnezeul Atotputernic este Testatorul! El a scris ambele Testamente. Apoi tot El a creat şi limbile în care testamentele Sale să fie redactate! Tot El a creat şi limbile în care aceste testamente să fie traduse! El are puterea supranaturală de a controla întreg acest proces de la început și pînă la sfârșit.
2 Timotei 3:16 ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte…”
În plus, El a promis să vegheze prin puterea Sa la păstrarea Testamentelor Sale!
1 Petru 1:25 dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.
Moștenitorii lui Isus Cristos sunt creștinii!
Romani 8:16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
Romani 8:17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.”

Pentru ca moștenitorii Lui Cristos să înțeleagă dorința Lui, ei trebuie să aibă o traducere fidelă a testamentului Său!
Dacă moștenitorii Lui încearcă să interpreteze voința Lui Dumnezeu, utilizând o traducere care nu redă cu acuratețe scopul Său, și în loc de aceasta exprimă scopurile translatorului, atunci ei nu vor mai putea stabili care este voia Lui Dumnezeu!
Un testament care a fost rescris și contrafăcut prin substituirea voinței altcuiva decât a testatorului, se consideră a fi un fals și o fraudă.
Avocații noilor versiuni ale Bibliei susțin faptul că învățăturile esențiale ale credinței creștine sunt prezente în noile biblii, chiar dacă ele au fost schimbate sau șterse din multe pasaje biblice.
James H. fiul, autorul cărții Noii Atenieni, compara logica de mai sus cu suținerea argumentului potrivit căruia, într-o intersecție de pe o stradă aglomerată ar trebui înlăturat indicatorul ”Stop” pentru că toate celelalte indicatoare ”Stop” din întregul orașul au rămas intacte.
Chiar dacă indicatorul respectiv conține un singur cuvânt, acel cuvânt este de o importanță critică pentru toți aceia care ajung într-o intersecție, la fel cum fiecare cuvânt din Sfânta Scriptură este de o importanță critică pentru acei care le citesc.
Dumnezeu a explicitat acest lucru, și anume că orice cuvânt din Sfânta Scriptură este cu adevărat important.
Luca 4:4 Isus i-a răspuns: “Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
”Întâmplător” respectivul verset din Luca 4:4, lipsește din noile versiuni ale Bibliei.
De exemplu, versiunea NASB a Bibliei omite a doua parte a pasajului respectiv:
”Isus i-a răspuns, ”Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine.”
Noile versiuni ale Bibliei lasă cititorul în ignoranță, așa cum din pasajul tocmai prezentat rezultă doar că omul poate trăi și cu altceva decât cu pîine!
Deuteronom 8:3 Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.
Proverbe 30:5 Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.
Citiți pasajul din Galateni 3:16, în care Dumnezeu subliniază importanța fiecăruia dintre cuvintele Sale. În respectivul pasaj Dumnezeu explică importanța distincției dintre singularul cuvântului ”sămânță” și pluralul acestu cuvânt ”semințe”.
Galateni 3:16 Acum, făgăduinţele au fost făcute “lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: “Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe); ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: “Şi seminţei tale”, adică Hristos.

Versiunea autorizată King James – AV
Geneza 22:18 Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în (seed) sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”
NIV foloseşte în loc de “seed” (sămânţă) cuvântul “offspring”….
Geneza 22:18 Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate prin (offspring) descendenţii tăi, pentru că m-ai ascultat!”
Versiunea autorizată King James – AV
Geneza 17:7 Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.
NIV
Geneza 17:7 Voi pune legământul Meu ca pe un legământ veşnic între mine şi descendenţii tăi, ai generaţiilor care vor veni, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al descendenţilor tăi.
Versiunea autorizată King James – AV
Galateni 3:6 Tot aşa şi “Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”
Galateni 3:7 Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.
Galateni 3:8 Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: “Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.”
Galateni 3:9 Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.
Galateni 3:29 Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi “sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.
Fără cuvântul exact, “sămânţă” (seed – în engleză şi nu offspring) înţelegerea voinţei Lui Dumnezeu poate fi compromisă, şi prin aceea că ar susţine false doctrine cum ar fi teoria pretribulaţionistă a răpirii. Conform teoriei pretribulaţioniste, Israelul trupesc este moştenitorul promisiunii Lui Dumnezeu; contrar cuvântului Scripturii care face distincţie clară între carnea lui Avram şi credinţa lui Avram.
Tit 3:7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
Romani 9:6 Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel;
Romani 9:7 şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: “În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.”
Romani 9:8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.
Acesta a fost doar un exemplu despre cum o falsă doctrină poate fi susţinută prin modificarea unui singur cuvânt al Scripturii. Promotorii noilor versiuni de limbă engleză ale Bibliei susţin că acestea ar fi doar actualizări ale englezei arhaice din biblia King James. Ei au însă motive ascunse. Sfânta Scriptură este un document legal. Engleza din Biblia King James, nu este arhaică, este exactă, corectă şi clară. Folosirea ei are o importanţă perpetuă.(pag. 20 – explicaţii priv folosirea pronumelor în limba engleză)

Matei 5:18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.
Matei 24:35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Promotorii noilor versiuni ale Bibliei îl numesc pe Dumnezeu mincinos. Ei acreditează ideea că Dumnezeu nu-şi păstrează cuvintele. Dacă le ceri acestora să prezinte cuvântul lui Dumnezeu, ei vor spune că părţi din acestea s-au pierdut pentru totdeauna, dar ei pot să vină cu alte texte şi să încerce să te convingă că acelea ar fi cuvintele Lui Dumnezeu.

1 Petru 1:25 dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.
Romani 3:4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: “Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.”
S. Franklin Longsdon a fost desemnat de către Dewey Lockman – din partea Fundaţiei Lockman – să traseze liniile directoare ale noii traduceri a Bibliei, versiunea NASB;
Longsdon a pregătit liniile directoare, dar după mult studiu şi rugăciune, el i-a scris lui Lockman că versiunea NASB este teribil de greşită şi s-a dezis de versiunea NASB a Bibliei. (45.JAMES H. SON, THE NEW ATHENIANS, p. 96 (1992).)

Cea mai populară dintre noile versiuni ale Bibliei este NIV (New International Version).
Dr. Virginia Mollenkott, editorul de text pentru NIV, este o lesbiană recunoscută. Preşedintele comitetului NIV al Vechiului Testament, dr. Woudstra, era binecunoscut pentru simpatia şi interesul său pentru homosexualitate. Editorul şef al NIV susţinea că este o gravă eroare să crezi că trebuie să-l accepţi pe Isus ca Mântuitor pentru a fi născut din nou! De asemenea, el credea că textele biblice din care rezultă că Isus este Dumnezeu, sunt foarte puţine şi neclare. (47.G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 2 (1993).)
Rupert Murdoch deţine drepturile exclusive ale NIV. Acesta a fost un internaţionalist şi un pornograf recunoscut. (G. A. RIPLINGER, THE LANGUAGE OF THE KING JAMES BIBLE, p. 128 (1998).)
Revista Time, l-a caracterizat pe Murdoch ca fiind unul dintre cei mai puternici oameni din lume, pentru motivul că, acesta este deţinătorul unui imperiu media care include, Twentieth Century Fox, Fox Television, furnizori de televiziune prin cablu, sateliţi, şi ziare şi staţii de televiziune în întreaga Americă, Europa şi Asia.
Papa Ioan Paul al doilea l-a distins cu titlul de “Cavaler Comandor al Sfântului Grigore” pentru promovarea intereselor Bisericii Romano-Catolice.

……
În 1996, Papa Ioan Paul al doilea anunţa că evoluţionismul este compatibil cu creştinismul!
În realitate însă catolicismul este compatibil cu evoluţionismul şi nicidecum Cuvântul Scris al Evangheliei!
Versiunea AV King James (în acord cu Cornilescu în limba română)
1 Corinteni 15:45 De aceea este scris: “Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.”
NIV
1 Corinteni 15:45 De aceea este scris: “Omul dintâi Adam a fost făcut o fiinţă vie.”
Evoluţionismul este ireconciliabil şi antagonic cu creştinismul!
În 1998, mesajul papei suferă o schimbare, spunând că Evoluţionismul, singur, nu poate explica existenţa speciei umane. Cu toate acestea el nu a abandonat apologia lui pentru evoluţionism, darwinism.
Darwinismul nu numai că este contrar Cuvântului Lui Dumnezeu, dar nici nu se bazează pe ştiinţă cu adevărat; originea acestuia se află în credinţele păgâne. În conformitate cu legile stabilite ale ştiinţei, evoluţionimsul este o imposibilitate. Cea de-a doua lege a termodinamicii, cunoscută de asemenea ca legea entropiei, statuează că indiferent de orice, organic sau anorganic, totul conduce la o stare de dezordine, de descompunere. Teoria Evoluţionistă încalcă fără nici un fundament această a doua lege a termodinamicii, susţinând contrariul: şi anume că fiinţele au apărut prin evoluţie de la dezordine către ordine, de la simplu la complicat.
….
Evoluţionismul este sămânţa care a germinat în doctrinele socialiste şi comuniste.
Hitler, Lenin, Stalin şi Trotsky au fost adepţi ai teoriei evoluţionismului. Evoluţionismul a fost filozofia care a furnizat justificare pentru acţiunile lor politice şi pentru maniaca lor brutalitate. Dacă un creştin devine un adept al evoluţionismului, mai rămîne doar un pas foarte mic pentru ca acesta să devină şi un adept al comunismului. Dacă nu există nici un dătător de viaţă, atunci nu există nici un dătător de legi: prin urmare, omul nu datorează nimic nimănui, şi mai ales că nimic nu este nici corect şi nici greşit! În felul acesta, nimic nu este greşit intrinsec în a fura, a tortura, a ucide, chiar a ucide milioane de oameni.
Teoria evoluţionismului este fundamentată pe rasism! Pentru a înţelege miezul rasist al evoluţionismului trebuie să vedem ce înseamnă cuvântul “rasă”: rasa este definită pur şi simplu ca un grup de persoane care au o descendenţă comună. (See Noah Webster, THE AMERICAN DICTIONARY OF THE ENGLISH LANGUAGE (1828); THE COMPACT EDITION OF THE OXFORD ENGLISH DICTIONARY, Oxford University Press, at 2400 (1979). See also, THE AMERICAN HERITAGE ILLUSTRATED ENCYCLOPEDIC DICTIONARY (1987)).
Cuvântul rasă nu este un concept biblic. În Biblie, Dumnezeu nu face diferenţieri între oameni în funcţie de “rasă” ci numai funcţie de limbi, familii, naţiuni şi popoare.

Geneza 10:5 De la ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.
Geneza 10:20 Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
Geneza 10:31 Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
Apocalipsa 10:11 Apoi mi-au zis: “Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.”

Înainte de anii 1800 e.n., rasele de oameni au fost, clasificate funcţie de naţionalitatea lor (de rasă germană, de rasă engleză, etcetera.) (CREATION, June-Aug. 1999, Vol. 21, No. 3, at 22.)
Popularitatea teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin, care a fost prima dată publicată în 1859, a impus-o pe aceasta ca criteriu de definire a rasei după aspectul fizic. Darwin spunea că negrii sunt cei mai apropiaţi de “maimuţele care au coborât din copaci” – în procesul evoluţiei.
Mai mult decât atât, dar umaniştii liberali au dorit să ascundă publicului titlul complet al cărţii lui Darwin privind evoluţionismul: “ORIGINEA SPECIILOR PRIN SELECŢIA NATURALĂ SAU CONSERVAREA RASELOR FAVORIZATE ÎN LUPTA PENTRU VIAŢĂ”.
Iată câteva dintre vederile rasiste ale lui Darwin:
“Într-un viitor nu foarte îndepărtat, rasele civilizate de oameni vor extermina şi înlocui rasele sălbatice de oameni din întreaga lume. În vremea aceea antropomorfii coborâţi din copaci vor fi exterminaţi fără nici o îndoială. Breşa dintre om şi cel mai apropiat antropomorf va fi mai largă, şi va apărea în statele civilizate, cât mai multe sper, ca aceea dintre caucazian şi maimuţă şi nu ca aceea, mai îngustă, dintre negru sau australian şi gorilă! (Bobby O’Connor, The Racism of Evolution Theory, CHARLESTON GAZETTE, June 25, 1998 at P18. (Quoting CHARLES DARWIN, THE DESCENT OF MAN (1874)). See also Benno C. Schmidt, Principle and Prejudice: The Supreme Court and Race in the Progressive Era. Part 1: The Heyday of Jim Crow, 82 COLUM. L. REV. 444, 453 (1982).)
Rasista teorie a evoluţiei a lui Darwin este astăzi respinsă de ştiinţă!
Mulţi savanţi atenţionează că diferenţele fizice utilizate pentru a categorisi popoarele în funcţie de rasă (culoarea pielii, forma ochilor etcetera) sunt neînsemnate (doar un procent de .012 la sută de variaţii biologice umane) şi că genetic, toţi oamenii sunt la fel, distincţiile rasiale bazate pe aparenţa fizică neavând fundament biologic real.(Id.)
Profesorul de Epideomiologie Raj Bhopal, care este şeful Departamentului de Epideomiologie şi Sănătate Publică al Universităţii din Newcastle, a declarat pentru British Medical Journal:
“Oamenii sunt o singură specie: rasele nu sunt distincte biologic, nu există pic de variaţie genetică în compoziţia dintre grupuri separate din punct de vedere geografic, şi caracteristicile fizice distinctive sunt un rezultat al unui număr foarte mic de gene, care nu sunt legate de tipuri de comportament sau boli.”(Raj Bhopal, Is Research Into Ethnicity and Health Racist, Unsound, or Important to Science?,)
În afară de asta, o mulţime de oameni de ştiinţă, incluzând geneticieni şi antropologi şi care s-au întrunit la o convenţie a Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei, au declarat că toată noţiunea de rasă, bazată pe culoarea pielii, pe tipul de păr, este doar o construcţie socială care nu are nimic a face cu arhetipul genetic uman…
Aşadar, în timp ce unii nu precupeţesc nici un efort în a clasifica şi reclasifica rasele, oamenii de ştiinţă spun că, rasa este un modalitate artificială, nefundamentată legic, de a categorisi omenirea şi că nu are nimic a face cu arhetipul uman, cu ADN-ul! (Jim Dawson, ‘Race’ is Social Notion With No Base in Biology, Genetics, Scientists Say, STAR TRIBUNE (Minneapolis, MN), February 20, 1995, at 6A.)
Oamenii de ştiinţă susţin că, conceptul “rasă” este o interpretare eronată, şi anume aceea de a eticheta persoanele după diferite caracteristici fizice, ca fiind “rase” diferite. Pentru că distincţia rasială este arbitrară, nu există nici un standard al categoriilor de rasă; mai mult decât atât, etichetele vizând “rasele” se schimbă cu regularitate. De exemplu, în SUA, cel mai recent trend de categorisire a raselor a fost acela al provenienţei lor naţionale sau geografice, cum ar fi: Afro-American, Latino-American, etcetera.
În procesul Saint Francis College et al. v. Al-Khazraji, Aka Allan, intentat – pe motiv de discrimare rasială – de către un american de origine irakiană, Curtea Supremă de Justiţie a SUA, examinând dicţionare şi enciclopedii începând cu anii 1800, a descoperit că teoria clasificărilor rasiale a suferit schimbări esenţiale în permanenţă.
Nu începuse secolul 20 când dicţionarele defineau rasele cu referire la aparenţele fizice, clasificându-le ca: Mongoloidă, Caucaziană, şi Negroidă. Curtea Supremă de Justiţie a SUA a recunoscut lipsa de autoritate ştiinţifică pentru clasificările moderne ale raselor şi a găsit că aceste clasificări sunt inadecvate, şi au fost interzise.
Curtea Supremă de Justiţie a SUA, în respectivul proces, a declarat:
“Există o înţelegre comună a faptului că există trei mari rase umane: Caucaziană, Mongoloidă, şi Negroidă. Cu toate acestea, mulţi antropologi şi biologi moderni, critică clasificarea rasială ca fiind arbitrară şi insuficientă pentru înţelegerea complexităţii fiinţei umane. Se afirmă că nu există populaţii omogene genetic şi nici trăsăturile fizice nu sunt discontinue între populaţii; prin urmare, o populaţie poate fi descrisă doar în termeni de trăsături variind frecvent. Trăsăturile alese în genere pentru a clasifica o rasă, au fost judecate ca fiind insignifiante biologic. S-a observat că diferenţele între indivizi de aceeaşi “rasă” sunt adeseori mai mari decât acelea de “mediu”, dintre indivizii aparţinând altor “rase”. Aceste observaţii precum şi altele i-au condus
pe unii savanţi, dar nu pe toţi, să concluzioneze că clasificările rasiale sunt în cea mai mare parte a lor socio-politice, şi nicidecum de natură biologică. S. Molnar, Human Variation, (2d ed. 1983)S. Gould, The Mismeasure of Man (1981); M Banton & J. Harwood, The Race Concept (1975); A. Montagu, Man’s Most Dangerous Myth (1974); A. Montagu, Statement on Race (3d ed. 1972); Science and the Concept of Race (M. Mead, T. Dobzhansky, E. Tobach, & R. Light eds. 1968; A. Montagu, The Concept of Race (1964); R. Benedict, Race and Racism (1942); Littlefield, Lieberman, & Reynods, Redefining Race: The Potential Demise of a Concept in Physical Anthropology, 23 Current Anthropology 641 (1982);
Biological Aspects of Race, 17 Int’l Soc. Sci. J. 71 (1965); Washburn, The Study of Race, 65 American Anthropologist 521 (1963).”

Faptele apostolilor 17:26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului;
Distincţiile rasiale sunt contrare Cuvântului Lui Dumnezeu:
Ioan 7:24 Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”
1 Samuel 16:7 Şi Domnul a zis lui Samuel: “Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.”
Creştinii trebuie să înţeleagă că războiul lor nu este unul al cărnii, unde se fac distincţii între rase de oameni aşa cum sunt definite de către sistemul idolatru al lumii păgâne!
Efeseni 6:12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
2 Corinteni 10:3 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
2 Corinteni 10:4 Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
2 Corinteni 10:5 Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
2 Corinteni 10:6 Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.
2 Corinteni 10:7 La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că “este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.

A judeca oamenii după aspectul lor exterior este un punct de vedere păgân. Un creştin, dimpotrivă, fiind îmbibiat cu Duhul Sfânt nu judecă o persoană prin prisma culorii pielii sau a aspectului fizic exterior. Un creştin judecă cu mintea Lui Isus Cristos:
1 Corinteni 2:14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
1 Corinteni 2:15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
1 Corinteni 2:16 Căci “cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.

Rasismul este o vrăjmăşie împotriva Lui Dumnezeu:
Romani 8:5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.
Romani 8:6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
Romani 8:7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
Romani 8:8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
Romani 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Pe cine am găsit noi în mijlocul acestui atac împotriva omului şi a Lui Dumnezeu? Pe nimeni altcineva decât Miliţia Papei, Iezuiţii! Falsul “Piltdown Man” i-a determinat pe mulţi intelectuali să accepte evoluţionismul ca programă în şcoli. În anul 1913, “Piltdown Man” a fost declarat ca ca o evidenţă clară a tranziţiei dintre om şi maimuţă! Timp de 40 de ani a fost expus ca o dovadă a evoluţionismului, pînă în anul 1953 când s-a dovedit a fi un fals! S-a dovedit ştiinţific că atât craniul cât şi dinţii omului de Piltdown aparţineau unui orangutan; dinţii din falcă ai acestuia fiind prezentaţi a fi din mandibulă, pentru a justifica o oarece asemănare cu conformaţia dentară umană. Oasele şi dinţii “omului de Piltdown” au fost tratate chimic pentru a le conferi un aspect preistoric. Apoi, oasele cu pricina au fost “plantate” în aşa-zisul sit un au fost descoperite “dovezile” respectivei verigi dintre om şi maimuţă!
A rămas o puternică convingere printre cei care au investigat problema că preotul iezuit Pierre Teilhard de Chardin a fost acela care a scornit această păcăleală! Dr. Kenneth Oakley, savantul care anterior lucrase şi pentru British Museum, a declarat că în anul 1954 primise o scrisoare din care reieşea că Teilhard lucrase mână în mână cu Charles Dawson, la realizarea escrocheriei “Piltdown Man”.(Norman Hammond, Archaeology Correspondent, Expert Views Differ on Jesuit’s Role in the Piltdown Man forgery, London Times, July 15, 1980, http://www.clarku.edu/~piltdown/map_prim_suspects/Teilhard_de_Chardin/Chardin_Prosecution/expertsdiffer.html (website address current as of February 28, 2005).)

http://avertizari.blogspot.com

Scrierile Apocrife/cartea a doua a lui ezra

Despre Pastile pe care le-a sarbatorit Iosia si despre regii urmatori lui pana la robia Babilonului.

l. Si a praznuit Iosia Pastile in Ierusalim in cinstea Domnului Dumnezeului sau si a jertfit pasha in paisprezece zile ale lunii intai, asezand preotii dupa randul lor, impodobiti in templul Domnului.

2. Si a poruncit levitilor, slujitorilor la cele sfinte ale lui Israel, sa se sfinteasca pe sine Domnului in templul pe care l-a zidit Solomon, fiul regelui David.

3. “Nu va fi chemarea voastra sa-l ridicati pe umeri, ci acum slujiti Domnului Dumnezeului vostru si purtati grija neamului lui Israel.

4. Si pregatiti mieii pentru Pasti dupa neamurile si dupa familiile voastre, dupa randuiala lui David, regele lui Israel, si dupa stralucirea lui Solomon, fiul lui.

5. Si stand in templu dupa randuiala parintilor, cuvenita voua levitilor, cei ce stati in sir inaintea fratilor vostri din Israel,

6. Cu randuiala jertfiti Pastile, si pregatiti jertfele fratilor vostri, si faceti Pastile dupa porunca Domnului, care s-a dat lui Moise”.

7. Si a daruit Iosia poporului care se afla de fata, din miei si din iezi treizeci de mii, vitei trei mii; acestea din turmele regelui s-au dat, dupa fagaduinta sa, poporului, preotilor si levitilor.

8. Si au dat Helchia si Zaharia si Iehiel, ispravnicii templului Domnului, preotilor pentru Pasti, oi doua mii sase sute, vitei trei sute.

9. Si Iehonia si Semaia si Natanael, fratele sau, si Hasabia si Ieiel si Ioram, cei peste mii, au dat levitilor pentru Pasti, oi cinci mii, vitei sapte sute.

10. Si dupa ce s-au facut acestea cu buna-cuviinta, au stat preotii si levitii, avand azimele dupa semintii si dupa capii de familie inaintea poporului, ca sa aduca Domnului dupa cele scrise in cartea lui Moise.

11. Si au fript pasha la foc, cum se cuvine si jertfele le-au fiert in caldari si in tingiri, cu bun miros, si le-au adus la toti cei din popor.

12. Si dupa acestea au gatit pentru ei insisi si pentru preoti, fratii lor, fiii lui Aaron, pentru ca preotii aduceau grasimile pana la caderea noptii, si levitii au gatit lor si preotilor, fratii lor, fiii lui Aaron.

13. Si cantaretii templului Domnului, fiii lui Asaf, erau in randul lor, dupa cum a randuit David.

14. Si Asaf si Zaharia si Iedutun, dregatorul regelui,

15. Si portarii stateau fiecare la poarta lui, fiindca nimanui nu-i era ingaduit sa-i treaca randul. Si levitii, fratii lor, au gatit pentru ei.

16. Si s-au savarsit cele de jertfa Domnului, ca in acea zi sa se sarbatoreasca Pastile si sa se aduca jertfele pe jertfelnicul lui Dumnezeu, dupa porunca regelui Iosia.

17. Si au praznuit fiii lui Israel cati se aflau de fata, in vremea aceasta, Pastile si praznicul azimelor, sapte zile.

18. Si nu s-au sarbatorit Pasti ca acestea in Israel, din zilele lui Samuel proorocul.

19. Si toti regii lui Israel n-au sarbatorit Pasti ca acestea, cum le-au sarbatorit Iosia si preotii si levitii si Iudeii, si tot Israelul, si cei ce s-au aflat in locuinta lor in Ierusalim.

20. In anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia, s-au sarbatorit Pastile acestea.

21. Si s-au indreptat faptele lui Iosia inaintea Domnului lui, cu inima plina de evlavie.

22. Si lucrurile despre el s-au scris in vremurile cele mai dinainte, despre cei ce au pacatuit si au facut nelegiuiri inaintea Domnului, mai mult decat orice neam si imparatie, si cele ce au amarat sufletul lui, cum si cuvintele cu care Domnul a mustrat pe Israel.

23. Si dupa toate lucrurile acestea ale lui Iosia, s-a intamplat ca Faraon, regele Egiptului, sa vina cu razboi in Carchemis, pe Eufrat.

24. Si a iesit in intampinarea lui Iosia si a trimis la el regele Egiptului, zicand: Ce este mie si tie, rege al lui Iuda? Nu impotriva ta sunt eu trimis de la Domnul Dumnezeu,

25. Ci spre Eufrat se indreapta razboiul meu. Si acum Domnul cu mine este si Domnul cu mine sarguind este.

26. Departeaza-te de la mine si nu sta impotriva Domnului.

27. Si n-a intors de la el Iosia carul sau, ci a pornit razboi, neluand aminte la cuvintele lui Ieremia proorocul, cuvinte din gura Domnului, si a intrat cu el in lupta in campia Meghidonului.

28. Si s-au coborat dregatorii la regele Iosia, si a zis regele slugilor sale: Scoateti-ma din lupta, ca am slabit foarte.

29. Si indata l-au scos pe el slugile lui din randul de bataie, si el s-a suit in al doilea car al lui si, ajungand la Ierusalim, si-a sfarsit viata si a fost ingropat in mormantul parintilor sai.

30. In toata Iudeea au jelit pe Iosia si a plans Ieremia proorocul pentru Iosia; si capeteniile cu femeile l-au plans pana in ziua de astazi.

31. Si s-a dat aceasta, ca sa se faca totdeauna la tot neamul lui Israel.

32. Si acestea sunt scrise in cartea celor povestite despre regii lui Iuda, de asemenea si faptele pe care le-a savarsit Iosia si marirea lui si intelepciunea lui in legea Domnului.

33. Iar cele ce s-au facut de el mai inainte si cele de acum s-au scris in Cartea regilor lui Israel si ai lui Iuda.

34. Si capeteniile poporului au luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au pus rege in locul lui Iosia, tatal lui, fiind de douazeci si trei de ani.

35. Si a domnit in Iuda si in Ierusalim trei luni.

36. Si l-a mutat regele Egiptului, ca sa nu domneasca in Ierusalim.

37. Si a pagubit pe popor cu o suta de talanti de argint si cu un talant de aur.

38. Si regele Egiptului a pus rege in Iuda si in Ierusalim pe Ioiachim, fratele lui Ioahaz.

39. Si a legat Ioiachim pe dregatorii cei mari, si pe Zarachi, fratele sau, prinzandu-l, l-a dus in Egipt.

40. Si era Ioiachim de douazeci si cinci de ani cand s-a facut rege in Iuda si in Ierusalim si a facut rau inaintea Domnului.

41. Si impotriva acestuia s-a suit Nabucodonosor, regele Babilonului, si, legandu-l cu legaturi de arama, l-a dus in Babilon.

42. Si din sfintitele vase ale Domnului, luand Nabucodonosor si ducandu-le, le-a agatat in templul lui, in Babilon.

43. Si cele ce s-au scris despre el si despre necuratia lui si despre nelegiuirea lui, s-au scris in Cartea Cronicilor regilor.

44. Si in locul lui Ioiachim a domnit fiul lui, care, cand a ajuns rege, era de optsprezece ani.

45. Si a domnit trei luni si zece zile in Ierusalim si a facut rau inaintea Domnului.

46. Si dupa un an, trimitand Nabucodonosor, l-a mutat in Babilon, impreuna cu vasele cele sfinte ale Domnului.

47. Si a pus pe Sedechia rege in Iuda si in Ierusalim, in varsta de douazeci si unu de ani.

48. Si a domnit unsprezece ani si a facut rau inaintea Domnului si nu s-a rusinat de cuvintele care s-aut grait prin Ieremia proorocul din gura Domnului.

49. Si fiind legat cu juramant de regele Nabucodonosor pe numele Domnului, el a calcat juramantul si a fost indepartat din domnie.

50. Si invartosandu-si cerbicea si inima sa, a calcat cele legiuite ale Domnului Dumnezeului lui Israel.

51. Si fruntasii poporului si ai preotilor au facut multe nelegiuiri, mai multe decat toate necuratiile tuturor neamurilor, si au pangarit templul Domnului cel sfintit in Ierusalim.

52. Si a trimis Dumnezeul parintilor lor pe ingerul Sau sa-i cheme, intrucat ii ocrotea pe ei si locasul Sau.

53. Iar ei isi bateau joc de vestitorii Lui, si in ziua in care a grait Domnul; ei batjocoreau pe proorocii Lui, pana ce, maniindu-Se El pe poporul Sau pentru paganatati, a poruncit regilor Caldeilor sa se suie impotriva lor.

54. Acestia au omorat pe tinerii lor cu sabia imprejurul sfantului lor locas si nu le-a fost mila de cel tanar si de fecioara si de batran, si de cel mai tanar al lor.

55. Ci pe toti i-au dat in mainile lor, si toate vasele sfinte ale Domnului, cele mari si cele mici, si vasele chivotului lui Dumnezeu.

56. Si luand vistieria regelui, au dus-o in Babilon si au ars templul Domnului.

57. Si au surpat zidurile Ierusalimului si turnurile lui le-au ars cu foc si au facut netrebnice toate cele marite ale lui si pe cei scapati de ascutisul sabiei i-au dus in Babilon.

58. Si au fost slugi lui Nabucodonosor si fiilor lui, pana ce au venit Persii stapani, ca sa se implineasca cuvantul Domnului care a fost in gura lui Ieremia, pana ce pamantul se va bucura de odihnele sale in tot timpul pustiirii lui, odihnind pana la implinirea celor saptezeci de ani.

Cirus, regele Persilor, da voie Iudeilor robiti sa zideasca din nou templul Domnului si Ierusalimul, iar Artaxerxe ii opreste.

1. Domnind Cirus peste Persi, in anul intai, ca sa se implineasca cuvantul Domnului grait prin gura lui Ieremia,

2. A ridicat Domnul duhul lui Cirus, regele Persilor, si a vestit in tot regatul sau prin grai si prin scrisori, zicand:

3. Aceasta zice regele Persilor, Cirus: Pe mine Domnul lui Israel, Domnul cel Preainalt m-a pus rege al lumii.

4. Si mi-a poruncit mie sa zidesc Lui templu in Ierusalimul cel din Iuda.

5. Daca este cineva dintre voi din neamul lui Iuda, Domnul lui sa fie cu el, sa se suie la Ierusalimul din Iudeea si sa zideasca iarasi templul Domnului lui Israel; caci Acesta este Domnul, Cel care locuieste in Ierusalim.

6. Drept aceea, cati locuiesc in partea locului, in tinutul acela, sa-i ajute,

7. Cu aur si cu argint, cu dari, cu cai si cu vite impreuna cu ceilalti, care la rugaciune sunt pusi in templul Domnului din Ierusalim.

8. Si capeteniile semintiilor lui Iuda si Veniamin, preotii si levitii, si toti carora le-a trezit Domnul duhul, ca sa se suie sa zideasca iarasi templul Domnului din Ierusalim,

9. Si cei din jurul lor au ajutat in toate cu argint si cu aur, cu cai, cu dobitoace si cu nenumarate daruri facute de cei al caror duh fusese trezit.

10. Si regele Cirus a scos vasele sfinte ale Domnului pe care le adusese Nabucodonosor din Ierusalim si le asezase in templul lui.

11. Si scotandu-le, Cirus, regele Persilor, le-a dat lui Mitridate, vistiernicul sau.

12. Si prin acesta s-au dat in seama lui Sesbatar, carmuitorul Iudeii.

13. Si numarul acestora era: pahare de aur o mie, si pahare de argint o mie, catui de argint douazeci si noua, nastrape de aur treizeci, de argint doua mii patru sute zece, si alte vase o mie.

14. si toate vasele care s-au adus, de aur si de argint, cinci mii patru sute saizeci si noua:

15. Si au fost aduse de Sesbatar in Ierusalim impreuna cu cei intorsi din robie din Babilon.

16. Iar in vremea domniei lui Artaxerxe, regele Persilor, Bilsam si Mitridate, Tabeel si Rehum carmuitorul, impreuna cu Simsai scriitorul si tovarasii lor care locuiau in Samaria si in alte locuri, au scris impotriva celor ce locuiesc in Ierusalim si in Iudeea o scrisoare iscalita:

17. “Regelui Artaxerxe, stapanul: slugile tale, Rehum cronicarul si Simsai scriitorul, si ceilalti din sfatul lor, si judecatorii cei din Cele-Siria si din Fenicia;

18. Cunoscut sa fie acum domnului nostru, regele, ca Evreii, suindu-se de la voi la noi, venind la Ierusalim, cetatea cea razvratita si vicleana, zidesc pietele si zidurile ei le repara, si pun temelia templului.

19. Deci, de se va zidi cetatea aceasta si se vor sfarsi zidurile, bir nu vor suferi a da, ci si regilor vor sta impotriva.

20. Si, fiindca au inceput cladirea templului, am socotit ca este bine sa nu trecem aceasta cu vederea,

21. Ci sa instiintam pe domnul nostru, regele, ca, daca vrei sa cercetezi cu amanuntul cronicile parintilor tai,

22. Atunci vei afla in cronici insemnari despre acestea si vei cunoaste ca cetatea aceasta era razvratita, tulburand regi si cetati.

23. Si Evreii razvratiti inca din vremuri vechi urzesc rascoale, pentru care pricina si cetatea aceasta a fost pustiita.

24. Acum dar aratam tie, stapane rege, ca de se va zidi din nou cetatea aceasta si se vor ridica zidurile ei, nu te vei mai cobori in Cele-Siria si Fenicia”.

25. Atunci a raspuns regele lui Rehum cronicarul si carmuitorul, lui Bilsam si lui Simsai scriitorul si celorlalti, care impreuna cu ei se sfatuiesc si locuiesc in Samaria si in Siria si in Fenicia, cele scrise mai jos:

26. “Am citit scrisoarea ce mi-ati trimis; drept aceea am poruncit sa se caute si s-a aflat ca cetatea aceea este din veac impotrivitoare regilor;

27. Si ca locuitorii au urzit rascoale si razboaie in ea si ca regi tari si cruzi au fost in Ierusalim, stapanind si bir luand de la Cele-Siria si de la Fenicia.

28. Acum dar am poruncit sa fie opriti oamenii aceia a zidi cetatea si sa purtati de grija ca sa nu se mai intample nimic impotriva acestei porunci.

29. Si sa nu mearga mai departe rautatea, ca regii sa se tulbure”.

30. Atunci, citindu-se cele scrise de regele Artaxerxe, Rehum si Simsai scriitorul si cei ce se sfatuiau impreuna cu ei, pornind in graba la Ierusalim, cu cai si cu multime de lupta, au inceput a opri pe cei ce zideau.

31. Si a fost oprita zidirea locasului sfant din Ierusalim pana in al doilea an al domniei lui Darius, regele Persilor.

Intrebarile celor trei tineri din garda imparatului Darius.

l. Si pe cand domnea Darius, a facut ospat mare tuturor celor de sub ascultarea lui si tuturor celor nascuti din casa lui,

2. Si tuturor dregatorilor celor mari ai Mediei si ai Persiei si tuturor satrapilor si capeteniilor ostirii si carmuitorilor de tinuturi de la India pana la Etiopia, care erau in cele o suta douazeci si sapte de satrapii.

3. Si dupa ce au mancat si au baut si dupa ce s-au saturat, s-au risipit; iar regele Darius s-a dus la asternutul sau si a adormit si s-a desteptat.

4. Atunci cei trei tineri, din garda regelui, care pazeau pe rege, au zis unul catre altul:

5. Sa spunem fiecare dintre noi cate un cuvant, sa vedem al cui va fi mai tare, iar al carui cuvant va fi mai intelept, aceluia ii va da lui regele Darius daruri mari si laude mari;

6. Si cu porfira se va imbraca si din vase de aur va bea, si pe aur va dormi, si se va plimba in trasura cu cai cu fraie de aur, si va purta pe cap turban de vison si lantisoare imprejurul grumazului lui,

7. Si al doilea va sedea dupa Darius, pentru intelepciunea lui, si ruda lui Darius se va numi.

8. Atunci, scriind fiecare cuvantul sau, l-a pecetluit si l-a pus sub perna lui Darius, regele, si au zis:

9. “Cand se va scula regele, ii vor da cele ce-am scris, si al carui cuvant va judeca regele din noi trei, si marii dregatori ai Persiei, ca este mai intelept, lui i se va da biruinta, precum s-a scris”.

10. Unul scrisese: mai tare este vinul.

11. Celalalt scrisese: mai tare este regele.

12. Si al treilea scrisese: mai tari sunt femeile, iar mai mult decat toate biruieste adevarul.

13. Si cand s-a sculat regele din somn, luand scrisorile, i le-au dat si le-a citit.

14. Si trimitand, a chemat pe toti dregatorii cei mari ai Persiei si ai Mediei, pe satrapi, pe capeteniile ostirii, pe carmuitorii de tinuturi si pe sfetnici,

15. Si au sezut in divan si a citit scrisorile inaintea lor.

16. Si a zis: Chemati pe tinerii acela, si ei sa-si arate cuvintele lor.

17. Si au fost chemati si au intrat inauntru, si le-a zis: Spuneti-ne cele ce-ati scris.

18. Si a inceput cel dintai, cel ce a zis ca vinul este mai tare, si a zis asa: O, barbatilor, cum nu este mai tare vinul? Caci tuturor oamenilor care il beau le rataceste mintea.

19. Si mintea regelui si a orfanului, si a robului si a celui slobod, si a saracului si a bogatului o face una.

20. Si toata mintea o intoarce spre chef si veselie, si nu-si aduce aminte de tot necazul si de toata datoria.

21. Si toate inimile le face bogate, si nu-si aduc aminte nici de rege, nici de satrap, si toate le face sa vorbeasca prin talanti.

22. Si nu-si aduc aminte, cand beau, sa iubeasca pe prieteni si pe frati, ci dupa putin timp scot sabiile.

23. Si cand se trezesc de vin, nu-si aduc aminte de cele ce au facut.

24. O, barbatilor! Oare nu este mai tare vinul, care sileste a face asa? Si dupa ce a zis acestea, a tacut.

Biruinta adevarului. Darius inapoiaza vasele cele sfinte, dand Iudeilor voie pentru zidirea Ierusalimului si a templului Domnului.

l. Si a inceput sa vorbeasca cel de-al doilea, care spusese ca este mai tare regele.

2. O, barbatilor! Au nu sunt mai tari oamenii care stapanesc pamantul si marea si toate cate sunt in ele?

3. Iar regele mai tare este si domneste peste toti si-i stapaneste, si orice le-ar porunci ei fac; de le va zice sa faca razboi unul impotriva altuia, fac.

4. Si de-i va trimite impotriva vrajmasilor, merg si surpa munti si ziduri si turnuri.

5. Ucid si se ucid, si cuvantul regelui nu-l calca; si de vor birui, regelui ii aduc toate, si cate vor prada, si celelalte toate i le aduc.

6. Si cati nu se duc la razboi si nu lupta, ci lucreaza pamantul, iarasi dupa ce seamana si secera, aduc regelui;

7. Si unul pe altul silind aduc dajdie regelui, si el unul singur este.

8. De va zice sa omoare, omoara; de va zice sa lase, lasa; de va zice sa bata, bate.

9. A zis sa pustiiasca, pustiesc; a zis sa zideasca, zidesc; a zis sa taie, taie; a zis sa rasadeasca, rasadesc.

10. Si tot poporul lui si ostirea lui de el unul asculta, si la toate acestea el sade, mananca, si bea si doarme.

11. Si acestia pazesc in jurul lui si nimeni nu poate sa mearga si sa faca lucrurile sale, nici nu pot sa nu-l asculte.

12. O, barbatilor! Cum nu este tare regele, ca este asa de ascultat! Si a tacut.

13. Iar al treilea, care vorbise despre femei si despre adevar, este Zorobabel. El a inceput a grai:

14. O, barbatilor! Drept este ca cel mai mare este regele, si multi sunt oamenii, si tare este vinul!

15. Dar cine ii stapaneste sau cine domneste peste ei? Au nu sunt femeile? Femeile au nascut pe regele si pe tot poporul care stapaneste marea si pamantul.

16. Si din ele s-au nascut, si acestea au crescut pe cei ce sadesc viile, din care se face vinul.

17. Ele fac imbracamintea oamenilor, si tot ele prilejuiesc marirea oamenilor, si omenii nu pot fi fara de femei.

18. Si de vor aduna aur si argint si tot lucrul frumos, cand vad o femeie frumoasa la chip si la frumusete,

19. Pe toate acestea lasandu-le, la ea cauta si cu gura cascata privesc la ea, si toti pe ea o aleg mai mult decat aurul si decat argintul si decat tot lucrul frumos.

20. Lasa omul pe tatal sau, care l-a hranit, si tara sa, si se lipeste de femeia sa.

21. Si cu femeia lui isi da sufletul si nu-si mai aduce aminte nici de tatal sau, nici de mama sa, nici de tara.

22. Si din acestea se cuvine sa stiti voi ca femeile va stapanesc.

23. Oare nu truditi si osteniti, si toate le aduceti si le dati femeilor, si ia omul sabia sa, si iese la drumuri sa talhareasca si sa fure, si plutesc pe mare si pe fluvii,

24. Si pe leu vede si in intuneric merge, si ceea ce fura si rapeste si jefuieste, iubitei aduce?

25. Si mai mult iubeste omul pe femeia sa, decat pe tatal sau si pe mama sa.

26. Si multi si-au iesit din minti din pricina femeilor si au ajuns robi pentru ele.

27. Si multi au pierit, au gresit si au pacatuit din pricina femeilor.

28. Si acum nu-mi credeti mie? Cu adevarat mare este regele in puterea lui si toate tinuturile se tem a se atinge de el.

29. Dar eu l-am vazut pe el si pe Apamina, fata lui Bartac, cel cu faima, concubina regelui, sezand de-a dreapta regelui.

30. Ea a luat diadema de pe capul regelui si, punand-o pe capul sau, da palme regelui cu stanga.

31. Si la acestea regele, se uita la ea cu gura cascata; si daca ea radea cu el, si el radea, si daca ea se supara pentru ceva, el o magulea, ca sa se impace cu el.

32. O, barbatilor! Cum nu sunt tari femeile, de vreme ce fac asa?

33. Atunci regele si dregatorii s-au uitat unul la altul.

34. Si a inceput a grai si despre adevar. O, barbatilor! Tari sunt femeile. Mare este pamantul si inalt este cerul si iute la alergat soarele, caci intr-o zi se intoarce si inconjoara cerul si iarasi alearga la locul sau.

35. Au nu este mare cel ce face acestea? Dar adevarul este si mai mare si mai puternic decat toate.

36. Tot pamantul cheama adevarul, si cerul pe el il binecuvanteaza, si toate lucrurile se clatina si se cutremura, si nimic la el nu este stramb.

37. Nedrept este vinul, nedrept este regele, nedrepte sunt femeile, nedrepti sunt toti fiii oamenilor si nedrepte sunt toate lucrurile lor, cele ce sunt ca acestea, si nu este in ele adevar, si, din pricina nedreptatii lor, toti pier.

38. Iar adevarul ramane si este tare in veac si traieste si domneste in veacul veacului.

39. El nu cauta la fata oamenilor si nu partineste, ci cele drepte face tuturor, fie nedrepti, fie rai, si la toti sunt placute lucrurile lui, si in judecata lui nimic nu este nedrept.

40. Aceasta este taria, imparatia, puterea si marirea tuturor veacurilor! Binecuvantat sa fie Dumnezeul adevarului!

41. Si a incetat a grai, si tot poporul atunci a raspuns si a strigat: “Mare este adevarul si mai puternic decat orice!”

42. Atunci regele i-a zis: “Cere orice vei vrea, mai mult decat cele scrise, si iti voi da, pentru ca te-ai aflat mai intelept, si alaturi de mine vei sedea si ruda mea te vei chema!” 43. Atunci el a zis regelui: “Adu-si aminte de fagaduinta pe care ai facut-o sa zidesti Ierusalimul, in ziua in care inaltimea ta ai luat domnia,

44. Si sa trimiti inapoi toate vasele cele luate din Ierusalim, pe care le-a ales Cirus, cand a fagaduit sa darame Babilonul si a fagaduit ca le va trimite acolo,

45. Si tu ai fagaduit sa zidesti templul Domnului, pe care il arsesera Edomitii, cand a fost pustiita Iudeea de Caldei.

46. Si acum aceasta este ce te rog, stapane rege, si ce cer de la tine! Aceasta este fapta cea mare pe care s-o savarsesti! Acum te rog sa implinesti fagaduinta pe care ai dat-o prin gura ta inaintea Imparatului cerului!”

47. Atunci, sculandu-se regele Darius, l-a sarutat si a scris pentru el scrisori catre toti dregatorii, carmuitorii tinuturilor, capeteniile ostirilor si satrapii, ca sa-l petreaca pe el si pe toti cei cu el, care se suie sa zideasca Ierusalimul.

48. Si la toti carmuitorii locurilor din Cele-Siria si din Fenicia si la cei din Liban a scris scrisori, ca sa duca lemne de cedru din Liban la Ierusalim si impreuna cu el sa zideasca cetatea.

49. Si a dat scris la toti Iudeii care voiau sa se suie de la regat in Iudeea ca sunt liberi; iar cei care au puterea, carmuitorul de tinut si satrapul si economul, sa nu mearga la usile lor.

50. Si toata tara pe care o stapanesc ei, sa fie scutita de dari, si ca Edomitii sa paraseasca satele pe care mai inainte le stapaneau de la Iudei.

51. Si la zidirea templului Domnului sa dea pe an douazeci de talanti pana ce se va ispravi zidirea;

52. Si la jertfelnic arderi de tot sa se aduca in toate zilele, precum au porunca; alti saptesprezece talanti sa aduca, si peste an zece.

53. Si toti cei ce vin din Babilon sa zideasca cetatea, sa fie liberi, ei si fiii lor si toti preotii care i-ar insoti.

54. Si a scris si despre veniturile si despre odajdiile preotilor in care ei slujesc. 55. Si a scris sa se dea dare levitilor pana in ziua cand se va termina templul Domnului si Ierusalimul se va zidi.

56. Si la toti cei ce pazesc cetatea a scris sa le dea lor loturi si simbrie.

57. Si a trimis toate vasele pe care le alesese Cirus de la Babilon, si tot ceea ce fagaduise Cirus sa faca, el a poruncit sa faca si sa le trimita la Ierusalim.

58. Si cand a iesit tanarul Zorobabel, ridicandu-si fata la cer inaintea Ierusalimului, a binecuvantat pe imparatul cerului, zicand:

59. “De la Tine este biruinta si de la Tine este intelepciunea si a Ta este slava, si eu sunt robul Tau.

60. Binecuvantat esti Tu, Cel care mi-ai dat mie intelepciune, si pe Tine Te preaslavesc, Doamne al parintilor nostri!”

61. Si a luat scrisorile si a iesit, a venit in Babilon si a vestit tuturor fratilor sai.

62. Si au binecuvantat pe Dumnezeul parintilor lor, caci le-a dat libertate si invoire, ca sa se intoarca

63. Si sa zideasca Ierusalimul si templul in care s-a numit numele Domnului. Si ei au petrecut cu cantari si cu bucurie sapte zile.

Insemnarea celor intorsi din robia Babilonului. Inceperea innoirii cetatii Si a templului Domnului.

l. Si dupa aceasta au fost alesi ca sa se intoarca capii familiilor dupa semintiile lor, femeile lor, fiii si fetele lor, si robii si roabele lor, si dobitoacele lor.

2. Si Darius a trimis impreuna cu ei o mie de calareti pana ii vor aseza in Ierusalim cu pace, cu cantari, cu timpane si cu flaute.

3. Si toti fratii lor s-au veselit la plecarea lor, iar regele le-a ingaduit sa plece cu ei.

4. si acestea sunt numele barbatilor, capi de familii din semintii, care au pornit in tinuturile lor:

5. Preotii, fiii lui Finees, fiul lui Aaron: Iosua, fiul lui Iosedec, fiul lui Sarai, si Ioachim, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, din casa lui David, din neamul lui Fares, din tribul lui Iuda,

6. Care a grait sub Darius, regele Persilor, cuvinte intelepte in al doilea an al domniei lui, in luna lui Nisan, intaia luna a anului.

7. Si acestia sunt din Iuda, care au iesit din straina robie, in care ii adusese in Babilon Nabucodonosor, regele Babilonului,

8. Si care s-au inapoiat la Ierusalim si in tot cuprinsul Iudeii, fiecare in cetatea sa, care au venit cu Zorobabel si cu Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilsan, Misperet, Bigvai, Nehumi, Baana, capeteniile lor.

9. Numarul celor din neam si conducatorii lor:

10. Fiii lui Fares, doua mii o suta saptezeci si doi.

11. Fiii lui Sefatia, patru sute saptezeci si doi.

12. Fiii lui Arah, sapte sute cincizeci si sase.

13. Fiii lui Pahat-Moab, adica fiii lui Iosua si ai lui Iacob, doua mii opt sute doisprezece.

14. Fiii lui Elam, o mie doua sute cincizeci si patru.

15. Fiii lui Zatu, noua sute patruzeci si cinci.

16. Fiii lui Horve, sapte sute cinci.

17. Fiii lui Binui, sase sute patruzeci si opt.

18. Fiii lui Bebai, sase sute treizeci si trei.

19. Fiii lui Azad, trei mii doua sute douazeci si doi.

20. Fiii lui Adonicam, sase sute saizeci si sapte.

21. Fiii lui Bigvai, doua mii saizeci si sase.

22. Fiii lui Adin, patru sute cincizeci si patru.

23. Fiii lui Ater, din casa lui Iezechia, nouazeci si doi.

24. Oamenii din Cheila si din Azeca, saizeci si sapte.

25. Fiii lui Azuran, patru sute treizeci si doi.

26. Fiii lui Anania, o suta unu.

27. Fiii lui Hasum, treizeci si doi.

28. Fiii lui Betai, trei sute douazeci si trei.

29. Fiii lui Hasoferet, o suta doi.

30. Oamenii din Beter, trei mii cinci.

31. Cei din Betleem, o suta douazeci si trei.

32. Cei din Netofa, cincizeci si cinci.

33. Cei din Anatot, o suta cincizeci si opt.

34. Cei din Bet-Azmavet, patruzeci si doi.

35. Cei din Chiriat-Iearim, douazeci si cinci.

36. Cei din Chefira si din Beerot, sapte sute patruzeci si trei.

37. Cei din Piras, sapte sute.

38. Cei din Hadias si Amidii, patru sute douazeci si doi.

39. Cei din Rama si Gheba, sase sute douazeci si unu.

40. Cei din Micmas, o suta douazeci si doi.

41. Cei din Vetolio, cincizeci si doi.

42. Fiii lui Nefusim, o suta cincizeci si sase.

43. Fiii lui Calamolal si Ono, sapte sute douazeci si cinci.

44. Oamenii din Ierihon, trei sute patruzeci si cinci.

45. Fiii lui Senaa, trei mii trei sute treizeci.

46. Preotii, fiii lui Iedaia, fiul lui Iosua, intre fiii lui Eliasib, noua sute saptezeci si doi.

47. Fiii lui Esemirot, o mie cincizeci si doi.

48. Fiii lui Fasaron, o mie patruzeci si sapte.

49. Fiii din Carmi, doua sute saptesprezece.

50. Iar levitii, fiii lui Iosua si Cadmiel si Binui si Hodavia, saptezeci si patru.

51. Cantaretii templului Domnului, fiii lui Asaf, o suta douazeci si opt.

52. Portarii, fiii lui Salum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Sobai, in total o suta treizeci si noua.

53. Cei inchinati templului: fiii lui Tiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon, fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, fiii lui Cuta, fiii lui Chitab, fiii lui Hagab, fiii lui Salmai,

54. Fiii lui Hanan, fiii lui Catua, fiii lui Ghedur, fiii lui Eru, fiii lui Desan, fiii lui Noiva, fiii lui Haseva, fiii lui Gazera, fiii lui Aziu, fiii lui Finees, fiii lui Asara, fiii lui Vaste, fiii lui Asana, fiii lui Meani, fiii lui Nafisi, fiii lui Acuv, fiii lui Ahiva, fiii lui Asur, fiii lui Farachim, fiii lui Vasalot,

55. Fiii lui Meeda, fiii lui Cuta, fiii lui Harea, fiii lui Varhus, fiii lui Asirar, fiii lui Tomi, fiii lui Nasit, fiii lui Atifa,

56. Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Asapfion, fiii lui Farida, fiii lui Ieli, fiii lui Lozon, fiii lui Isdail, fiii lui Safet,

57. Fiii lui Aghiei, fiii lui Facaret, fiii lui Savia, fiii lui Sarotia, fiii lui Masia, fiii lui Gar, fiii lui Adus, fiii lui Suva, fiii lui Afera, fiii lui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui Amon,

58. Toti cei inchinati templului Domnului si fiii slugilor lui Solomon, trei sute saptezeci si doi.

59. Iar cei care au iesit din Tel-Melah si Tel-Harsa, cu conducatorul lor Haraath, si din Cherub-Adan si Imer, si nu puteau sa-si arate neamurile lor si semintiile, ca sunt din Israel, au fost fiii lui Delaia, fiii lui Tobie, fiul lui Necoda, sase sute cincizeci si doi.

60. Si dintre preotii care erau in slujba preotiei, dar nu s-au gasit in condici, fiii lui Hobaia, fiii lui Hacot, fiii lui Iadua, care luase de sotie pe Avghia din fetele lui Barzilai, caruia el ii luase si numele.

61. Si cercetandu-se dupa hrisovul de rudenie al acestora, si neaflandu-se, s-au inlaturat de la preotie.

62. Si le-au zis Neemia si Ataria, sa nu aiba parte din cele sfinte, pana ce se va scula arhiereu, imbracat cu Urim si Tumim.

63. Si acestia toti din Israel erau de la doisprezece ani in sus, afara de slugi si slujnice, patruzeci si doua de mii trei sute saizeci.

64. Slugile lor si slujnicele, sapte mii trei sute treizeci si sapte.

65. Cantareti si cantareti din instrumente, doua sute patruzeci si cinci.

66. Camile, patru sute treizeci si cinci.

67. Cai, sapte sute treizeci si sase.

68. Catari, doua sute patruzeci si cinci.

69. Asini, cinci mii cinci sute douazeci si cinci.

70. Si cand au ajuns ei la templul Domnului din Ierusalim, unii dintre capii de familii au fagaduit sa ridice, dupa puterile lor, templul lui Dumnezeu, pe locul lui, si sa se dea la vistieria templului, pentru lucruri, o mie de mine de aur si cinci mii de mine de argint, si o suta de odajdii preotesti.

71. Si s-au salasluit preotii si levitii si cei din popor in Ierusalim si in tara, si cantaretii templului Domnului si portarii si tot Israelul in satele lor.

72. Si sosind luna a saptea, si fiind fiii lui Israel fiecare intru ale sale, s-au adunat cu totii laolalta la intrarea portii celei dintai, care este catre rasarit.

73. Si stand Iosua, fiul lui Iosedec, si fratii lui, preotii si Zorobabel, fiul lui Salatiel, si fratii lui, au gatit jertfelnicul Dumnezeului lui Israel, ca sa aduca pe el arderi de tot, precum este scris in cartea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

74. Si s-au adunat impotriva lor unele din celelalte neamuri ale tarii. Iar ei au ridicat jertfelnicul pe locul sau, cu toata dusmania celorlalte neamuri. Si i-au asuprit pe ei toate celelalte neamuri de pe pamant, dar ei aduceau jertfe la vreme si arderi de tot Domnului, dimineata si seara.

75. Si au praznuit ei sarbatoarea corturilor, dupa cum s-a randuit in lege, si au adus jertfe in toate zilele cum se cuvenea, si dupa acestea, aducerile cele neincetate si jertfa zilelor de odihna si a lunilor noi si a tuturor praznicelor celor sfintite.

76. Si oricati au fagaduit vreun dar de buna voie lui Dumnezeu, din luna a noua a lunii a saptea, au inceput a aduce jertfe lui Dumnezeu, caci templul lui Dumnezeu inca nu se zidise.

77. Si au dat bani pietrarilor si dulgherilor si mancaruri si bauturi cu bucurie.

78. Si au dat care Sidonenilor si Tirienilor, ca sa aduca de la Liban lemne de cedru, ca sa le duca cu pluta in Portul Iafa, dupa porunca scrisa lor de la Cirus, regele Persilor.

79. Si in al doilea an, sosind la templul lui Dumnezeu in Ierusalim, in luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, si Iosua, fiul lui Iosedec, si fratii lor si preotii si levitii si toti cei ce au venit din robie in Ierusalim, au inceput lucrul. Si in ziua intai a lunii a doua, in al doilea an, dupa ce au venit ei in Iuda si in Ierusalim, au pus temelia templului Domnului.

80. Si au pus pe levitii de la douazeci de ani in sus peste lucrurile Domnului, si au stat Iosua si fiii lui si fratii lui, Cadmiel cu fiii si fratii lui Hodavia si fiii lui Iuda, fiul lui Henadad, impreuna cu fiii si fratii, toti levitii cei dimpreuna carmuitori peste lucruri, savarsind cele de cuviinta in templul lui Dumnezeu, si au cladit zidarii locasul lui Dumnezeu.

81. Si au stat preotii toti in odajdii, cu cantari, si cu trambite, si levitii, fiii lui Asaf, laudau cu chimvale pe Domnul, binecuvantand dupa randuiala lui David, regele lui Israel.

82. Si au glasuit prin laude preaslavind pe Domnul, fiindca bunatatea Lui si slava Lui sunt in veci in tot Israelul.

83. Si tot poporul a trambitat si a strigat cu glas mare, dand lauda Domnului pentru ridicarea templului Domnului.

84. Si dintre preoti si leviti si dintre capii de familii au venit cei batrani, care vazusera locasul de mai inainte, si cladirea celui de acum, cu plangere si strigat mare; si multi se bucurau sunand in trambite si strigand cu glas mare, incat poporul nu mai auzea trambitele din pricina bocetelor; 85. Pentru ca era multime care trambita foarte tare, incat de departe se auzea.

86. Si auzind vrajmasii neamului lui Iuda si ai lui Veniamin au venit sa afle ce inseamna glasul acesta al trambitelor.

87. Si au aflat ca cei intorsi din robie zidesc templul Domnului Dumnezeului lui Israel.

88. Si venind la Zorobabel si la Iosua si la capii familiilor, le-au zis: “Sa zidim si noi impreuna cu voi, ca asemenea cu voi ascultam de Domnul vostru si Lui jertfim din zilele lui Asarhadon, regele Asirienilor, care ne-a mutat aici”.

89. Si au zis Zorobabel si Iosua si capii familiilor lui Israel: “Nu putem zidi impreuna templul Domnului Dumnezeului nostru, ci noi singuri il vom zidi Domnului lui Israel, precum a randuit noua Cirus, regele Persilor”.

90. Si neamurile pamantului, impotrivindu-se celor din Iudeea si impresurand cetatea, impiedicau zidirea si, sfaturi viclene si uneltiri facand, au impiedicat terminarea zidirii in toata vremea vietii regelui Cirus. Si au fost opriti de la zidire doi ani, pana la domnia lui Darius.

Iudeii zidesc templul lui Dumnezeu cu invoirea lui Darius.

l. Iar in anul al doilea al domniei lui Darius au proorocit Agheu si Zaharia, fiul lui Ido, proorocii printre Iudeii care erau in Iudeea si in Ierusalim, in numele Domnului Dumnezeului lui Israel.

2. Si atunci, stand Zorobabel, fiul lui Salatiel, si Iosua, fiul lui Iosedec, au inceput a zidi templul Domnului din Ierusalim, si erau cu ei proorocii Domnului, care ii ajutau.

3. In vremea aceea a venit la ei Sisin, carmuitorul Siriei si al Feniciei, si Setar-Boznai si tovarasii lor, si le-a zis:

4. “Cine v-a ingaduit sa ziditi templul acesta si acoperamantul acesta, si celelalte toate sa le savarsiti? Si care sunt ziditorii, care savarsesc acestea?”

5. Si batranii Iudeilor au avut har de la Domnul, Cel Care ii avusese in grija Sa in vremea robiei,

6. Si ei n-au fost opriti sa zideasca pana in timpul cand a fost instiintat Darius si a venit raspunsul.

7. Cuprinsul scrisorii, pe care a scris-o lui Darius, si a trimis-o Sisin, carmuitorul Siriei si al Feniciei si Setar-Boznai si tovarasii lui, capeteniile din Siria si din Fenicia, este acesta: “Regelui Darius, bucurie.

8. Toate stiute sa fie domnului nostru, regele, ca mergand noi in tara Iudeii si venind in cetatea Ierusalim, am gasit in cetate pe batranii Iudeilor, cei care se intorsesera din robie in Ierusalim, zidind Domnului templu nou si mare,

9. Din pietre cioplite de mult pret si din lemne asezate in ziduri.

10. Si lucrurile acestea in graba se fac, si lucrul sporeste in mainile lor si se savarseste cu toata stralucirea si nevointa.

11. Si am intrebat pe batranii aceia zicand: Din a cui porunca ziditi templul acesta si intemeiati lucrarile acestea?

12. Dar noi i-am intrebat ca sa-ti facem tie cunoscut si sa-ti scriem care sunt capeteniile lor, si le-am cerut si numele celor ce-i conduc.

13. Si ei ne-au raspuns, zicand: Noi suntem robii Domnului, Care a facut cerul si pamantul.

14. Si acel templu fusese zidit cu multi ani inainte si fusese terminat de un rege mare si puternic al lui Israel;

15. Si din pricina ca parintii nostri, prin pacatele lor, au intaratat pe Imparatul Ceresc al lui Israel, El i-a dat in mainile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, regele Caldeilor.

16. Si templul, stricandu-l, l-a ars si pe popor l-a dus in robie, la Babilon.

17. Iar in anul intai, cand domnea Cirus peste tara Babilonului, a scris regele Cirus sa se zideasca iarasi templul acesta.

18. Si sfintele vase cele de aur si de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim si le-a asezat in templul lui, regele Cirus iarasi le-a scos din templul cel din Babilon, si i s-au incredintat lui Zorobabel Sesbatar, carmuitorul.

19. Si i s-a poruncit sa duca aceste vase si sa le puna in templul din Ierusalim si templul Domnului sa se zideasca pe locul lui.

20. Atunci Sesbatar, venind, a pus temeliile templului Domnului celui din Ierusalim, si de atunci pana acum, zidindu-se, nu s-a terminat inca.

21. Acum dar, daca se socoteste cu cale, o, rege, sa se caute in arhivele regale ale lui Cirus;

22. Si de se va afla ca zidirea templului Domnului in Ierusalim se face cu stirea regelui Cirus, si daca gaseste cu cale domnul, regele nostru, sa ni se raspunda si noua despre acestea”.

23. Atunci regele Darius a poruncit sa se cerceteze arhivele regale ce se aflau in Babilon; si s-a aflat in Ecbatana, capitala Mediei, o carte in care erau pomenite acestea:

24. “In anul intai al domniei lui Cirus, a poruncit regele Cirus sa se zideasca iarasi templul Domnului din Ierusalim, unde se aduc jertfe cu ardere fara incetare.

25. Inaltimea templului sa fie de saizeci de coti, latimea de saizeci de coti si trei randuri de case din pietre cioplite, si o casa de lemn noua, iar cheltuiala sa fie facuta din vistieria regelui Cirus. 26. Si vasele cele sfinte ale templului Domnului, cele de aur si cele de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim si le-a adus in Babilon, sa fie asezate in templul cel din Ierusalim; si, unde fusese mai inainte, acolo sa fie asezate”.

27. Si a poruncit lui Sisin, satrapul Siriei si al Feniciei, si lui Setar-Boznai si tovarasilor lor, si celor randuiti in Siria si in Fenicia carmuitori, sa nu se amestece acolo, ci sa lase pe Zorobabel, robul Domnului si carmuitorul Iudeii, si pe batranii Iudeilor, sa zideasca templul acela al Domnului pe locul unde a fost:

28. “Si eu am poruncit sa se zideasca in intregime si sa se ia aminte sa se lucreze impreuna cu Iudeii care s-au intors din robie pana la terminarea templului Domnului.

29. Si din dajdiile din Cele-Siria si din Fenicia, cu grija si cu randuiala, sa se dea oamenilor acelora ceea ce s-a randuit spre jertfa Domnului, si lui Zorobabel carmuitorul, din tauri si din berbeci si din miei.

30. De asemenea si grau si sare si vin si untdelemn neincetat peste tot anul, cat este de trebuinta in fiecare zi, dupa aratarea preotilor din Ierusalim,

31. Ca sa se aduca jertfe cu turnari lui Dumnezeu celui Preainalt, pentru rege si pentru supusii lui si sa se roage pentru viata lor.

32. Si a poruncit ca oricine va nesocoti ceva din cele mai inainte scrise, sau nu va implini, sa se ia lemn de spanzurat chiar din cele ale lui, si de acela sa se spanzure si averile lui sa fie ale regelui.

33. Pentru aceea si Domnul al Carui nume se cheama acolo, sa piarda pe orice rege si pe orice neam care va intinde mana sa sa opreasca sau sa faca rau templului Domnului din Ierusalim.

34. Si eu, regele Darius, am poruncit sa se faca acestea cu toata luarea aminte”.

Terminarea templului Domnului, sfintirea lui si serbarea Pastilor.

1. Atunci Sisin, satrapul Cele-Siriei si al Feniciei, si Setar-Boznai si tovarasii lor, urmand celor poruncite de regele Darius,

2. Carmuiau peste lucrurile cele sfinte mai cu grija, ajutand pe batranii Iudeilor si pe preotii slujitori la jertfe.

3. Si cu spor se faceau lucrurile cele sfinte, proorocind Agheu si Zaharia proorocii.

4. Si s-au terminat acestea prin porunca Domnului Dumnezeului lui Israel, si cu voia lui Cirus si a lui Darius si a lui Artaxerxe, regii Persilor.

5. Si s-a terminat templul cel sfant pana in ziua de douazeci si trei ale lunii lui Adar, in al saselea an al lui Darius, regele Persilor.

6. Si au savarsit fiii lui Israel si preotii si levitii si ceilalti din fostii robi, care s-au adaugat, dupa cele ce sunt scrise in cartea lui Moise.

7. Si au adus jertfa la sfintirea templului Domnului tauri o suta, berbeci doua sute, miei patru sute;

8. Doisprezece tapi jertfa pentru pacatul a tot Israelul, dupa numarul celor douasprezece semintii ale lui Israel.

9. Si preotii si levitii stateau dupa semintii imbracati in odajdii, la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel, cum este randuit in cartea lui Moise; la fel si portarii, fiecare la poarta lui.

10. Si fiii lui Israel, care se intorsesera din robie, au sarbatorit Pastile in ziua de paisprezece a lunii intai, dupa ce se curatisera preotii si levitii,

11. Precum si toti fiii robiei, care s-au curatit.

12. Ca levitii toti o data s-au curatit, si au junghiat mielul pascal pentru toti fiii lui Israel intorsi din robie si pentru fratii lor, preotii, si pentru ei insisi.

13. Si au mancat fiii lui Israel, cei intorsi din robie, si toti cati se departasera de uraciunile neamurilor din tara, cautand pe Domnul.

14. Si au praznuit sarbatoarea azimelor sapte zile, veselindu-se inaintea Domnului,

15. Pentru ca El intorsese inima regelui Asirienilor spre ei, ca sa intareasca mainile lor la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel.

Ezra in Ierusalim. Scrisoarea lui Artaxerxe. Darurile facute templului Domnului si numararea poporului.

l. Si dupa acestea, in vremea domniei lui Artaxerxe, regele Persilor,

2. Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Salum, fiul lui Sadoc, fiul lui Abitub, fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, fiul lui Abiusa, fiul lui Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, preotul cel dintai, a mers la Ierusalim.

3. Acest Ezra s-a suit din Babilon, fiind carturar iscusit in legea lui Moise, data de Dumnezeu lui Israel,

4. Si i-a dat lui regele marire, afland har inaintea lui in toate cererile lui.

5. Si s-au suit impreuna cu el unii din fiii lui Israel, din preotii, din levitii si cantaretii templului Domnului, din portarii si din cei inchinati templului Domnului, la Ierusalim.

6. In anul al saptelea al domniei lui Artaxerxe, in luna a cincea (acesta este anul al saptelea al regelui), iesind de la Babilon, la luna noua, in luna intai,

7. Au sosit la Ierusalim, dupa calatoria cea buna, data lor de Domnul;

8. Pentru ca Ezra avea multa stiinta, ca sa nu lase la o parte nimic din legea Domnului si din porunci, invatand pe tot Israelul toate indreptarile si judecatile.

9. Si a venit porunca, scrisa de regele Artaxerxe, la Ezra preotul si cititorul legii Domnului, al carui cuprins este cel de mai jos:

10. “Regele Artaxerxe, lui Ezra preotul si invatatorul legii Domnului, salutare.

11. Chibzuind cu iubire de oameni, am poruncit ca cei ce vor vrea din neamul Iudeilor, dintre preoti si dintre leviti, care sunt in regatul nostru, sa mearga impreuna cu tine la Ierusalim.

12. Deci sa mearga cu tine cati vor pofti, cum am hotarat eu si cei sapte sfetnici cei mai apropiati ai mei,

13. Sa cerceteze cele ce sunt in Iuda si in Ierusalim,

14. Potrivit celor ce se afla in legea Domnului,

15. Si sa aduca in Ierusalim Dumnezeului lui Israel daruri pe care le-am fagaduit si eu si sfetnicii mei cei mai apropiati si tot aurul si argintul care s-ar afla in tara Babilonului,

16. Impreuna cu cel daruit de popor la templul Domnului Dumnezeului lor din Ierusalim. Sa se adune argint si aur pentru junci, berbeci, miei si pentru ce urmeaza acestora,

17. Ca sa aduca jertfe Domnului la jertfelnicul Domnului Dumnezeului lor din Ierusalim,

18. Si toate cate vei chibzui impreuna cu fratii tai sa faci cu aurul si cu argintul, fa-le dupa voia Dumnezeului tau.

19. Si vasele cele sfinte ale Domnului, ce se dau tie spre trebuinta templului Dumnezeului tau, din Ierusalim, pune-le inaintea Dumnezeului tau in Ierusalim.

20. Si celelalte cate iti vor trebui pentru templul Dumnezeului tau, sa le dai din vistieria regala.

21. Si eu, regele Artaxerxe, am poruncit vistiernicilor Siriei si ai Feniciei ca orice ar cere Ezra preotul si invatatorul legii lui Dumnezeu celui de sus sa i se dea cu toata luarea aminte,

22. Pana la o suta de talanti de argint, asemenea si pana la o suta de core de grau, si vin pana la o suta de bati, si altele cat de multe.

23. Toate dupa legea lui Dumnezeu sa se aduca cu grija Dumnezeului celui Preainalt, pentru ca mania Lui sa nu se abata peste regatul regelui si peste fiii lui.

24. Si voua vi se porunceste ca tuturor preotilor si levitilor si cantaretilor templului Domnului si portarilor si celor inchinati templului Domnului si slujitorilor locasului acestuia,

25. Nici o dare, nici o alta dajdie sa nu li se ceara si nimeni sa nu aiba putere sa puna ceva asupra acestora.

26. Si tu, Ezra, dupa intelepciunea lui Dumnezeu care iti este data, pune judecatori si legiuitori, ca sa judece in toata Siria si Fenicia pe toti cei ce stiu legea Dumnezeului tau, iar pe cei ce nu stiu, invata-i.

27. Si toti cati vor calca legea Dumnezeului tau si legea regelui, sa fie pedepsiti fara sovaire ori cu moarte, ori cu chinuri, ori cu amenda, ori cu inchisoare”.

28. Si a zis Ezra carturarul: “Binecuvantat este singur Domnul Dumnezeul parintilor mei,

Cel care a dat acestea in inima regelui spre a cinsti templul Lui cel din Ierusalim.

29. Si pe mine m-a cinstit inaintea regelui, sfetnicilor, tuturor prietenilor si a dregatorilor lui.

30. Si eu am prins curaj, cu ajutorul Domnului Dumnezeului meu, si am adunat barbati din Israel, ca sa se suie cu mine.

31. Si acestia sunt capeteniile familiilor si ale semintiilor care au pornit cu mine din Babilon sub domnia regelui Artaxerxe.

32. Din fiii lui Finees, Ghersom, din fiii lui Itamar, Gamaliel.

33. Din fiii lui David, Hatus, fiul lui Secania.

34. Din fiii lui Fares, Zaharia si cu el s-au scris oameni o suta cincizeci.

35. Din fiii lui Pahat-Moab: Elioenai, fiul lui Zerahia si cu el oameni doua sute.

36. Din fiii lui Zatu, Secania, fiul lui Iahaziel, si impreuna cu el oameni trei sute.

37. Din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, si cu el impreuna oameni doua sute cincizeci.

38. Din fiii lui Elam, Iesaia, fiul lui Atalia, si impreuna cu el barbati saptezeci.

39. Din fiii lui Sefatia, Zebadia, fiul lui Mihail, si impreuna cu el barbati saptezeci.

40. Din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel si cu el barbati doua sute doisprezece.

41. Din fiii lui Bani, Selomit, fiul lui Iosifia, si cu el barbati o suta saizeci.

42. Din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai si cu el barbati douazeci si opt.

43. Din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, si cu el barbati o suta zece.

44. Din fiii lui Adonicam cei mai de pe urma, pe numele lor: Elifelet, Ieiel si Semaia si cu ei barbati saizeci.

45. Din fiii lui Bigvai, Utai, fiul lui Zabud si cu el saptezeci de barbati.

46. Si i-am adunat la raul ce se zice Tera si am poposit trei zile acolo si le-am dat randuieli.

47. Si din fiii preotilor si din leviti, neafland acolo, am trimis pe Eliezer, pe Ariel, pe Elnatan, pe Semaia, pe Iarib, pe Natan, pe Elnatan, pe Zaharia si pe Mesulam, capetenii iscusite.

48. Si le-am zis sa mearga la Ido, conducatorul din Casifia, poruncindu-le sa graiasca cu Ido si cu fratii lui si cu cei stabiliti in Casifia, sa ne trimita pe cei care vor sluji in templul Domnului nostru.

49. Si ne-au adus, dupa mana cea tare a Domnului nostru, barbati stiutori din fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, pe Serebia si pe fiii lui si pe fratii care erau optsprezece.

50. Si pe Hasabia si pe Hanun, si pe Isaia fratele lui, din fiii lui Merari, si cu fiii lor, barbati douazeci.

51. Si din cei inchinati templului Domnului, pe care i-a dat David si dregatorii la lucrul levitilor doua sute douazeci de inchinati templului Domnului. Numele tuturor a fost insemnat.

52. Si am fagaduit acolo post din partea tinerilor, inaintea Domnului Dumnezeului nostru, cerand de la El buna calatorie si noua si celor impreuna cu noi, fiii nostri, si dobitoacele.

53. M-am rusinat a cere de la re e pedestrasi, calareti si insotitori, pentru aparare de cei care ni s-ar impotrivi,

54. Ca am zis regelui ca puterea Domnului nostru va fi cu cei care il cauta pe El in toata dreptatea.

55. Si iarasi ne-am rugat Domnului pentru toate si L-am aflat bun si bland.

56. Osebit-am din capeteniile neamurilor si ale preotilor doisprezece barbati, pe Serebia si Hasabia si impreuna cu ei, dintre fratii lor, zece barbati.

57. Si le-am dat argintul si aurul si sfintele vase ale templului Domnului nostru, pe care le-au daruit regele si sfetnicii lui, si dregatorii si tot Israelul.

58. Si le-am dat sase sute cincizeci de talanti de argint si vase de argint de o suta de talanti si de aur de o suta de talanti si odoare de aur douazeci.

59. Si vase de arama, de arama buna, care sclipeste ca aurul, douasprezece.

60. Si le-am zis: Si voi sunteti sfintiti Domnului, si vasele cele sfintite si aurul si argintul sunt fagaduinta Dumnezeului parintilor nostri.

61. Privegheati si paziti-le pana le veti da capeteniilor preotilor si levitilor si capilor de familii ai lui Israel, in Ierusalim, in vistieria templului Dumnezeului nostru.

62. Si preotii si levitii, cei care au luat argintul si aurul si vasele cele din Ierusalim, le-au pus in templul Domnului.

63. Si mergand de la raul Tera in douasprezece ale lunii intai, am intrat in Ierusalim cu mana cea puternica a Domnului nostru care era deasupra, si ne-a scapat de la intrare de tot vrajmasul, si am venit in Ierusalim.

64. si facandu-se acolo ziua a treia, in ziua a patra argintul si aurul s-au dat in templul Domnului nostru, in mana lui Meremot, fiul lui Urie preotul.

65. Si cu el era Eleazar, fiul lui Finees, precum si Iozabad, fiul lui Iosua si Noadia, fiul lui Binui, toti leviti; s-au dat cu numar si dupa greutatea lor, toate.

66. Si s-a scris toata greutatea lor in acel ceas.

67. Si cei din robie au adus jertfe Domnului Dumnezeului lui Israel, doisprezece junci pentru tot Israelul, nouazeci si sase de berbeci,

68. Miei saptezeci si doi, doisprezece tapi pentru ispasire.

69. Si au dat poruncile regelui dregatorilor domnesti si guvernatorilor Cele-Siriei si Feniciei, si au cinstit pe popor si templul Domnului.

70. Si dupa ce s-au savarsit acestea, au venit la mine conducatorii zicand:

71. “Poporul lui Israel si capeteniile si preotii si levitii nu s-au osebit de popoarele de alt neam ale tarii, si de necuratiile Canaaneilor si ale Heteilor, ale Ferezeilor si Iebuseilor, ale Moabitilor, ale Egiptenilor si ale Edomitilor,

72. Pentru ca au locuit impreuna cu fetele lor, si ei si fiii lor, si s-a amestecat samanta cea sfanta cu neamurile straine din tara, si au luat parte capeteniile si dregatorii la nelegiuirea aceasta de la inceputul lucrului”.

73. Indata ce am auzit eu acestea, mi-am rupt hainele si vesmantul cel sfintit si mi-am smuls parul din cap si barba si am sezut mahnit pe ganduri.

74. Si pe cand eu plangeam pentru nelegiuire, si sedeam trist pana la jertfa cea de seara, s-au adunat la mine toti cati erau ravnitori pentru cuvantul Domnului Dumnezeului lui Israel.

75. Si sculandu-ma din locul unde posteam, cu hainele si cu vesmantul cel sfant sfasiate, plecand genunchii si intinzand mainile catre Domnul, am zis:

76. “Doamne, rusinatu-m-am si m-am temut inaintea fetei Tale,

77. Pentru ca pacatele noastre s-au inmultit peste capetele noastre si faradelegile noastre au ajuns pana la cer,

78. Inca din vremea parintilor nostri, si suntem in mare pacat pana azi.

79. Si pentru pacatele noastre si ale parintilor nostri am fost dati impreuna cu fratii nostri, cu regii nostri si impreuna cu preotii nostri, regilor pamantului, spre sabie si spre robie si spre prada cu rusine, pana in ziua aceasta.

80. si acum, intru catva ni s-a aratat mila Ta, Doamne, ca sa ramana radacina si numele nostru in locul unde este sfantul Tau locas,

81. Si ca sa ni se descopere luminator in templul Domnului Dumnezeului nostru, si ca sa ne dea hrana in vremea robiei noastre.

82. Si pe cand eram noi robi, n-am fost parasiti de Dumnezeul nostru, Cel care ne-a daruit sa gasim har inaintea regilor Persilor, ca sa ne dea hrana,

83. Si a preamari templul Domnului nostru, a ridica Sionul cel pustiu, si a ne da intarire in Iuda si in Ierusalim.

84. Si acum ce vom zice, Doamne, avand acestea? Pentru ca am calcat poruncile Tale, pe care le-ai dat in mana slugilor Tale, proorocii, zicand:

85. “Pamantul in care intrati sa-l mosteniti este pamantul pangarit cu intinarea celor de alt neam ai pamantului, si de necuratia lor l-au umplut.

86. Si acum pe fetele lor sa nu le luati pentru fiii vostri, si pe fetele voastre sa nu le dati dupa fiii lor.

87. Nu cautati sa va impacati cu ei in toata vremea, ci intarindu-va, sa mancati cele bune ale pamantului si sa-l lasati mostenire fiilor vostri pana in veac”.

88. Si cele ce se intampla, toate se fac noua pentru lucrurile noastre cele rele si pentru pacatele noastre cele mari. Tu, Doamne, ne-ai usurat de pacatele noastre,

89. Si ne-ai dat radacina ca aceasta; insa noi iarasi ne-am intors a calca legea Ta, ca sa ne amestecam in necuratia neamurilor pamantului.

90. Oare, Te-ai maniat spre noi, ca sa ne pierzi incat sa nu ramana radacina si samanta, nici numele nostru?

91. Dumnezeul lui Israel esti cu adevarat, caci Tu ne-ai lasat radacina pana azi.

92. Iata suntem inaintea Ta intru faradelegile noastre, si nu mai putem sta inaintea Ta din cauza lor”.

93. Si cand se ruga Ezra si se marturisea plangand, doborat inaintea sfantului locas, s-a adunat la el din Ierusalim multime multa foarte, barbati si femei si tineri, pentru ca mare plangere era in multime.

94. Si strigand Secania, fiul lui Ieiel, din fiii lui Israel, a zis: “Ezra! Noi am pacatuit inaintea lui Dumnezeu, caci am locuit impreuna cu femei de alt neam din neamurile pamantului.

95. Dar cum Israelul are nadejde, intru aceasta sa dam juramant Domnului ca vom izgoni toate femeile cele de alt neam, impreuna cu copiii lor,

96. Precum socotesti tu si cati se supun legii Domnului; scoala-te, savarseste,

97. Ca acesta este lucrul tau si noi impreuna cu tine avem puterea sa o facem”.

98. Si s-a sculat Ezra si a pus pe capeteniile preotilor si ale levitilor si pe tot Israelul sa faca juramant ca vor face asa. Si ei au jurat.

Alte porunci. Ezra citeste Legea Domnului. Intoarcerea acasa.

l. Si sculandu-se Ezra, din curtea templului Domnului, a mers la camera lui Iohanan, fiul lui Eliasib,

2. Si locuind acolo, paine n-a gustat, nici n-a baut apa, plangand faradelegile cele mari ale multimii.

3. Si s-a facut strigare in toata Iudeea si in Ierusalim la toti cei din robie, ca sa se adune in Ierusalim.

4. Si cati nu se vor infatisa in doua sau trei zile, dupa judecata batranilor intaistatatori, se vor omori dobitoacele lor, si ei insisi vor fi indepartati de la obstea celor care fusesera in robie.

5. Si s-au adunat toti cei din neamul lui Iuda si al lui Veniamin in trei zile in Ierusalim, in luna a noua, in douazeci ale lunii.

6. Si a sezut impreuna toata multimea in curtea templului Domnului tremurand, caci era iarna.

7. Si sculandu-se Ezra, le-a zis: “Voi ati facut faradelege si ati locuit impreuna cu femei de alt neam, ca sa sporiti pacatele lui Israel.

8. Acum pocaiti-va si dati slava Domnului Dumnezeului parintilor nostri,

9. Si faceti voia Lui si despartiti-va de neamurile pamantului si de femeile cele de alt neam”. 10. Si a strigat tot poporul si a zis cu glas mare: “Asa vom face!

11. Dar multimea este multa si este vreme de iarna, si nu putem sa stam sub cerul liber, si lucrul nostru nu este de o zi sau de doua, pentru ca mult am pacatuit in aceasta privinta.

12. Si sa stea capeteniile multimii si toti cei din locuintele noastre cati au femei de alt neam,

13. Sa-si faca vreme sa se infatiseze impreuna cu batranii si judecatorii din fiecare oras pana ce vor dezlega mania Domnului de la noi, pornita asupra noastra pentru aceasta pricina”.

14. Atunci Ionatan, fiul lui Azael, si Iahzeia, fiul lui Ticva, au fost pusi pentru lucrul acesta; iar levitii Mesulam si Sabetai erau ajutoarele lor;

15. Cei ce fusesera in robie au implinit porunca.

16. Si Ezra preotul si-a ales barbati, capi de familie, pe toti pe nume, si au sezut impreuna la luna noua a lunii s zecea pentru cercetarea lucrului.

17. Si au dus la bun sfarsit pana la luna noua a lunii intai cercetarea privitoare la barbatii care au luat femei de alt neam.

18. Si s-au gasit dintre preotii care s-au adunat, unii avand femei de alt neam:

19. Din fiii lui Iosua, fiul lui Iosedec, si din fratii lui: Maaseia, Eliezer, Iarib si Ghedalia,

20. Care au dat incredintare ca isi vor izgoni femeile si spre curatire vor jertfi berbeci pentru vina lor.

21. Si s-au mai gasit din fiii lui Imer: Hanani si Zebadia; ai lui Harim: Maaseia, Ilie, Semaia, Iehiel si Azaria;

22. Ai lui Pashur: Elioanai, Maaseia, Ismael, Natanael, Iozabad si Elasa.

23. Dintre leviti: Iozabad, Simei, Chelaia, zis Chelita, Petahia, Iuda si Ionas.

24. Din cantaretii locasului sfant: Eliasib si Zacur.

25. Portari: Salum, Telem si Uri.

26. Iar din Israeliti: Ramia, Izia, Malchia, Miiamin, Eleazar, Miheia si Benaia, din fiii lui Fares; 27. Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot si Elias, din fiii lui Elam;

28. Elioenai, Eliasib, Matania, Ieremot, Zabad si Aziza, din fiii lui Zatu.

29. Din fiii lui Bebai: Iohanan, Anania, Zabai si Atlai.

30. Din fiii lui Bani: Mesulam, Maluc, Adaia, Iasub, Asael si Ieremot.

31. Si din fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Betaleel, Binui si Manase.

32. Si din fiii lui Harim: Eliezer, Isia, Malchia, Semaia, Simeon, Maluc si Semaia.

33. Si din fiii lui Hasum: Matenai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase, si Simei.

34. Si din fiii lui Bani: Ieremia, Maadai, Amram, Ioil, Benaia, Bedia, Chelaia, Vania, Meremot, Eliasib, Matania, Matenai, Iaasai, Binui, Simei, Selemia, Natan si Adaia.

35. Din fiii lui Zacai: Sasai, Sarai, Azareel, Selemia, Amaria si Iosif.

36. Din fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioil, Benaia, Zavadeia, Ides, Ioil si Vaneas. Si ei luasera femei de alt neam, si le-au izgonit impreuna cu copiii lor.

37. Si au locuit preotii si levitii si cei care erau din Israel in Ierusalim si la tara. Iar la luna noua a lunii a saptea, cand fiii lui Israel erau asezati in locuintele lor,

38. Adunandu-se toata multimea impreuna deodata pe locul dinspre poarta de rasarit a templului, 39. Au zis lui Ezra, preotul si cititorul, sa aduca legea lui Moise care s-a dat de Domnul Dumnezeul lui Israel.

40. Si a adus Ezra arhiereul legea la toata multimea, de la om pana la femeie si la toti preotii, ca sa auda legea in luna noua a lunii a saptea.

41. Si a citit la intrarea portii celei dintai a templului Domnului din zori pana la amiaza, inaintea barbatilor si a femeilor, si toti ascultau legea.

42. Si a stat Ezra preotul si cititorul legii pe scaunul judecatii, cel de lemn, pregatit.

43. Si au stat langa el Matatia, Sema, Anania, Azaria, Urie, Iezechia si Baalsam, de-a dreapta.

44. De-a stanga: Pedaia, Misael, Malchia, Hasum, Hasbadana si Zaharia.

45. Si luand Ezra cartea legii inaintea multimii, pentru ca sedea intai, cu marire inaintea tuturor, 46. Si dezlegand legea, toti in picioare au stat si a binecuvantat Ezra pe Domnul Dumnezeul cel Preainalt, pe Dumnezeul Savaot Atottiitorul.

47. Si a strigat multimea: Amin!

48. Si ridicand in sus mainile, cazand la pamant, s-au inchinat Domnului:

49. Iosua, Bani, Serebia, Iamin, Acub, Sabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, si levitii invatau legea Domnului, talcuind citirea.

50. Si a zis Ataratis (carmuitorul tarii) lui Ezra, arhiereul si cititorul, si levitilor care invatau multimea:

51. “Ziua aceasta este sfanta Domnului”. Si toti plangeau ascultand legea.

52. “Mergand, deci, mancati bucate grase si beti bauturi dulci si trimiteti daruri la cei care n-au.

53. Ca sfanta este ziua Domnului si nu va intristati ca Domnul va va mari”.

54. Si levitii porunceau toate acestea poporului zicand: “Ziua aceasta sfanta este Domnului, nu va intristati”.

55. Si s-au dus toti sa manance si sa bea si sa se veseleasca si sa dea daruri celor lipsiti, bucurandu-se mult de cuvintele legii, pe care le invatasera in adunarile lor.

TABLITELE DE LA SINAIA


Manuscrisele Gnostice de la Nag Hammadi

In anul 1945, intr-una din pesterile unui munte, un taran a facut o descoperire arheologica extraordinara la Nag Hammadi. Aici, in Egiptul superior, taranul a descoperit 52 de texte care inlcud asa-numitele “Evanghelii secrete”, poeme si mituri atribuind lui Isus ziceri si credinte care sunt foarte diferite de Noul Testament.
Manuscrisele de la Nag Hammadi contin o varietate de texte, de la evanghelii secrete, poeme si descrieri quasi-filosofice ale originii universului, pana la mituri, magie si instructiuni ritualice. Muhammad Ali a recunoscut ca o parte din texte s-au pierdut pentru totdeauna, arse sau aruncate. Insa ceea ce a ramas este remarcabil: 52 de texte din primele secole ale erei crestine, inclusiv o colectie de Evanghelii crestine necunoscute pana atunci.
Muhammad-Ali al-Samman, cel ce a descoperit manuscrisele, a povestit dupa 30 de ani cum s-a intamplat totul.
Sapand in jurul unui bolovan pentru un pamant moale folosit pentru fertilizarea ogoarelor, Muhammad Ali a gasit un ulcior inalt de aproximativ un metru. In interiorul ulciorului a descoperit 13 carti-papirus legate intre ele.
Dupa ce s-a intors acasa, a aruncat cartile si foile de papirus peste paiele adunate pe pamantul de langa cuptor. Mama lui Muhammad a recunoscut ca a ars multe dintre papirusuri in cuptor, impreuna cu paiele cu care aprindea ea in mod obisnuit focul. Muhammad a dus cartile la al-Qummus pentru a fi in siguranta.
Un profesor de istorie din zona, Rahgib, a vazut una dintre carti si a banuit ca este de valoare. A primit o carte de la al-Qummus si a trimis-o la un prieten din Cairo pentru a afla valoarea sa.
Codexul a fost vandut pe piata neagra a negustorilor de antichitati din Cairo. Alte 5 texte au fost scoase prin contrabanda din Egipt si oferite spre vanzare in America. Profesorul Gilles Quispel, istoric al religiilor la Universitatea din Utrecht (Olanda) a auzit si el despre codex si indeamna fundatia Jung din Zurich sa cumpere codexul.
Ajuns pana la urma in mainile sale, descopera ca din codex lipseau cateva pagini, iar in anul 1955 a plecat spre Egipt pentru a incerca sa gaseasca Muzeul Copt. (In imagine Gilles Quispel lucrand la textele Nag Hammadi, impreuna cu Henri Charles Puech – stanga si Pahor Labib – mijloc).
Ajungand la Cairo, s-a dus la Muzeul Copt si a imprumutat pozele unor texte. Intors in camera de la hotel, a incercat sa descifreze textele. Urmarind prima linie de text, Quispel a tresarit suprins: “Acestea sunt zicerile secrete ale lui Isus, si pe care geamanul sau Juda Toma le asternu pe hartie”. Aceasta era evanghelia lui Toma. Recenta descoperire a intregului text ridica noi intrebari: A avut Isus un frate geaman? De ce acest text de auto-identifica ca fiind o Evanghelie secreta?
Quispel a descoperit ca acesta contine multe din zicerile cunoscute in Noul Testament, insa acestea, plasate in alte imprejurari, sugerau alte intelesuri si semnificatii.
Insa ceea ce tinea Quispel in mana, Evanghelia dupa Toma, era doar unul din cele 52 de texte descoperite la Nag Hammadi.
Primul codex contine 5 carti: Rugaciunea lui Sfantul Pavel, Apocrifa lui Iacob (Cartea secreta a lui Iacob), Evanghelia Adevarului, Tratat despre Inviere si Tratatul Tripartit.
Rugaciunea lui Sfantul Pavel
Rugaciunea Sfantului Pavel este primul manuscript din primul codex, numit si “Codexul Jung” din libraria Nag Hammadi. Textul, precum celelalte codexuri, este scris in limba copta, insa titlul este scris in greaca, limba originala a textului. Din acest manuscris lipsesc 2 randuri din prima pagina.
Textul este clar ca nu a fost scris de apostolul Pavel. Multi cercetatori ai textului l-au identificat ca fiind o scriere Valentiniana. Acest lucru indica ca a fost scrisa intre anii 150 si 300 e.n. Cercetatorii au facut paralele cu multe alte texte ce ar putea fi drept surse, incluzand Corpus Hermeticum, Cele 3 stele ale lui Seth si Biblia dupa Filip.
Apocrifa lui Iacob
Apocrifa lui Iacob, cunoscuta si sub numele “Cartea secreta a lui Iacob”, reprezinta un apocrif al Noului Testament. In acest text sunt descrise invataturile secrete ale lui Isus catre Petru si Iacob, date dupa invierea Lui, inainte de inaltare.
O tema majora este cea ca trebuie sa accepte suferinta, ca fiind ceva inevitabil.
Textul este o traducere greceasca din limba copta, si este singura versiune care s-a pastrat.
Isus da lectii apostolilor destul de neobisnuite, si aparent aflate in contradictie. El ii invita cu el pe Petru si pe Iacob in Imparatia Cerurilor, insa ei sunt distrasi de intrebarile celorlalti apostoli si pierd sansa. Dupa aceea, Iacob trimite 12 apostoli, indicand (precum si in alte documente apocrife) ca Iacob a devenit liderul miscarii.
Evanghelia Adevarului
Evanghelia Adevarului a fost denuntata ca “plina de blasfemii” de catre episcopul Irineu, care conducea biserica din Lion in jurul anului 180.
In cartea Evanghelia Adevarului, textele relateaza originea speciei umane in termeni foarte diferiti de pasajele obisnuite ale Facerii. Povestea Gradinii Raiului este spusa din perspectiva sarpelui. Aici sarpele, cunoscut de mult ca aparand in literatura gnostica ca principiul intelepciunii divine, ii convinge pe Adam si Eva sa ia si ei parte la cunoastere, in timp ce “Domnul” ii ameninta cu moartea, incercand cu gelozie sa ii impiedice a reusi sa atinga cunoasterea, si in cele din urma, dandu-i afara din Paradis.
Tratatul Tripartit
Acest text apartine secolului al III-lea sau al IV-lea si este o lucrare gnostica gasita la Nag Hammadi. Este impartita in trei parti si cuprinde teterminismul Tatalui, creatia umanitatii, raul, tripartitia umanitatii si actiunile Mantuitorului.
Cel de-al doilea codex contine 7 carti: Apocrifa lui Ioan, Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Filip, Ipostazele Arhonilor, Despre Originea Lumii, Exageza sufletului si Cartea lui Toma Contestatatul.
Apocrifa lui Ioan: Cartea secreta
Apocrifa lui Ioan (Cartea secreta a lui Ioan) incepe cu o chemare de a se descoperi mistere si lucruri ascunse in tacere, mistere despre care Isus l-a invatat pe apostolul sau Ioan. “Isus a plecat acolo de unde a venit (1.13)”
S-a estimat ca aceasta carte dateaza dintre anii 120 – 180 e.n.
In acest document gasim referinte a trei entitati: psihicul, spiritul si materia. Toate trei sunt descrise intr-un portret detaliat. Primul este “psihicul Adam”, al demiurgului Jaldabaoth (Satan) arogant in spirit, “sunt tatal si Dumnezeul, si peste mine nu este nimeni” cu cei sapte emisari, creati dupa imagine, reflectati in haos, al “Tatalui perfect, primul om in forma unui om”.
Evanghelia lui Toma
Evanghelia lui Toma dateaza din anii 50 – 140 e.n.
Ca si in cazul evanghelilor canonice, nici in privinta Evangheliei dupa Toma nu putem raspunde in mod precis cand si unde a aparut. Lipsesc manuscrisele autografe, iar referintele din text constituie incercari de a obtine legimitatea scrierii sub pretextul ca ar apartine unei figuri prestigioase, mai exact, un ucenic al lui Isus.
Despre locul in care a fost scrisa Evanghelia dupa Toma putem stii din indicatia pretioasa chiar in prologul cartii: “Acestea sunt cuvintele cele ascunse pe care le-a grait Isus cel Viu si pe care le-a scris Didimos Iudas Toma”. “Didimos” si “Toma” in graca inseamna “geaman”. In Ioan 11,16, se precizeaza: “Toma, care se numeste Didimos”.
Din informatiile privind faptele lui Toma, putem spune ca Evanghelia duap Toma a fost scrisa undeva in Orientul Mijlociu, intre anii 50 si 140, e.n.
Este usor sa ne dam seama ca Evanghelia dupa Toma (la fel ca multe alte scrieri) este un text gnostic. Gnosticismul este o religie dualista care isi propune eliberarea omului prin dobandirea unei cunoasteri (gnosis) tainice, ezoterice, rezervata unor initiati si superioara oricarei credinte. Aceasta idee este sugerata si din prologul Evangheliei.
Tot aici, gasim multe diferente fata de evanghelile canonice. In textele canonice (Ioan 11,26): “oricine crede in Mine nu va muri in veac”. In Evanghelia lui Toma gasim: “oricine va gasi intelesul acestor cuvinte nu va gusta moartea”. Aici, viata vesnica fiind dobandita prin cunoastere.
Un alt indiciu interesant: “Isus a spus: Fariseii si carturarii au luat cheile cunoasterii si le-au ascuns. Nici ei nu au intrat, nici nu i-au lasat pe cei care doreau sa intre. Iar voi fiti insteti ca serpii si curati ca porumbeii”.
In textul copt, cuvantul “cunoastere” este redat chiar prin termenul grecesc imprumutat (gnoza), care putea desemna invataturile ezoterice prin care se dobandea mantuirea.
Un alt indiciu prin care ne putem da seama de caracterul ezoteric, rezervat doar pentru initiati: “Isus a spus: Eu spun tainele mele acelora care sunt vrednici de tainele mele”
Insusi Isus vorbeste de “cheia cunoasterii” (Luca 11,52).
Desi contine multe elemente gnostice, Evanghelia lui Toma nu are arhitectura unui sistem de credinte gnostica.
Gasim intr-un pasaj o polemica importriva trinitarismului: “Isus a spus: Acolo unde sunt zei, ei sunt zei. Acolo unde sunt doi sau unul, eu sunt cu el.” Sa fie oare vorba de o respingere a unui model trinitar in favoarea celui dualist gnostic sau monoteist crestin?
Evanghelia lui Filip
In Evanghelia lui Filip gasim fapte si ziceri ale lui Isus total diferite de cele cunoscute, din Noul Testament.
“insotitorul mantuitorului este Maria Magdalena. Insa Hristos o iubea pe ea mai mult decat pe ceilalti Apostoli, si obisnuia sa o sarute pe gura sa. Ceilalti Apostoli fura raniti in sentimentele lor. Ei ii spusera lui Isus: “De ce tii la ea mai mult decat la noi toti?” Mantuitorul le raspunse: “Din cauza Mea”
Ipostazele Arhonilor
Ipostazele Arhonilor sau “Realitatea Conducatorilor” exprima mitologia gnostica a creatiei, a cosmosului si a umanitatii. Textul dateaza ca fiind scris in secolul III, e.n. si se presupune ca este originar din perioada tranzitionala in gnosticism, trecerea dintr-o etapa mitologica, intr-una filozofica.
Inceputul si concluzia documentului este crestin-gnostica, insa restul materialului este o naratie mitologica.
Lucrarea incepe cu un fragment cosmogonic. Desi numele sugereaza contactul cu legendele evreiesti, mitul se pare ca este anti-evreiesc. In afara de primul paragraf, lucrarea nu contine caracteristici non-gnostice. Deoarece textul original nu a fost descoperit inca, singura versiune disponibila astazi este cea gasita la Nag Hammadi.
Despre Originea Lumii
In lucrarea “Despre Originea Lumii” avem de-a face cu creatia si sfarsitul timpului. Cartea a fost gasita impreuna cu textele de la Nag Hammadi, in Codexul II. Cartea rescrie intreaga poveste a Genezei, si pozitia lui Yaldabaoth (demiurgul sau Satan) ca creator al lumii, indeplinind rolul de Zeu in Geneza. Mai mult, Sarpele din Gradina Edenului este descris ca un erou trimis de Sofia (insemnand intelepciune) pentru a ghida omenirea catre iluminare.
Cartea lui Toma Contestatarul
Acest apocrif al Noului Testament este cunoscut si ca “Evanghelia dupa Toma”. Mai mult de jumate din text reprezinta un dialog, iar la final un monolog. Se crede ca acest text a fost initial o lucrare crestina sub forma unei scrisori, ce mai apoi a fost transformata intr-un dialog, cum s-a intamplat cu alte texte.
Cartea lui Toma este posibil sa fie un text gnostic presarat cu elemente filolzofice iudeo-elenice, ajustate pentru audienta crestina.
Cel de-al treilea codex contine 5 carti: Apocrifa lui Ioan, Evanghelia Egiptenilor, Epistola lui Eugnostos, Sofia lui Iisus Hristos si Dialogurile Mesiei.
Evanghelia Egiptenilor
Evanghelia Egiptenilor este tot un text gnostic. Acest document este parte a colectiei Nag Hammadi. Ca subtitlu sta scris: “Cartea sacra a Mareului Spirit Invizibil”
Cele doua versiuni ale “Evangheliei Egiptenilor” au fost descoperite la Nag Hammadi.
Principalele teme cu care se confrunta gnosticii setieni, sunt despre intelegerea
Gnosticii setieni si-au indreptat atentia pentru a intelege cum a luat nastere pamantul si cum Seth, in interpretarea gnostica, este Isus reincarnat, cu scopul de a elibera sufletele.
Epistola lui Eugnostos
Epistola lui Eugnostos, sau “Eugnostos cel binecuvantat”, este una din lucrarile gnostice descoperite la Nag Hammadi, continand doua copi ale acestui text. Nu se stie exact daca aceasta a fost scrisa intradevar de un om numit Eugnostos (“gandire corecta”).
Textul descrie cosmogonia esoterica a gnosticilor. Similara cu cosmogonia din Sophia lui Isus Hristos, este posibil ca aceasta lucrare sa fie o adaptare a epistolei pentru crestini.
Sofia lui Isus Hristos
In Sofia (intelepciunea) lui Isus Hristos gasim notiunea a trei divinitati intr-o ierarhie aparent bazata pe Geneza 1 -3 (Omul Nemuritor = Dumnezeu; Fiul Omului = ADAM; Fiul Fiului Omului, Salvarea = Seth).
Manuscrisul coptic este datat din secolul IV, insa contine si fragmente grecesti datand din secolul III. Textul este foarte asemanator cu Epistola lui Eugnostos, insa cea din urma prezinta modificari si adaugari crestine.
Continutul mistic descrie creatia zeilor, a ingerilor si a universului cu accentul unui infinit si metafizic adevar.
Textul este compus din 13 intrebari din partea discipolilor, urmate de un discurs al lui Isus. Cateva intrebari sunt: “Cum sa gaseasca adevarul”, iar Isus le raspunde explicandu-le ceea ce este minciuna. “Cum au luat nastere lucrurile?”
Intrebarile sunt referitoare la cum pot gasi adevarul – Isus explicandu-le ce este minciuna – , cum au inceput lucrurile, despre identitatea lui Isus, despre imortalitate, numarul de spirite si in cele din urma, ultima intrebare, de unde au venit si care este scopul omenirii.
Dialogurile Mesiei
In acest text, Isus discuta cu discipolii sai, in special cu Matei si Iuda / Toma. Textul a fost scris undeva intre anii 120 – 180 d.Hr. Textul contine discutii despre mitul creatiei bazat pe Geneza, cosmogonie interpretata si un fragment al unei viziuni apocaliptice.
Textul apare o singura data in codex si este grav deteriorat. Bucatile care au scapat indica continutul general al unei discutii cu Isus intr-un mod similar cu Evanghelia lui Toma. Este posibil ca acest text sa fie bazat pe Evanghelia lui Toma.
Cel de-al patrulea codex (in imagine) contine 2 carti: Aprocrifa lui Ioan si Evanghelia Egiptenilor.
Cel de-al cincilea codex contine 5 carti: Epistola lui Eugnostos, Apocalipsa lui Pavel, Apocalipsa a lui Iacob I, Apocalipsa a lui Iacob II si Apocalipsa lui Adam.
Apocalipsa lui Pavel (varianta copta)
Acest text nu trebuie confundat cu Apocalipsa lui Paul. Este mentionata de Epiphanius. Textul descrie urcarea lui Pavel in Ceruri, trecand prin diferite etape, iar Yaltabaoth (Satan – descris ca un om invarsta pe un tron) impiedicandu-l sa urce mai departe. Un suflet care nu are cunoasterea (gnosis) pentru a-l infrange pe Yaltabaoth, este trimis inapoi pentru a fi reincarnat.
Prima apocalipsa a lui Iacob
In prima carte a Apocalipsei a lui Iacob, sta scrisa conversatia lui Isus cu fratele sau (frate spiritual), Iacob.
Asa a vorbit Domnul meu cu mine: “vezi acum si prinderea mea. Ti-am dat un semn despre aceste lucruri James, fratele meu. Nu fara motiv te-am numit fratele meu. Iti voi da un semn, sa stii si sa auzi.”
“Eu sunt imaginea Lui. Am adus cu mine imaginea Lui, pentru ca fii Sai sa stie cine este. Iti voi arata totul din acest mister. Insa ei ma vor prinde peste doua zile, pentru mine sfarsitul este aproape.”
Iacob a spus: “Ai spus ca te vor prinde, insa eu ce pot face? Mi-a spus: Nu te teme, Iacob, caci si pe tine te vor prinde. Dar pleaca din Ierusalim.” (urmatoarele fragmente sunt distruse.)
Cartea este numita si ca “Revelatia lui Iacob” si probabil este un titlu mai potrivit. O copie mai recenta a fost gasita si in Codexul Tchacos.
Textul s-a pastrat remarcabil in decursul anilor. La fel ca si celelalte carti, Prima Apocalipsa a lui Iacob a fost ascunsa la Nag Hammadi in secolul IV, incercand sa le protejeze pentru a nu fi distruse.
In prima parte Iacob nu intelege sensul crucificarii lui Isus, insa mai apoi, Isus ii dezvaluie secretul lui Iacob pentru a putea ajunge in Ceruri, fara a mai fi oprit de puteri malefice ale demiurgului.
A doua apocalipsa lui Iacob
A doua apocalipsa a lui Iacob (in acest context, apocalipsa inseamna revelatie sau viziune. Engleza = Revelation) este una din evanghelile gnostice, parte din apocrifele Noului Testament. A fost scrisa in secolul II e.n, apoi a fost ingropata si redescoperita impreuna cu celelalte 52 texte gnostic-crestine.
Desi textul este gnostic, contine multe teme crestine-evreiesti, facand cercetatorii sa creada ca este una dintre cele mai vechi scrieri. Un lucru ciudat este ca aceasta a fost scrisa inaintea primei apocalipse a lui Iacob.
Textul descrie un sarut pe buze intre Iacob si Isus, similar cum a sarutat-o si pe Maria Magdalena.
“Si Isus m-a sarutat pe gura. M-a tinut si mi-a spus: Dragul meu, o sa-ti dezvalui acele lucruri pe care le stiu doar cerurile si ingerii. O sa-ti dezvalui totul, dragul meu. O sa-ti dezvalui ce este ascuns. Dar acum, intinde-mi mana si tine-ma de mana.”
Oricum, textul este posibil sa fie o metafora si sa nu reprezinte o scena dintre doi homosexuali precum pare.
Textul se incheie cu moartea lui Iacob, text transmis pe cale orala:
“Au decis sa-l arunce, sa-l prinda in lanturi si sa-l tarasca pe jos. L-au tinut si au pus o piatra mare pe abdomenul lui. S-au pus cu picioarele pe el. Apoi s-a ridicat si l-au pus sa faca o groapa. L-au facut sa intre inauntru, iar apoi l-au acoperit pana la abdomen, impietrindu-l.”
Al saselea condex contine 7 carti: Cronica lui Petru si ai celor 12, Traznetul si Intelectul Perfect, Fundamentul Puterii Noastre, Plato-Republica (gnostic fals), Discursul despre 8 si 9 (hermetism), Rugaciunea Recunostintei (hermetism) si Aselepius 21-29 (hermetism).
Faptele lui Petru si ai celor 12 apostoli
Textul este impartit in doua parti, o alegorie si o expozitie gnostica a intelesului ei. Alegoria descrie o poveste, similara cu una din Evanghelia lui Matei. Textul este impartit in doua parti, initial o alegorie, iar apoi o expozitie gnostica a intelesului.
Traznetul si Intelectul Perfect
Un alt text intitulat ciudat, “Traznetul, Minte Desavarsita” (tradusa si: “traznetul si intelectul perfect”) ofera un poem extraordinar, narat de o putere divina feminina:
“Intrucat Eu sunt primul si ultimul. Sunt cel onorat si cel batjocorit.
Sunt curva si preasfanta.
Eu sunt sotia si fecioara . . .
Eu sunt stearpa, si multi sunt fii mei . . .
Eu sunt linistea cea de neinteles . . .
Eu sunt rostirea numelui meu.”

Platon – Republica
Originalul nu este un text gnostic, insa versiunea descoperita la Nag Hammadi este modificata, fiind adaugate concepte gnostice.
Cel de-al saptelea codex contine 5 carti: Parafraza lui Shem, Tratatul Marelui Seth – II, Apocalipsa lui Petru (gnostic), Invataturile lui Silvan si Cele 3 Stele ale lui Seth.
Parafraza lui Shem
Parafraza lui Shem este o scriere despre ascensiunea si recesiunea Pamantului. Este mentionat marele potop, distrugerea Sodomei si botezarea si invierea Mantuitorului.
Shem este descris aici ca fiind prima persoana de pe Pamant, similar lui Adam mentionat in Vechiul Testament.
Al doilea tratat al Marelui Seth
Aceasta scriere se afla printre primele lucrari crestine in care Isus nu este descris murind pe cruce. Ideea crucificarii ca fiind falsa apare si in alte cateva texte crestine care au fost redescoperite.
Inainte sa fie descoperite, aceasta idee a crezut a fi una islamica (sec. VII). Oricum, unii gnostici au crezut ca Isus nu a fost un om, asadar, nu putea sa moara.
“Pentru moartea mea, ce ei cred ca s-a intamplat, si-au rastignit omul lor ca sa-l omoare”
“Simion, ce mi-a purtat crucea.., deasupra mormantului au pus coroana de spini, si eu radeam de ignoranta lor” (Isus era naratorul)
Apocalipsa lui Petru (gnostica)
Apocalipsa lui Petru a fost scrisa undeva intre anii 100 si 200 e.n. Apocalipsa lui Petru a fost inclusa de Nichifor, patriarh al Constantinopolului (806 – 814 e.n.) pe lista scrierilor controversate ale Noului Testament. Acest text a cunoscut o larga circulatie si a ajuns destul de cunoscuta gasindu-si un loc in canon pana sa fie respinsa, si in cele din urma, uitata cu totul. S-au pastrat insa fragmente ale carti in altele: Apocalipsa lui Ezdra, Viziunea lui Pavel, Patimile Sf. Perpetua si viziunile din Istoria lui Varlaam si Iosafat.
Acest text ofera cea mai veche marturie din literatura crestina, a acelor reprezentari imagistice ale raiului si iadului care au exercitat o influenta indelungata. Imaginile se inrudesc foarte putin sau chiar deloc cu Cartea lui Daniel, Apocalipsa Sf. Ioan sau Cartea lui Enoch.
Aici raiul este descris ca fiind asemanatoare cu Campiile Elizee si cu Insulele Binecuvantatilor. Sfintii fiind incoronati aici cu flori si frumosi la chip.
Un discurs eshatologic al lui Isus, exprimat probabil dupa inviere, fiindca versetul 5 sugereaza ca discipolii au inceput sa predice Evanghelia, se termina brusc in momentul enumerarii pacatosilor din iad si a pedepselor acestora.
Textul este presarat cu descrieri ale iadului si scene de groaza: “Insa laptele femeilor care curge din pieptul lor si se incheaga va zamisli mici fiare mancatoare de carne: iar acestea se vor urca pe ele si le vor sfasia.”
Invataturile lui Silvan
Cartea “Invataturile lui Silvanus” dateaza din jurul anului 150 e.n. Nu este un text gnostic, dar contine avertizari anti-gnostice.
Autorul este necunoscut.
Cele 3 stele ale lui Seth
Este singura copie care a supravietuit, descoperita printre celelalte la Nag Hammadi. Textul este posibil sa apartina cultului gnostic setian (il vedeau pe Isus ca pe un erou, fiind defapt reincarnarea lui Seth)
Textul a fost scris in secolul al III-lea, in timp ce au devenit mai separati de crestinism, si mai aproape de Platonism.
Cel de-al optulea codex contine 2 carti: Zostrian (Gnosticism Setian) si Epistola lui Petru catre Filip.
Zostrian
Zostrianos este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi, insa este serios distrusa.
Precum si in Marsenes si Allogenes, textul contine o viziune primita de la un om numit Zostrianos si explica in detaliu, cosmologia esoterica.
Epistola lui Petru catre Filip
Isus apare apostolilor pe Muntele Masililor ca o lumina puternica deoarece “nu mai era prezent in corp”.
Bazandu-ne pe o paralela cu Apocrifa lui Ioan si Irimia, sugeram ca Epistola lui Petru catre Filip a fost scrisa la sfarsitul secolului al doilea, sau inceputul celui de-al treilea, e.n.
Este construit in dialog gnostic, inclusandu-se si texte non-crestine sau partial crestine. Aceste materiale au fost adoptate ca dovezi ale invierii lui Isus.
O alta copie mai recenta a fost gasita in Codexul Tchacos.
Cel de-al noualea codex contine 3 carti: Melhisedec, Intelepciunea lui Norea, Marturisirea Adevarata.
Melhisedec
Melhisedec (sau Melchizedek) este o figura enigmatica mentionata de doua ori in Vechiul Testament ca Regele Salemului, preotul Dumnezeului Cel Mare, in perioada patriarhului Abram.
In textul descoperit la Nag Hammadi, numit si Melhisedec, acesta este descris ca un Mesia. Traieste, predica, moare si invie, dintr-o perspectiva gnostica. In text se spune ca venirea Fiului lui Melchizedek va adue pace si justitie.
Despre Melhisedec mai gasim scris si in Noul Testament, aparand in Epistola catre evrei. Aici Isus este identificat ca fiind un preot in ordinul lui Melhisedec, jucand rolul de Mare Preot, odata si pentru totdeauna.
Intelepciunea lui Norea
Uneori gasit tradus si ca “Gandurile lui Norea”, este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi.
In text gasim o oda catre Norea, una din emanatiile in cosmogonia gnostica, Adam, si Sophia, dupa caderea din Rai.
Textul apartine sectei gnostice setiene, ce il au pe Seth ca erou, reincarnat in Isus.
Al zecelea codex contine textul Marsanes.
Marsanes este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din codexurile de la Nag Hammadi. Din acest text patru pagini lipsesc, iar alte randuri sunt sever deteriorate, nemaiputand sa fie deslusite. Cele mai deteriorate sunt primele zece pagini.
Precum Zostrianos si Allogenes, textul descrie o cosmogonie esoterica foarte elaborata, revelata prin Marsanes. In text, sunt indicatii cum ca Setienii au dezvoltat ideea de monism, o idee comparabila cu notiunile lui Heracleon, de perfectiune universala.
Aici gasim notiunea de perfectiune universala, iar permanenta este exprimanta ca statornicia lumii a tot ce exista, materia din univers putand sa-si schimbe forma, insa neputand fi creata sau distrusa.
Cel de-al unsprezecelea codex contine 4 carti: Interpretarea Cunoasterii, Talmacirile lui Valentinus, Allogenes si Hypsiphrone.
Talmacirile lui Valentinus
Valentinus (100 – 160) a fost un teolog gnostic-crestin timpuriu. A fondat scoala sa in Roma. Potrivit lui Tertullian, Valentinus era un candidat pentru episcopie, dar si-a pornit propriul drum atunci cand a fost ales altcineva.
Valentinus a scris multe lucrari, insa doar fragmente s-au pastrat. Nu suficient insa pentru a reconstitui intreg textul. Doctrina sa ne este cunoscuta prin discipolii sai. In Talmacirile lui Valentinus se spune ca exista trei feluri de oameni: spirituali, psihici si materiali; si doar cei de natura spirituala (proprii urmasi) primesc gnoza (cunoasterea) ce le permite sa se intoarca in Pleroma. Cei de natura psihica (crestini obisnuiti) vor primi mai greu o Salvare, in timp ce aceia de natura materiala (paganii si evreii) vor fi damnati catre pieire.
Allogenes
Principala copie a acestui text este cea continuta in libraria Nag Hammadi. Desi lipsesc cateva linii. Un mic fragment a fost descoperit mai recent in Codex Tchacos.
In text este vorba de revelatiile lui Allogene. Acesta descrie cum invinge frica si ignoranta, si ascede catre taramul esoteric a lui Dumnezeu.
Cel de-a doisprezecelea codex contine 3 carti: Spusele lui Sextus (Pitagoreic), Evanghelia Adevarului, Fragmente.
Spusele lui Sextus
Sau “Afirmatiile lui Sextus”, este un text elenistic – pitagorean, popular atat printre gnostici cat si printre crestinii non-gnostici. Desi a fost cunoscuta inainte din alte versiuni, o traducere copta, partiala, apare intr-una din cartile apocrife ale Noului Testament.
Este similara cu Evanghelia lui Filip si Evanghelia lui Toma, fiind doar o colectie de afirmatii. Spre deosebirile de scrierile crestine, intelepciunea vine de la un om numit Sextus, nu Isus. Sextus apare a fi Pitagorean. Cea mai veche mentiune apare in secolul III, de Origen. Iata cateva dintre cele 104 afirmatii:
-Nu fi anxios pentru a multumi multimea
-Nimic nu este asa de deosebit pentru intelepciune, precum adevarul
-Un inteligent este oglinda lui Dumnezeu
Un posibil autor este Quintus Sextius, un filozof roman ce a combinat stoicismul cu pitagorismul, ce a trait in primul secol al erei noastre.
Si in final, cel de-al treisprezecelea, nu este chiar un codex. Contine Trimophic Protennoia si cateva randuri din “Despre Originea Lumii”.
Trimorphic Protennoia
Textul “Trimorphic Protennoia” este un text setian gnostic. Singura copie care a supravietuit este cea descoperita la Nag Hammadi.
Numele textului inseamna “Primul care Este in cele Trei Forme”, incluzand credinte setiene. Textul este neobisnuit deoarece este scrisa ca si cum ar fi scris-o insusi Dumnezeu. Textul contine explicatii ale naturii cosmologice, creatiei si o perspectiva a lui Isus.
Textul pare dificil de inteles, dar probabil aceasta a fost si intentia. Gnosticismul era concetrat mai mult spre cum textele influentau oamenii decat continutul lor.Invataturile secrete au fost scrise in asa fel incat nu oricine citea sa poata sa inteleaga. Textul se pare ca a fost scris pentru un nivel inalt de initiati. “Acum stati! Va voi dezvalui misterele mele, pentru ca sunteti fratii mei, si le veti cunoaste pe toate.”
Aici este intradevar un mister. Urmatoarele linii lipsesc, urmand: “Am spus lor despre misterele mele”. Unele speculatii iau in considerare posibilitatea ca aceste linii sa nici nu fi existat, iar absenta lor sa faca parte din invatatura textului.
La inceputul erei crestine, crestinismul a dus o lupta de supravietuire, chiar si cu pretul ascunderii unor texte timp de 2000 de ani. Multe texte au fost denuntate ca “erezii” de catre membrii ortodocsi. Se stie demult ca multi dintre primii discipoli ai lui Isus erau condamnati de catre alti crestini ca fiind eretici, insa tot ce se stia despre ei provenea din atacurile cuprinse in scrierile oponentilor lor.
Datorita acestor evanghelii ascunse am putut afla si cealalata versiune. Cercetarea acestor scrieri este extrem de importanta, indemnul lasat de Isus “Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi” lasa o poarta deschisa tuturor celor care vor sa cerceteze indeaproape crestinismul si viata lui Isus.
Autor: Marius, http://www.descopera.org

CODUL LUI MOISE

http://video.google.com/googleplayer.swf?docid=-507210889645199726&hl=ro&fs=true

http://www.gulacy.com
Potrivit sursei citate, într-un articol publicat săptămâna aceasta de Time and Mind, publicaţie consacrată filosofiei, Benny Shanon afirmă că în riturile religioase ale israeliţilor, evocate de Exod, în Biblie, consumul de substanţe psihotrope era obişnuit.

“În ceea ce-l priveşte pe Moise la Muntele Sinai, a fost vorba fie de un eveniment cosmic supranatural, în care nu cred, fie de o legendă pe care, de asemenea, nu o cred, fie, în fine – şi e foarte probabil – de un eveniment care i-a adus laolaltă pe Moise şi poporul evreu, sub efectul stupefiantelor”, a afirmat profesorul la radioul public israelian.

Biblia scrie, referitor la acest subiect, că “poporul vede sunete”, şi este un fenomen clasic, de exemplu în tradiţia Americii Latine, unde oamenii “văd muzică”, a adăugat el.

Menţionând tufişul în flăcări şi arborele cunoaşterii din Grădina Raiului, profesorul precizează că există, în regiunile deşertice din Sinaiul egiptean şi în Neghevul israelian ierburi şi plante halucinogene, care mai sunt şi acum utilizate de beduini.

În opinia sa, societăţile tradiţionale şamane au recurs adesea la stupefiante în riturile religioase. “Dar acest consum este supus unor reguli foarte stricte (…). Aşa cum focul poate fi un lucru rău dacă e folosit la război şi unul bun, dacă e folosit la bucătărie”.

“Eu însumi am fost invitat, în 1991, la o ceremonie religioasă în nordul Amazoniei, în Brazilia, în timpul căreia am consumat o poţiune făcută dintr-o plantă numită ayahuasca şi am avut viziuni cu conotaţie spirituală şi religioasă”, a indicat profesorul Shanon.

Potrivit acestuia, israeliţii ar fi putut folosi băuturi pe bază de scoarţă de salcâm, care au efecte psihedelice. Acest arbore este menţionat adesea în Biblie, iar lemnul său este asemănător celui din care a fost făcută Arca Alianţei (unde se aflau tablele pe care au fost înscrise cele zece porunci).

Attila

Sibiu, in apropiere de Sighisoara, pe valea Tarnavei Mari. Traditia locala spune ca o movila aflata in hotarul satului ar fi gorganul sub care se afla mormantul unei importante capetenii hune, poate chiar al lui Attila insusi.

In favoarea acestei ipoteze este adus un argument etimologic- numele satului- “Eczel”- care este o forma a lui ” Etzel”, dupa cum se crede, adevaratul nume al capeteniei- si care apare sub aceasta forma in ” Cantecul Nibelungilor”, cea mai cunoscuta epopee medievala germana.
Attila si hunii
Attila (406-453), era in evul mediu mai bine cunoscut sub alte denumiri: Etzel, precum am mai amintit, sau “Alti”, cum apare in “saga” (legenda, povestirea) vikinga ” Voluna Saga” sau ca “Attilius” in ” Thidrekssaga”. Attila este un derivat al cuvantului german ” attli” care in germana veche inseamna “tata”, sau “cel batran”. Asadar, nu stim numele real al conducatorului hunilor, care nu s-a pastrat.
Attila s-a nascut intr-o familie nobila iar in tinerete a trait ca ostatic la curtea romana de la Ravenna, unde a luat contact cu cultura greco-romana tarzie al unui imperiu aflat in declin si i-a inteles slabiciunile. Prezenta sa acolo era o garantie a faptului ca hunii condusi de unchiul sau nu vor ataca Imperiul roman de Apus. Abil strateg, va sti in viitor sa fructifice in favoarea sa cunostintele acumulate la Ravenna. Impreuna cu fratele sau Bleda, a continuat politica de unificare a triburilor hune. Noul regat a cuprins o multime de populatii si se intindea de la Muntii Caucaz pana la Rin, inclusiv mare parte din teritoriul Romaniei de astazi.
In anul 445 Bleda a fost ucis din porunca lui Attila, iar dupa aceasta centrul politic al formatiunii controlate de el s-a stabilit in Campia Tisei.
Au urmat ani de razboaie si de cuceriri pentru Attila care si-a extins regatul de la Volga pana la Dunare si de la Oceanul Inghetat pana la Muntii Carpati. In anul 447 armata lui Attila ajunge pana la hotarele Constantinopolului condus in acea perioada de Theodosius al II-lea. Dupa cucerirea mai multor provincii din apropierea Constantinopolului, Theodosius este nevoit sa se recunoasca infrant si sa plateasca tribut anual.
In anul 451 se indreapta impotriva Imperiului Roma de Apus si invadeaza Gallia. Este infrant in batalia de pe Campiile Catalaunice, de catre alianta germanica alcatuita din vizigoti, burgunzi si franci si sprijiniti de romanii condusi de catre generalul Flavius Aetius. Batalia a fost descrisa ca fiind una din cele mai sangeroase infruntari din istorie, Attila pierzand intre 200.000 si 300.000 mii de razboinici. Invins, Attila se retrage, dar isi aduna o armata noua iar anul urmator pleaca spre Roma. A cucerit multe orase ale Italiei, dar cand a ajuns in apropierea Romei s-a intalnit cu papa Leon I. Impresionat de acesta, Attila s-a retras. In anul 453 Attila a pregatit o noua incursiune in Italia, dar a murit inainte ca planurile sale sa reuseasca. Conform legendei, moartea lui Attila a survenit in noaptea nuntii sale cu printesa burgunda Ildiko ( pe germana Hildchen, diminutiv de la “Hilda”).
Hunii in Transilvania. Concluzii
Istoricul si arheologul maghiar Dr. Kiszely Istvan este sceptic in privinta unui posibil mormant al lui Attila in Transilvania, insa nu exclude existenta a numeroase morminte hunice necunoscute, care ar putea oferi multe surprize, mai ales datorita unui posibil inventar cu obiecte de cult funerar. Dupa Kiszely, mormintele hunice sunt usor de recunoscut si catalogat dupa forma craniului scheletelor- se stie ca hunii deformau craniul copiilor de la nastere (se pare ca doar la baieti), prin aplicarea unor scanduri care dadeau craniului un aspect alungit sau tuguiat. Acest lucru era considerat ca un semn de frumusete, si avea o conotatie magica. Practica aceasta o gasim la mai multe popoare nomade de sorginte turanica.
Hunii au avut o cultura specifica popoarelor stepei, si se pare ca au excelat in Artele Minore- in special in prelucrarea argintului si al aurului, din care faceau obiecte de mici dimensiuni, pe care le aplicau pe costume, harnasament sau corturi- insa inca nu se stie cu certitudine daca mesterii artizani erau chiar huni sau faceau parte din conglomeratul etnic aflat sub autoritatea acestora. De exemplu, de multe ori bulgarii sunt catalogati in cronicile bizantine ca fiind huni. O multime de obiecte aflate in muzee diferite din Rusia, Ucraina sau Ungaria sunt catalogate ca apartinand “popoarelor stepei” din primul mileniu (avari, pecenegi, cumani, huni sau bulgari), fara a se stabili o filiatie clara. Sunt insa influente clare ale artei persane si uneori si al celei bizantine, cu radacini care merg pana la arta mult mai veche ale altor popoare din stepa, cum ar fi scitii.
Attila si-a construit o resedinta regala fastuoasa- locul acesteia nu a fost inca identificat- care, dupa descrierile vremii, cuprindea palate, cladiri din marmura si multe terme.
Amintim o alta legenda, dupa care tronul din aur masiv al lui Attila ar fi fost ingropat in albia deviata a Arancai, in zona localitatii Sannicolau Mare.
In concluzie, arheologia ne poate oferi pe viitor mari surpize-iar trecutul este cu atat mai fascinant cu cat ideea de “multiculturalism istoric” se poate oglindi prin arheologie. Adica trecutul trebuie reprodus si recunoscut, pe masura posibilitatilor, asa cum a fost el, fara adaosuri, dar si fara omisiuni voite, dictate de anumite interese. Vestigiile mai multor popoare pe un anumit teritoriu ineamna intotdeauna o mai mare bogatie culturala, din care toata lumea ar avea de castigat.

Narcis MARTINIUC

Bilderberg


Infowars.com scrie că întâlnirea secretă Bilderberg, desfăşurată săptămâna trecută în Elveţia şi la care au participat unii dintre cei mai puternici oameni din lume, ar fi dus la alegerea candidatului republican pentru preşedinţia SUA.

Astfel, guvernatorul de Texas Rick Perry ar fi cel care îl va înfrunta pe actualul preşedinte Barack Obama în scrutinul din 2012.

Sursa comentează că această decizie dovedeşte încă o dată cum “o întâlnire dubioasă, secretă şi nedemocratică între elitele globale” ţine adevăratele frâie ale puterii, în timp ce “americanii de rând sunt distraşi de noţiunea delirantă că alegerea lor din 2012 va fi liberă”.Ziarul Guardian spune că Perry îşi va anunţa decizia “în curând” şi că guvernatorul este “mai aproape ca niciodată de intrarea în cursă”.

Infowars aminteşte că Perry a participat la întâlnirea Bilderberg din 2007, din Istanbul, iar prin acest lucru a încălcat “legea Logan” din SUA, care interzice “cetăţenilor neautorizaţi” să negocieze cu guvernele străine.

Sursa dă şi două exemple care susţin teoria conspiraţiei. Bill Clinton era un guvernator de Arkansas cvasinecunoscut înainte să participe la întâlnirea Bilderberg şi să ajungă să candideze la prezidenţialele din anul următor. Similar, Tony Blair a participat la o astfel de întâlnire secretă înainte să candideze pentru postul de prim-ministru al Marii Britanii, în 1997.

Agitaţia republicanilor şi atragerea influenţei Bilderberg nu sunt inutile. Sondajele de până acum arată că, orice candidat ar înscrie în cursa pentru prezidenţiale, republicanii ar pierde, iar Barack Obama ar obţine al doilea mandat.

%d bloggers like this: