ADN EXRATERESTRU


Un grup de cercetatori care lucreaza in Proiectul Genomului Uman sustine ca a gasit gene extraterestre in ADN-ul uman. Ar putea fi aceasta dovada cea mai buna ca exista viata in afara Pamantului?!
Proiectul Genomului Uman a fost inceput in anul 1989 in SUA si de-a lungul anilor i s-au alaturat oameni de stiinta din mai multe tari: Marea Britanie, Franta, Japonia, Germania si China.
Potrivit echipei de oameni de stiinta, ipoteza este foarte aproape de a se adeveri. Ei cred ca mai mult de 95% din secventele de ADN necodificat – cunoscut sub numele de junk DNA – care se gaseste in acidul dezoxiribonucleic al oamenilor este de fapt codul genetic al unor forme de viata din alte lumi, scrie Scienceray.com.
Se gasesc in ADN-ul oricarei forme de viata de pe Pamant, dar in cazul oamenilor “doza” este mai mare decat la celelalte specii.

Aceste secvente de ADN sunt folosite de catre cercetatori ca sa explice partile lipsa, gaurile din cunoasterea istoriei speciei noastre si a felului in care am evoluat.

Prin decriptarea acestor gene extraterestre, geneticienii sustin ca toate misterele pe care teoria evolutiei nu le poate cuprinde si explica vor fi de acum incolo usor de aflat.
Cercetatorii cred ca ADN-ul extraterestru a fost “inserat” de mai multe ori, in mai multe perioade ale evolutiei umane, in interiorul celulelor noastre – fapt care ne-ar fi permis o dezvoltare mult mai rapida fata de celelalte vietuitoare.
Cercetatorii au chiar si o viziune a Creatorului in varianta lor. Ei sunt de parere ca “o forma extraterestra de viata a creat noi vietuitoare, pe care le-a plantat pe diverse planete, inclusiv Terra”.
Asadar, avem sau nu gene extraterestre? Tu ce crezi?

SECTELE DIN ROMANIA

SECTELE DIN ROMÂNIA. Exorcizări şi miracole contra cost – imagini cutremurătoare într-un reportaj „România, te iubesc”

Pe lângă cultele recunoscute oficial în România prosperă zeci de secte care funcţionează sub paravanul fundaţiilor care pretind că oferă ajutor spiritual. În fapt, câştigă bani grei din naivitatea şi disperarea oamenilor grav bolnavi care ar face orice ca să trăiască. Un reportaj “România, te iubesc”, difuzat la PRO TV

Fiecare caută un răspuns pentru viaţa sa şi-şi doreşte protecţia divină. În vremuri de criză, când mulţi au ajuns la capătul puterilor şi nu mai au de ce să se agaţe, credinţa îi linişteşte, îi ajută să-şi depăşească problemele.

Românii au mai mult ca oricând nevoie de credinţă şi-o cauta cu disperare oriunde. Pe lângă marile hramuri ale bisericii mamă care adună mulţimi impresionante, un alt fel de ortodoxie, spectaculoasă şi radicală se dezvoltă la Moşuni, un cătun de lângă Târgu Mureş. În fiecare săptămână, un simplu preot de ţară, Cristian Pomohaci, reuşeşte să adune în jurul său mii de oameni. Bolnavii incurabili îl caută, iar cei care îi sunt aproape, ucenicii, îl divinizează.

Ovidiu Ciobotă este unul dintre “discipoli”. “Ne are pe noi, noi suntem copiii lui, are mai mulţi decât vă imaginaţi vreodată. Suntem foarte mulţi care ne simţim copiii lui, poate de multe ori nu-mi simt părinţii mei trupeşti, părinte nu e cel care te naşte, e cel care te creşte şi părintele m-a crescut pe mine, m-a crescut spiritual”.

Alţii au stat pe lângă părinte, dar au plecat.

“M-am încadrat în acel grup până mi-am dat seama că este o sectă foarte periculoasă pentru cultul nostru ortodox, femei care se vaită, exorcism… Sunt în secolul XXI sau în Evul Mediu, naiba stie”, spune o femeie care nu vrea să i se ştie identitatea.

Un preot ieşit din canoane

Parintele Cristian Pomohaci are un profil aparte. Este separat de preoteasă, deşi în mod normal legile Sfântului Sinod îl obligă să fie căsătorit. De asemenea, pe lângă preoţie, Cristian Pomohaci mai cântă şi muzică populară.

Are peste o mie de prieteni pe Facebook, 30 de ucenici ultra-dedicaţi în viaţa reală care locuiesc în clădiri ridicate lângă biserică, are patru copii înfiaţi cu vârste cuprinse între 13 şi 26 de ani, conduce o gospodărie impresionantă, cu oi, vaci şi porci în care lucrează ucenicii săi.

La fel s-a întâmplat şi cu soţia unui om de afaceri din Reghin, care locuieşte acum alături de părintele Pomohaci.

“Soţia mea îl vede ca pe Iisus Hristos pe pământ, îi pune poza la cap, e durere… I-am spus ca nu se mai poate, trebuie să se adune, să facă ceva, dar nu ai cu cine discuta. Spune că menirea ei este să aducă cât mai mulţi oameni acolo. Mulge vaci, face agricultură, păzeşte biserica, face slujbe în locul lui, e mâna lui forte”, povesteşte omul de afaceri.

Femeile de la Moşuni sunt, însă, mulţumite de ceea ce fac. Este şi cazul doamnei profesoare Otilia, pe care reporterii PRO TV au găsit-o îngrijind porcii din gospodărie. Face acest lucru de şapte ani.

“Pentru mine reprezintă chipul lui Hristos. Din toată inima vă mărturisesc că nu voi putea niciodată mulţumi lui Dumnezez că am ajuns la Moşuni. Am aici o casă şi o familie, ceea ce pentru un om singur ca mine, având în vedere statutul meu de femeie nemăritată, e mare lucru. Să ai o familie, mai mult decât una în limite biologice, e mare lucru”, spune Otilia.

Cadouri pentru biserică

Mulţi dintre cei care vin la Moşuni au probleme de sănătate grave şi sunt dispuşi să creadă şi să facă orice ca să trăiască.

Simona Gurghean are feţita bolnavă de tetrapareză spastică. A fost la toţi doctorii şi acum încearcă şi calea credinţei. Deşi este pentru prima data la Moşuni, o trec fiori. “E ceva deasupra noastră, nu ştiu, simt o căldură, simt o căldură deasupra mea, acum am simţit-o”…

Totuşi, nu este uşor să ajungi la părinte. Există liste de aşteptare, iar ca să te vindeci se spune că trebuie să asişti la slujba din noaptea de vineri. Înainte de slujba cea mare, eşti îndrumat de oamenii preotului să cumperi daruri pentru sfântul altar, ulei, prescură, vin, toate în valoare de 16 lei.

Cu acatistul făcut în care explici de ce necaz vrei să scapi şi cu darurile mergi în biserică şi le laşi la altar. În funcţie de gravitatea problemei ţi se cere să cumperi un număr de lumânări care în general variază de la 50 la câteva sute. Lumânările se dau înapoi stinse şi ajung din nou la vânzare. Darurile care se aglomerează în altar, sunt apoi scoase pe uşa din spate a bisericii.

Slujba de vineri noaptea şi exorcizările

Este ora 12 noaptea şi biserica geme de enoriaşi. Într-o adâncă fervoare religioasă, toţi se pregătesc pentru apariţia părintelui.

În prima linie stau femeile despre care se spune că sunt îndracite. Maria lucrează la poşta în oraşul Victoria şi a ajuns la Moşuni când a văzut că se simte rău. Este stropită cu aghiasmă ceea ce pare că o doare. “Mă chinuie un duh rău. Am venit la părintele, am luat 16 posturi”, spune Maria. A fost pe la mai mulţi medici, dar, nedând de cap răului, a luat calea bisericii din Moşuni. Întrebat dacă femeile “îndrăcite” au un diagnostic, părintele Pomohaci răspunde laconic: “Satana nu are diagnostic”! După ce termină cu femeile, părintele Pomohaci exorcizează şi un bebeluş. “Copilul acela micuţ îl avea pe diavol în el. Un blestem sau o satană, satana nu-ţi dă stare de euforie niciodată”, spune părintele. La două noaptea, femeile sunt extenuate de postul lung şi aspru şi de atmosfera ireală din biserică. Li se spune că dacă vor să se vindece trebuie să repete şedinţele de exorcism, să ţină canonul şi să creadă că prin preot lucreaza Dumnezeu.

Practicile preotului Pomohaci nu sunt pe placul Episcopiei Alba Iulia.

Părintele spune însă că ceea ce face el este ortodoxism românesc şi nimic mai mult. “Eu nu sar din dogmele ortodoxe române, nu sar peste cal, nu exagerez în nimic. În afară de faptul că sunt mai lacom şi mai rău decât unul care nu are atât cât am eu. Îl iubesc mai mult pe Dumnezeu, îmi doresc să am mai mult şi să pot da celor din jurul meu”, spune preotul Pomohaci.

Catedrala credinţei, zece la sută din venituri pentru un miracol

Bucureşti. În căutarea unei vindecări se află şi zecile de oameni care vin zilnic la “Catedrala Credinţei”, un fost cinematograf de cartier, de pe Şoseaua Fundeni. “Biserica Universală” este creaţia unor brazilieni, iar predicile sunt pline de patos şi atrag mulţimile. Biserica Universala nu face parte dintre cultele recunoscute în România şi nu are personalitate juridică. În schimb are filiale în toată ţara şi multă putere. Cu ce îşi racolează adepţii, în special oameni foarte simpli? Cu promisiunea unei minuni.

Brazilienii îşi fac reclamă la un popular post de televiziune şi au întruniri zilnic. Ţin slujbe de vindecare pentru boli incurabile sau promit că redresează firme nenorocite de criză. Sâmbata se tine slujba pentru rezolvarea lucrurilor imposibile. Minunile se întâmplă însă numai dacă plăteşti. Cât? A zecea parte din salariu sau din pensie, bani pentru care brazilienii au produs şi plicuri tipizate. “Credem în biserica asta. Dau a zecea parte din pensie. Am o pensie de 862 de lei”, spune o bătrână care vine aici.

Slujba de vindecare se transformă într-un spectacol amplificat de şase boxe puternice. Oamenii sunt invitaţi să închidă ochii şi să pună mâna pe acea parte a corpului care-i doare. Aşa zisul preot este îmbrăcat într-un halat alb, ca doctorii.

“În numele lui Iisus, orice este necurat, orice este rău, lasă-l, lasă-l, lasa-l”, spun oamenii în cor. “Ieşi cancer, ieşi, ieşi, ieşi”, sună altă rugă.

Tratamentul merge şi nu merge. “Eu am fost cel mai mare beţiv, am fost cel mai mare beţiv şi încă mai beau. Acum m-am rugat la Dumnezeu şi de două şedinţe nu mai beau… Azi am băut două pahare de vin”, spune unul dintre membrii Bisericii Universale.

Adepţii Baha’i, gata să-şi sprijine financiar credinţa

Ne aflăm într-un apartament elegant din Bucureşti. Gazde ne sunt adeptii Baha’i, oameni educaţi care au găsit un răspuns pentru căutarile din viaţa lor după ce au renunţat la ortodoxie. 7.800 de români cred în învăţăturile lui Bahaulah, un persan care-a trăit la sfârşitul secolului XVIII. Adeptii Baha’i nu beau, nu fumează şi nu au lăcaşuri de cult.

Rareş Prunduş este specializat în marketing şi lucrează la o firmă din Bucureşti. Avea 14 ani când a auzit de credinţa Baha’i. Nişte prieteni alături de care învăţa engleză i-au vorbit de învăţăturile lui Bahaulah. L-a prins repede. “A fost ceea ce căutam ca să mă liniştesc, pentru că nu mă simţeam în apele mele, eram rebel”, spune Rareş. Credincioşii sunt convinşi că mesagerii lui Dumnezeu au fost Abraham, Iisus, Buddha, Mohamed. Însă ultimul trimis al lui Dumnezeu pe pământ, Bahaulah îi conţine pe toţi.

“În momentul în care eu am spus că sunt baha’i nu înseamnă că am renegat ce eram înainte, din contră, am acceptat mai multe. Contribui şi financiar. Cu cât pot”, spune Rareş.

În concluzie, fiecare om este liber să creadă în ce vrea el dacă asta îi face bine. Însă de un lucru putem să fim siguri: cel mai uşor poate fi manipulat un om aflat în suferinţă. Un om care simte o nevoie acută să creadă în ceva, să găsească un rost şi un sens superior pentru viaţa lui. “Crede şi nu cerceta” poate fi uneori cea mai scurtă cale spre pierzanie. (Antoaneta Dohotariu, PRO TV)

Comentariu saccsiv:

Intr-adevar, sectele sunt o mare problema si daca documentarul se limita doar la ele, era bine. Insa trustul de presa al familei Lauder nu se dezminte nici de aceasta data, asa ca au bagat la gramada si un fragment cu preotul Cristian Pomohaci, in dorinta lor turbata de a scuipa si pe ortodoxie. Caci prin extensie au atacat si ceea ce de fapt ii doare pe ei cel mai tare: vindecarile reale, pelerinajul la Sfintele Moaste si scoaterea de draci.

Spune preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei:

„In Biserica Ortodoxa Romana nu se fac exorcisme, in sensul consacrat al termenului.”

Incredibil. Si de cand e interzis? Cititi va rog si:

CAZUL TANACU. Presa a turbat din nou la aflarea vestii ca trei maicute au fost eliberate. Unde au gresit ierarhii? IN APARAREA PREOTULUI Petru Corogeanu: parintii GHEORGHE CALCIU DUMITREASA si IUSTIN PARVU

Dar nu ne miram, caci lucrurile se leaga, purtatorul de cuvant fiind cel ce declarase acum doi ani ca va fi primul ce-si va lua pasaport cu cip …

Foarte siret e dracul si slogoii lui din mass-media. Si iata si motivul in acest caz:

Pro TV –ul nu ne spune, insa preotul Cristian Pomohaci rataceste cumplit invitand la predica eretici:

Vladimir Pustan este pastor, scriitor şi preşedinte al Fundaţiei “Cireşarii”. Este căsătorit cu Florica şi are patru copii: Vlăduţ, Emanuela, Beniamin şi Florin.

El este un pastor marcant pentru generaţia tânără din zilele noastre. Iubit de majoritatea evanghelicilor români, dar şi criticat în anumite perioade ale vieţii, pastorul Vladimit Pustan a rămas credincios lui Dumnezeu şi viziunii primite de la El. Este un model de perseverenţă, loialitate şi dedicare.

Mai stim ca era un apropiat al Madalinei Manole pe care atat a invatat-o pana s-a sinucis:
Asadar, in aceste conditii, nu stiu cat de reale sunt exorcizarile acelea.

Insa trustul a dorit ca publicul sa traga concluzia: cine cauta sa-l vindece bunul Dumnezeu, este asemenea cu acei sectari. Deci cei ce cauta vindecari si sa scape de demoni, chiar daca merg la Sfintele Moaste sau la Biserica Ortodoxa, sunt asemenea lor …

Romania secreta


La Ciudanovita, in judetul Caras Severin, radioactivitatea e atat de mare, incat oamenii se sting de tineri, iar nou-nascutii vin pe lume cu malformatii. Pana in anul 2000, aici erau mine de uraniu, dar dupa inchiderea lor nimeni nu s-a mai deranjat sa afle nivelul radiatiilor din zona. Pe hartie, s-au cheltuit sute de miliarde de lei vechi. Practic, moartea pare sa se fi instalat definitiv la Ciudanovita.

Crucile de metal de anii trecuti din Ciudanovita arata ca multi dintre cei care s-au prapadit nu aveau mai mult de cincizeci de ani.

Cancerul i-a secerat. Toti au lucrat in minele de uraniu din muntii Banatului.
Din minele de la Ciudanovita si Lisava s-a scos uraniu inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand austriecii au inceput exploatarea. Au urmat nemtii si rusii.
„Priviti – se spunea intr-un jurnal de cinema din anii 50 –, peste cateva minute minerii vor cobori in subteran si doar becurile lor vor lumina drumul muncitoresc in regatul de carbune. Sa fie intr-un ceas bun!”
Rusilor le-am dat uraniu in contul datoriei de razboi. Minerii erau platiti bine. Veneau aici din toata tara si se imbogateau. Numai in colonia Ciudanovita locuiau peste 35.000 de oameni, iar in mina lucrau mai bine de zece mii. Nu li spunea cat de periculos este uraniul din adancuri, dar nici ei nu erau interesati. Castigau in cateva luni bani pentru un apartament. Faceau avere. Multi n-au mai apucat sa se bucure de ea. Trenul-„bomba”, asa cum ii spuneau localnicii, pleca incarcat de mai multe ori pe zi spre Rasarit.
Dupa mai bine de o jumatate de secol, trenul circula gol pe aceeasi linie. Ciudanovita este un loc mort. In anii 90 minele s-au inchis.

Nimeni nu recunoaste zona radioactiva

Radioactivitatea uraniului se injumatateste in cateva miliarde de ani, asa ca la Ciudanovita atinge in continuare cote alarmante.
Mircea Golosie, presedintele ONG Hobby Club Jules Verne, a simtit pe pielea lui ce inseamna iradierea cu uraniu. Si-a instalat cortul si a baut apa din zonele bogate radioactiv. Luni de zile doctorii au fost neputinciosi. „Nu mai poti umbla, ai diaree, ai niste mici frisoane la inceput, in prima saptamana. Dupa aceea… problema s-a complicat timp de doua luni. …Au crezut ca am SIDA, au constatat apoi ca nu e SIDA. Intre timp s-au facut analize la apa si solul pe unde am umblat si s-a constat ca terenul e radioactiv.”
Cand s-a pus pe picioare, Mircea Golosie s-a dedicat cercetarii zonelor cu radioactivitate. „V-ati uitat intr-un ghid turistic? intreaba el. Scrie undeva ca zona asta este radioactiva, sa nu va asezati cortul acolo, sa nu beti apa de acolo? Nicaieri in ghidurile turistice nu scrie asta.”
Cu aparatul sau, Golosie a inceput un adevarat razboi cu indiferenta, secretomania si nepasarea autoritatilor. A masurat de multe ori zona si sustine ca nivelele atinse sunt de
„prealarmare nucleara suta la suta…”. La un moment dat a fost acuzat de spionaj.

Ca-n Texas
De mai bine de 10 ani, minele Ciudanovita si Lisava au intrat intr-un amplu proces de conservare si ecologizare. Atat de amplu incat in zona au ramas inca neacoperite peste 30 de halde de steril. Apa se scurge de pe halde direct in paraul Jitin, iar limitele de radiatii sunt cu mult depasite.
Coloniei Ciudanovita i se spunea in perioada comunista Texas, pentru ca aici lumea umbla imbracata in blugi. In locul unde odata locuiau mii de mineri, astazi totul este gri si parasit. In blocurile construite de rusi mai locuiesc putin peste doua sute de oameni. Le-au cazut dintii din cauza radiatiilor. Cei care au plecat au murit cu totii, n-au rezistat mult.
Neniu Ion a lucrat in mina. S-a ales cu tuberculoza. Locuieste in primul bloc din colonie. „De cand am venit aici, mi-au picat dintii…” Sotia lui are cancer. „Nevesti-mii i-a picat tot parul din cap. Doctorul a zis ca din cauza radiatiei.”
Uraniul din mina s-a platit si inca se mai plateste cu un pret scump: cancer, tuberculoza, leucemie, imbatranire prematura. Intreb un localnic: „Sunteti pensionar de la mina?” „Da.” „Cati ani aveti?” „43.” Nu-mi vine sa cred, repet intrebarea, omul arata de parca ar avea cu douazeci de ani mai mult.

Dealul Golgota
Chiar in spatele coloniei se ridica dealul Golgota. O uriasa halda de steril. Are 80-90 de metri inaltime si o suprafata de vreo opt hectare. Toata suprafata e radioactiva.
Masor impreuna cu Neniu Ion radiatia din jur, in apropierea fostelor guri ale minei. „Tot materialul scos din galerie l-au pus aici… au venit unii si-au masurat unii si au zis sa nu lasam vitele, ca si laptele e radiat… au zis sa nu stau pe pietroi ca are radiatii si intra in corp… daca mergeti acolo, pe halda de steril, e si mai tare…”
In apropiere e una dintre intrarile in mina de uraniu. A fost inchisa in noiembrie 2005. La cativa pasi pasc animalele oamenilor. Pentru ecologizarea si conservarea acestei zone s-au cheltuit multe miliarde de lei. Nu exista nici un gard care sa imprejmuiasca zona si nici un semn care sa le spuna oamenilor ca nu au voie nici sa intre in acel perimetru si nici sa urce pe halda uriasa de steril.
Am vazut capre pascand, am intrebat un cioban cum de le lasa in acel loc. „Nu e o zona cu radiatii aici? Ce faceti cu animalele alea sus?” „Cum le lasa Dumnezeu”, mi-a raspuns. „Stiti ce se scotea din pamant de aici? Uraniu. Si caprele astea… pasc in zona de uraniu.” „Acuma nu mai e, spune ciobanul, daca o mai fi, e inauntru, dar afara nu mai este radiatii… Dvs ce ziceti?” „Dar v-a spus cineva sa nu intrati aici in zona aceasta cu caprele?” „Nu. Nimeni nu mi-a spus pana acum.” „Si ce faceti cu carnea, cu branza?” „O vindem la oameni, cui ii trebuie.”
„La spital – spune Mircea Golosie – nu gasesti nici un document. Ca sa faci un studiu stiintific, iti trebuie niste documente. Ele nu exista. Despre nici unul dintre cei care au murit… Ar trebui facuta o evaluare sociala…”
Spitalul din Ciudanovita este o ruina. Ana Ferenczi a fost asistenta aici timp de 33 de ani. Imi arata unde au fost cabinetul salariatilor, cel al IMB-ului, radiologia, pediatria. Scara spre etaj nu mai exista, s-a prabusit. Toti oamenii care veneau si se internau aici aveau boli profesionale. Bolile lor insa erau un secret. Nimeni nu le spunea de ce sufera si nici ca erau capatate din contactul cu uraniul. Ana Ferenczi, fosta asistenta, spune ca cei mai multi au facut silicoza, dupa silicoza a venit cancerul pulmonar si din cauza lui au plecat, au murit.
Si acum radiatiile din zona sunt tinute la secret. „Nu a fost voie sa se spuna ca exista iradiatii…. asta e o crima… normal ca e o crima.”

Negari la Bucuresti
La Bucuresti, la Compania Nationala a Uraniului, il intalnesc pe directorul Iosif Moldovan. Pentru el, mortii si bolile din Ciudanovita sunt doar un mit.
„Exista aceste mituri, aceste povesti.”
„Cand spuneti mituri si povesti la ce va referiti?”, il intreb.
„La ce spun oamenii de acolo, nu sunt confirmate de nimic.”
„Ca mor oamenii acolo nu este o poveste…”
„Pai, toti murim la un moment dat, ca suntem muritori. Mai devreme sau mai tarziu…”
„ Foarte multi mor acolo de cancer, de boli produse de uraniu…”
„Ce inseamna foarte multi?… Nu sunt date care sa iasa din tipar, din statistici, mai mult decat ar fi abaterea normala. Sunt convins ca s-ar fi sesizat toate autoritatile pana in acest moment si nu acum, ci mai inainte… Deocamdata va spun ca nici o data oficiala nu confirma ce spuneti.”

Boli si malformatii
Miturile despre care vorbeste directorul Modovan sunt fapte reale, confirmate de doctorul Dan Popescu, medaliat anul trecut de Statele Unite pentru cercetarile in domeniul uraniului. El a condus in anii 60 spitalul din Ciudanovita. „Ce am constatat acolo… era ca muncitorii, in proportie foarte serioasa, de 35-40 la suta, mureau de cancere bronho-pulmonare din cauza inhalarii gazului radioactiv radon.” Chiar doctorul sufera dupa contactul cu uraniul, iar cancerul i-a luat sotia. Lucrase ca geolog la Ciudanovita.
„Eu am facut o serie de investigatii – spune el mai departe. Circa 17 pana la 20 la suta dintre copiii de acolo se nasc cu malformatii congenitale.”
Am intalnit mai multe cazuri. In familia Mihalache, in urma cu 12 ani, Claudiu s-a nascut cu picioarele lipite de abdomen. „Acum imi dau seama – declara Viginia Mihalache – ca, dupa ce am nascut copilul cu probleme, aici la noi in santier mai sunt si alti copii cu malformatii, tot asa de grave.”
Doctorul Dan Popescu confirma: „Unii s-au nascut cu gura de lup, cu buza de iepure… Ce ma uimeste este ca, azi, colaboratorii mei de aici considera ca de un numar de ani in Ciudanovita nu a aparut nici un fel de malformatie congenitala. Asta este O MINCIUNA. O minciuna facuta pe spatele oamenilor. Al cui ar fi interesul? Al Institutului de Igiena din Timisoara. Ideea este urmatoarea: daca spunem adevarul, ca oamenii se imbolnavesc, ca se nasc copii cu malformatii congenitale, asta inseamna ca noi nu am luat masuri la timp si munca noastra este ineficienta. Asa ca mai bine sa tacem si sa mintim.”
Mai mult, doctorul Popescu a solicitat Institutului pentru Igiena Populatiei din Timisoara, pe care l-a condus 14 ani, date despre situatia bolilor din Ciudanovita. Raspunsul? „Leucemie, din 94 pana in 2005, zero.” Imposibil! – striga doctorul. „Malformatii congenitale din 94 pana in 2005 – zero din nou” Imposibil! Il sustin cazurile pe care le-am intalnit noi, echipa de filmare a PRO TV. „Bineinteles ca le-ati intalnit!”
Am batut si noi la usa Institutului din Timisoara pentru informatii legate de zona Ciudanovita. Am fost trimisi la Institutul din Resita. Dupa ce am fost mutati dintr-un birou in altul, a venit si raspunsul.
„Ultima masuratoare a fost in decembrie, atat in localitate, cat si in zona in care se face ecologizarea. In zona de populatie, datele sunt comparative cu restul judetului. Diferente semnificative nu sunt” – se afirma in raspunsul Laboratorului de Igiena Radiatiilor Nucleare din Resita.
Nici pentru Agentia de Mediu, situatia de la Ciudanovita nu iese din tipare. Agentia pentru mediu masoara nivelul radiatiilor din birou. Nu are aparate ca sa iasa pe teren. Probabil ca si daca ar avea tot nu i-ar fi necesare.

Apa si case contaminate
„Aici este uraniu foarte mult si nu stie nimeni si nu vine nimeni sa ne intrebe – spune Viorica Mocanu, locuitoare din Ciudanovita. Stiti ca nu vine nimeni sa ne intrebe cum traim sau ce viata ducem?” Viorica Mocanu a lucrat 20 de ani la mina, iar cand incepe sa-si insire bolile nu se mai opreste. In anii 60 a nascut un copil cu malformatii. Acesta a murit cand avea sase ani. Imi arata apa care curge la robinet. „Asta e apa de baut? No, uita-te la ea. Acum curge mai curata. Mai tarziu vine toata plina cu mal. No, uita-te la ea si baga termometru’ in ea sa vezi ca e plina toata de radiatii. Si atunci cum sa traim?”
Apa vine de sus, din munte. Acolo unde sunt haldele de steril. In plus, minele au fost inundate, iar apa ajunge la robinetul oamenilor.
„S-a inchis foarte prost aceasta mina – precizeaza medicul Dan Popescu. Ati vazut ca mina e inchisa. In mod normal, inchiderea unei mine se face prin rambleiere, adica iei materialul care a ramas si il bagi in mina, astupi galeriile. Astia au facut altfel. Au inundat mina. Au umplut-o toata cu apa… Ce inseamna acest lucru? Tot stratul freatic de apa se duce mai departe si va impanzi toata zona. Mai intelegeti ceva?”
Singurii care recunosc dezastrul de la Ciudanovita, cu jumatate de gura, sunt cei de la Garda de Mediu. Apa din minele inundate trece printr-o statie de tratare. „Valorile inregistrate la iesirea apelor tratate din statie depaseste aceasta limita de 4-5 ori” – accepta Gheorghe Pitulan, comisar la Garda de Mediu. Adica, dupa tratare, apele au o valoare mai mare de cinci ori decat cea normala. Cat de contaminate sunt apele care coboara netratate de pe haldele de steril si ajung in parau? Nimeni nu stie.
Mircea Golosie spune ca in sat oamenii si-au construit case cu pietrele scoase din mina. Radiatia fiecarui perete atinge un nivel dublu fata de cel normal.
„Statisticile arata ca bolile nu sunt iesite din comun… – mi se spune la Bucuresti. Nu exista o boala profesionala care sa fie asociata cu minele de uraniu si nici n-am vazut un numar mai mare de oameni cu malformatii decat in alte zone ale tarii.”
Ca sa culeaga date despre bolile din Ciudanovita, directorul Uraniului poate ar trebui sa se abata putin din drum atunci cand merge in zona, in vizita de lucru.

Spitalul din Marila
Spitalul TBC e ascuns dupa munti si paduri si sta si el sa se darame. Este locul unde ajung minerii cu boli grave. Multi dintre ei nu se mai intorc nicidata acasa pe picioarele lor. Intre zidurile cojite, uitati de lume, minerii isi plang amarul si suferinta, isi framanta mainile si asteapta o minune. Povestesc cum lucrau in mina: in chiloti, cizme si cu casca pe cap, cu lampa la mijloc, pentru ca era foarte cald. Acum au ajuns intr-un spital in care vantul sufla la fel ca afara. Asa sunt rasplatiti de acelasi sistem care nu vrea sa recunoasca nici realitatile din Ciudanovita. Multi dintre bolnavi se tem sa-si spuna pasurile. Nici mancare nu prea au. Unde se duc banii nimeni nu stie.

Ecologizare de mantuiala
Pe haldele de steril din Ciudanovita se joaca acum copiii.
„Pericol este tot timpul pentru oamenii de acolo, insista doctorul Dan Popescu, la fel ca in urma cu 50 de ani. Oamenii care mai locuiesc acolo ar trebui evacuati. Acolo se nasc copii care nu au nici o vina, in timp ei sunt atinsi si ei de cancere.” Nimeni la nivel oficial nu recunoaste acest lucru. Urmarile radiatiilor cu uraniu apar in timp, dupa 15-20 de ani. Cand se declanseaza boala, nu mai poate fi vindecata. Mai bine de 500 de miliarde de lei vechi s-au cheltuit pana acum la Lisava si Ciudanovita pentru conservare si ecologizare. Tot timpul se schimba solutiile, se fac prospectii, documentari, acte, multe hartii. „Astazi, in ianuarie 2009, suntem in grafic cu lucrarile care trebuiau efectuate in cele doua mine” – spune Iosif Molodvan, directorul Companiei Nationale a Uraniului.
La Ciudanovita nu se mai scoate uraniu de dinainte de 2000. In toata aceasta perioada, haldele de steril trebuiau acoperite cu pamant si pe acesta plantata padure. Padurea lipseste.
Intre timp, insa, pentru conservarea si ecologizarea zonei s-au cheltuit multe miliarde de lei vechi. Si se vor mai cheltui. Iosif Moldovan spune ca mai are nevoie de inca 700 de miliarde de lei vechi pana la finalizarea lucrarilor. Anul viitor, Ciudanovita ar trebui sa fie o zona ecologizata. Birocratia si nepasarea celor responsabili sau mai bine zis iresponsabili au facut ca data finalizarii lucrarilor sa fie amanata pana in 2012. Ciudanovita a devenit un loc unde dispar bani si nu se intampla nimic. Oficial, banii au fost cheltuiti pe lucrarile din adancuri, care nu se vad.
Ciudanovita vine de la sarbescul „ciudesne”, care inseamna „loc minunat”. Un sistem indiferent si iresponsabil a facut ca sensul cuvantului sa fie schimbat. Ciudanovita nu mai este demult un loc minunat. Acolo, peste doua sute de suflete traiesc uitate de lume, in suferinta si saracie. Nu au unde sa plece. S-au impamantenit intr-o colonie, au devenit oameni ai locului, un loc contaminat, plin de radiatii. Raman abandonati intr-o zona periculoasa, care in fiecare zi ii omoara cate putin.

inca un virus!!!!

Oficitlitatile medicale din Korea au declarat astazi al doilea deces cauzat de un virus neidentificat. Oficiali din domeniul sanatatii efectueaza teste ADN asupra virusului izolat de la pacienti pentru a identifica cauza infectiei.

Potrivit rapoartelor de stiri, opt pacienti din diferite parti ale tarii au fost internaţi in ultimele cateva luni cu simptome asemanatoare racelii comune sau gripei, inclusiv tuse si dificultati respiratorii. Din cei 8 pacienti, 7 au nascut sau urmeaza sa nasca. Prima victima era in a noua luna de sarcina, iar a doua urma de asemenea sa nasca inainte sa moara. Din fericire, medicii au reusit sa salveze ambii copii.
Pacientii au murit din cauza esuarii unor functii vitale ale organismului cauzate de deteriorarea tesuturilor si a ingrosarii severe a tesutului pulmonar.

Centrul de Control si Prevenire a Bolilor din Korea (CDCP) a declarat ca pacientii sunt internati in capitala, la Seoul, fiind atent monitorizati cu cele mai noi si mai performante echipamente. Doi dintre pacienti au fost externati dupa efectuarea unui transplant de plamani.

Analizele a doi dintre pacienti au aratat ca prezinta si gripa comuna, dar expertii sunt de parere ca gripa nu este responsabila pentru simptomele grave ale infectiei.

In prezent, laboratoarele din toata lumea analizeaza agentul patogen neidentificat, Korea de sud avand potentialul de a fi epicentrul unei epidemii continentale.

Valentina de la Iasi


Acum 17 ani exploda, prin intermediul presei, un caz extraordinar la Iasi: fenomenul Valentina, o taranca oarba din Dobrovat care avea certe puteri paranormale. Cazul a fost preluat imediat de presa nationala si chiar internationala. Se spune ca a avut oferte de a lucra chiar si cu agenti CIA. Ani la rind a fost cautata de nume grele ale vietii publice. Dintr-o femeie saraca de la tara a ajuns o mare doamna la oras. Deodata s-a intimplat insa ceva ciudat: „Clarvazatoarea de la Iasi”, cum a fost denumita, si-a pierdut in timp selectii clienti. Acum aproape ca nu mai stie nimeni mare lucru despre ea. „Cind ma chemau toti, eram buna. Acuma nu mai sint”, ne spune cu amaraciune. Toate acestea par a i se intimpla de cind s-a apucat de prevestiri. Cititi in rindurile ce urmeaza povestea trista a cresterii si descresterii celebrei clarvazatoare Valentina de la Iasi.
Au trecut 17 de ani de cind Valentina Garlea, o femeie simpla din comuna Dobrovat, oarba din copilarie, a intrat in atentia presei cu darul sau de clarvazatoare. O perioada in care Romania era invadata de bioenergeticieni si terapeuti care vinturau prin mass-media un adevarat panaceu pentru bolile oamenilor: terapia alternativa. O perioada in care Clarvazatoarea de la Iasi, cum a fost numita, intra in acest iures si i se deschideau usor usile multor oameni importanti: medici renumiti, fizicieni, generali de armata, politicieni, ofiteri SRI etc. Se spunea despre ea ca are puteri de a vedea lucruri nevazute, mai mari decit ale celebrei Djuna, scolita la Moscova. Mai mult, se vorbeste si acum ca a ratat ocazia de a lucra chiar si cu agenti ai CIA si ofiteri Interpol in rezolvarea unor cazuri ciudate. Dupa mai putin de 17 ani, insa, lumea medicinei alternative, si nu numai, i-a intors spatele Valentinei. Aceeasi lume care a initiat-o si a facut-o celebra in intreaga tara. Zece ani de glorie si decadere. Ce a ales Valentina dintre toate aceste ocazii extraordinare de a-si folosi harul? Mai nimic. Acum nici unul din mai-marii zilei care o cautau odata nici nu mai vrea sa auda de ea.

Cel care a speculat dorinta cea mai arzatoare a clarvazatoarei iesence Valentina a fost medicul dermatolog Adrian Vasilca, un personaj controversat nu numai in lumea medicala. Acesta i-a oferit Valentinei, in cabinetul sau, un suport legal si un loc in care ea sa-si foloseasca harul contra unor sume de bani. Intre cei doi se stabileste rapid un aranjament acceptat si consimtit de ambele parti, ce functioneaza binisor de peste 6 ani. O combinatie catalogata insa de multi medici drept „o escrocherie bine pusa la punct”. Un aranjament care se pare ca functioneaza bine, numai daca ar fi sa privesti multumirea de pe chipul clarvazatoarei. Apoi, ani de zile harul Valentinei a atras ca un magnet la cabinetul medicului dermatolog numerosi clienti dispusi sa plateasca milioane de lei pentru a afla lucruri nevazute despre bolile sau viata lor. Deoarece clarvazatoarea ieseana este dispusa sa dezvaluie si evenimente din viitor, pe care spune ca le vede in aura clientului. Cit adevar si cita minciuna este in povestea ei, numai cei implicati pot spune. Sau poate ca nici ei. Dar, cum a inceput povestea de succes a Valentinei?

Oarba, citea fara probleme ziarul

In anul 1994, in presa ieseana apare un subiect de senzatie: o femeie de 45 de ani din Dobrovat, oarba de la virsta de 8 ani in urma unui accident, vede toate procesele ce se petrec intr-un corp uman, de la circulatia singelui si procesele digestive pina la fiziologia glandelor endocrine. Subiectul este rapid verificat si publicat in presa nationala. Valentina Garlea este botezata imediat „Clarvazatoarea de la Iasi”. Putini stiu insa ca, un an mai devreme, fusese momentul intilnirii ei cu bioenergeticianul Eugen Radulescu care, dupa cum sustine el, a ajutat-o pe Valentina sa-si dezvolte capacitatile si chiar sa vada sa citeasca ziarul dupa zeci de ani de orbire. „A venit la mine ca o simpla pacienta, ca o oarba. Auzise ca am ajutat un bolnav cu glaucom sa vada si a zis sa incerce si metodele mele. Am lucrat pe ea ca sa poata sa citeasca ziarul, i-am deschis cel de-al treilea ochi si i-am transmis calitatile mele. A reusit sa vada si i-a ramas acest har. Nu ar fi ajuns clarvazatoare daca nu puneam eu mina pe ea. Acum eu nu mai garantez pentru ea”, isi aminteste Eugen Radulescu, adaugind ca nu stie daca astazi Valentina mai vede si fizic. Despre aceasta intilnire, bioenergeticianul iesean, insa, spune ca nu a fost intimplatoare, fiind amintita si o coincidenta tulburatoare: „In anul 1958, exact in ziua si la ora la care Valentina si-a pierdut vederea, m-am nascut eu, iar peste 34 de ani aveam sa ma intilnesc cu ea”.

„Cind a inceput cu minciuni, ne-am despartit”

Mediatizarea cazului Valentinei Garlea, clarvazatoarea de la Iasi, ia proportii, aceasta fiind supusa la tot felul de experimente si prezentata in presa si in emisiuni TV. Ineditul cazului ei intra si in atentia lumii medicale si stiintifice, atit din tara, cit si din strainatate. Un medic militar cu gradul de capitan, din Bucuresti, o numea atunci pe Valentina drept „un «bioecograf» de finetea unui scaner cu rezonanta magnetica nucleara”, iar altii „tomograful viu”. Incintarea celor care lucrau cu surse neconventionale si nerecunoscute stiintific era din ce in ce mai mare. Acestia „o adopta” repede pe Valentina in cercul lor si ii deschid cai spre multi oameni influenti. „I s-au deschis foarte multe usi si a fost introdusa in cercuri foarte inalte. De la medici militari, oameni de stiinta si pina la politicieni, ofiteri SRI etc. toti i-au incercat harul prin experimente. Putea sa vada pacientul printr-un perete de BCA, daca era barbat sau femeie sau daca femeia era insarcinata. Valentina a intrat chiar si in atentia Interpolului si a CIA, care voiau sa o solicite pentru a-si folosi capcitatile in rezolvarea unor cazuri. A fost si in SUA. Acum 6-7 ani insa a fost discreditata cind un ofiter a prins-o, cum se spune, in flagrant. S-a dus la ea cu o mina in ghips, fara a avea nimic la ea, si i-a spus ca il doare. Valentina a inceput sa-i spuna atunci ca medicii sint prosti, ca i-au pus aiurea oasele si ca de asta il doare mina. Lui Melescanu i-a spus ca va ajunge presedinte. Eu am lucrat impreuna cu ea cit nu a cerut bani si nu mintea. Cind a inceput sa spuna minciuni, ne-am despartit”, spune Eugen Radulescu, recunoscind totusi ca, „din punct de vedere anatomic, Valentina este un fenomen. Dar nu este singura”.

De la slapi ieftini la lantucuri de aur fin

In cabinetul doctorului Vasilca, o femeie ingrijita, imbracata frumos, intr-un costum de vara bleu, proaspat coafata, asteapta zimbitoare pe un scaun. Are astazi 55 de ani, dar ii dai mai putin, dupa cum arata. Este Valentina Garlea, „clarvazator”, asa cum scrie pe cartea ei de vizita. Nici urma de Valentina Garlea de acum 10 ani, slaba si imbracata intr-o rochie de supraelastic, cu slapi ieftini de la taraba in picioare, asa cum a fost imortalizata in fotografiile vremii si cum a facut inconjurul lumii. Acum, cind vorbeste, gesticuleaza cu miinile ei albe si fine, cu manichiura facuta, si-si pipaie din cind in cind inelul si bratarile fine de aur de pe miini. Simtind poate ca ma uit la bijuteriile ei, Valentina imi explica: „Le-am primit cadou de la clientii mei, care s-au reintors la mine sa-mi spuna ca i-am ajutat in necazul lor. La fel si cruciulita asta cu lantisor, pe care mi-a pus-o la git tot un client. Asta inseamna ca oamenii au fost multumiti de ajutorul meu”. Vorba ii este clara si raspicata, nelasind parca loc de indoieli in ceea ce spune. Linga ea, doctorul Vasilca sta in asteptare, foarte atent la fiecare cuvint spus de Valentina. Mai puncteaza din cind in cind discutia cu vreo explicatie de specialitate, dar adopta parca o atitudine de supraveghetor.

Despagubiri de sute de milioane

Din capul locului insa, doctorul tine sa precizeze una dintre problemele sale: o doamna Iacobet care l-a reclamat si l-a actionat in judecata, cerind depagubiri de sute de milioane de lei. „Este o psihopata. M-a dat in judecata dupa ce i-am spus ca are cancer. Sustine ca a facut o psihoza si ca i-am distrus viata. M-a reclamat si la Colegiul Medicilor si am primit un vot de blam. Aceasta sanctiune este foarte grava, avind in vedere ca dupa ea survine ridicarea dreptului de libera practica”, spune doctorul Vasilca, adaugind ca de la cazul Iacobet nici unui pacient nu i se mai spune clar ca are cancer, diagnosticul fiind invaluit in termeni medicali pe care cei mai multi nu il inteleg. Asa se face ca multi dintre acesti pacienti se reintorc la medicii lor de familie sa le explice diagnosticul pus de specialist. „Am foarte multi pacienti care au fost pe la Valentina si care vin la mine cu foi intregi. Imi cer sa le explic ce este cu diagnosticul pe care l-a pus ea si pe care doctorul l-a imbracat in termeni medicali. Imi spun ca Valentina a vazut ceva la inima sau la incheieturi. Le spun ca, la virsta lor – multi sint trecuti de 40 sau 50 de ani -, e normal sa apara o artrita sau ca vasele de singe sint ingrosate. Eu cred ca Valentina are puterea de a vedea lucruri pe care noi, oamenii obisnuiti, nu le vedem. Cu ce nu sint de acord eu este faptul ca multi dintre acesti pacienti renunta la medicamentele prescrise de medicii specialisti pentru niste ceaiuri recomandate la cabinetul doctorului Vasilca. Sa faci acest lucru unui bolnav de cancer, de exemplu, este ca si cum l-ai impinge mai repede spre groapa. Nu zic, poate sa urmeze orice tratamente cu ceaiuri doresc ei, dar sa nu intrerupa tratamentul recomandat de medicul specialist”, spune un medic de familie, care a dorit sa-si pastreze anonimatul.

„Cind ma chemau toti, eram buna. Acuma nu mai sint”

Valentina, insa, pare foarte multumita de aranjamentul ei. Este o femeie abila, care a cernut toate experientele ei capatate in timpul cit s-a perindat prin tot felul de anturaje si a ales un paravan care sa o puna sub un adapost decent. Este foarte categorica, insa, cind vorbeste despre ruperea legaturilor cu cei care i-au deschis usile si cu care a lucrat inainte. „Cind m-a chemat domnul Lazar Cirjan, seful Criminalitatii din Romania atunci, am fost buna. Cind ma chema domnul colonel Artenie si le spuneam politistilor atitea si atitea, am fost buna. Cind ma chema profesorul Tarcoveanu in spate era bine, ca eu intram la reanimare, vedeam si-i spuneam, apoi spunea ca el a vazut, ca el a facut… Fiecare, pentru ceea ce face, primeste niste bani, un salariu. Cind ma duceam cu ei, daca le ramineau sarmale in oala, cind plecam acasa mi le puneau in punga. Nu am vrut sarmalele lor. Am vrut si eu un banut al meu pentru ceea ce fac, ca sa-mi stiu rostul”, spune „Clarvazatoarea de la Iasi”, adaugind ca toti i-au propus sa-si foloseasca gratis puterile, deoarece asa le-a primit de la Dumnezeu. „Dar lor nu le-a dat Dumnezeu sa invete carte, sa-si faca o meserie si sa primeasca bani?”, se intreaba Valentina. Un fapt curios este ca prof.dr. Eugen Tarcoveanu, seful Clinicii I Chirurgie de la Spitalul „Sf. Spiridon”, nominalizat de Valentina printre cei cu care a lucrat, spune ca nu s-a intilnit niciodata cu clarvazatoarea ieseana. „Nu am vazut-o niciodata, dar am auzit multe despre ea. Apoi, combinatia ei cu un doctor dermatolog este, am spus-o si atunci, o escrocherie bine pusa la punct. Cum poate un medic dermatolog sa se priceapa la toate specialitatile medicinei, si mai ales in cancere”, se mira profesorul Tarcoveanu.

Ce a distrus aura Valentinei?

Eugen Radulescu spune despre Valentina ca, nici dupa 10 ani, nu vrea sa renunte la limbajul ei arhaic, desi are o memorie foarte buna si a invatat foarte multi termeni medicali. „Refuza cu incapatinare sa foloseasca un limbaj medical, desi are o memorie fantastica si stie multe lucruri din medicina. Dar este mai usor sa pacalesti cu cuvinte ca mosorel sau plamini dogoriti. In fine, ea accepta acum sa fie folosita”. Valentina recunoaste ca nici in urmatorii 40 de ani nu va renunta la limbajul ei. O hotarire logica, avind in vedere aranjamentul ei cu doctorul Vasilca. Acesta „traduce”, numai el stie cum, in termeni medicali ceea ce vede Valentina. Doar asta este rolul lui in combinatie, „de traducator”, dupa cum spune chiar el. Fiecare cu treaba lui bine stabilita. Doctorul Vasilca este si cel care se ocupa de promovarea calitatilor Valentinei, clarvazatoarea acceptind interviuri la televiziune sau in reviste dupa un aranjament prealabil al doctorului. Mai mult, Valentina are si un site pe internet, site care aduna clienti si din strainatate. „Foarte multi ma cheama sa ma duc la ei, in SUA sau Canada. S-au oferit chiar sa-mi faca o viata acolo. Eu nu pot sa plec. Aici am casa, un ban din care sa pot trai decent. Nu pot nici sa-l las pe sotul meu, care este fara picioare”, explica Valentina. Doctorul Vasilca adauga repede ca un clarvazator in strainatate cistiga chiar si 2.000-3.000 de euro pentru o sedinta, dar ca in cabinetul sau clientii lasa sume de la 1,5 milioane de lei in sus pentru o intilnire cu Valentina. Multi clienti, insa, lasa la cabinet milioane de lei pentru a afla viitorul. Valentina pare sa se fi specializat in ultimii ani in clarviziuni nemedicale, citind in aura omului despre ce ii rezerva viitorul. O ambitie ce poate parea fireasca pentru cineva care a inceput cu cititul bolilor si care nu s-a putut opri la timp. O ambitie care insa a distrus motivul pentru care Valentina si-a cistigat cindva, pe drept, supranumele de „Clarvazatoarea de la Iasi”. (Carmen MAFTEI)

Ce miracole a săvârşit Papa Ioan Paul al II-lea?


La şase ani şi o lună de la regretata-i dispariţie, fostul Papă Ioan Paul al II-lea a fost proclamat „preafericit” de succesorul său, Benedict al XVI-lea. Odată acceptată cererea vicarului Romei, Agostino Vallini, Suveranul Pontif a rostit formula în limba latină care îl include pe papa polonez printre preafericiţi. Sărbătoarea noului sfânt va fi în fiecare an pe 22 octombrie, ziua în care a fost ales în fruntea pontificatului, a confirmat Benedict al XVI-lea, căruia i-a fost înmânată o fiolă cu sângele lui Ioan Paul al II-lea imediat după proclamarea beatificării, de către sora Tobiana, foarte apropiată de Karol Wojtyla, şi de sora Marie Simon Pierre, care a fost vindecată de Parkinson de către Papa Ioan Paul al II-lea.
* Călugăriţa vindecată de Parkinson
„Ziua mult aşteptată a sosit; a sosit repede, pentru că aşa i-a plăcut lui Dumnezeu: Ioan Paul al II-lea este Fericit!”, a spus Benedict al XVI-lea la începutul predicii, în faţa a peste un milion de credincioşii, potrivit datelor oficiale. „Acum şase ani ne aflam în această piaţă – a amintit Suveranul Pontif – pentru a celebra funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea. Deja din acea zi, simţeam cu toţii parfumul sfinţeniei sale şi oamenii lui Dumnezeu au manifestat în multe feluri veneraţia lor pentru El”. Procesul de sanctificare a Papei Ioan Paul al II-lea, demarat la doar două luni de la deces, graţie unei derogări date de succesorul său, a fost accelerat după ce o echipă de medici, condusă de doctorul personal al lui Benedict al XVI-lea, a confirmat că o călugăriţă franceză ar fi fost vindecată în mod miraculos de Parkinson, în urma unei intervenţii divine a fostului Suveran Pontif. Pentru canonizare, respectiv acordarea titlului de „sfânt” şi generalizarea cultului la întreaga Biserică Catolică, e nevoie de confirmarea altei minuni mijlocite de Ioan Paul al II-lea. Dar despre ce prim miracol este vorba? Medicii nu au găsit o explicaţie ştiinţifică pentru ce i s-a întâmplat unei călugăriţe din Franţa, Marie Simon-Pierre, care pare să se fi vindecat brusc de Parkison după ce întreaga congregaţie de la mănăstirea din Aix-en-Provence s-a rugat pentru ea Papei Ioan Paul al II-lea, în 2005, imediat după moartea acestuia. Femeia fusese diagnosticată în 2001 cu Parkinson, o maladie de care a suferit şi fostul Suveran Pontif. În aprilie 2005, boala călugăriţei s-a agravat, obligând-o să se retragă din serviciul pe care-l presta la spitalul parizian Saint- Felicité. Superioara mănăstirii a sfătuit-o să încerce să scrie pe o foaie numele lui Ioan Paul al II-lea, lucru aproape imposibil pentru suferindă, din cauza tremurului mâinilor. Marie-Simon-Pierre a povestit că în noaptea de 2 spre 3 iunie a reuşit totuşi să scrie citeţ numele Papei şi de atunci simptomele bolii au dispărut. Cazul ei a fost cercetat de comisiile medicale şi teologice de la Vatican care au confirmat că e vorba despre o minune.
* Tânărul împuşcat în cap şi-a revenit spectaculos
Unii au criticat graba cu care s-a realizat beatificarea, ţinând cont de felul în care a tratat Ioan Paul al II-lea criza legată de abuzurile sexuale din Biserica Catolică, trecându-le sub tăcere. În plus, Papa Ioan Paul al II-lea a condus o adevărată „fabrică de sfinţi”. În timpul celor 27 de ani petrecuţi în fruntea Bisericii Catolice, a realizat mai multe beatificări (1338) şi canonizări (482) decât toţi cei 263 de Papi de dinaintea lui la un loc, potrivit Newsweek. Avalanşa a fost posibilă după ce, în 1983, Ioan Paul al II-lea a revizuit procesul de beatificare pentru a-l face mai rapid, prin renunţarea la numărul necesar de minuni săvârşite de cel propus spre beatificare şi prin eliminarea „avocatului diavolului” – numit până atunci de către autorităţile bisericeşti ca să argumenteze împotriva canonizării, oferind o perspectivă sceptică asupra caracterului candidatului şi susţinând că miracolele ce îi erau atribuite au fost frauduloase. Cei mai mulţi dintre „aleşii” lui Ioan Paul al II-lea au trăit în secolul XX, printre ei numărându-se Padre Pio de Pietrelcina, Maica Tereza şi Josemaria Escriva de Balaguer, fondatorul Opus Dei. Beatificarea rapidă a Papei Ioan Paul al II-lea a venit şi ea ca o consecinţă a simplificării procedurilor. Şi totuşi, pentru trecerea sa în rândul sfinţilor tot mai e nevoie de alte miracole. Au existat ele? Mărturii legate de două minuni atribuite Papei Ioan Paul al II-lea au fost făcute publice în 2009, în preajma celei de-a patra comemorări a decesului fostului Suveran Pontif. Arhiepiscopul Cracovei, Stanislav Dziwisz, care a fost secretar personal al lui Ioan Paul al II-lea în ultimele decenii, a anunţat vindecarea unui copil de nouă ani, din Gdansk, bolnav de cancer la rinichi, care venise să se reculeagă la mormântul fostului papă, lângă biserica Sfântul Petru.”Un băiat polonez care se putea deplasa numai cu ajutorul unui scaun rulant, a fost în vizită la mormântul lui Ioan Paul al II-lea. Acolo s-a rugat, iar când a ieşit din biserică, le-a spus părinţilor că poate merge şi s-a ridicat din scaunul cu rotile”, a explicat Dziwisz. Cealaltă mărturie este a preotului Art Snedeker dintr-un spital din Cleveland, SUA, care a relatat, pentru canalul de televiziune ABC, cazul unui tânăr de 26 de ani, Jory Aebly, rănit grav la cap în timpul unui jaf şi care s-a vindecat după ce, la capătul a cinci săptămâni de suferinţă, a primit chiar de la prelatul respectiv rozariul sfinţit de Papa Ioan Paul al II-lea.”Nu pot spune decât că este un miracol”, a declarat Aebly. O altă minune legată de numele celui mai popular Suveran Pontif a fost dezvăluită în noiembrie 2006, când arhiepiscopul italian Gerardo Pierro de Salerno a anunţat o vindecare inexplicabilă, informează site-ul Catholica. Este vorba de vindecarea în urmă cu un an a unui tânăr bolnav de cancer, după ce soţia lui l-a văzut în vis pe Papă, căruia îi ceruse să mijlocească la Domnul rugăciunea sa. Pe site-ul pentru beatificarea lui Ioan Paul al II-lea (www.vicariatusurbis.org/beatificazione) au fost înregistrate însă circa 20.000 de mesaje în poloneză, franceză, engleză, rusă şi spaniolă, toate făcând referire la efectele binefăcătoare sau miraculoase pe care le au rugăciunile adresate fostului papă. Vaticanul a anunţat că va investiga alte 271 de posibile minuni atribuite acestuia.
* Silueta de foc binecuvântează mulţimea
Miraculoasă rămâne, spun credincioşii, şi apariţia lui Ioan Paul al II-lea în timpul ceremoniei organizate la Beskid Zywiecki, o localitate apropiată de oraşul natal al lui Ioan Paul al II-lea, Katowice, pe 2 aprilie 2007, la doi ani de la moartea acestuia. Unul din numeroşii participanţi, Gregorz Lukasik, a surprins cu camera imaginea regretatului Papă în timp ce binecuvânta mulţimea. Conturul s-a format din flăcările unui foc de tabără aprins în timpul slujbei religioase oficiate.”Abia după ce am ajuns acasă şi m-am uitat la fotografii mi-am dat seama că am surprins ceva. Le-am arătat fratelui şi surorii mele şi, ca şi mine, au fost convinşi că flăcările au format imaginea lui Ioan Paul al II-lea. (…) Am fost atât de fericit, încât am arătat poza pastorului nostru, care a spus că papa Ioan Paul a făcut multe pelerinaje în timpul vieţii şi că încă face aşa ceva şi după moarte”, a povestit, vizibil emoţionat, Gregorz Lukasik. Evenimentul a fost prezentat şi de Vatican News Service, post de televiziune specializat în ştiri religioase. Directorul canalului, Jarek Cielecki, un preot polonez şi apropiat al lui Ioan Paul al II-lea, a mers în Polonia după ce a aflat relatările de la Beskid Zywiecki, declarându-se ulterior convins că fotografia îl prezintă pe fostul Suveran Pontif.”Se vede foarte bine imaginea unei persoane în mijlocul flăcărilor şi cred că este servitorul Domnului, Ioan Paul al II-lea”, a spus acesta. Fotografiile au fost difuzate continuu pe postul de televiziune italian şi pe alte site-uri de internet religioase. Unele dintre acestea s-au blocat din cauza numărului prea mare de vizitatori.

ISTORIA INTERZISA A OMENIRII!!!

MAI GANDESTE-TE! ISTORIA INTERZISA A OMENIRII!!!

DOCUMENTAR TRADUS :

Misterioasa origine a oamenilor – Arheologie interzisa
“Esti materie, esti un amestec intamplator de substante chimice. Esti un animal superior, o maimuta evoluata, esti… un accident al legilor fizicii.” Te simti vizat? Ar trebui, pentru ca, desi nimeni nu ti-a spus-o fatis, nu doar stiinta, ci toate asa-zisele medii de promovare a cunoasterii te bombardeaza zilnic cu aceasta idee. Este ceea ce ne spun cercetatorii sau, mai degraba, ceea ce sunt lasati sa ne spuna. Nu este oare paradoxal ca, desi magulitorul curent New Age plaseaza individul in centrul Universului, incoronandu-l stapan absolut al naturii si al propriei existente, de la promotorii aceluiasi crez aflam ca nu suntem decat niste primate oportuniste si un pic norocoase, diferite de “suratele” animale doar printr-un continut cranian mai consistent?

Materie, numai materie. In spatele acestor jocuri scenice care ne pun o ordine bine calculata in viata si in ganduri se ascunde un peisaj de culise mult mai vast si mai tenebros decat se poate banui analizand faptele accesibile. Cu toate acestea, Descopera.ro va incerca sa faca putina lumina in ce priveste „cunoasterea necunoscuta” a umanitatii.

Nu sunt putini acei specialisti, dintre care se disting nume precum Michael Cremo si Richard L. Thompson, autorii cartilor „Arheologia interzisa” si „Istoria ascunsa a rasei umane”, care vorbesc despre fenomenul filtrarii cunoasterii. Dupa cum o sugereaza contextual forma termenului, aceasta politica, suspectata ca fiind o arma de capatai a elitelor ce conduc lumea din umbra, este menita sa tina masele in ignoranta si necunoastere. Altfel spus, este vorba despre puterea intelectuala, cea din care deriva toate formele de dominatie si control la care este supusa civilizatia umana astazi. Articolul de fata nu va trata insa despre cine sunt sforarii acestor masinatiuni, ci se ambitioneaza sa releve cate ceva despre modul in care ei opereaza.

„Involuatii” stiau

Liderii fara chip care actioneaza manetele acestui mecanism al cenzurii limiteaza masiv accesul maselor la informatii care vizeaza in special originile si trecutul speciei umane, temelie a intelegerii existentei si scopului in viata. Este vorba despre aspecte esentiale ale civilizatiei si ale planetei pe care, daca le-am cunoaste, ne-am intelege mai bine natura si misiunea; ceea ce ne-ar face insa liberi si mai greu de controlat. Sunt lucruri pe care „EI” le cunosc, dar pe care le tin departe de noi, din egoism, din interes, din trufie, din nevoia de a avea un ascendent asupra semenilor.


Premisa fundamentala de la care porneste teza unor specialisti precum cei mentionati mai sus, cum ca istoria umana este cu totul alta decat cea care ne este prezentata astazi in mod oficial, rezida, ca debut, in scrierile antice. Majoritatea culturilor dispun de astfel de carti care vorbesc despre existenta unor civilizatii avansate in trecutul foarte indepartat, dar scrierile in sanscrita ale Indiei sunt de departe cele mai explicite in aceasta directie. Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe langa principiile filosifice si culturale indiene, si despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amanuntite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobandit astazi. Sunt descrise aparate de zbor impreuna cu principiile lor de functionare, sunt mentionate arme precum bomba atomica sau chiar bomba cu hidrogen si se descriu avansate tehnici medicale si genetice. Aceleasi carti vorbesc despre erele pamantului, despre ciclicitatea vietii pe planeta si despre succedarea civilizatiilor. Convingeri asemanatoare vin din intelepciunea romana si egipteana dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon si Artistotel ne parvin invataturi referitoare la aceeasi insiruire a vietii. Ei credeau puternic intr-o fiintare pe ere, dupa un model arhetipal. Astfel, in credintele stravechi – care, dealtfel, nu sunt deloc de lepadat – un mare ciclu de viata incepe edenic, cu o Era de Aur, in care toate fiintele umane sunt spiritualizate, constiente, bune. Aceasta era este succedata de cele de Argint, Bronz si Fier, ce caracterizeaza, gradual, deprecierea umana prin cultivarea lacomiei si a individualismului intr-atat incat lumea trebuie reconfigurata. Ceea ce se si intampla, printr-un cataclism general si o reinchegare ulterioara a vietii.

In viziunea initiatilor indieni, oamenii s-au nascut de mai multe ori si de tot atatea ori, minus unu (inca), au disparut in urma unor dezastre de exterminare a speciilor. Acest lucru s-ar fi intamplat insa numai pentru ca viata sa reinfloreasca, prin repopularea Pamantului fie de catre refugiati paranormali, neafectati de Armageddon, fie de civilizatii superioare din alte sfere cosmice. Cartile acestea fac referiri foarte serioase la existenta in urma cu milioane si chiar cu miliarde de ani in urma, pana la inceputurile planetei, a inteligentei pe Pamant si a civilizatiilor evoluate. Totusi, pentru sustinerea unor atari premise, trebuie sa existe si probe fizice. In absenta acestora, s-ar putea presupune cu usurinta ca scrierile sunt false, mincinoase, produs al unei imaginatii disproportionate. Surprizator, ele sunt cofirmate nu doar sporadic, ci chiar abundent, nenumarate dovezi arheologice ale existentei unor antice civilizatii avansate iesind la lumina, accidental sau „vanate”, in toate colturile lumii.

Teoria ca teoria, dar practica…

Exemplele sunt numeroase si dispun de caracteristici mult prea complexe pentru a fi expuse convingator aici, dar vom face cateva insemnari succinte. Este vorba despre descoperiri arheologice precum: macheta egipteana din lemn din secolul al II-lea i.Hr, care are forma unui avion; ciocanul descoperit la marginea Londrei, incastrat intr-o roca veche de 500 milioane de ani; harta desenata in 1513 a amiralului turc Piri Reis, care arata in detaliu portiuni din Africa, America si Antarctica, in conditiile in care Antarctica a fost descoperita oficial abia in 1818. Mai mult, harta reprezinta continentul alb asa cum arata el sub gheturi, stare in care se afla, probabil, in urma cu 10.000 – 12.000 de ani; orasul Nan Madol, construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice, al caror transport nu poate fi explicat; artefactul Coso, din Olancha, California, asemanator cu un dispozitiv de aprindere, gasit in interiorul unei bucati de piatra care ar fi avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma. O amprenta palmara a fost gasita intr-un strat de piatra calcaroasa avand circa 110 milioane ani, in localitatea Glen Rose (Texas). In nordul inghetat al Canadei s-a gasit un deget omenesc fosilizat,datand din Cretacic. In Utah, intr-un strat de roca estimat la 300-600 milioane de ani vechime, s-a descoperit ceea ce pare amprenta unei talpi omenesti, incaltata intr-un soi de sanda. Minerii din Africa de Sud au scos la lumina sute de sfere metalice de origine necunoscuta, denumite sferele Klerksdorp. Ele au circa 3-5 cm in diametru, iar unele au incrustate linii paralele, asemenea unor santuri, de jur-imprejur. Sferele par a fi facute de mana omului, desi specialistii nu pot explica in ce fel au fost realizate liniile. Stratul de roca din care au fost extrase aceste sfere dateaza din precambrian, vechimea lor fiind estimata la 2,8 miliarde ani.

Exemplele pot continua, acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute care au ajuns sub ochii publicului larg. Surprinzator este insa faptul ca, desi asemenea reusite arheologice vorbesc fatis despre o realitate incontestabila, oamenii de stiinta nu le aplica mai mult decat o eticheta pe care sta scris „mistere”. De ce alegem sa le consideram curiozitati si bizarerii, cand putem accepta povestile uneori de necontestat pe care aceste obiecte ni le spun? Nimeni nu se oboseste, oficial, sa sape mai adanc si sa intelega implicatiile uriase pe care le au aceste lucruri. Cat despre noi, sfidarea afisata de elite in relatia cu vulgul este de un cinism revoltator. Ne servesc, prin intermediul cercetatorilor si al publicatiilor pe care le au in „buzunar” toate aceste informatii, probabil desperecheate, bizuindu-se fara griji pe faptul ca ignoranta isi va juca rolul si ne va impiedica sa ne implicam activ sau sa ne „sinchisim” macar de ele. Pentru ca, la urma urmei, cine suntem noi sa ne gandim la asemenea lucruri? Ce conteaza daca oamenii au 10 mii, o suta de mii sau un milion de ani? Aceste preocupari sunt ciudate, abstracte, ele reprezinta exclusiv apanajul unor filosofi si mistici neintelesi, izolati in turnurile lor de fildes. Noi trebuie sa ne traim viata la maximum, timpul inseamna bani, este scurt, viata trece, nu trebuie irosita cu intrebari existentiale. Sunt numai cateva dintre trendurile pe care elitele ni le-au impregnat, pentru a imbraca poate cele mai importante deprinderi pe care ar trebui sa le posedam in cosumatii care sunt adesea ridicole si caraghioase in ochii unei opinii publice profund contaminate.

Indoctrinare religioasa? Mai gandeste-te

Totusi, aceia care aleg sa nu se lase pacaliti de teoriile evolutioniste vehiculate extrem de agresiv, se aliniaza mai degraba unei tendinte spirituale de masurare a lucrurilor. Acesti oameni privesc devenirea umana, nu ca pe o evolutie din materie, ci, mai degraba, ca pe o involutie, dintr-o constiinta superioara. Aceasta premisa se aseamana poate cu o argumentatie religioasa, cu o doctrina ridicola, dar incercati sa va intrebati daca nu cumva aveti aceasta impresie tocmai in virtutea informatiilor care vi se „injecteaza” pe toate mediile de comunicare. Omul nu este un produs unilateral, asa cum incearca sa ne convinga conducatorii nostri de talie mondiala. El este intr-adevar alcatuit din materie, este grosier, dar mai are si o dimensiune mentala, precum si una spirituala. Lumea noastra este, din acest motiv, privita de initiati, ca o etapa cosmica grosiera, ce va fi urmata de niveluri superioare ale realitatii, dominate de energii subtile, denumite de culturile diferite spirite, ingeri, zei, sfinti, etc. Nasterea ar insemna, practic, procesul prin care o fiinta de constiinta pura coboara in sferele inferioare ale Cosmosului si se acopera de energiile scazute ale mintii si ale materiei.

Toate culturile si civilizatiile credeau ca venim dintr-un nivel spiritual al realitatii, traiau in acord cu aceasta convingere si erau armonizati cu natura si viata. Mai putin noi, care ne dezicem de orice forta superioara. Noi, care ne credem fruntasi si superiori, nu doar ca civilizatie, ci la nivel individual. Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca „eu” sa fie in centrul lucrurilor si „mie” sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca „eu” nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei „Dezbina si stapaneste” la nivel planetar.

Spuneam putin mai sus ca, daca ideea spiritualitatii ti se pare a fi o doctrina, un raspuns disperat al Bisericii la avantul actual al stiintei, atunci ar trebui sa te intrebi daca nu crezi asta tocmai in urma faptului ca esti controlat. Ei bine, sa venim in sprijinirea unei asemenea declaratii si cu un exemplu. Este vorba despre cazul sotilor Pierre si Marie Curie. Cei doi cercetatori francezi din secolele XIX – XX sunt recunoscuti oficial pentru performantele din domeniul radioactivitatii, care le-au si onorat activitatea prin obtinerea unui premiu Nobel pentru Fizica in anul 1903. Niciun manual insa si in general nicio carte nu vor mentiona implicarea lor activa si meritorie in experimentele parapsihologice. Pret de mai multi ani, cei doi cercetatori au derulat o serie de teste cu nuanta supranaturala in laboratoare si institutii, inregistrand rezultate notabile si succese nebanuite, materializate prin comunicarea cu spiritele, extracorporalizari, materializari, clarviziune si alte astfel de fenomene catalogate astazi drept „bazaconii”.
Aceasta activitate intensa si mascata este atestata de o documentatie vasta aflata in arhivele institutiilor care le-au gazduit initiativele lui Pierre si Marie. Si in acest caz, exemplele unor performante si descoperiri halucinante pe taram spiritual sunt in numar suficient de mare, incat sa ateste existenta incontestabila a unei asemenea dimensiuni umane. De ce ocultizarea lor? Pentru a masca latura spirituala a umanitatii si pentru a canaliza civilizatia spre materialism si consumerism. Suntem vaduviti prin aceasta privare de cunoastere, de aspecte importante ale existentei si ale fiintei umane, capitale in intelegerea completa a ceea ce suntem si a ceea ce avem de fapt de facut aici. Daca nu stim nimic despre aceste lucruri, care, iata, exista ca parte a realitatii, este firesc sa ne refugiem in productie si consum, in efemer, in placeri marunte si in bucurii intr-adevar animalice. Iar acest lucru nu este intamplator.
Mai gandeste-te un pic

Toata aceasta mistificare se intampla pentru ca stiinta are in miezul sau un grup extrem de influent care musamalizeaza voit descoperirile cele mai importante. Motivele unui asemenea grup influent nu pot fi decat presupuse, dar probabil ca banuielile celor care le emit nu se indeparteaza prea mult de adevar. Astfel, Michael Cremo suspecteaza ca doua mari directii motiveaza elitele sa filtreze cunoasterea. Una ar fi insasi natura umana, negarea, respingerea teoriilor care le contrazic pe ale lor, deoarece sunt oameni indragostiti de ei insisi si de adevarurile lor, nefiind dispusi sa accepte alternative. Apoi, probabil ca este vorba de ratiuni ceva mai adanci, legate de putere si control. In sistemul educational, evolutionistii au detinut o pozitie suficient de inalta pentru a dicta raspunsuri la intrebarile fundamentale: „cine suntem? de unde venim? incotro mergem?” Aceste raspunsuri, dupa cum bine se stie, sunt pur materialiste, exclud cu desavarsire orice implicare divina in crearea omulu. De aceea, nici nu este surprinzator sau intamplator ca omenirea a luat-o pe o panta adanc materialista si exclusiv fizica. Manipulatorii din umbra au insuflat maselor valori eronate, ideea ca scopul fundamental al omului este acela de a produce si de a consuma. Mereu mai mult. Acest lucru, in cazul in care mai sunt dintre aceia care nu isi dau seama, naste bogatii uriase. O parte dintre ele intra in buzunarele cercetatorilor, care nu doar fac parte din mecanismul manipularii, dar stau si la temelia conceptelor produselor comercializate (armament, tehnologie, lux etc). O alta mare parte din fonduri intra in buzunarele industriasilor care le produc si, nu in ultimul rand, in buzunarele adanci ale guvernelor care percep taxe si impozite, in unele locuri, uriase, pe marginea comertului masiv. Aceasta nu inseamna altceva decat faptul ca forte foarte mari sunt cointeresate ca lucrurile sa ramana in lume in forma in care sunt astazi. Ele nu vor sa vada intrerupt acest proces si atunci nu este de mirare faptul ca devine tot mai energic.

Orice scadere a activitatii economice creaza unde de soc. Elitele au inteles asta. Din acest motiv, se intretine furibund procesul de productie-consum. Oamenii nu trebuie sa se gandeasca la existenta, nu trebuie sa-si puna probleme inalte, adanci, trebuie mentinuti si concentrati in uriasa masinarie economica. Exemplul clar a venit in urma atentatului terrorist din 11 septembrie 2001, in urma caruia mii de oameni pur si simplu au incetat sa mai cumpere, sa mai consume. Au ales sa stea mai mult cu familiile si cu prietenii lor si sa se intrebe ce este viata si incotro se misca, ce se intampla cu lumea. Reverberatiile unui asemenea fenomen sunt mari si durabile. Liniile aeriene, spre exemplu, nu si-au revenit inca total in acesti 7 ani de la eveniment. Stapanii unui imperiu financiar nu isi permit asemenea pierderi. Ei trebuie sa aiba mereu mai mult, nici macar mentinerea nu este o optiune. Sunt, deci, interese mari care ne vor focusati trup si suflet pe procesul material de productie si consum, iar elementul cheie sunt oamenii de stiinta si dascalii, cei care ne invata despre lume si viata. Ei insista ca suntem fiinte materiale si mai ales ca acesta este un lucru bun. Dar daca am primi si un alt raspuns la intrebari precum „Cine sunt? De unde vin? Unde ma duc? Ce vreau?” ? Ce ar fi daca s-ar preda in scoli faptul ca facem parte dintr-o constiinta superioara si pura si ar trebui sa ne canalizam mai mult pe cultivarea constiintei si a spiritului, pentru ca ele sunt eternitatea? „EI” nu vor insa acest lucru, pentru ca ar insemna ca oamenii sa fie mai putin controlati, ceea ce ar insemna mai putini bani si o putere scazuta. De aceea s-a impamantenit si ideea de proprietate. Intr-o societate complet mercantila, toata lumea are proprietati. Liderii, corifei ai omenirii, detin aceste proprietati prin diferite sisteme sociale, bancare sau politice. Ori, cine controleaza proprietatea controleaza si proprietarul.
Sustinatorii sistemului axiologic bazat pe productie si consum, pe ahtiere de acumulare si materialism, s-au infiltrat insidios in pozitiile influente si puternice ale societatilor umane, de unde pot dicta celor de sub ei realitatea. Ei au creat sistemele de comoditate, care stimuleaza latura hedonista umana, capturand individul in placeri si indepartandu-l de realitate. Mijloacele de distragere sunt astazi extrem de numeroase si de eficiente, imbracand tot soiul de forme. De ce nu s-ar abate chiar razboiul asupra unei comunitati preocupate de spirit si Divinitate, daca numai asa ea poate fi convertita sau chiar eliminata? Conducatorii lumii nasc si finanteaza razboaie, inventeaza sisteme monetare si diverse constrangeri, aplicand, sub aparenta unei libertati totale si a unei civilizari apoteotice, o lege martiala deghizata, mai rea decat tot ce a existat pana in prezent. De ce este mai rea? Pentru ca biciul in spate si siluirea nu iti pot fura sufletul, nu iti pot starpi credinta si stinge lumina din priviri. Conducatorii de astazi nu se multumesc sa conduca oameni, mase, nu se multumesc sa aiba mancaruri fine si vile luxoase, ei vor sa ne biciuiasca sufletele. Care este motivul final? Sigur ca, in aparenta, tinand in jug o omenire care se naste, traieste si moare pentru ei, isi asigura o viata nu de regi, dar chiar de Dumnezei aici pe Pamant. Dar asta sa fie totul?
Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar miscare browniana, curs evolutiv firesc, natura umana exacerbata? Crezi ca poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup? Poate iti va raspunde fotomodelul de langa tine sau vila cu trei etaje. Ori, cine stie, poate iti va sufla cate ceva despre viata plasticul din cardurile pe care le ai in portofel. Toate tac? Atunci unde e raspunsul? Intr-un Happy Meal cu siguranta nu.

%d blogeri au apreciat asta: