Ce miracole a săvârşit Papa Ioan Paul al II-lea?


La şase ani şi o lună de la regretata-i dispariţie, fostul Papă Ioan Paul al II-lea a fost proclamat „preafericit” de succesorul său, Benedict al XVI-lea. Odată acceptată cererea vicarului Romei, Agostino Vallini, Suveranul Pontif a rostit formula în limba latină care îl include pe papa polonez printre preafericiţi. Sărbătoarea noului sfânt va fi în fiecare an pe 22 octombrie, ziua în care a fost ales în fruntea pontificatului, a confirmat Benedict al XVI-lea, căruia i-a fost înmânată o fiolă cu sângele lui Ioan Paul al II-lea imediat după proclamarea beatificării, de către sora Tobiana, foarte apropiată de Karol Wojtyla, şi de sora Marie Simon Pierre, care a fost vindecată de Parkinson de către Papa Ioan Paul al II-lea.
* Călugăriţa vindecată de Parkinson
„Ziua mult aşteptată a sosit; a sosit repede, pentru că aşa i-a plăcut lui Dumnezeu: Ioan Paul al II-lea este Fericit!”, a spus Benedict al XVI-lea la începutul predicii, în faţa a peste un milion de credincioşii, potrivit datelor oficiale. „Acum şase ani ne aflam în această piaţă – a amintit Suveranul Pontif – pentru a celebra funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea. Deja din acea zi, simţeam cu toţii parfumul sfinţeniei sale şi oamenii lui Dumnezeu au manifestat în multe feluri veneraţia lor pentru El”. Procesul de sanctificare a Papei Ioan Paul al II-lea, demarat la doar două luni de la deces, graţie unei derogări date de succesorul său, a fost accelerat după ce o echipă de medici, condusă de doctorul personal al lui Benedict al XVI-lea, a confirmat că o călugăriţă franceză ar fi fost vindecată în mod miraculos de Parkinson, în urma unei intervenţii divine a fostului Suveran Pontif. Pentru canonizare, respectiv acordarea titlului de „sfânt” şi generalizarea cultului la întreaga Biserică Catolică, e nevoie de confirmarea altei minuni mijlocite de Ioan Paul al II-lea. Dar despre ce prim miracol este vorba? Medicii nu au găsit o explicaţie ştiinţifică pentru ce i s-a întâmplat unei călugăriţe din Franţa, Marie Simon-Pierre, care pare să se fi vindecat brusc de Parkison după ce întreaga congregaţie de la mănăstirea din Aix-en-Provence s-a rugat pentru ea Papei Ioan Paul al II-lea, în 2005, imediat după moartea acestuia. Femeia fusese diagnosticată în 2001 cu Parkinson, o maladie de care a suferit şi fostul Suveran Pontif. În aprilie 2005, boala călugăriţei s-a agravat, obligând-o să se retragă din serviciul pe care-l presta la spitalul parizian Saint- Felicité. Superioara mănăstirii a sfătuit-o să încerce să scrie pe o foaie numele lui Ioan Paul al II-lea, lucru aproape imposibil pentru suferindă, din cauza tremurului mâinilor. Marie-Simon-Pierre a povestit că în noaptea de 2 spre 3 iunie a reuşit totuşi să scrie citeţ numele Papei şi de atunci simptomele bolii au dispărut. Cazul ei a fost cercetat de comisiile medicale şi teologice de la Vatican care au confirmat că e vorba despre o minune.
* Tânărul împuşcat în cap şi-a revenit spectaculos
Unii au criticat graba cu care s-a realizat beatificarea, ţinând cont de felul în care a tratat Ioan Paul al II-lea criza legată de abuzurile sexuale din Biserica Catolică, trecându-le sub tăcere. În plus, Papa Ioan Paul al II-lea a condus o adevărată „fabrică de sfinţi”. În timpul celor 27 de ani petrecuţi în fruntea Bisericii Catolice, a realizat mai multe beatificări (1338) şi canonizări (482) decât toţi cei 263 de Papi de dinaintea lui la un loc, potrivit Newsweek. Avalanşa a fost posibilă după ce, în 1983, Ioan Paul al II-lea a revizuit procesul de beatificare pentru a-l face mai rapid, prin renunţarea la numărul necesar de minuni săvârşite de cel propus spre beatificare şi prin eliminarea „avocatului diavolului” – numit până atunci de către autorităţile bisericeşti ca să argumenteze împotriva canonizării, oferind o perspectivă sceptică asupra caracterului candidatului şi susţinând că miracolele ce îi erau atribuite au fost frauduloase. Cei mai mulţi dintre „aleşii” lui Ioan Paul al II-lea au trăit în secolul XX, printre ei numărându-se Padre Pio de Pietrelcina, Maica Tereza şi Josemaria Escriva de Balaguer, fondatorul Opus Dei. Beatificarea rapidă a Papei Ioan Paul al II-lea a venit şi ea ca o consecinţă a simplificării procedurilor. Şi totuşi, pentru trecerea sa în rândul sfinţilor tot mai e nevoie de alte miracole. Au existat ele? Mărturii legate de două minuni atribuite Papei Ioan Paul al II-lea au fost făcute publice în 2009, în preajma celei de-a patra comemorări a decesului fostului Suveran Pontif. Arhiepiscopul Cracovei, Stanislav Dziwisz, care a fost secretar personal al lui Ioan Paul al II-lea în ultimele decenii, a anunţat vindecarea unui copil de nouă ani, din Gdansk, bolnav de cancer la rinichi, care venise să se reculeagă la mormântul fostului papă, lângă biserica Sfântul Petru.”Un băiat polonez care se putea deplasa numai cu ajutorul unui scaun rulant, a fost în vizită la mormântul lui Ioan Paul al II-lea. Acolo s-a rugat, iar când a ieşit din biserică, le-a spus părinţilor că poate merge şi s-a ridicat din scaunul cu rotile”, a explicat Dziwisz. Cealaltă mărturie este a preotului Art Snedeker dintr-un spital din Cleveland, SUA, care a relatat, pentru canalul de televiziune ABC, cazul unui tânăr de 26 de ani, Jory Aebly, rănit grav la cap în timpul unui jaf şi care s-a vindecat după ce, la capătul a cinci săptămâni de suferinţă, a primit chiar de la prelatul respectiv rozariul sfinţit de Papa Ioan Paul al II-lea.”Nu pot spune decât că este un miracol”, a declarat Aebly. O altă minune legată de numele celui mai popular Suveran Pontif a fost dezvăluită în noiembrie 2006, când arhiepiscopul italian Gerardo Pierro de Salerno a anunţat o vindecare inexplicabilă, informează site-ul Catholica. Este vorba de vindecarea în urmă cu un an a unui tânăr bolnav de cancer, după ce soţia lui l-a văzut în vis pe Papă, căruia îi ceruse să mijlocească la Domnul rugăciunea sa. Pe site-ul pentru beatificarea lui Ioan Paul al II-lea (www.vicariatusurbis.org/beatificazione) au fost înregistrate însă circa 20.000 de mesaje în poloneză, franceză, engleză, rusă şi spaniolă, toate făcând referire la efectele binefăcătoare sau miraculoase pe care le au rugăciunile adresate fostului papă. Vaticanul a anunţat că va investiga alte 271 de posibile minuni atribuite acestuia.
* Silueta de foc binecuvântează mulţimea
Miraculoasă rămâne, spun credincioşii, şi apariţia lui Ioan Paul al II-lea în timpul ceremoniei organizate la Beskid Zywiecki, o localitate apropiată de oraşul natal al lui Ioan Paul al II-lea, Katowice, pe 2 aprilie 2007, la doi ani de la moartea acestuia. Unul din numeroşii participanţi, Gregorz Lukasik, a surprins cu camera imaginea regretatului Papă în timp ce binecuvânta mulţimea. Conturul s-a format din flăcările unui foc de tabără aprins în timpul slujbei religioase oficiate.”Abia după ce am ajuns acasă şi m-am uitat la fotografii mi-am dat seama că am surprins ceva. Le-am arătat fratelui şi surorii mele şi, ca şi mine, au fost convinşi că flăcările au format imaginea lui Ioan Paul al II-lea. (…) Am fost atât de fericit, încât am arătat poza pastorului nostru, care a spus că papa Ioan Paul a făcut multe pelerinaje în timpul vieţii şi că încă face aşa ceva şi după moarte”, a povestit, vizibil emoţionat, Gregorz Lukasik. Evenimentul a fost prezentat şi de Vatican News Service, post de televiziune specializat în ştiri religioase. Directorul canalului, Jarek Cielecki, un preot polonez şi apropiat al lui Ioan Paul al II-lea, a mers în Polonia după ce a aflat relatările de la Beskid Zywiecki, declarându-se ulterior convins că fotografia îl prezintă pe fostul Suveran Pontif.”Se vede foarte bine imaginea unei persoane în mijlocul flăcărilor şi cred că este servitorul Domnului, Ioan Paul al II-lea”, a spus acesta. Fotografiile au fost difuzate continuu pe postul de televiziune italian şi pe alte site-uri de internet religioase. Unele dintre acestea s-au blocat din cauza numărului prea mare de vizitatori.

ISTORIA INTERZISA A OMENIRII!!!

MAI GANDESTE-TE! ISTORIA INTERZISA A OMENIRII!!!

DOCUMENTAR TRADUS :

Misterioasa origine a oamenilor – Arheologie interzisa
“Esti materie, esti un amestec intamplator de substante chimice. Esti un animal superior, o maimuta evoluata, esti… un accident al legilor fizicii.” Te simti vizat? Ar trebui, pentru ca, desi nimeni nu ti-a spus-o fatis, nu doar stiinta, ci toate asa-zisele medii de promovare a cunoasterii te bombardeaza zilnic cu aceasta idee. Este ceea ce ne spun cercetatorii sau, mai degraba, ceea ce sunt lasati sa ne spuna. Nu este oare paradoxal ca, desi magulitorul curent New Age plaseaza individul in centrul Universului, incoronandu-l stapan absolut al naturii si al propriei existente, de la promotorii aceluiasi crez aflam ca nu suntem decat niste primate oportuniste si un pic norocoase, diferite de “suratele” animale doar printr-un continut cranian mai consistent?

Materie, numai materie. In spatele acestor jocuri scenice care ne pun o ordine bine calculata in viata si in ganduri se ascunde un peisaj de culise mult mai vast si mai tenebros decat se poate banui analizand faptele accesibile. Cu toate acestea, Descopera.ro va incerca sa faca putina lumina in ce priveste „cunoasterea necunoscuta” a umanitatii.

Nu sunt putini acei specialisti, dintre care se disting nume precum Michael Cremo si Richard L. Thompson, autorii cartilor „Arheologia interzisa” si „Istoria ascunsa a rasei umane”, care vorbesc despre fenomenul filtrarii cunoasterii. Dupa cum o sugereaza contextual forma termenului, aceasta politica, suspectata ca fiind o arma de capatai a elitelor ce conduc lumea din umbra, este menita sa tina masele in ignoranta si necunoastere. Altfel spus, este vorba despre puterea intelectuala, cea din care deriva toate formele de dominatie si control la care este supusa civilizatia umana astazi. Articolul de fata nu va trata insa despre cine sunt sforarii acestor masinatiuni, ci se ambitioneaza sa releve cate ceva despre modul in care ei opereaza.

„Involuatii” stiau

Liderii fara chip care actioneaza manetele acestui mecanism al cenzurii limiteaza masiv accesul maselor la informatii care vizeaza in special originile si trecutul speciei umane, temelie a intelegerii existentei si scopului in viata. Este vorba despre aspecte esentiale ale civilizatiei si ale planetei pe care, daca le-am cunoaste, ne-am intelege mai bine natura si misiunea; ceea ce ne-ar face insa liberi si mai greu de controlat. Sunt lucruri pe care „EI” le cunosc, dar pe care le tin departe de noi, din egoism, din interes, din trufie, din nevoia de a avea un ascendent asupra semenilor.


Premisa fundamentala de la care porneste teza unor specialisti precum cei mentionati mai sus, cum ca istoria umana este cu totul alta decat cea care ne este prezentata astazi in mod oficial, rezida, ca debut, in scrierile antice. Majoritatea culturilor dispun de astfel de carti care vorbesc despre existenta unor civilizatii avansate in trecutul foarte indepartat, dar scrierile in sanscrita ale Indiei sunt de departe cele mai explicite in aceasta directie. Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe langa principiile filosifice si culturale indiene, si despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amanuntite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobandit astazi. Sunt descrise aparate de zbor impreuna cu principiile lor de functionare, sunt mentionate arme precum bomba atomica sau chiar bomba cu hidrogen si se descriu avansate tehnici medicale si genetice. Aceleasi carti vorbesc despre erele pamantului, despre ciclicitatea vietii pe planeta si despre succedarea civilizatiilor. Convingeri asemanatoare vin din intelepciunea romana si egipteana dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon si Artistotel ne parvin invataturi referitoare la aceeasi insiruire a vietii. Ei credeau puternic intr-o fiintare pe ere, dupa un model arhetipal. Astfel, in credintele stravechi – care, dealtfel, nu sunt deloc de lepadat – un mare ciclu de viata incepe edenic, cu o Era de Aur, in care toate fiintele umane sunt spiritualizate, constiente, bune. Aceasta era este succedata de cele de Argint, Bronz si Fier, ce caracterizeaza, gradual, deprecierea umana prin cultivarea lacomiei si a individualismului intr-atat incat lumea trebuie reconfigurata. Ceea ce se si intampla, printr-un cataclism general si o reinchegare ulterioara a vietii.

In viziunea initiatilor indieni, oamenii s-au nascut de mai multe ori si de tot atatea ori, minus unu (inca), au disparut in urma unor dezastre de exterminare a speciilor. Acest lucru s-ar fi intamplat insa numai pentru ca viata sa reinfloreasca, prin repopularea Pamantului fie de catre refugiati paranormali, neafectati de Armageddon, fie de civilizatii superioare din alte sfere cosmice. Cartile acestea fac referiri foarte serioase la existenta in urma cu milioane si chiar cu miliarde de ani in urma, pana la inceputurile planetei, a inteligentei pe Pamant si a civilizatiilor evoluate. Totusi, pentru sustinerea unor atari premise, trebuie sa existe si probe fizice. In absenta acestora, s-ar putea presupune cu usurinta ca scrierile sunt false, mincinoase, produs al unei imaginatii disproportionate. Surprizator, ele sunt cofirmate nu doar sporadic, ci chiar abundent, nenumarate dovezi arheologice ale existentei unor antice civilizatii avansate iesind la lumina, accidental sau „vanate”, in toate colturile lumii.

Teoria ca teoria, dar practica…

Exemplele sunt numeroase si dispun de caracteristici mult prea complexe pentru a fi expuse convingator aici, dar vom face cateva insemnari succinte. Este vorba despre descoperiri arheologice precum: macheta egipteana din lemn din secolul al II-lea i.Hr, care are forma unui avion; ciocanul descoperit la marginea Londrei, incastrat intr-o roca veche de 500 milioane de ani; harta desenata in 1513 a amiralului turc Piri Reis, care arata in detaliu portiuni din Africa, America si Antarctica, in conditiile in care Antarctica a fost descoperita oficial abia in 1818. Mai mult, harta reprezinta continentul alb asa cum arata el sub gheturi, stare in care se afla, probabil, in urma cu 10.000 – 12.000 de ani; orasul Nan Madol, construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice, al caror transport nu poate fi explicat; artefactul Coso, din Olancha, California, asemanator cu un dispozitiv de aprindere, gasit in interiorul unei bucati de piatra care ar fi avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma. O amprenta palmara a fost gasita intr-un strat de piatra calcaroasa avand circa 110 milioane ani, in localitatea Glen Rose (Texas). In nordul inghetat al Canadei s-a gasit un deget omenesc fosilizat,datand din Cretacic. In Utah, intr-un strat de roca estimat la 300-600 milioane de ani vechime, s-a descoperit ceea ce pare amprenta unei talpi omenesti, incaltata intr-un soi de sanda. Minerii din Africa de Sud au scos la lumina sute de sfere metalice de origine necunoscuta, denumite sferele Klerksdorp. Ele au circa 3-5 cm in diametru, iar unele au incrustate linii paralele, asemenea unor santuri, de jur-imprejur. Sferele par a fi facute de mana omului, desi specialistii nu pot explica in ce fel au fost realizate liniile. Stratul de roca din care au fost extrase aceste sfere dateaza din precambrian, vechimea lor fiind estimata la 2,8 miliarde ani.

Exemplele pot continua, acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute care au ajuns sub ochii publicului larg. Surprinzator este insa faptul ca, desi asemenea reusite arheologice vorbesc fatis despre o realitate incontestabila, oamenii de stiinta nu le aplica mai mult decat o eticheta pe care sta scris „mistere”. De ce alegem sa le consideram curiozitati si bizarerii, cand putem accepta povestile uneori de necontestat pe care aceste obiecte ni le spun? Nimeni nu se oboseste, oficial, sa sape mai adanc si sa intelega implicatiile uriase pe care le au aceste lucruri. Cat despre noi, sfidarea afisata de elite in relatia cu vulgul este de un cinism revoltator. Ne servesc, prin intermediul cercetatorilor si al publicatiilor pe care le au in „buzunar” toate aceste informatii, probabil desperecheate, bizuindu-se fara griji pe faptul ca ignoranta isi va juca rolul si ne va impiedica sa ne implicam activ sau sa ne „sinchisim” macar de ele. Pentru ca, la urma urmei, cine suntem noi sa ne gandim la asemenea lucruri? Ce conteaza daca oamenii au 10 mii, o suta de mii sau un milion de ani? Aceste preocupari sunt ciudate, abstracte, ele reprezinta exclusiv apanajul unor filosofi si mistici neintelesi, izolati in turnurile lor de fildes. Noi trebuie sa ne traim viata la maximum, timpul inseamna bani, este scurt, viata trece, nu trebuie irosita cu intrebari existentiale. Sunt numai cateva dintre trendurile pe care elitele ni le-au impregnat, pentru a imbraca poate cele mai importante deprinderi pe care ar trebui sa le posedam in cosumatii care sunt adesea ridicole si caraghioase in ochii unei opinii publice profund contaminate.

Indoctrinare religioasa? Mai gandeste-te

Totusi, aceia care aleg sa nu se lase pacaliti de teoriile evolutioniste vehiculate extrem de agresiv, se aliniaza mai degraba unei tendinte spirituale de masurare a lucrurilor. Acesti oameni privesc devenirea umana, nu ca pe o evolutie din materie, ci, mai degraba, ca pe o involutie, dintr-o constiinta superioara. Aceasta premisa se aseamana poate cu o argumentatie religioasa, cu o doctrina ridicola, dar incercati sa va intrebati daca nu cumva aveti aceasta impresie tocmai in virtutea informatiilor care vi se „injecteaza” pe toate mediile de comunicare. Omul nu este un produs unilateral, asa cum incearca sa ne convinga conducatorii nostri de talie mondiala. El este intr-adevar alcatuit din materie, este grosier, dar mai are si o dimensiune mentala, precum si una spirituala. Lumea noastra este, din acest motiv, privita de initiati, ca o etapa cosmica grosiera, ce va fi urmata de niveluri superioare ale realitatii, dominate de energii subtile, denumite de culturile diferite spirite, ingeri, zei, sfinti, etc. Nasterea ar insemna, practic, procesul prin care o fiinta de constiinta pura coboara in sferele inferioare ale Cosmosului si se acopera de energiile scazute ale mintii si ale materiei.

Toate culturile si civilizatiile credeau ca venim dintr-un nivel spiritual al realitatii, traiau in acord cu aceasta convingere si erau armonizati cu natura si viata. Mai putin noi, care ne dezicem de orice forta superioara. Noi, care ne credem fruntasi si superiori, nu doar ca civilizatie, ci la nivel individual. Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca „eu” sa fie in centrul lucrurilor si „mie” sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca „eu” nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei „Dezbina si stapaneste” la nivel planetar.

Spuneam putin mai sus ca, daca ideea spiritualitatii ti se pare a fi o doctrina, un raspuns disperat al Bisericii la avantul actual al stiintei, atunci ar trebui sa te intrebi daca nu crezi asta tocmai in urma faptului ca esti controlat. Ei bine, sa venim in sprijinirea unei asemenea declaratii si cu un exemplu. Este vorba despre cazul sotilor Pierre si Marie Curie. Cei doi cercetatori francezi din secolele XIX – XX sunt recunoscuti oficial pentru performantele din domeniul radioactivitatii, care le-au si onorat activitatea prin obtinerea unui premiu Nobel pentru Fizica in anul 1903. Niciun manual insa si in general nicio carte nu vor mentiona implicarea lor activa si meritorie in experimentele parapsihologice. Pret de mai multi ani, cei doi cercetatori au derulat o serie de teste cu nuanta supranaturala in laboratoare si institutii, inregistrand rezultate notabile si succese nebanuite, materializate prin comunicarea cu spiritele, extracorporalizari, materializari, clarviziune si alte astfel de fenomene catalogate astazi drept „bazaconii”.
Aceasta activitate intensa si mascata este atestata de o documentatie vasta aflata in arhivele institutiilor care le-au gazduit initiativele lui Pierre si Marie. Si in acest caz, exemplele unor performante si descoperiri halucinante pe taram spiritual sunt in numar suficient de mare, incat sa ateste existenta incontestabila a unei asemenea dimensiuni umane. De ce ocultizarea lor? Pentru a masca latura spirituala a umanitatii si pentru a canaliza civilizatia spre materialism si consumerism. Suntem vaduviti prin aceasta privare de cunoastere, de aspecte importante ale existentei si ale fiintei umane, capitale in intelegerea completa a ceea ce suntem si a ceea ce avem de fapt de facut aici. Daca nu stim nimic despre aceste lucruri, care, iata, exista ca parte a realitatii, este firesc sa ne refugiem in productie si consum, in efemer, in placeri marunte si in bucurii intr-adevar animalice. Iar acest lucru nu este intamplator.
Mai gandeste-te un pic

Toata aceasta mistificare se intampla pentru ca stiinta are in miezul sau un grup extrem de influent care musamalizeaza voit descoperirile cele mai importante. Motivele unui asemenea grup influent nu pot fi decat presupuse, dar probabil ca banuielile celor care le emit nu se indeparteaza prea mult de adevar. Astfel, Michael Cremo suspecteaza ca doua mari directii motiveaza elitele sa filtreze cunoasterea. Una ar fi insasi natura umana, negarea, respingerea teoriilor care le contrazic pe ale lor, deoarece sunt oameni indragostiti de ei insisi si de adevarurile lor, nefiind dispusi sa accepte alternative. Apoi, probabil ca este vorba de ratiuni ceva mai adanci, legate de putere si control. In sistemul educational, evolutionistii au detinut o pozitie suficient de inalta pentru a dicta raspunsuri la intrebarile fundamentale: „cine suntem? de unde venim? incotro mergem?” Aceste raspunsuri, dupa cum bine se stie, sunt pur materialiste, exclud cu desavarsire orice implicare divina in crearea omulu. De aceea, nici nu este surprinzator sau intamplator ca omenirea a luat-o pe o panta adanc materialista si exclusiv fizica. Manipulatorii din umbra au insuflat maselor valori eronate, ideea ca scopul fundamental al omului este acela de a produce si de a consuma. Mereu mai mult. Acest lucru, in cazul in care mai sunt dintre aceia care nu isi dau seama, naste bogatii uriase. O parte dintre ele intra in buzunarele cercetatorilor, care nu doar fac parte din mecanismul manipularii, dar stau si la temelia conceptelor produselor comercializate (armament, tehnologie, lux etc). O alta mare parte din fonduri intra in buzunarele industriasilor care le produc si, nu in ultimul rand, in buzunarele adanci ale guvernelor care percep taxe si impozite, in unele locuri, uriase, pe marginea comertului masiv. Aceasta nu inseamna altceva decat faptul ca forte foarte mari sunt cointeresate ca lucrurile sa ramana in lume in forma in care sunt astazi. Ele nu vor sa vada intrerupt acest proces si atunci nu este de mirare faptul ca devine tot mai energic.

Orice scadere a activitatii economice creaza unde de soc. Elitele au inteles asta. Din acest motiv, se intretine furibund procesul de productie-consum. Oamenii nu trebuie sa se gandeasca la existenta, nu trebuie sa-si puna probleme inalte, adanci, trebuie mentinuti si concentrati in uriasa masinarie economica. Exemplul clar a venit in urma atentatului terrorist din 11 septembrie 2001, in urma caruia mii de oameni pur si simplu au incetat sa mai cumpere, sa mai consume. Au ales sa stea mai mult cu familiile si cu prietenii lor si sa se intrebe ce este viata si incotro se misca, ce se intampla cu lumea. Reverberatiile unui asemenea fenomen sunt mari si durabile. Liniile aeriene, spre exemplu, nu si-au revenit inca total in acesti 7 ani de la eveniment. Stapanii unui imperiu financiar nu isi permit asemenea pierderi. Ei trebuie sa aiba mereu mai mult, nici macar mentinerea nu este o optiune. Sunt, deci, interese mari care ne vor focusati trup si suflet pe procesul material de productie si consum, iar elementul cheie sunt oamenii de stiinta si dascalii, cei care ne invata despre lume si viata. Ei insista ca suntem fiinte materiale si mai ales ca acesta este un lucru bun. Dar daca am primi si un alt raspuns la intrebari precum „Cine sunt? De unde vin? Unde ma duc? Ce vreau?” ? Ce ar fi daca s-ar preda in scoli faptul ca facem parte dintr-o constiinta superioara si pura si ar trebui sa ne canalizam mai mult pe cultivarea constiintei si a spiritului, pentru ca ele sunt eternitatea? „EI” nu vor insa acest lucru, pentru ca ar insemna ca oamenii sa fie mai putin controlati, ceea ce ar insemna mai putini bani si o putere scazuta. De aceea s-a impamantenit si ideea de proprietate. Intr-o societate complet mercantila, toata lumea are proprietati. Liderii, corifei ai omenirii, detin aceste proprietati prin diferite sisteme sociale, bancare sau politice. Ori, cine controleaza proprietatea controleaza si proprietarul.
Sustinatorii sistemului axiologic bazat pe productie si consum, pe ahtiere de acumulare si materialism, s-au infiltrat insidios in pozitiile influente si puternice ale societatilor umane, de unde pot dicta celor de sub ei realitatea. Ei au creat sistemele de comoditate, care stimuleaza latura hedonista umana, capturand individul in placeri si indepartandu-l de realitate. Mijloacele de distragere sunt astazi extrem de numeroase si de eficiente, imbracand tot soiul de forme. De ce nu s-ar abate chiar razboiul asupra unei comunitati preocupate de spirit si Divinitate, daca numai asa ea poate fi convertita sau chiar eliminata? Conducatorii lumii nasc si finanteaza razboaie, inventeaza sisteme monetare si diverse constrangeri, aplicand, sub aparenta unei libertati totale si a unei civilizari apoteotice, o lege martiala deghizata, mai rea decat tot ce a existat pana in prezent. De ce este mai rea? Pentru ca biciul in spate si siluirea nu iti pot fura sufletul, nu iti pot starpi credinta si stinge lumina din priviri. Conducatorii de astazi nu se multumesc sa conduca oameni, mase, nu se multumesc sa aiba mancaruri fine si vile luxoase, ei vor sa ne biciuiasca sufletele. Care este motivul final? Sigur ca, in aparenta, tinand in jug o omenire care se naste, traieste si moare pentru ei, isi asigura o viata nu de regi, dar chiar de Dumnezei aici pe Pamant. Dar asta sa fie totul?
Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar miscare browniana, curs evolutiv firesc, natura umana exacerbata? Crezi ca poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup? Poate iti va raspunde fotomodelul de langa tine sau vila cu trei etaje. Ori, cine stie, poate iti va sufla cate ceva despre viata plasticul din cardurile pe care le ai in portofel. Toate tac? Atunci unde e raspunsul? Intr-un Happy Meal cu siguranta nu.

SECRETELE COPIATOARELOR


Majoritatea fotocopiatoarelor produse dupa 2002 contin un HDD intern care stocheaza toate informatiile scanate, trimise prin email sau copiate.

O bresa in securitatea informatiilor din marile si micile companii a fost descoperita in ultra-uzatele fotocopiatoare. Daca nu stiati, acestea contin un HDD care stocheaza toate informatiile scanate, trimise pe email sau copiate.

Asa ca daca ati aruncat cumva la gunoi sau ati vandut un fotocopiator vechi, mai mult ca sigur ca cel la care a ajuns a primit bonus toate informatiile care au trecut prin el.

Conform unui studiu recent, 60% din americani nu stiu de existenta unui HDD in interiorul fotocopiatorelor.

Din aceasta cauza, suntem de parere ca toata populatia trebuie alertata de acest lucru si trebuie luata in serios aceasta situatie pentru ca informatiile aflate pe un fotocopiator pot afecta viata personala a indivizilor si a integritatii companiilor.-http://cache.apropo.ro/4be02f266b1e4/videoplayer.swf?key=e941558a10b138e640585991ec1e16c5&autostart=false
Incercati sa va imaginati cate informatii personale ar putea exista intr-un fotocopiator al Ministerului de Justitie sau al Finantelor Publice si cat rau s-ar putea face cu ele, in mainile cui nu trebuie.

profetii


Evanghelistul american Harold Camping a starnit oarecare zarva in SUA cu previziunea lui ca sfarsitul lumii va fi la 21 mai 2011, desi nici precedenta lui profetie, ca lumea se sfarseste sigur in 1994, nu s-a adeverit.

Camping nu e insa primul escroc sau primul credul in propriile lui viziuni apocaliptice. Revista Time a intocmit un top al celor mai faimoase povesti despre sfarsitul lumii, care i-au speriat pe cei mai slabi de inger, facandu-i sa creada ca zilele lumii noastre asa cum o stim sunt numarate. Unele au conotatie religioasa, vorbind de a doua venire a lui Isus, altele sunt de esenta laica, prevestind fie o apocalipsa tehnologica, fie una nucleara.
Evident, din top nu lipseste aventura sangeroasa a lui David Koresh, ratacitul din Texas care si-a proclamat originea divina in 1993, dar nici panica milenarista din 1999 legata de apocalipsa tehnologica – Y2K.

Faptul ca fricile de sfarsitul lumii se repeta, oricat de trase de par ar fi, iar credulii le cad inca prada inseamna ca trebuie sa ne asteptam si la alte povesti comice cu falsi profeti. Rezervorul de imaginatie al oamenilor e nesecat, ca si posibilitatile celor de la Hollywood de a face filme cu astfel de profetii, inainte si dupa momentul lor de glorie.

Profeţii despre modul în care va lua sfîrşit umanitatea au existat dintotdeauna. Fie doar şi numai pentru frumuseţea lor poetică, Naţional vă prezintă în continuare topul celor mai celebre scenarii catastrofice.
Nostradamus – o „ameninţare de la Răsărit“ va cauza apocalipsa, iar „foc va cădea din ceruri“, ducînd la pieirea oamenilor (un asteroid sau doar bombe atomice bine plasate, se întreabă curioşii, nedorind totuşi să afle vreodată răspunsul).
Sf. Serafim de Sarov (1759-1833) – Terra va arde din temelii, imediat după ce Antihristul va veni pe Pămînt, iar Catedrala Kazan va fi înălţată în aer.
Sf. Matrona Moskovskaia (1881-1952) – a făcut previziuni foarte precise despre Marea Revoluţie din Octombrie, Al Doilea Război Mondial şi multe altele. Despre sfîrşitul lumii a spus: „N-o să fie nici un război, veţi muri fără nici un război, vor fi multe victime, o să zăceţi lipsiţi de viaţă pe pămînt… Seara veţi fi pe pămînt, iar de dimineaţă vă veţi ridica – şi totul se va prăbuşi în interiorul Pămîntului.“
Padre Pio (1887-1968) – preotul italian a prezis că la începutul secolului XXI un cutremur va distruge „unul dintre cele mai puternice oraşe ale lumii“; în ultima dintre cele „trei zile de întuneric“ însuşi Satan va apărea, aducînd durere şi spaimă, apoi Sfînta Fecioară îşi va face apariţia, marcînd începutul unei ere a luminii.
Edgar Cayce (1877-1945) – a prezis că pînă la sfîrşitul secolului XX o schimbare a polilor Pămîntului va produce un cataclism global: erupţii vulcanice la Tropice, schimbarea conturului Europei, scufundarea Japoniei şi apariţia unei falii în partea de Vest a Americii.
Vanga (1911-1996), faimoasa prezicătoare din Bulgaria, a spus în 1979 că „Totul se va topi ca gheaţa“; apocalipsa nu poate fi evitată, iar umanitatea va trece prin experienţe cumplite: boli, foamete şi sete. De asemenea, vor exista multe dezastre naturale şi multe plante şi vieţuitoare vor dispărea (usturoiul, ceapa, ardeiul iute şi albinele). Uluitor e că deja oamenii de ştiinţă sînt din ce în ce mai îngrijoraţi pentru că albinele, indispensabile supravieţuirii platelor, par să-şi fi pierdut capacitatea de a se înmulţi, din cauza insecticidelor care le distrug sistemul nervos.

Inca un sfarsit al lumii? Top profetii ale sfarsitului
21 mai 2011 – este data in care pastorul american Harold Egbert Camping a prezis ca va veni sfarsitul lumii. Asa cum ne arata istoria, nu este nici primul si nu va fi nici ultimul care sa ne povesteasca cum a venit momentul ca Pamantul sa fie distrus.

Unul dintre cei mai cunoscuti falsi profeti ai lumii se cheama William Miller. A inceput sa raspandeasca ideii de sfarsit al lumii pe la mijlocul secolului al 19-lea, spunand ca Iisus se va reintoarce pe Pamant undeva intre 21 martie 1843 si 21 martie 1844.

A tinut cuvantari in fata adunarilor publice si, folosind tehnologia de atunci, si-a promovat agresiv ideea.

100.000 de „milersiti” si-au vandut tot ce detineau si au urcat in munti pentru a astepta sfarsitul.

Cum sfarsitul n-a venit, Miller a schimbat data pe 22 octombrie.

Sfarsitul lumii este sambata, 21 mai, potrivit evanghelistului american Harold Camping. Nu este prima oara cand se aventureaza in astfel de opinii.

De fapt, in 1992, a mai publicat o carte in care spunea ca sfarsitul va veni in ’94, cand Iisus se va fi intors pe Pamant.

La momentul respectiv, era „99,99%” sigur ca nu greseste data. Dar a gresit-o, fapt ce l-a facut s-o revizuiasca, alegand 31 martie 1995.

2012

Un cult religios crede ca anul viitor, omenirea va trege printr-o transofrmare fizica si spirituala. Altii spun ca se va sfarsi lumea, deoarece Pamantul se va ciocni cu o alta planeta, numita Nibiru.

Dar cea mai raspandita idee are la baza calendarul civilizatiei maya. Oamenii de stiinta spun ca, potrivit acestui calendar, lumea a patra, cea in care traim, isi va vedea sfarsitul pe 21 decembrie 2012.

Anabaptistii din Munster

In tumultuosii ani de dupa Reforma Protestanta, au aparut numeroase secte religioase, cele mai multe dintre ele radicale, ce raspandeau iminenta sfarsitului lumii.

Anabaptistii si-au derivat numele, insemnand in latina „cel care boteaza la infinit”. Respingeau formele de organizare politica si ierarhia sociala.

In jurul anului 1530, ajutati de o revolta taraneasca, anabaptistii au preluat controlului orasului nemtesc Munster, pe care l-au transformat in Noul Ierusalim, in asteptarea lui Iisus.

Y2K

Ar fi trebuit sa fie ziua in care cei care urau tehnologia ar fi ras in fata lumii, stiind ca au avut dreptate: tehnologia a adus sfarsitul lumii.

Cu cateva luni inainte de 1 ianuarie 2000, unii analisti vorbeau despre posibilitatea care retelele de computere sa se prabuseasca, cauzand o intrerupere a activititatilor in intreaga lume.
roblema era ca multe calculatoare erau construite sa foloseasca numai ultimele doua cifre din an, ceea ce insemna ca anul 2000 ar fi fost citit ca si anul 1900, dand peste cap retelele informatice din toata lumea.

Ceea ce nu s-a intamplat, in afara unor probleme la sistemele unor centrale nucleare japoneze.

In traditia crestina, cifra 666 prevesteste raul absolut.

Pe masura ce se apropia anul 1666, europenii deveneau din ce in ce mai ingrijorati.

Mai mult, in 1665 o epidemie de ciuma a omorat o cincime din populatiei Londrei.

Pe 2 septembrie 1666, a izbucnit un incendiu la o bacanie de pe Pudding Lane. Focul s-a extins si in trei zile a ars peste 13.000 de cladiri si a distrus alte zeci de mii de case. Totusi, lumea nu s-a sfarsit atunci.

DIOXINE

Termenul de “dioxine” se refera la un grup de cateva sute de substante cu structura chimica si proprietati biologice asemanatoare. Toate aceste substante au potential toxic si cancerigen. Cea mai toxica si cea mai studiata este 2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD). O singura substanta din grup poate fi sintetizata artificial, difenil policlorinat (PCBs). Din cauza riscului toxic si cancerigen mare pe care-l presupune manipularea sa, in prezent aceasta substanta nu mai este produsa industrial.Majoritatea dioxinelor sunt obtinute prin procese naturale, in cele mai multe cazuri aparand ca o consecinta a activitatilor umane obisnuite. Aceste substante rezulta din procese de combustie, cum ar fi arderea deseurilor menajere sau a combustibililor (lemn, carbune, petrol), ca si din incendierea naturala a padurilor. Fumul de tigara contine si el dioxine. Toxicul poate rezulta si din procesul de innalbire prin clorinare a hartiei simple sau a celei de ziar, ca si din alte procese industriale.Cercetarile realizate pana acum arata ca dioxina provenita din surse antropologice o depaseste mult cantitativ pe cea din surse naturale.

Rezultatele diverselor studii au evidentiat efectele adverse ale dozelor mari de dioxina asupra sanatatii omului. Toate fiintele de pe planeta, inclusiv omul, sunt expuse la dioxina, deoarece aceasta, prin activitatile specific umane, este larg raspandita in mediul inconjurator. De aceea efectele nocive asupra organismului depind de mai multi factori, printre care nivelul expunerii, adica doza de toxic, durata si frecventa contactelor organismului cu substanta. Efectul caracteristic este cloracneea. In afara acesteia, dioxinele mai pot produce asupra pielii rush (inrosirea pielii pe zone limitate), decolorare zonala si cresterea excesiva a parului in special pe fata si in partea superioara a corpului.Un alt organ afectat de aceste substante este ficatul, dar intensitatea reactiilor la acest nivel este moderata.Principalul pericol al expunerii la acest toxic il reprezinta riscul cancerigen la adulti.Studiile au aratat ca expunerea la doze mari de dioxina sau la doze mici, dar pe perioade indelungate creste considerabil riscul de cancer. De asemenea, cercetarile efectuate pe animale de laborator au evidentiat efecte nedorite pe crestere si dezvoltare.

Autorităţile sanitare din Ungaria au lansat la sfârşitul săptămânii o alertă alimentară de proporţii. Acestea au atras atenţia importatorilor, producătorilor şi consumatorilor că alimentele şi nutreţurile care conţin gumă-guar, cunoscută şi sub denumirea de aditivul E-412, ar putea conţine dioxină, un produs cancerigen, foarte periculos pentru sănătatea omului. (Inclusiv preşedintele ucrainean, Viktor Iuşcenko, a fost otrăvit cu dioxină, care a ajuns în organismul lui tot prin consumarea unui produs alimentar). E-412 se foloseşte în numeroase alimente, de exemplu, în lactate, iaurt, chefir, smântână, pentru îngroşarea compoziţiei, la îngheţate, în panificaţie, în industria cărnii, la sosuri şi dressing-uri pentru salate etc.
Atenţionarea cetăţenilor din Ungaria a avut loc după ce s-a aflat că o firmă elveţiană care importa din India gumă-guar a descoperit într-un transport că produsul respectiv conţinea dioxină. Firma elveţiană şi-a retras de pe piaţă produsul, dar s-a constatat că în Uniunea Europeană au mai ajuns 19 transporturi din alte surse, printre destinatari figurând în afara Ungariei, Austria, Cehia, Franţa, Polonia şi Finlanda. Într-un transport care a ajuns în UE s-a găsit produsul toxic, acesta fiind descoperit la o brutărie. Încă din 24 iulie, autorităţile elveţiene au semnalat RASFF (serviciul de alertă timpurie a securităţii alimentare a UE) că guma-guar expediată de India Glycols Ltd conţine un procent ridicat de dioxină şi pentaclorofenol.

Miklos Suth, responsabilul cu securitatea alimentară din Ungaria, a declarat cotidianului „Nepszabadsag” că acest aditiv s-ar putea găsi la cel puţin 200.000 de firme şi analiza lor va dura săptămâni. De aceea, se cere firmelor să-şi declare produsele, iar consumatorilor – să nu mai achiziţioneze produse care au în compoziţie E-412. În Germania şi Franţa au fost de-acum retrase din comerţ iaurturile şi brânzeturile.

Firesc, şi produsele româneşti conţin aditivul E-412. În aceste condiţii, autorităţile competente ar trebui să se intereseze dacă ţara noastră se află printre cele 19 ţări în care s-au primit transporturi de gumă-guan şi să facă publică situaţia. Oricum, nu este pentru prima dată când se descoperă că diferite produse alimentare conţin substanţe periculoase pentru sănătatea celui care le consumă. Recent, două scandaluri au zguduit SUA, cel legat de pasta de dinţi care conţinea un ingredient nociv importat din China (antigel) şi cel al mâncării pentru câini în care s-a amestecat melamină. Cu câţiva ani în urmă, într-o serie de ţări europene – Franţa, Elveţia, Belgia – s-a descoperit că în Coca-Cola există un produs nociv, firma fiind atunci obligată să retragă milioane de sticle cu această băutură.

Care sunt „E”-urile periculoase…? Efectul nociv al unor aditivi alimentari este incert in unele situatii si sigur dovedit pentru alte substante, asa cum este mentionat mai jos: Aditivi alimentari suspecti (potential periculosi): E-125, E-141, E-150, E-153, E-171, E-172, E-173; E-240, E-241; E-477. Periculosi: E-102, E-110, E-120, E-124.

Cum influenteaza starea de sanatate…? Actiunea nociva a „E”-urilor depinde de cantitatea si durata consumarii lor impreuna cu alimentele sau bauturile in care sunt introduse. Aditivii alimentari periculosi sau potential periculosi provoaca leziuni la nivelul diferitelor organe, aparate sau sisteme: Daunatori pentru tractul gastro-intestinal: E-220, E-221, E-222, E-223, E-224;

Daunatori pentru procesele de digestie: E-338, E-339, E-340, E-341, E-407, E-450, E-461, E-463, E-465, E-466; Daunatori pentru piele: E-230, E-231, E-232, E-233; Inactiveaza vitamina B12: E-200; Daunatori pentru aparatul cardio-vascular: E-250, E-251, E-252 ( se gaseste mai ales in carnati); Modifica colesterolul: E-320, E-321; Daunatori pentru sistemul nervos periferic: E-311, E-312; Provoaca afte bucale: E-330.

Exista aditivi care duc la aparitia cancerului…? Unele „E”-uri au fost incriminate de-a lungul timpului ca avand intr-un fel sau altul o contributie semnificativa la aparitia cancerului cu diverse localizari, in primul rand la nivelul tractului digestiv, ficatului, cailor biliare sau pancreasului: E-110, E-123, E-131, E-142; E-210, E-211, E-213, E-214, E-215, E-216, E-217, E-239; E-330. Foarte periculosi, datorita efectului oncogen (cancerigen) dovedit sunt aditivii alimentari: E-330 care se gaseste in Schweppes, mustar (sub forma de arome), ciuperci conservate; E-123 (interzis in SUA pentru adaugarea in alimente): care se gaseste in ursuleti de guma, Smarties, Mamba, Haribo, batoane de peste, budinca de vanilie, sosuri gata preparate.

ENIGME

Exista numeroase exemple de cunostinte fascinante ale invatatilor din timpurile stravechi, in diferite domenii, care inca ii uimesc pe cercetatorii de astazi. Una dintre cele mai fascinante enigme cu care se confrunta oamenii de stiinta de astazi este constructia piramidelor egiptene. Fiecare bloc al faimoasei piramide a lui Keops cantareste intre 15 si 100 de tone. Plafonul mormantului faraonului este facut dintr-un strat monolit de granit rosu, in greutate de 70 de tone. Fiecare asemenea bloc este imbinat unul cu altul cu o mare precizie. Nivelul preciziei egiptenilor in manevrarea blocurilor de piatra de o asemenea greutate depaseste de zece ori pe cea a constructorilor moderni care lucreaza cu blocuri de 300 de ori mai usoare.
Istoricii francezi afirma ca transportarea unui pietre tombale de la un sanctuar din Luxor la Paris a durat circa doua luni. Pentru acest transport, care a avut loc in 1835, a fost nevoie de un mare numar de oameni, piatra fiind totusi mult mai usoara decat blocurile masive din care este ridicata piramida lui Keops.

Asa cum aceasta piatra tombala pare mica in comparatie cu monolitii din care sunt facute piramidele, tot asa acesti monoliti par de dimensiuni mici in comparatie cu blocurile de piatra din Machu Pichu si Saksahu-Amane din Peru. Fiecare dintre aceste blocuri-gigant este lung de sase metri si lat de trei. Toate sunt asezate perfect unul langa celalalt si unul peste altul. Precizia este atat de uluitoare, incat potrivit omului de stiinta american Siegfried Hunter, este greu de crezut ca toate acestea au fost create de oameni cu mii de ani in urma. Blocurile de piatra din Peru nu mai par uriase daca sunt comparate cu monolitii folositi in constructia unui templu din Baalbek, pe teritoriul Libanului modern. Unele blocuri monolite din fundatia templului cantaresc pana la 750 de tone. Modul in care acesti oameni au reusit sa aduca blocurile masive de piatra de la cariere si apoi sa le imbine atat de perfect unul cu altul ramane un mister. Nimeni nu poate da o explicatie logica acestui fenomen.
Cu ceva vreme in urma, omul de stiinta sovietic M.M. Agrest a lansat o ipoteza in ce priveste constructia faimosului templu din Baalbek. El a afirmat ca sanctuarul a fost construit de extraterestri. Interiorul spatios al templului le-a servit drept pista de lansare. Potrivit lui, o serie de fragmente din Biblie, precum si extrase dintr-un manuscris descoperit in 1947 pe tarmul vestic al Marii Rosii vin in sustinerea ipotezelor sale. In plus, teoria lui Agrest se coreleaza cu alta descoperire facuta de A.P. Kazantev in Peru. Acesta a descoperit intr-o grota picturi care infatiseaza cu expresivitate masini misterioase sau nave spatiale. Este posibil ca intre toate aceste constructii gigant din Egipt, Liban si din alte parti ale lumii sa existe o legatura. Au fost gasite constructii-gigant in diferite parti ale lumii. Stonehenge, in Anglia, cu o vechime de aproape 4000 de ani. Potrivit ultimelor analize, acest monument megalitic, format din cateva sute de blocuri de piatra de diferite dimensiuni, reprezinta un observator astrologic unic. Blocurile de piatra cantaresc aproape 30 de tone si a fost nevoie ca unele dintre ele sa fie transportate de la o distanta de 400 de kilometri. Dupa aceea, fiecare bloc trebuia ridicat intr-un anumit loc. Se stie ce fel de oameni traiau pe meleagurile acelea in trecut si se stie la fel de bine ca niciunul dintre ei nu ar fi fost capabil sa construiasca ceva de o asemenea complexitate. In plus, nivelul lor general de dezvoltare nu era avansat; ei nu aveau nevoie de un observator. Atunci de ce l-au construit? Pentru ce? Folosind ce fel de tehnologie?
Iata un alt mister care continua sa uimeasca lumea. In 1772, marinarul olandez Jacob Roggewen a descoperit o insulita in partea rasariteana a Oceanului Pacific pe care ulterior a numit-o Insula Pastelui. In trecutul indepartat, populatia insulei nu putea sa fi depasit 2.000-3.000 de oameni. Insula Pastelui are un sol foarte arid si, in urma mai multor studii, se pare ca aici nu a crescut niciodata nici macar un singur copac. De aceea ramane un mister felul in care acesti insulari au transportat masivele blocuri de piatra pentru faimoasele monumente cunoscute sub denumirea de “moai”. Cand au sosit primii misionari in insula, au gasit langa mai multe statui numeroase tablite cu hieroglife. Dupa cum se spune, unele au fost distruse, altele au fost trimise la Vatican, unde pot fi gasite si astazi. Etnologii au putut sa descifreze cateva. Legendele vorbesc despre o rasa alba care a coborat din cer. Totusi nu este clar inca daca aceste legende au ceva in comun cu statuile.
Cartile indiene sacre “Ramayana” si “Mahabharata” vorbesc, de exemplu, de creaturi extraterestre – “fii ai Lunii si ai Soarelui” – care au coborat pe Pamant. Aceste carti mentioneaza si batalii duse cu ceea ce pare sa fi fost energie atomica. Ambele carti au o vechime de peste 2000 de ani. Ele descriu obiecte zburatoare de forma ovala care foloseau drept combustibil mercurul. Interesant este faptul ca ideea unor masini zburatoare alimentate cu mercur a fost discutata la un Congres International care a avut loc la Paris in 1959. Cartile ofera relatari detaliate si despre exploziile unor bombe care “au distrus orase intregi si au degajat o lumina a carei putere echivala cu cea a 100.000 de sori”.
Iata o alta enigma. La sfarsitul anilor ‘50 ai secolului trecut, oameni de stiinta sovietici, americani si indieni au ajuns la concluzia ca, acum aproximativ 10000 de ani, stramosii eschimosilor de astazi locuiau pe teritoriul actual al Asiei Centrale, Mongoliei si Ceylonului. Ei nu au migrat spre taramul zapezilor decat mult mai tarziu. Se pare, de asemenea, ca aceasta migratie a fost destul de brusca. De ce? Ce i-a determinat pe acesti oameni sa-si paraseasca dintr-odata asezarile si sa porneasca spre “capatul lumii”? Folclorul eschimosilor este bogat in legende, unele vorbind despre pasari de fier care i-au transportat pe stramosii lor spre Nord.
Toate aceste enigme nu reprezinta decat o mica parte din misterele de care oamenii de stiinta continua sa se ocupe asiduu.
https://developarea.wordpress.com/wp-admin/post-new.php#requestfeedback

Rapa Nui

Misterul din Rapa Nui constă în sinuciderea în masă a locuitorilor săi. De ce au tăiat copacii de pe insulă pentru a-i înlocui cu statui gigantice, deşi ştiau că asta ar fi sfârşitul existenţei lor? Erau atât de orbi încât au desconsiderat punctul sensibil al insulei, transformat într-un punct de reper pentru navigatorii de pe restul planetei?

Insula Paştelui sau Rapa Nui aparţine de Chile din 1888, deşi este la 3.700 km de coastă, fiind izolată practic în mijlocul Oceanului Pacific (la vest se află Tahiti, la 4.000km). Această aşezare este şi mai misterioasă prin semnificaţia celui de-al doilea nume în polineziană, Te-Pito-Te-Henua, care înseamnă “buricul pământului”. A treia denumire este Marakiterani : “ochii care privesc spre cer”, probabil cu referire la enigmaticele statui.

Are formă triunghiulară şi numără trei vulcani deja stinşi. Suprafaţa sa ocupă doar 117km pătraţi, a cincea parte dintr-o insulă ca Ibiza.

Primii europeni care au ajuns aici în 1722 s-au întâlnit cu mii de polinezieni care populau insula, insă, ăn doar două secole, sclavia şi boala au redus populaţia nativă la mai puţin de 200 de indivizi. În prezent are sub 3.000 de locuitori, produsul amestecului dintre băştinaşi şi chilieni de origine spaniolă.
Numele de Insula Paştelui se datorează descoperitorului său, olandezul Jacob Roggeveen, care a ajuns pe coastele insulei în 5 aprilie, în Duminica Paştelui.

De când a fost descoperită, Rapa Nui a stimulat imaginaţia a milioane de persoane, graţie impresionantelor sculpturi megalitice, sfincşi unici care ne trimit la o civilizaţie despre care nu ştim aproape nimic.
Giganţii moai

În ciuda numeroaselor întrebări izvorâte din dorinţa de a clarifica existenţa sculptorilor moai – nume pe care l-au primit statuile în limba băştinaşă – , antropologii afirmă că primele popoare din Rapa Nui erau originare din Polonezia, şi nu din America de Sud, cum s-a presupus atâta timp.

Ultimele ipoteze susţin că polinezienii care încă trăiesc pe insulă au ajuns aici cu bărcile canoe, venind din insula Marquesa, prin secolul al IV-lea î.C., şi au pus stăpânire pe teritoriul după ce i-au exterminat pe primii locuitori. După specialişti, aceste popoare venite a doua oară au fost cele care au sculptat cei 1.600 moai care au ajuns să stăjuiască insula, dintre care doar jumătate se mai conservă.

În unele puncte ale insulei, aceste impunătoare statui – înălţimea lor oscilează între 3 şi 12 metri – se grupează pe platforme enorme de piatră – sau ahu – , utilizate ca sanctuare, în mod normal orientate către mare. Cel mai celebru ahu, numit Tongariki, numără cinci statuete. Dar asta nu e singura surpriză din Rapa Nui, căci în unele peşteri s-au găsit tăbliţe şi gravuri care ar putea fi singurele mărturii scrise ale limbii vorbite în Polinezia : un limbaj ideologic numit rongo-rongo.

Sfincşii Pacificului

Câteva dintre marile forme umanoide de piatră – de până la 20 t – sunt acoperite de o ciudată pălărie cilindrică şi privirea lor e aţintită spre soare, ca şi cum ar aştepta cu multă răbdare venirea a ceva sau a cuiva.
Pe insulă sunt diferite grupuri de statui. Aceasta e ultima numărătoare, deşi este posibil să existe mult mai multe în peşteri sau alte locuri încă nedescoperite :

* 276 moai verticali păzind laturile vulcanului
* Peste 300 sunt culcate de-a lungul platformelor abrupte, în zonele unde sunt cariere de piatră
* Un număr mai mic, localizat pe drumurile vechi ale satelor
* 80 statui sunt neterminate

S-a speculat mult asupra misterioasei expresii a acestor idoli de piatră, care par într-o aşteptare eternă. Întrunul dintre miturile aborigene se spune că statuile moai au ajuns din cer transportate de nave, în timp ce unii autori au asociat numărul mare de statui neterminate şi abandonate cu prăbuşirea Atlantidei, iar Rapa Nui ar fi ultima porţiune a acestui continent.

%d blogeri au apreciat asta: