54!!!

Sansele ca NASA sa dezvaluie existenta unor civilizatii extraterestre au crescut considerabil in clipa in care s-au descoperit peste 1200 de planete ce orbiteaza in jurul unor stele. Dintre toate aceste planetle noi, oamenii de stiinta presupun ca 54 dintre ele ar putea sa sustina viata, ceea ce inseamna ca exista sanse foarte mari ca o civilizatie extraterestra sa fie descoperita in viitorul apropiat.

Cercetatorii americani, cu ajutorul telescopului Kepler, au descoperit mai multe planete care obiteaza in jurul unor stele. Aceste planete sunt foarte indepartate de Pamant, distanta fiind de peste 2000 de ani lumina. Steaua (soarele) din centrul sistemului Kepler-11 este similara cu Soarele nostru iar in jurul ei graviteaza mai multe planetele. Aceasta descoperire da aripi cercetatorilor atunci cand vine vorba despre descoperirea unor civilizatii extraterestre. William Borucki, unul dintre oamenii de stiinta, a declarat ca “un numar de 54 de planete este foarte mare, este chiar un numar care poate pune omenirea in inferioritate.”

Cercetatorii au foacut o comparatie intre sistemul solar nou descoperit Kepler-11 si cel al Pamantului. Impresionant este faptul ca planetele pe care poate sa existe viata sunt intre 2-13 ori mai mari decat Pamantul.

Reclame

Mecca sinucigaşilor

În termeni statistici cei mai mulţi sinucigaşi a înghiţit în ultimii 150 de ani cascada Niagara, cu zile negre lunea şi luni de frenezie a morţii în septembrie. O reputaţie foarte proastă are şi Podul Golden Gate din San Francisco, dar nici una dintre ele nu se compara cu cea îngrozitoare a Pădurii Aokigahara din Japonia. Începând din 1959 nu mai poţi trece fluierând, în plimbare, marginea pădurii fără să dai peste câţiva spânzuraţi.3. Paradoxul tuturor acestor locuri ale disperării şi ale morţii este că sunt considerate printre cele mai frumoase din lume. Aokigahara Jukai sau Marea de Copaci se află la poalele muntelui Fidji şi privind-o filmată sau fotografiată ai putea-o numi fără să greşeşti un paradis, dar în realitate, sălbăticia ei îţi arată foarte repede că e un iad pe pământ. Este atat de densă încat lumina soarelui pătrunde cu mare dificultate. Multi oameni susţin că este imposibil să se orienteze în ea dupa soare căci dacă ridică capul nu se vede decat un petic mic de cer, iar din cauza densităţii frunzişului nu orice GPS functionează.

Fiind foarte asemănător peisajul creează în mintea vizitatorului un sentiment distorsionat al sensului de orientare, diferitele direcţii se aseamănă creând confuzie. Dacă te uiti înainte să mergi drept, rişti să cazi. Solul pare a fi solid, dar de multe ori e mai jos cu 30-40 cm sub un covor de rădăcini şi frunze, care crează iluzia unui teren perfect plat. Aokigahara are şi multe cavităţi enorme şi adânci formate de lavă, ca niste guri acoperite cu muşchi şi vegetatie. E foarte uşor să scazi şi să te descoperi cu groaza înconjurat de schelete spălate sau nu de timp. Nicio cale de ieşire, nicio posibilitate de salvare când eşti singur. Unii prizonieri ai acestui iad verde au mers zile întregi găsind schelete şi cadavre putrezite, unii dintre ei morţi de foame înainte să fie devoraţi de animalele sălbatice.

În 1959, scriitorul japonez Seicho Matsumoto a scris o nuvelă despre acestă « pădure magnifică, sălbatică şi abandonată » afirmând că este locul ideal pentru a muri în secret , fara ca cineva să-ţi găsească corpul. Noul nume de « Jukai Kuroi » (Padurea Neagra) a fost publicat într-o revistă şi după publicarea acestei ştiri, pădurea a devenit locul favorit pentru sinucigasi. În 1993, un alt scriitor japonez, Wataru Tsutsumi, a publicat cartea „Ghidul complet pentru sinucidere”, ce descrie diferite moduri de a te sinucide precum şi riscurile asociate fiecarei metode. În această carte, el recomanda moartea prin spânzurare şi indica şi câteva locuri precise în pădurea Aokigahara. După publicarea cărţii, rata sinuciderilor a crescut brusc în Japonia şi mulţi dintre sinucigaşi găsiţi in pădure, chiar în locurile indicate, având la picioarele lor cartea lui Wataru Tsutsumi. Unii dintre ei s-au spânzurat in poziţie şezând sau culcat, cei mai mulţi dintre sinucigaşi fiind bărbaţi şi vaând în jur de 30 de ani. Pădurea e plină de de panouri fixate pe copaci de autorităţi cu mesaje precum: „Vă rugam sa contactaţi politia înainte de a vă decide să vă omoraţi” sau „Vă rugăm să vă reconsideraţi decizia”. În medie, între 30 şi 50 de cadavre sunt găsite în padure anual, dar în ultimii ani numărul morţilor este mai mare. Pentru a-i împiedica pe sinucigaşi să-şi ia viaţa, autorităţile locale au pus la intrarea în pădure camere de luat vederi.

Pădurea este patrulată de grupuri care o curăţă regulat de schelete şi cadavre şi, ca să nu se piardă, aceste grupuri îşi marchează drumul cu panglici de plastic, ce le permit să revină de unde au plecat. Când pădurarii găsesc cadavrul unui spânzurat, chiar dacă este în descompunere sau mâncat de animale, ei sunt obligaţi să-l ducă la adăpostul de la Aokigahara. Aici îl depun într-o cameră special destinată acestui scop, care are două paturi: un pat pentru cadavru si unul pentru pădurar, căci se spune că în cazul în care cadavrul este lăsat singur in cameră, teribila fantoma Yurei va plânge toată noaptea şi va bântui prin intermediul corpului neînsufleţit. Pădurarul care va veghea cadavrul in camera mortuară este desemnat printr-o tragere la sorţi.


2. Cascada Niagara. În fiecare an, 20-25 de oameni se aruncă în cascada Niagara, un istoric din oraşul canadian Niagara Falls socotind că articolele din ziarele locale că din 1856 şi până în 1995 numărul sinuciderilor se ridica la 2780. Numărul adevărat rămâne însă necunoscut, fiind probabil mult mai mare, având în vedere că multe dintre trupurile acestora nu mai sunt ridicate de ape niciodată la suprafaţă.

Tot istoricul constatase că ziua preferată de sinugigaşi să o termine cu viaţa este lunea, ora cea mai frecventă este 4 după amiaza, iar sezonul de sinucideri se deschide în aprilie şi creşte neîncetat, până îşi atinge vârful în luna septembrie. 59% dintre sinucigaşi sunt bărbaţi şi 41% femei, iar vârsta cea mai frecventă este de 39 de ani la bărbaţi şi 38 de ani la femei. Oraşul Nigara Falls chiar are familii care de generaţii se ocupă cu acelaşi lucru, pescuiesc cadavrele sinucigaşilor din apele cascadei, iar poliţia locală patrulează zona în permanenţă zona în căutarea celor cu privire pierdută sau a celor care se plimbă fără ţintă mai mult timp. Cei mai mulţi sinucigaşi, scria istoricul, sunt însă localnici, deşi cele mai mediatizate cazuri au fost cele ale străinilor care au venit acolo să moară.

1. Oficial, podul Golden Gate din San Francisco este asociat cu numărul cel mai mare de sinucigaşi din lume, în cei aproximativ 70 de ani de când a fost construit peste 1200 de oameni venind acolo să moară. Rata sinuciderilor este de aproximativ una la două săptămâni, dar un experiment independent făcut cu camere sensibile la mişcare fixate sub pod a arătat că aceasta este mult mai mare. Podul este şi foarte accesibil, parapetul său poate fi sărit cu cea mai mare uşurinţă de oricine, iar istoria spune că este aşa din cauza constructorului său. Acesta, mic de înălţime, şi-a dorit un parapet care să-i permită şi lui să admire confortabil priveliştea.

Săritura de pe Golden Bridge este aproape sigur mortală, doar 2% dintre sinucigaşi supravieţuind impactului cu apele aflate la 75 de metri dedesubt, într-o cădere de patru secunde în care corpul atinge 122 de km pe oră. Corpul se face bucăţi la impactul cu apa şi dacă cel care s-a aruncat încă mai trăieşte, cel mai probabil se va îneca târât de curenţi în adânc sau va muri de hipotermie, apele având o temperatură medie de 8 grade Celsius. Există însă şi oameni care au supravieţuit, aceştia fiind cei care au aterizat în apă, fie întâmplător, fie intenţionat, în picioare, dar asta nu înseamnă în nici un caz că au şi rămas întregi. Cele mai multe sinucideri se petrec cu martori, cel care o face pur şi simplu trecând parapetul şi, indiferent că este văzut de cineva sau nu, aşa cum arată şi materialul video de mai jos, îşi dă drumul în apă.

În 2008, autorităţile locale au deci să facă totuşi ceva şi au votat construirea unor plase de oţel cu o anvergură de 6 m, care să-i împiedice pe sinucigaşi să se mai arunce în ape. Costurile sunt însă foarte mari, estimate la 40-50 de milioane de dolari, şi construirea lor mult încetinită de birocraţie şi lipsa de fonduri. Plasele constituie însă o barieră foarte eficientă, un studiu datând de deja de multă vreme, din 1978, arătând că majoritatea celor care au fost împiedicaţi pe pod să se sinucidă, nu au mai revenit şi a doua oară şi, mai mult decât atât, un procent covârşitor de 94% erau încă în viaţă sau au murit de moarte bună 25 de ani mai târziu.

http://www.realitatea.net

VIATA PE PAMINT ALTE INCEPUTURI?


Originea vietii pe Terra ar putea sa se gaseasca pe asteroizi. Acestia nu au putut fi studiati pana acum indeaproape, insa fragmentele gasite ne spun multe despre trecutul sistemului solar.

Potrivit unui nou studiu, viata ar fi venit aici de pe astfel de corpuri ceresti amenintatoare, informeaza Live Science. Teoria se bazeaza pe analiza unui meteorit cazut intr-un lac inghetat din Canada, in anul 2000.

In el au fost gasite multe elemente chimice organice. Elementele vietii pe Pamant ar fi fost aduse de asteroizi, la cateva milioane de ani de la formarea sistemului solar, afirma autorul studiului, Christopher Herd, de la Universitatea din Alberta.

Asteroizii, influentati de apa

Atunci ar fi fost indeplinite conditiile necesare, adica nici prea multa caldura, frig sau apa. Cercetarile anterioare indicau cometele drept sursa vietii pe Pamant. Ele si asteroizi sunt ramasite ale formarii sistemului solar.

In 2006, Herd a condus o munca extraordinara prin care a adunat ceea ce a ramas din descompunerea unui meteoroid care a explodat deasupra lacului Tagist din Canada, in data de 18 ianuarie 2.000. Ei au reusit sa adune 10 kg de resturi din acel corp ceresc care s-a dezintegrat la intrarea in atmosfera.

Fragmentele colectate arata diferit unele fata de altele. Se pare ca asteroizii au fost influentati de modul in care apa a patruns in ei, la inceputul formarii sistemului solar, adica acum 4,6 miliarde de ani.

Sunt necesare acum mai multe cercetari prin care sa se determine exact elementele chimice prezente in asteroizi.

Conspiratia OZN?

In Australia se petrec lucruri ciudate. Cu doua luni in urma, un ziar din aceasta tara a facut o cerere catre autoritati pentru a intra in posesia unor documente referitoare la OZN-urile care ar fi fost vazute pe teritoriul lor.

Autoritatile australiene au raspuns, insa, ca aceste documente au disparut, informeaza Live Science. Ceea ce inseamna ca ele au existat.

Dupa cum a declarat un oficial din Ministerul Apararii din aceasta tara, Natalie Carpenter, aceste dosare nu au putut fi gasite. In doua luni de cautari, s-a gasit un singur dosar referitor la OZN-uri. Acesta se refera la aparitii ciudate din localitatea Woomera. Ele au fost vazute intr-o zona de testare a unor arme de catre armata.

Conspiratia OZN?

Este posibil ca celelalate documente sa fi fost distruse intentionat, ascunzand secrete teribile. Presa australiana afirma, insa, ca in tara lor nu au mai fost intocmite rapoarte despre OZN-uri de la sfarsitul anilor 2000.

La inceputul acestui an, in Marea Britanie au fost facute publice mii de documente pe aceasta tema. Ele mentionau evenimente ciudate petrecute in ultimii zeci de ani, multe referitoare la OZN-uri. In mod ciudat, lipseau cele inregistrate intre anii 1980-1982.

CEASURILE DIN SICILIA

Atat in Catania, cat si in alte orase siciliane, ceasurile o iau inainte cu 15-20 de minute pe zi, fenomen inexplicabil, care a starnit curiozitatea a doi experti in informatica de la ST Microelectronis.

Cei doi specialisti, Andrea De Luca si Francesco Nicosi, angajati ai corporatiei de semiconductori cu sediul in Catania, discutand intre ei si constatand ca au aceast interes comun, au decis sa faca problema publica pe retelele de socializare, relateaza Corriere dela Sera.

Astfel, au descoperit cu stupoare un fenomen neintalnit pana in prezent: sute de ceasuri digitale, apartinand cuptoarelor cu microunde, radiourilor cu alarma, programelor Sky si computerelor, se dereglau singure, in mod inexplicabil.

S-au intrebat cu totii uimiti ce se intampla in Catania si in oraselele inconjuratoare.

Conform sursei citate, un caz asemanator, inca neelucidat de oamenii de stiinta, a avut loc recent in Caronia, cand frigiderele, televizoarele si aparatele de radio au luat foc brusc, presupunandu-se ca fenomenul ar fi consecinta prezentei extraterestrilor din apropierea Insulelor Aeoliane.

„Totul ar putea fi cauzat de reteua de generatoare de curent electric, cum ar fi sistemele fotovoltaice, care de multe ori nu sunt auto-reglementate, in consecinta orice mici variatii de frecventa nu sunt compensate corespunzator”, a explicat profesorul Emanuelle Dilettoso.

Cei doi prieteni si colegi care la inceput au abordat aceasta situatie stranie cu lejeritate, chiar distrandu-se, acum par cu adevarat ingrijorati.

„Zilele trecute”, a spus Francis, „chiar si proprietarul aprozarului de sub casa mea mi-a spus ca ceasul sau digital a luat-o brusc inainte. Dar acest lucru nu este nimic: ajungand la banca, functionarul ma roaga sa astept putin, deoarece toate masinile au luat-o razna. Am intrebat, glumind, daca si ceasurile lor au luat-o inainte si m-a intrebat uimit cum de cunosc problema”.

In consecinta, alarma in ceea ce priveste ceasurile asa-numite nebune, se extinde atat in randul sicilienilor, cat si pe net, concluzioneaza sursa.

E.COLI2

Planeta noastra gazduieste un numar impresionant de virusuri si bacterii. In trecut, pandemiile au facut ravagii pe planeta noastra, dat fiind faptul ca nu existau tratamentele si procedurile medicale de azi.

In 1918, de exemplu, pandemia de „gripa spaniola” a pornit din SUA, a trecut prin vestul Africii, Franta si apoi s-a raspandit in intreaga lume, aminteste Daily Galaxy.

Ea a ajuns pana si pe insulele izolate din Oceanul Pacific si a fost cauzata de o tulpina a tipului de virus H1N1. Pandemia de gripa aviara a tinut din 1918 pana in 1920. Simptomele erau de o severitate extrema, afectand si adultii tineri.

E.coli, in fiecare dintre noi

Lumea intreaga este speriata acum de amenintarea raspandirii de E.Coli din Europa pe intregul glob. Pana acum, numarul victimelor este deja un record istoric: 33 de morti si un numar impresionant de persoane bolnave.

Ceea ce nu stiu toti este ca in corpul nostru se gasesc foarte multe bacterii E.Coli. Ele sunt, din fericire, inofensive, nesuferind mutatii.

Tulpinile periculoase de E.Coli au fost descoperite in 1900. Ele cauzau o diaree care ameninta viata pacientilor. E.Coli a mai lovit si in anul 1982, infectand 25 de oameni in Oregon, SUA. S-a descoperit atunci ca hamburgerii care nu fusesera bine gatiti fusesera de vina.

Viitorul, amenintat de bacterii?

Tot prin hamburgeri contaminati, in Washington, E.Coli a lovit din nou, in anul 1993. In 2006, spanacul a fost de vina pentru raspandirea acestei bacterii. Se estimeaza ca vechimea unor astfel de microorganisme este de 7.000 de ani.

Aceasta bacterie a preluat de la alte bacterii trasaturi foarte periculoase pentru sanatatea oamenilor. In viitor, ele ar putea ajunge la caracteristici mult mai amenintatoare decat acum, cucerind intreaga planeta, asa cum s-a mai intamplat in trecut.

Lumea din viitor va fi, poate, una a microbilor, caci acestia se pot raspandi azi mult mai repede, din cauza mijloacelor de transport existente.

MITURI DIN ROMANIA SI NU NUMAI


Acest mit as putea spune ca a luat viata in zilele noastre si desi pare o aberatie daca analizezi cuvintele „aeroport subteran” .Se poate insa sa fie si un sambure de adevar tinand cont de cifrele din schema de amenajare a centralei Vidraru:un baraj din beton în dublu arc, o galerie de aducţiune continuată printr-un castel de echilibru şi un puţ forţat, o centrală subterană şi o galerie de fugă. În cei cinci ani şi jumătate în care s-a scris istoria zidirii acestei cetăţi de lumină, s-au realizat volume de lucrări impresionante: s-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 metri cubi de rocă, din care aproximativ 1 milion metri cubi în subteran, s-au turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 metri cubi în subteran şi s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice.
Despre acest baraj mai sunt si alte mituri, si multe dintre ele au izvorat si din cauza faptului ca pana acum cativa ani barajul era pazit de armata.Uni spun ca in muntii de langa baraj ar fi T.N.T in caz ca se sparge sa protejeze orasele prin care trece Aregesul.
Oricum eu de cate ori merg la baraju Vidraru simt ca acolo e ascuns ceva, e o atmosfera ciudata.

silviu2292http://mituri-de-romania.blogspot.com/

DRACULA

Dracula este fara indoiala unul dintre cele mai cunoscute mituri din romania. Acest mit a aparut datorita scriitorului irlandez Bram Stoker care a pus intr-o lumina nefavorabila pe marele domnitor Vlad Tepes.
Legatura care se face intre personajul din romanul lui Bram Stoker si domnitorul Vlad Tepes-Dracula este sugerata chiar de catre autor, care consemneaza: ”… a fost intr-adevar acel voievod Dracula care si-a dobandit numele impotrivindu-se turcilor peste marele fluviu chiar de la frontiera cu Turcia”.
Prin acest scriitor Romania a ajuns cunoscuta, foarte multi turisti venind in tara pentru aceasta legenda conform careia lui Dracula ii placea sa organizeze cate un banchet si sa cineze in timp ce privea oamenii murind. Forma sa de executie preferata era trasul in teapa. Forma aceasta de executie era suficient de lenta astfel incat sa lase posibilitatea victimelor sa isi curme singure zilele. Ii placea sa traga in teapa mai multi oameni o data, aranjand tarusii in diverse moduri ciudate. Nimic nu era prea brutal pentru Dracula – ii placea sa vada oamenii jupuiti, fierti de vii, etc. Se mandrea cu faptul ca pedepsele aplicate de el erau date in functie de crima savarsita.

Mit: Vestele din Kevlar pe care le ascunzi sub un tricou mai larg te scot din orice incurcatura. Si daca esti ciuruit cu un AK-47, cel mai rau lucru care ti se poate intampla e sa ramai cu cateva vanatai ca la paint-ball.

Adevarul: Vestele purtate de politisti functioneaza doar in fata pistoalelor, nu si a mitralierelor. Adevarata armura care sa te protejeze impotriva lor e purtata de soldati, cantareste 14 kilograme, costa
mii de dolari si functioneaza doar pentru distante mai mari de 4 metri.

Gloantele arunca ORICE in aer

Mitul: In filme, un glont tras intr-un butoi cu combustibil produce o explozie uriasa si toata scena e inghitita de flacari. Si nu doar combustibil, practic orice gaz presurizat intr-un recipient poate duce la o bubuitura memorabila doar daca tragi un glont in el.

Adevarul: Niciun producator de masini nu ar fi incantat ca rezervoarele sa sara in aer la cel mai mic contact sau la cea mai mica lovitura. Cei de la MythBusters au demonstrat ca a trage un glont intr-un butoi cu benzina nu inseamna nimic spectaculos. Culmea este ca lumea Hollywood-ului arata cum containerele pot fi atat de usor penetrate, dar uneori te poti ascunde si in spatele unor saci de cartofi.

NISIPUL MISCATOR

In multe filme de actiune, ce-i drept majoritatea de categorie B, regizorii scapa de un personaj harazindu-i o moarte lenta si chinuitoare, inghitit de nisipuri miscatoare. In unele cazuri, eroul este salvat in ultima clipa, tras la suprafata de prieteni aparuti la momentul oportun. Ambele tipuri de secvente sunt cat se poate de false, afirma cercetatorii, care au constatat ca este aproape imposibil ca un om sa fie inghitit complet de nisip. Din nefericire, si salvarea unui om prins pe jumatate in nisip este extrem de dificila, daca nu chiar imposibila. Corpul uman nu are pur si simplu densitatea suficient de mare pentru a disparea complet intr-o masa de nisip miscator, indica studiile de laborator prezentate de revista „Nature”, citata de Rompres. Asa-numitul nisip miscator este de fapt nisip obisnuit suprasaturat cu apa, caz in care frecarea dintre particulele de nisip devine atat de mica incat, practic, nu mai poate sustine la suprafata sa niciun fel de greutate.
Acest amestec de apa si nisip apare de obicei in apropierea deltelor si in zonele inundabile de langa albiile raurilor. De asemenea, nisipurile miscatoare se pot forma dupa ce, in urma unui seism, apa din subteran este impinsa spre suprafata.
Nisipurile miscatoare sunt cu adevarat periculoase atunci cand provoaca prabusirea unor poduri sau cladiri, sustin expertii. De cealalta parte, probabilitatea ca un om sa dispara complet intr-o masa de nisipuri miscatoare este nula.

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul “Memento mori”.

Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese
bautura si mancarea – lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.
Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia”. O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Vladimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

Sinca Veche si enigmele bisericii din stanca

Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi.
Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…

Blestemul comorilor din Baragan

Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator. Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte. Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.
Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate monedele gasite.
Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana. La fel de sinistru este – spun legendele – si blestemul comorii lui Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare, “norocosul” Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul comorii.
Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care este vizibila si astazi.

Fantomele de pe Dealul Luncanilor

Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de
recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper si altii. Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde – conform povestilor – oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului.
Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.

Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre

Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani nu doar pe prima pagina a cotidianelor romanesti, din pricina Mineriadei care a trecut pe aici, ci si in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara “paranormala”, ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare.
Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea… Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…

Poeni, satul blestemat de lupi…

Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce, la prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de fata este putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor. Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o suta de ani.
Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit.
De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa rosteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.

Balta Vrajitoarelor

Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.
Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii.
De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta. Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata – indiferent daca este seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…

%d blogeri au apreciat asta: