Posts from the ‘Uncategorized’ Category

CORONAVIRUS 1981-The Eyes of Darkness

Apariția coronavirusului a fost prezisă cu o precizie cutremurătoare de autorul Dean Koontz, în cartea numită „The Eyes of Darkness”. Printre rânduri este dezvăluit momentul în care va dispărea epidemia, când o să reapară, dar și care este singurul tratament care dă roade!În roman, virusul poartă denumirea de Wuhan-400 și este descris ca fiind „arma perfectă”, fiindcă afectează doar oamenii. Autorul Dean Kootz merge mai departe și spune în paginile operei sale că virusul nu supraviețuiește mai mutl de un minut în afara corpului uman și că nu este necesară folosirea unui proces costisitor de decontaminare, odată ce acesta a început să se extindă.
Fragmentul din carte în care este descris virusul periculos

Mai mult decât atât, din text mai reiese faptul că medicamentele actuale sau antibioticele nu au efect, singurul leac fiind, de fapt, o combinație de curenți electrici și căldură puternică.
În jurul anului 2020, o boală similară cu pneumonia se va răspândi peste tot în lume, atacând plămânii și căile respiratorii și rezistând la toate medicamentele cunoscute. Ceea ce o să fie mai surprinzătoare decât boala este chiar disparația acesteia, la fel de brusc precum a apărut. Va mai ataca apoi peste zece ani, după care va dispărea complet”, mai scrie în paginile cărțiIThe Eyes of Darkness

https://a1.ro

Hildegard von Bingen

A scris tratate de medicina, si a purtat corespondenta cu diferiti papi si suverani dupa ce a avut numeroase viziuni in care i s-a aratat ca mari puteri ale lumii se vor prabusi si se vor razboi.  Calugarita care a avut aceste viziuni se numeste Hildegard von Bingen, celebra la vremea ei, pentru ca a fondat manastiri si a contribuit la ajutorarea multor oameni nevoiasi.

 

O ceata densa

Ea a avut numeroase viziuni in care, in afara faptului ca i s-au mari puteri ale lumii, in sensul ca se vor prabusi si se vor razboi, i s-a „relevat” si faptul ca peste omenire vor veni momente grele, in care natura dezlantuita va inghiti sute de mii de vieti omenesti: “Multe popoare vor fi distruse de catre cutremure, furtuni si mari puhoaie de apa, care vor provoca epidemii si deznadajduire. Oceanul va scufunda multe alte tari si, din aceasta cauza, toate orasele de coasta vor trai cu spaima si un mare numar dintre acestea va disparea”, spunea ea.

Despre SUA, calugarita spunea ca “Marea natiune isi va pierde coloniile din Orient din cauza tigrului si a leului” (tigrul si leul au fost interpretate ca fiind China si Rusia, care s-au aliat).

Insa „Un vant puternic se va ridica din nord si va aduce cu sine o ceata densa si un praf gros, care vor umple ochii si gatul si care vor face sa se sfarseasca macelul si sa ramana toti cuprinsi de o mare teama” – a profetizat calugarita.

„Cand vedem ce se intampla in zilele noastre ne dam seama ca vedem cu ochii nostri cum se implinesc profetiile din vechime. Fara dar si poate profetia calugaritei ne arata ce se la intampla cu lumea noastra. America se afla in cadere libera, iar Rusia va arunca bomba atomica, dupa cum au fost ultimele declaratii ale oamenilor politici”, spune Tom Lash, pasionat de studierea profetiilor antice.

Hildegard von Bingen (1098-1179), importanta figura feminina a monahismului german, a venit pe lume la Bermersheim (in landul Hessen de astazi), ca ultima nascuta din cei zece copii ai seniorului Hildebert von Vermersheim si ai sotiei sale Mechtild, dintre care patru au ales sa se dedice Bisericii. Inca din copilarie, Hildegard poseda un dar neobisnuit, pe care nu-l marturisise decat maicii Jutta si magistrului ei, calugarul Volmar. „Din cea dintai clipa cand am fost creata, cand Dumnezeu m-a trezit cu suflarea vietii in pantecele mamei mele, El mi-a intiparit in suflet acest dar al viziunilor”, noteaza ea in insemnarile ei autobiografice.

Se va destainui in prefata primei sale scrieri, Scivias – Afla caile: „In anul 1141, de cand Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a facut om, pe cand eu aveam 41 de ani si sapte luni, a coborat din cer senin asupra mea o lumina ca de foc, avand stralucirea fulgerului. Mi-a strabatut creierul si mi-a incins pieptul si inima, asemenea unei flacari care insa nu arde, ci doar incalzeste, la fel cum soarele incalzeste lucrurile atinse de razele lui. Dintr-o data mi s-au descoperit intelesurile Psaltirii, Evangheliilor si ale celorlalte carti catolice ale Vechiului si Noului Testament. (…) Cele ce mi se arata nu-mi apar in vis, in somn ori in stari de tulburare a cugetului, eu nu le vad cu ochii trupesti si numai in locuri retrase de lume, ci in deplina trezie, constienta si cu mintea limpede, primindu-le cu ochii si urechile omului launtric, in locuri deschise oricui, dupa voia lui Dumnezeu. Atunci am auzit un glas din ceruri spunand: „Eu sunt lumina vietii, care alunga intunericul. Omului pe care l-am ales si l-am facut sa se cutremure in fata puterii Mele i-am daruit minuni mai mari decat celor din vremurile de demult, care au patruns multe din tainele Mele. (…) Tu deci, omule care primesti acestea, nu in nelinistea inselarii, ci in curatia simplitatii, ai datoria de a dezvalui ceea ce este ascuns. Scrie tot ce vezi si auzi!”.

 http://caplimpede.ro

Alois Irlmaier

Profetie inspaimantatoare facuta de germanul Alois Irlmaier la jumatatea secolului trecut: Al Treilea Razboi Mondial va incepe brusc in Orientul Mijlociu, dar miza este in Balcani.

Alois Irlmaier s-a nascut la 8 iunie 1894 in Scharam, Bavaria Superioara si a murit in 1959 in conditii suspecte. Otravit spun unii, de cancer sustin altii.

In viziunile sale, germanul descrie declansarea celui de-al Treilea Razboi Mondial si felul cum se va desfasura acesta. Irlmaier a suferit multa vreme pentru prezicerile sale, fiind tarat prin tribunale de autoritatile germane, potrivit jurnalul.ro. In 1947 Irlmaier a aparut pentru ultima oara in fata unei instante, fiind achitat definitiv. Povestea lui Irlmaier i-a trezit interesul unui scriitor german, Conrad Adlmaier, care i-a luat un interviu si a publicat o carte cu prezicerile acestuia. Iata ce spune Irlmaier:

„Va fi in numele pacii. Razboiul va incepe brusc in Orientul Mijlociu. Mari forte navale se confrunta in Marea Mediterana – situatia este extrem de tensionata. Dar miza este in Balcani. Scanteia razboiului va porni din Balcani. Vad o mare si-o cadere, un pumnal sangeros se afla langa el. Doi barbati omoara un al treilea. Cel ucis este de rang inalt. Asasinii au fost platiti de catre alte persoane. Unul dintre criminali este un om mic si negru, celalalt un pic mai inalt, cu parul deschis la culoare. Va fi in Balcani, dar nu pot spune exact unde. Dupa asasinarea celui de-al treilea (?) razboiul va incepe peste noapte. Vad foarte clar trei numere, doi optari si o noua. Dar eu nu pot spune ce inseamna si nu pot estima o perioada de timp. Razboiul va veni de la rasarit. El vine foarte rapid. Vad oameni care stau in carciumi si joaca carti, cand soldatii straini vor intra prin ferestre si prin usi. Imbracata in negru, o armata vine dinspre est, dar totul se produce foarte rapid. Vad un trei, dar eu nu stiu daca asta inseamna trei zile sau trei saptamani.

Alta armata marsaluieste prin Belgrad si inainteaza spre Italia. Vad masini ciudate de fier avansand ca fulgerul in partea de nord a Dunarii, peste Germania de Vest, fara vreun avertisment. Cand acest lucru va avea loc, populatia fuge plina de panica spre vest. Multe masini vor bloca drumurile, iar oamenii se vor bloca singuri in fuga lor, pentru ca isi vor abandona masinile pe strazi. Tancurile avanseaza pe autostrazi de mare viteza si alte autostrazi rapide. Nu va mai ramane mare lucru din marele oras Frankfurt. Valea Rinului va fi devastata, in special pe calea aerului. Nimic nu va trece. Mai vad cum vin trei varfuri de lance. Este forta rusa si este de neoprit, in timp ce inainteaza cu cele trei varfuri de lance care strapung tot ce intalnesc in cale. Zi si noapte inainteaza. Obiectivul lor este Germania.

Imediat, razbunarea vine peste apa de mare. Dragonul galben invadeaza in Alaska si Canada, in acelasi timp. Dar el nu vine de departe. Si apoi ploua praf galben intr-o linie. Dupa ce orasul de aur este distrus, va ploua praf galben. Linia galbena se intinde pe distante uriase, pana in golf. Va fi o noapte senina, atunci cand incep sa-l arunce. Tancurile inca merg, dar nu le conduce nimeni, iar cei care stau in tancuri sunt morti si negri. Dupa ce cade praful galben, va muri tot. Nici un copac, nici iarba, nici vite, totul devine uscat si negru. Nu stiu ce e si deci nu pot sa-l spun. Este o linie lunga. Cine trece peste aceasta linie, moare. Apoi, varfurile de lance se descompun. Nimeni nu va mai intoarce. Avioanele arunca o pulbere de culoare galbena si intre Marea Neagra si Marea Nordului. Astfel, o fasie a mortii este creata, direct de la Marea Neagra la Marea Nordului, la fel de mare ca jumatate din Bavaria. In aceasta zona iarba nu creste, iar oamenii sunt toti morti. Rusia intrerupe legaturile cu toti prietenii.

In est sunt multe omizi de fier. Dar, in ele toata lumea este moarta, desi vehiculele merg. Dar se vor opri treptat, pe masura ce raman fara combustibil. La Rin atacul este in cele din urma respins. Dar, din cele trei avangarde niciun soldat nu se va intoarce acasa. Pilotii arunca mici cutii negre. Acestea nu explodeaza inainte de a atinge solul si raspandesc un fum sau praf galben si verde. Orice vine in contact moare, fie ca este om, animal sau planta. Timp de un an niciun organism nu va trai aici.Aceste cutii sunt satanice. Oamenii devin negri si carnea cade de pe oasele lor, atat de puternica este otrava. Nimeni din aceste trei armate nu se va mai intoarce acasa. Nici macar un om.

Apoi vad pe cineva in zbor, venind din est, care arunca ceva in apa de mare, astfel ca ceva ciudat se va intampla. Apa se ridica la fel de mare ca un turn si cade, apoi totul este inundat. Intreaga actiune nu va dura mult timp, vad trei linii. Inseamna trei zile, trei saptamani, trei luni, nu stiu exact, dar nu va trece mult timp.

Apoi vine un cutremur. Partea de sud a Angliei aluneca in apa, o parte dispare atunci cand acel lucru va pica in apa. Tarile de la mare sunt in pericol sa fie inghitite de apa, valurile vor fi mai mari ca un turn, iar apa va fi inspumata, ca si cum ar fierbe. Insule dispar. Daca acele cutii ajung in apa totul va fi inghitit. Ce e chestia asta, nu stiu. Cand va veni exact, nu stiu. In timpul razboiului vine un intuneric mare. Totul va deveni intuneric, la o zi de la inceperea razboiului. Apoi, va cadea grindina si un cutremur mare vibreaza tot pamantul. Sa nu iesti din case. Luminile nu vor arde, cu exceptia lumanarilor, se opreste curentul. Cine inhaleaza praful, va avea crampe foarte mari si va muri. Nu deschideti ferestrele, acoperiti-le complet cu hartie neagra. In acest razboi vor muri mai multi oameni decat in cele doua razboaie mondiale de dinainte. Vantul va conduce norii de moarte spre est. Orasul cu turn de fier devine victima propriului popor. Ei aprind totul. Revolutie este, si tot ceea ce se intampla este salbatic. Orasul cu turn de fier este in flacari. Dar acest lucru a fost facut de catre propriul popor, nu de cei care au venit din est. Si Italia arde. Acolo vor fi ucisi multi oameni si Papa fuge, dar multi preoti vor fi ucisi, multe biserici distruse. In Rusia, o revolutie izbucneste si un razboi civil. Cadavrele sunt atat de multe incat nu le mai pot scoate in afara drumurilor. Prinicipalii iderii de partid se sinucid. Vad o masa rosie amestecata cu fete galbene, este o revolta generala si ucideri oribile”.

http://www.aktual24.ro

PROFETII SI PROFETI

10. Alois Irlmaier

Irlmaier a fost un neamt simplu, care in anii ’50 a facut predictii despre al treilea razboi mondial. El a prezis ca acesta va incepe in Orientul Mijlociu, iar fortele navale se vor ingramadi in Mediterana, unde vor avea loc confruntari violente. Insa apogeul va fi in Balcani, unde Irlmaier vedea „balti de sange„, dupa ce „doi barbati vor omori un al treilea, sus-pus”. „Razbunarea va veni de undeva, de peste o apa mare. In acelasi timp, un dragon galben va invada Alaska si Canada, dar nu va ajunge prea departe„, spunea germanul.

9. Hildegard von Bingen

A fost o maicuta din secolul XII, recunoscuta pentru contributia la muzica clasica si la literatura. Intr-una dintre profetiile sale a vorbit despre distrugerea Statelor Unite: „Inainte de a veni Cometa, multe natiuni, cu exceptia celor bune, vor fi roase de dorinta. Marea natiune de peste ocean, cu oameni din triburi diferite, va fi devastata de un cutremur, furtuni si valuri. Va fi impartita si o mare parte se va scufunda. Oceanul va inunda multe alte tari, asa ca orasele de pe coaste vor trai in frica si multe vor fi distruse. Fiintele vii vor fi omorate si chiar cele care vor scapa vor muri de boli groaznice”. Ea a prezis ca pacea se va instaura cand Franta va avea din nou rege.

8. Baba Vanga

Vanga era bulgaroaica si nu vedea. A trait intre 1911 si 1996 si a devenit cunoscuta datorita puterilor sale mistice. Printre prezicerile sale se numara aceea ca oamenii vor deveni nemuritori pana in anul 4599 si 100 de ani mai tarziu vor face casa buna cu extraterestrii de pe sutele de planete ce vor fi descoperite. Tot ea a spus ca in 4509 oamenii vor comunica direct cu Dumnezeu. In 2221, in cautare de viata extraterestra, vom intra in contact  cu ceva teribil, desi nu a vrut sa spuna clar despre ce e vorba. Ea a prevazut ca in 2023 orbita Pamantului se va schimba. Dar a spus si ca in 2010 va incepe al treilea razboi mondial, ceea ce nu s-a intamplat.
7. Adevaratul secret 3

Pe 26 iunie 2000, al treilea secret al Fatimei a fost dezvaluit de Cardinalul Ratzinger, acum Papa Benedict XVI. Era vorba despre omorarea unui papa si despre un oras ajuns in ruina. Dar nu s-a spus atunci totul. Ceea ce nu se stie e ca portiuni din acest secret au scapat de-a lungul vremii, prin intermediul Maicutei Lucia. Si, culmea, nu corespundeau cu cele spuse in 2000, asa ca sunt multi cei care cred ca Vaticanul a dat publicitatii un document fals. Se spune ca adevaratul secret era acela papa isi va pierde credinta catolica.

6. Ursula Southeil Prophesies

Sora Shipton (1488-1561) e considerata cel mai cunoscut profet din aceasta lista. „In jurul lumii vor zbura gandurile oamenilor, ca o clipire a ochilor. Apa va face minuni, ciudat, dar va fi adevarat”, spunea maicuta, care a prezis si aparitia vapoarelor: „Fierul va merge pe apa, ca un vas de lemn. Aurul va fi gasit in pietre, intr-o tara ce nu se stie deocamdata”. „In acele vremuri indepartate, femeile vor avea obiceiul nebun sa se imbrace ca barbatii, vor purta pantaloni, si isi vor taia pletele. Vor zbura prin aer, asa cum o fac vrajitoarele pe cozile de matura acum”, credea Shipton.

5. Profetiile lui Tarabich

Mitar Tarabich era sarb si a trait intre 1829 si 1899. El a prevazut majoritatea evenimentelor importante din Serbia. „Dupa Tito, tara noastra va fi guvernata de un fel de comisie, dar nu va mai fi la fel. Chiar daca oamenii vor uita de saracie si foame si le va fi bine, fratii vor incepe sa se urasca si sa se gandeasca la rau. Sarbii se vor separa unii de altii si vor spune ca nu sunt sarbi. Cel necredincios se va infiltra in popor si in pat cu surorile, mamele si nevestele sarbilor. Se vor naste numai oameni slabi si nimeni nu va fi atat de puternic incat sa nasca un erou adevarat”, spunea el. Barbatul a prevazut si aparitia televizorului: „Oamenii vor construi o cutie si inauntru vor fi un fel de imagini”.

4. Profetiile lui Robert Nixon

Nixon era plugar in Cheshire, Anglia, la sfarsitul secolului XV. Vorbea rar si se balbaia, asa ca se credea ca e retardat. Numai ca i-a luat pe multi prin surprindere cu predictiile lui. „Un vultur se va retrage intr-o insula cu soare, unde frunzele sunt verzi. Acolo va intalni o domnita”, a spus el. Se crede ca este vorba de Napoleon, care s-a retras pe St. Helena in 1815. O alta predictie se pare ca se referea la tigari: „Oamenii vor avea scantei in gura”. Pe langa acestea, Nixon ar fi vorbit despre calatoriile pe luna.” Vor calatori cu rachete si vor avea becuri si aparate de inregistrat vocile”. Cand a ajuns la curtea regelui Richard III, a refuzat sa mai faca profetii, cu exceptia celei ca el insusi va muri de foame. Suparat, regele l-a trimis sa lucreze la bucataria regala, unde, din greseala, un servitor l-a incuiat intr-o magazie. Unde a murit de foame.

3. Profetiile papilor

Este vorba despre o lista de 112 fraze scurte, atribuite lui Sf Malachy. Lista cuprinde descrierea fiecarui papa, incepand de la Papa Celestine II, ales in 1143, si pana la papa numit „Peter Romanul”, al carui pontificat se va incheia cu distrugerea orasului Roma. Actualul Papa Benedict XVI este cel dinaintea lui Peter, asa ca, potrivit altor profetii, se pare ca ne-am apropia de sfarsitul lumii si urmatorul papa va fi ultimul inaintea sfarsitului.

2. Profetia Calului alb

Mormonii stiu despre aceasta profetie, care a fost facuta in 1843 de Joseph Smith, fondatorul religiei mormone. Potrivit lui, „mormonii vor fi un popor mare si puternic”, la modul figurat, identificat cu „Calul alb” descris in Apocalipsa dupa Sf. Ion. Acest Cal va salva Statele Unite: „O revolutie teribila va avea loc in America, asa cum n-a mai fost, iar tara nu va mai avea Guvern. Tatal se va intoarce impotriva fiului si fiul impotriva tatalui. Vor fi scene crude, cu varsari de sange, crime si violuri”.

1. Profetiile lui St. Nilus

Calugar din secolul V, St. Nilus a facut profetii despre secolul XX. „Dupa anul 1900, spre mijlocul secolului XX, oamenii acelei vremi vor deveni de nerecunoscut. Cand va veni vremea sosirii Antichristului, mintile oamenilor nu se vor mai gandi decat la placerile carnale, iar dezonarea si lipsa de rusine vor fi din ce in ce mai puternice. Atunci lumea va deveni de nerecunoscut. Figurile oamenilor se vor schimba si va fi imposibil sa distingi femeile de barbati pentru ca vor fi lipsiti de rusine in haine si la par. Morala si traditiile crestinismului si Bisericii se vor schimba. Oamenii vor abandona modestia. Falsitatea si lacomia vor atinge proportii nebanuite. Adulterul, placerea, homosexualitatea, dorintele secrete si crima vor domina societatea. Oamenii vor zbura prin aer ca pasarile si vor cobori in adancurile apelor ca pestii. Si cand vor ajunge la asta, acesti nefericiti vor trai linistiti, fara sa stie, saracii, ca sunt urmasii Antichristului”, a scris St. Nilus.

stirileprotv.ro

Profetiile Sfantului Arsenie Boca | Vremuritulburi

Articole din Profetiile Sfantului Arsenie Boca scrise de vt

Sursă: Profetiile Sfantului Arsenie Boca | Vremuritulburi

Profetia Sfantului Nil Atonitul, despre Antihrist si sfarsitul lumii . |

Pe la anul 1900, mergand spre jumatatea mileniului al optulea de la facerea lumii, acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut.  Sfantul Nil Atonitul : „Cand se va apropia vremea venir…

Sursă: Profetia Sfantului Nil Atonitul, despre Antihrist si sfarsitul lumii . |

40 PHOTOS

 

/phutu02

LOGO

ION ILIESCU

Analistul politic Serban Oproiu a reconstituit biografia fostului presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, si TURNUL prezinta IN EXCLUSIVITATE date mai putin cunoscute din viata celui care a condus Romania mai bine de 10 ani.
 
Bunicul lui Ion Iliescu, bolsevic urmarit de politia tarista
 
”Vasili Ivanovici a fost un evreu rus, bolsevic, un puscarias periculos care a fugit din Rusia si a fost urmarit de politia tarista. S-a stabilit in Oltenita in 1895 ca argat si baiat de pravalie la un grec, poreclit Tandarica, de pe strada Heliade Radulescu nr. 1 si si-a schimbat numele pentru a-si pierde originea ca mai toti evreii aciuiti in Romania, in Iliescu, dupa 1900.
S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr. 2) cu care, s-a casatorit in 1900-1901. Anghel Savu, era roman, fugit din Bulgaria fraudulos, traversand Dunarea si stabilit in Oltenita. Acesta, le-a facut Mariei si lui Vasile, o dugheana in care, vindeau diverse, pe strada I.H. Rădulescu, nr. 6-8. Vasili Iliescu, fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul calau al poporului roman, Aristita si Verginia). Vasili Ivanovici, a fost foarte bun prieten cu Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia, pe numele sau adevarat Katz.
Prietenul bunicului lui Iliescu, parasutat prin Decret Regal
George Calinescu, precizeaza in „Istoria Literaturii Romane“: Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia in mod suspect si fraudulos, «parasutat», a fost impamantenit prin Decret Regal, din eroare si diversiune, sustinut fiind chiar de Titu Maiorescu!“ Aici, atentie la diversiunea promovata de Ion Iliescu in presa, prin care se sugereaza ca bunicul lui, ar fi un taran, Paun, de langa Oltenita.
Mama vitrega a lui Iliescu, spioana la rusi 
Mama vitrega a impostorului Ion Iliescu, a fost dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Gheorghiu Dej, a alfabetizat-o – pentru ca nu stia carte – si a trimis-o in Agentia Economica a Romaniei de la Sofia, unde a stat mai multa vreme. De la Sofia, Gheorghiu Dej a avansat-o si a trimis-o la Moskova, tot la Agentia Economica Romana, dar dupa putin timp, fiind deconspirata ca spion, la cererea rusilor a fost retrasa, adusa in tara si numita Director General la Vamile Romane, de unde s-a pensionat.
Marita Iliescu, s-a prezentat cu un Carnet de Luptator in razboiul din Spania (alaturi de Walter Roman), la Asociatia Luptatorilor Antifascisti, spre a se inscrie in aceasta. Desi un fals, dar s-a facut la interventia lui Ion Iliescu, beneficiind de multe si mari drepturi necuvenite. La receptiile date de Ceausescu, niciodata Ion Iliescu, nu a mers cu sotia sa Nina Bercovici (evreica si ea) ci cu Marita, mama lui vitrega!
Unchiul lui Iliescu, criminal de meserie pe vremea lui Dej
Unchiul Eftimie Iliescu: Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, fost ofiter de securitate, a participat la represiunea si „decapitarea“ poporului roman, in timpul lui Dej, fiind adjunctul criminalului Alexandru Draghici, Ministru de Interne in aceea perioada. Dupa moartea lui Stalin, acelasi Dej, l-a demis si l-a numit Director la Fabrica de Incaltaminte, „Pionierul“. Alcoolic fiind, intr-o altercatie specifica betivilor, l-a ucis pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 17 ani inchisoare. Se pare ca acolo si-a gasit si sfarsitul.
De remarcat ca Ion Iliescu, ascunde cu darzenie originea sa criminala, compromitatoare, lucru firesc din punctul lui de vedere, in fata poporului roman, pe care a reusit astfel sa-l pacaleasca si sa-l umileasca dupa 1989.
Bunicul lui Iliescu a stat ilegal in Romania
Investigatiile facute pentru perioada 1901-1902, nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum s-a facut in cazul lui Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici si altii. Se poate trage concluzia, ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita în 1965, la varsta de 88 ani, a fost evreu basarabean, nascut in jurul anului 1877, aciuit fraudulos, fara cetatenie la Oltenita.
Iliescu, fiu de tiganca caldarara
Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu. Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici – Iliescu apoi, s-a nascut in Oltenita în 1901, casatorindu-se in 1929 cu Maricica, o tiganca de origine bulgara, din neamul caldararilor, analfabeta, care vorbea prost romaneste si care e adevarata mama a lui Ion Iliescu. Maricica, era fata lelei Stoica, tiganca din Oltenita, venita din Bulgaria si care locuia intr-o cocioaba insalubra, pe o strada paralela cu strada I. H. Rădulescu; nestiindu-se cine era tatal ei. Ion Iliescu, s-a nascut in aceste conditii insalubre, in Oltenita, in data de 03 Martie 1930; an in care Alexandru Iliescu tatal sau, a fugit in Rusia, unde a stat pana in anul 1935. Maricica, mama adevarata a lui Ion Iliescu, moare in 1932, fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus, din Bucuresti, ca ar fi mama lui Iliescu).
Tatal lui Iliescu a conspirat impotriva Romaniei
Alexandru Iliescu a dus in Rusia o activitate conspirativa impotriva Romaniei, fiind Kominternist, NKVD-ist tradator, omul lui Stalin. Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita, era casa conspirativa a Kominternului si NKVD-eului. In Rusia, Alexandru Iliescu, a avut tot felul de ocupatii printre care si hamal si a avut se pare si copii nelegitimi. In 1935, Alexandru Iliescu s-a intors din Rusia, fiind condamnat la 12 ani inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi); inchisoare executata cu intermitenta. In inchisoare, a fost turnator la politie. Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, nevasta unui coleg de puscarie, Ivanus, un bolsevic periculos. Cu aceasta, Alexandru, a facut un copil din „flori“: Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist adus in cosciug metalic sigilat, din Orientul Mijlociu.
Iliescu si legatura de familie cu clanul tiganesc Cioaba
Precizare: In 1940, Alexandru Iliescu s-a casatorit cu Marita, tiganca din Maramures, sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, autointitulat Rege al tiganilor, cu care a avut doi baieti; fratii vitregi ai lui Ion Iliescu, Mircea si Crisan, veri primari cu Cioaba. Unul a fost Atasatul Militar al Romaniei la Moskova iar celalalt Director Adjunct la IRSOP, prin influenta lui Ion Iliescu, desi erau semianalfabeti, fiind tigani.
Sa nu ne mai miram de ce prima masura pe care a luat-o Ion Iliescu dupa ce a pus mana pe putere, a fost restituirea aurului la tigani. Alexandru Iliescu, a decedat in 1945 la Oltenita, la o manifestare de 1 Mai in tribuna, beat, cu sticla de tuica in mana. Ce se mai poate spune? Nu mai am cuvinte; nu pot caracteriza acest popor roman, care s-a lasat condus timp de 16 ani de catre un om de talia lui Iliescu, un descendent de tigani, genocidar si tradator de Romania!”
Daniel Sebastian Suta

1977

Prof. Călin Turcu a organizat în 1977, la nivel naţional, un grup informal de cercetare a fenomenului OZN, numit “Romanian UFO Researchers (RUFOR)”. Acesta a publicat un buletin OZN, numit RUFOR (27 numere, 1979-86), cu o circulaţie restrânsă.

Ulterior Călin Turcu a organizat cea mai voluminoasă arhivă de rapoarte scrise, fotografii şi filme privind cazurile OZN din România, iar din 1992 cea mai mare biblioteca OZN din Romania, biblioteca pe care a dorit-o publică. Acelasi grup a editat, in perioada 1994-1996 periodicul „RUFOR”, editor sef fiind Peter Leb din Targu Mures, unde se afla si redactia. Au aparut in total 21 de numere, primele 8 in format tabloid, iar celelalte ca o revista A4.

Într-unul din numerele revistei, apărut în anul 1977, profesorul Turcu relata întâmplarea petrecută profesorului Nicolae Bărbulescu din Ploieşti:

„S-a întâmplat pe 4 martie 1977, ora 18:30 în Padurea Cazacului, Bughea de Jos, Vălenii de Munte, jud. Prahova. În după-amiaza acelei zile, veneam împreună cu un prieten dinspre Slănic, spre Văleni, traversând Pădurea Cazacu.La ieşire din pădure, în partea stângă, am observat următorul fenomen: în stânga – o pată luminoasă, cu un contur neregulat, de culoare verde-bleu, iar în dreapta, trei discuri de lumină de culoare verde aprins. Era ora 18:30.Pata verde era nemişcată, pe când cele trei discuri de lumină se mişcau lent, de sus în jos, parcă pluteau, parcă vegheau asupra noastră”.Asta s-a întâmplat cu numai 3 ore înaintea devastatorului cutremur din 1977, deasupra României. Mulţi UFO-logi considerand că există o legătură între „apariţia OZN-urilor” şi cutremurul care a lovit ţara noastră în acea seară.http://www.efemeride.ro

1977.03.04

Cutremurul devastator din 1977 a avut atunci magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, a distrus sute de clădiri şi a ucis 1.570 de oameni. Singura înregistrare din acea zi de coşmar circulă pe internet, iar sunetul este de-a dreptul terifiant.

Este vorba despre o înregistrare sonoră luată de un magnetofon din sala de concerte a Radiodifuziunii, în timpul unei pauze. Mişcarea telurică extrem de puternică a creat un zgomot infernal, care încă îi urmăreşte pe care care au trăit-o.

Cutremurul de pe 4 martie 1977, de la ora 21:22, a fost una dintre cele mai puternice mişcări seismice care au avut loc în România în ultimele zeci de ani. Cu o magnitudine de 7,2 pe scara Richter, seismul care a ţinut 56 de secunde a provocat daune însemnate în întreaga ţară: sute de clădiri puse la pământ, 33 doar din Capitală şi a făcut 1.570 de victime, dintre care 1.391 doar în Bucuresti.

SUPERSTITII DE PASTE

O mulțime de obiceiuri și de superstiții s-au țesut, de-a lungul timpului, atât în jurul perioadei Postului Mare cât și al sărbătorii pascale.

În Săptămâna Mare din Postul Paștelui, munca trebuie să înceteze joia. În Joia Mare superstiţia spune că, cine doarme va fi leneş tot anul; în special femeile vor fi vrăjite de Joimăriţa şi condamnate a fi leneşe, potrivit superstitii.ro. De asemenea, se spune că morţii vin în această zi la vechile locuinţe, unde stau până în Sâmbăta dinaintea Rusaliilor; pe vremuri această zi era aceea în care se termina de tors cânepa. Acum se fac focuri rituale pentru încălzirea morţilor, de obicei în mijlocul curţilor gospodăriei. Se spune că după această zi nu mai este bine să se mănânce urzici, deoarece în Joia Mare are loc „nunta urzicilor”, când ele înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat.

De Paști, cojile de ouă roşii se aruncă pe o apă curgătoare; superstiţia spune că ele ajung la Blajini şi astfel ei îşi dau seama că a venit Paştele.

O superstiție bizară spune că nu e bine să iei sare cu mâna din solniţa de Paşte, căci îţi vor transpira mâinile tot anul.
http://pandoras.realitatea.net

DESPRE TIGARI

Este binecunoscut faptul ca dependenta de tutun poate dauna grav sanatatii si cu cat te lasi mai repede, cu atat intregul tau corp iti va multumi. Unele lucruri despre tigari, tutun si fumat nu sunt foarte populare. Iata 14 lucruri despre fumat pe care posibil sa nu le stii.

1. Tigarile contin arsenic, formaldehida, plumb, cianura hidrogenata, oxid de azot, monoxid de carbon, amoniac si alte 43 de substante declarate cancerigene.

2. Urea, o substanta chimica ce se regaseste preponderent in urina, da “gustul” tigarii.

3. Tigarile contin peste 4000 de ingrediente, iar prin arderea lor rezulta alte 200 de compusi chimici. Multi dintre acesti compusi afecteaza direct plamanii.

4. Tigarile contin zahar in proportie de 20%. Multi diabetici continua sa fumeze, nestiind ca astfel le ajunge zahar in sange.

5. La fiecare persoana care moare din pricina fumatului sunt inca alti 20 de oameni afectati de cel putin o boala grava cauzata de fumat.

6. Nicotina ajunge in creier la 10 secunde de la primul fum. Ea se poate regasi in toate partile corpului, inclusiv in laptele matern.

7. Daca fumezi imediat dupa masa, creierul nu mai trimite in organism semnalele aferente digestiei ci pregateste organismul pentru protejarea celulelor de toxinele continute de tigara.

8. Prin fumat iti reduci speranta de viata cu aproximativ 14 ani.

9. Unul din cinci decese din Statele Unite sunt din cauza fumatului.

10. Tutunul este cea mai usor de prevenit cauza de deces.

11. Brand-urile Marlboro, Kool, Camel si Kent detineau in 2013 aproximativ 70% din piata mondiala de tigari. Statele lumii colecteaza din taxe pe tigari aproximtiv 26 miliarde de dolari. Din acesti bani doar 2% sunt directionati catre programele de prevenire a fumatului.

12. Sistemul imunitar al unui fumator trebuie sa lucreze mult mai mult decat al unui nefumator. Desi organismul fumatorului reactioneaza mai repede la virusi, raspunsul imunitar nu este tot atat de puternic ca al unui nefumator.

13. Interzicerea fumatului in public a dus la scaderea semnificativa a persoanelor care frecventeaza cluburile, pub-urile, restaurantele unde nu se fumeaza.

14. Tigara este cel mai popular placebo si pentru fiecare utilizator poate avea alt efect. Unii o folosesc pentru relaxare, altii pentru a se calma, altii pentru a-si stimula concentrarea. Cu alte cuvinte, pentru fiecare individ, tigara are exact efectul pe care respectiva persoana il asteapta de la ea.
http://sfatulparintilor.ro

MAI PUTIN STIUT

Nicolae Ceauşescu A FOST ABUZAT SEXUAL la Doftana. Dovezile şi mărturiile istorice INDICĂ UN SINGUR NUMELa 9 martie 1935, Legiunea de Jandarmi Olt atrăgea atenţia Prefecturii Poliţiei Municipiului Bucureşti asupra lui Nicolae Ceauşescu. Viitorul lider al României socialiste fusese luat în vizor pentru activităţile întreprinse pentru propagandă comunistă şi pentru care luase deja contact cu închisorile. Un an mai târziu, acesta era din nou condamnat la închisoare şi era trimis după gratii la Doftana.

Conform historia.ro, în acest loc, Ceauşescu ar fi suferit una dintre cele mai mari umilinţe ale vieţii: ar fi fost abuzat sexual de un alt deţinut, un nume important la acea vreme în structurile comuniste, Şmil Marcovici.

Numele lui apare menţionat în autobiografia nepublicată a lui Chivu Stoica, despre care s-a spus că a plătit cu viaţa ruşinosul secret. Văduva lui Stoica, Maria Manolescu-Chivu, a fost convinsă că moartea soţului ei s-a datorat dorinţei lui Ceauşescu de a scăpa de ultimul martor din Doftana care ştia de abuzurile sexuale la care a fost supus. Mai jos sunt redate fragmente din autobiografia lui Chivu Stoica scrisă la începutul anilor ’70.

„Tot la Doftana, din procesul Anei Pauker, a fost şi un tovarăş Marcovici care era membru al Biroului Politic şi secretar al CC. Un om vechi în partid şi-n mişcarea revoluţionară. El a avut o comportare bună tot timpul cât a fost teroare şi regimul de distrugere la Doftana, dar după cucerirea regimului (politic pentru deţinuţi, n.n.), fiind bătrân, nu participa la viaţa de partid, la viaţa de colectiv, la munca politică, culturală, educativă, venea din când în când şi ţinea câte o prelegere – era de altfel un om pregătit şi cu mare experienţă – pentru că era mai bătrân am găsit cu cale să-i dăm pe cineva pentru a-i curăţa celula şi a-i face ordine, cu acest scop am însărcinat pe un tovarăş, al cărui nume nu-l mai reţin, croitor era de meserie.După puţin timp am aflat că a fost văzut de alţi tovarăşi, fiind vizeta de la celulă deschisă puţin, că practica perversităţi. Marcovici obişnuia să aibă relaţii îndeosebi cu tovarăşi tineri, printre care Anghel, Sor şi alţii. La anchetă a confirmat şi el, şi atunci s-au luat măsuri atât din Doftana cât şi de către conducerea partidului să fie scos din partid. El moare la cutremur sub dărâmături. Pentru cercetarea cazului s-a numit o comisie de anchetă din care făcea parte Ganev, Dej şi Chivu, situaţia lui am prelucrat-o în organizaţia de partid, căci el căuta să atragă o serie de tineri care erau acolo, vroia să-i strângă într-un cerc. Probabil că la el era un vechi obicei, o decădere morală. S-a lichidat cu totul după prelucrarea acestor fapte.”

Pavel Câmpeanu, fostul camarad de detenţie al lui Ceauşescu, a confirmat abuzul sexual la care a fost supus Nicolae Ceauşescu. „Nu Dej fusese partenerul lui Ceauşescu, ci un anume Marcovici.”

La perioada Doftana s-a referit şi scriitorul Dan Ciachir, care a făcut o pasiune pentru respectiva epocă. “(…) Cât priveşte alegaţia că în vremea detenţiei, Ceauşescu ar fi fost „fetiţa” lui Dej, aceasta este o minciună spulberată de istorici. Recent, doamna Lavinia Betea, în volumul „Poveşti din Cartierul Primăverii”, arăta că Nicolae Ceauşescu a fost „fetiţa” altui deţinut, a lui Şmil Marcovici, în vreme ce Gheorghiu-Dej detesta plăcerile dosnice, prevenindu-i pe deţinuţii mai tineri să nu recurgă la ele întrucât se vor căi amarnic. Amintiţi-vă că se căsătorise de tânăr, avea doi copii, două fete. Ulterior a fost arestat şi închis, soţia s-a despărţit de el.”

Sursa foto: muntenia-news.ro

ARSENIE BOCA

Jurnalul redactat de Arsenie Boca în anii 1946 – 1950, în vremea în care era călugăr la mănăstirile Brâncoveanu şi Prislop, cuprinde aproape 270 de pagini de învăţături şi texte religioase. Arsenie Boca nu a mai apucat să publice manuscrisul păstrat în aşezământul de la Sinaia, însă au făcut-o urmaşii săi.

La sfârşitul anilor 1940, în vremea în care se afla la Mănăstirea Brâncoveanu şi apoi la Mănăstirea Prislop, Arsenie Boca a scris 137 de predici şi învăţături, multe cuprinse şi în predicile sale de la Mănăstirea Prislop, adunate într-un manuscris pe care călugărul nu l-a mai publicat vreodată. Abia după moartea sa, textele au circulat sub diferite forme, iar în 2006 manuscrisul care fusese păstrat în Aşezământul Monahal de la Sinaia, a văzut lumina tiparului. „Toate cele 137 de cuvinte duhovniceşti, de dimensiuni şi extensiuni diferite, s-au născut în liniştea chiliei Părintelui Arsenie de la stăreţia veche a sfintei mănăstiri de la Sâmbăta de Sus cu vedere spre munţii Făgăraşului şi în taina chiliei Părintelui Arsenie de la sfânta mănăstire Prislop, cu deschidere înspre dealurile Prislopului şi au fost scrise „cu timp şi iară timp” între 25 noiembrie 1946 şi 27 martie 1950”, afirmau edittorii volumului Cuvinte Vii, care cuprinde textele scrise de Arsenie Boca. Iată câteva dintre îndrumările călugărului: Arsenie Boca despre viaţă „Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul se strică; iar o viaţă stricată de patimi strică şi mintea, care, odată stricată, nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău, ci le zice tocmai întors: răului bine şi minciunii adevăr”. (30.I.949, Prislop). Arsenie Boca despre bogăţie: „Nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte; precum nici bogăţia nu te mântuieşte, nici sărăcia nu te osândeşte, ci cum ai sufletul tău şi faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avere, iată că nu te mântuieşte sărăcia ta. Eşti bogat, dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Cum stai cu sufletul şi faţă de una şi faţă de alta, de la asta atârnă mântuirea sau osânda ta” (25.XI.1946, Sâmbăta). Arsenie Boca despre păcate Păcatele au urmările cele mai felurite asupra omului: 1. Pe unii păcatele-i smeresc, îi ruşinează înaintea lui Dumnezeu şi-i hotărăsc la îndreptare. 2. Pe alţii, mai înrăiţi în ele, îi sălbătăcesc cu totul. 3. Dar pe alţii îi împing până la nebunia fără întoarcere. Cu un cuvânt, păcatele tulbură sufletul în diferite trepte”. (13.II.49, Prislop) Arsenie Boca despre iertare: „Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte: păcatele, greşelile, îngustimea vederilor, prejudecăţile, neştiinţa şi un lanţ cam lung, care prea cumplit ne strânge. Dacă Dumnezeu ni-1 iartă, cade lanţul de pe noi şi iarăşi suntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleagă lanţul nostru care ne chinuieşte, numai dacă dezlegăm, mai întâi noi, lanţul în care ţinem legaţi pe fraţii noştri. Dacă noi nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă”. (6.III. 1949, Prislop). Arsenie Boca despre post „Deci nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne deprindem de-aici. Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne, şi cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul”. (6.III. 1949, Prislop). Arsenie Boca despre boli „Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii şi te trezeşti slăbănog, tremurând de nu te mai poţi opri, sau bolnav la casa de nebuni. Nu e boală de moarte, dar nici leac nu are. Şi cine distruge nervii? Iată cine, spun doctorii: beţia, curvia şi bolile ei, mânia sau furiile şi supărările peste măsură. Deci feriţi-vă de acestea, că ele omoară milioane de firişoare (celule) nervoase, care nu se mai refac în veac. Toate celulele se refac, afară de celula nervoasă. Un tată pătimaş de acestea n-are urmaşi sănătoşi, ba şi în nepoţii şi strănepoţii săi se moşteneşte ceva găunos, care la o întâmplare oarecare răbufneşte afară. E destul ca un tată să se îmbete o dată, ca să aibă din beţia aceasta un urmaş cu boala copiilor – epileptic. E destul să-şi sperie soţia o dată în vremea sarcinii ca dintr-asta să se aleagă un copil nenorocit toată viaţa. Aşa se răzbună păcatele părinţilor în bieţii copii, care nu au vină. Spun acestea şi am de gând s-o mai spun, fiindcă în regiunea aceasta – odinioară capitala Daciei – acum se bea cel mai mult rachiu, de aceea aici sunt cei mai mulţi copii bolnavi de nervi – deşi oamenii pătimesc şi de alt rău mai mare: nu vor să aibă copii”. (20.III.49, Prislop) Arsenie Boca despre moarte „Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri; – vorbesc de-o credinţă care să-ţi transforme viaţa în vederea morţii, în vederea Vieţii. Toţi suntem chemaţi la viaţă şi mai nimeni nu trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi. Trăim omorând această chemare”. (10.X.1949, Prislop). Vă recomandăm şi: Autobiografia părintelui Arsenie Boca, din temniţă: „Nu am dansat şi nu-mi puteam închipui aşa ceva. Cu fetele mi-am propus să nu fac nicio cunoştinţă” Părintele Arsenie Boca a relatat, într-o declaraţie autobiografică pe care a scris-o în timpul unei anchete la care era supus în 1945, o serie de amănunte neobişnuite despre viaţa sa. În mărturia sa, călugărul îşi dezvăluie personalitatea complexă, orientată spre trăirile interioare, spre studiu, artă şi spiritualitate. Arsenie Boca şi ateii: „La două feluri de oameni le spune Dumnezeu nebuni“ Duhovnicul Arsenie Boca a acordat o atenţie deosebită, în învăţăturile sale, ateismului, pe care îl considera dăunător. Călugărul afirma însă că orice om trebuie lăsat să fie liber în credinţa sau necredinţa sa. Pelerinajul la Prislop acum 90 de ani: de ce mulţimile se adunau la mănăstire cu decenii înainte de Arsenie Boca Mănăstirea Prislop, unde a fost înmormântat părintele Arsenie Boca, a fost în ultimele secole unul dintre cele mai iubite locuri din Ţara Haţegului. O mulţime de legende s-au ţesut în jurul ei, iar fotografiile vechi de aproape un secol arată că şi în acea vreme aşezarea era foarte căutată de pelerini.

Citeste mai mult: adev.ro/o4u0um

Citeste mai mult: adev.ro/o4u0um

EMINESCU

Un jurnalist şi compozitor născut la Galaţi, Grigore Ventura, este bănuit că ar fi fost pus să-i însceneze lui Eminescu nebunia şi să-l dea pe mâna poliţiştilor şi a medicilor. În complot s-ar fi implicat Maiorescu, Slavici şi alţi apropiaţi ai poetului
28 iunie 1883 a fost o zi fatidică pentru destinul poetului Mihai Eminescu. Redactor-şef şi jurnalist la ziarul ”Timpul”, oficios al Partidului Conservator, Eminescu a fost înlăturat din funcţie în acea zi şi închis la ospiciul doctorului Şuţu, de pe Strada Plantelor din Bucureşti. Verdictul oficial a fost nebunia, care-l lovise subit pe marele poet. ”Timpul, organul Partidului Conservator, are ca director răspunzător pe d. Mihail Paleologu, cu începere de ieri. D. Mihail Eminescu, şef redactor al Timpului şi unul dintre cei mai distinşi poeţi şi publicişti români, tânăr înzestrat c-un talent şi c-o inimă şi mai deosebitã, a fost atins în mod subit de o boală gravă. Dorim o completă şi repede însănătoşire a confratelui nostru.”, anunţa „Timpul“ pe 3 iulie 1883. Eminescu, deţinut politic Analizând cazul, academicianul Eugen Simion arată că, într-adevăr, Eminescu suferise o cădere nervoasă cauzată de programul încărcat şi de suprasolicitarea de la ziarul „Timpul”, dar şi a problemelor întâmpinate de poet şi că este posibil să fi suferit de sindrom bipolar. Cu toate acestea, majoritatea specialiştilor în viaţa şi opera lui Eminescu sunt convinşi că de această afecţiune au profitat cei care doreau ca Eminescu să dispară din viaţa publică. Eminescu era un jurnalist temut, care criticase atât regimul liberal, dar şi anomaliile din societatea românească. Mai mult decât atât, era un militant pentru unirea tuturor provinciilor româneşti şi era cât pe ce să zădărnicească o alianţă secretă între România şi Austro-Ungaria. În aceste condiţii, poetul ar fi fost înlăturat în mod voit. „Pentru a nu-l martiriza, varianta convenabilă ar fi fost sanatoriul. Internarea din 28 iunie 1883 a fost, în realitate, o arestare mascată, mai odioasă decât una la lumina zilei. D. Vatamaniuc, cel mai avizat cunoscător al publicisticii eminesciene şi documentarist de primă mână, afirmă că Eminescu a fost, din nefasta zi, deţinut politic”, scria Theodor Codreanu în „Eminescu-drama sacrificării“. Se vehiculează ideea că Eminescu a fost chiar asasinat, administrându-i-se un tratament mortal cu mercur pentru un sifilis inexistent. Omul care a jucat un rol esenţial în „capturarea“ lui Eminescu şi adâncirea crizei din aceea zi fatidică de 28 iunie 1883 a fost Grigore Ventura. Acesta era un jurnalist, scriitor şi compozitor care colabora la ”Timpul”. Era un cunoscut al lui Eminescu şi a fost considerat unealta lui Maiorescu şi a complotiştilor care ar fi pus la cale, conform părerii unora dintre biografi, internarea lui Eminescu la ospiciu. Firul evenimentelor din ziua de 28 iunie 1883 a fost analizat în detaliu. „Domnu’ Eminescu a înnebunit” Ziua de 28 iunie 1883 începe la 5.00 dimineaţa pentru poetul Mihai Eminescu. Se trezeşte şi se ceartă cu Catinca Slavici, soţia reputatului scriitor şi coleg de muncă al lui Eminescu. Eminescu, care stătea în gazdă la Catinca Slavici, ar fi vrut să dărâme casa „că-i umedă şi urâtă“, se arată în scrierile lui Ion Rusu Şirianu. Catinca Slavici trimite un mesaj rapid lui Maiorescu prin slujnica sa. ”Domnu’ Eminescu a înnebunit. Vă rog să faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte reu”. Maiorescu nu se duce să vadă ce se întâmplă cu Eminescu. Din contră, se duce direct la sanatoriu şi aranjează ca poetul să fie închis acolo. Mai mult decât atât, anunţă pe toţi junimiştii, fără să vadă despre ce este vorba, că Eminescu a înnebunit. Aceste detalii au ridicat semne de întrebare unor eminescologi. Nicolae Georgescu, critic, cercetător şi istoric literar, presupune că biletul Catincăi era de fapt o parolă masonică. „Partea stranie a lucrurilor e că Maiorescu reacţionează ca şi cum momentul crizei trebuia să sosească şi pe care-l aştepta încă din 23 iunie, când pomeneşte voalat de planul pus la cale cu acelaşi inginer Simţion. El nu pune nici o clipã la îndoialã «diagnosticul» Catincăi Slavici, ba îl fixează în jurnal pentru posteritate şi pe baza lui hotărăşte destinul poetului”, este de părere Theodor Codreanu, un alt istoric literar care a studiat evenimentele din 28 iunie 1883. Ventura omul complotiştilor În aceste momente intră în scenă personajul Grigore Ventura. Jurnalist ca şi Eminescu, acesta colabora cu ”Timpul”, dar mai lucrase sau va colabora şi cu alte publicaţii, precum ”l’Orient”, ”L’independance Roumaine”, ”Românul”, ”Naţiunea”, ”Epoca“ sau ”Adevărul”. Eminescu, după conflictul cu doamna Slavici, plecase, după cum arată mărturiile pe Podul Mogoşoei, şi se oprise lângă redacţiile ”Timpul“ şi „Românul”. Ion Russu Şirianu precizează că ambele redacţii au fost deja alertate de prezenţa „nebunului Eminescu“, tocmai de către Grigore Ventura. Biografii citaţi presupun că Ventura a fost trimis de Maiorescu cu misiunea „de a livra” mesajul. Poetul Mihai Eminescu este întâmpinat de un redactor de la ”Românul”, Iancu Procopiu. Acest Procopiu spune că Ventura plecase cu „ordine” şi alertase toţi junimiştii de faptul că Eminescu înnebunise, fără ca poetul să facă nimic ieşit din comun. Unii specialiştii spun că Ventura se va ocupa ulterior ca Eminescu să facă şi ceva ieşit din comun, pentru a justifica internarea. Eminescu înarmat cu un pistol Poetul era chinuit de căldură, insomnii şi mai ales epuizat de munca de la ziar. Totodată, avea probleme cauzate de scandalurile care înconjurau societatea „Carpaţii“. Pe fondul sindromului bipolar, Eminescu a făcut, pe 28 iunie 1883, o criză. Theodor Codreanu şi Nicolae Georgescu cred însă că această criză i-a fost provocată sau, mai precis, că poetul ar fi fost aţâţat să se dea în spectacol. Iar cel care s-a ocupat de acest lucru ar fi fost Grigore Ventura. Acest personaj s-a întâlnit cu Eminescu la Capşa, unde au luat masa. Grigore Ventura îi povesteşte lui Alexandru Ciurcu, cel care-şi va publica memoriile şi va aminti acest episod, că s-a aşezat la masă cu Eminescu şi că, la un moment dat, poetul a scos un pistol, ar fi ameninţat-o fără motiv pe soţia patronului şi ar fi spus că trebuie să-l împuşte pe rege. Acelaşi lucru îi spune Ventura lui Procopiu, afirmând că Eminescu ”avea pistolul mare în mână” şi dorea să-l împuşte pe rege şi îi critica pe liberali. Ciurcu spune în memorii că, în loc să-l tempereze pe poet, Ventura îl duce pe Eminescu direct la palat cu pistolul, instigându-l să-l omoare pe rege. Nu îl găsise la palat pe rege, aşa că l-a trimis pe Eminescu la o baie la Mitraşewski. Pentru Theodor Codreanu, dar şi pentru istoricul Şirianu, baia a fost, de fapt, capcana întinsă de Ventura poetului. Acolo, bănuieşte Codreanu, Eminescu a fost închis, în timp ce Ventura a chemat poliţia şi infirmierii. ”Toate acestea sunt relatate în procesul-verbal încheiat de comisar la ora 19.00. Ajunşi împreună la baie, îşi face apariţia şi Constantin Simţion, pe care comisarul îl consemnează în mod deosebit. De ce? Oare nu fiindcă era pionul central al lui Maiorescu şi fiindcă el, de fapt, coordona planul? Cele «opt ore» de baie atestă interesul pentru mistificare şi pentru furnizare a unor dovezi de «nebunie» (…). Admiţând lunga prezenţă a poetului la baie, se elimină poveştile lui Ventura. Totuşi, Ventura şi-a avut rolul său în acea zi, încurcând planul lui Maiorescu. Acesta îl va numi, în jurnal, «indiscretul ticălos», dar îl va include în evoluţia ulterioară a destinului eminescian.”, scria Theodor Codrescu. Astfel, Mihai Eminescu a fost dus legat şi tranchilizat la sanatoriu. Ventura un veritabil spion Când Codreanu afirmă că Ventura a încurcat planurile lui Maiorescu, se referea la faptul că jurnalistul şi scriitorul respectiv executa de fapt acelaşi plan de anihilare a lui Eminescu, dar cu alte metode decât cele prevăzute de critic. Mai precis, Ventura reprezenta varianta de rezervă pentru lichidarea Societăţii Carpaţii şi a lui Eminescu. „«Încurcătura» pricinuită de Ventura este ecoul celor două soluţii de lichidare a Societăţii Carpaţii: cea «paşnică» – Maiorescu-Sturdza, şi cea cu violenţe şi arestări – C. A Rosetti. Ventura ar fi fost în slujba celei din urmă. În ochii lui Ventura, poetul apare ca un violent zurbagiu în discursuri şi fapte, gata să-l împuşte pe rege. Oare faimosul «revolver» n-a fost introdus în circuit de acest informator al serviciilor secrete?”, se întreba Codreanu în „Eminescu – drama sacrificării“. Cine era Grigore Ventura Grigore Ventura s-a născut la 1840 în Galaţi. Avea 43 de ani atunci când a fost închis Eminescu la ospiciu. Ventura provenea dintr-o familie foarte bogată din Covurlui. A fost compozitor, scriitor, dramaturg şi jurnalist. Este renumit pentru piesele de teatru scrise, cu accente patriotice, precum „Curcanii” sau „Traian şi Andrada”. A fost profesor la Conservatorul din Bucureşti şi este cunoscut pentru compoziţiile muzicale tot cu un caracter patriotic, precum „Doi ochi” sau „Hora de la Griviţa”. Viaţa lui Grigore Ventura este demnă de scenariul unui film. Iniţial, a urmat dreptul la Universitatea din Berlin. Ulterior, s-a ocupat, paradoxal, cu agricultura. A rătăcit întreaga avere a părinţilor şi s-a apucat de scris, de compus şi de jurnalism. Ar fi murit în 1909, de la o banală bătătură.

Citeste mai mult: adev.ro/o4tvl3!!!

“Esti materie, esti un amestec intamplator de substante chimice. Esti un animal superior, o maimuta evoluata, esti…un accident al legilor fizicii.” Te simti vizat? Ar trebui, pentru ca, desi nimeni nu ti-a spus-o fatis, nu doar stiinta, toate asa-zisele medii de promovare a cunoasterii te bombardeaza zilnic cu aceasta idee. Este ceea ce ne spun cercetatorii sau, mai degraba, ceea ce sunt lasati sa ne spuna. Nu este oare paradoxal ca, desi magulitorul curent New Age plaseaza individul in centrul Universului, incoronandu-l stapan absolut al naturii si al propriei existente, de la promotorii aceluiasi crez aflam ca nu suntem decat niste primate oportuniste si un pic norocoase, diferite de “suratele” animale doar printr-un continut cranian mai consistent?
Materie, numai materie. In spatele acestor jocuri scenice care ne pun o ordine bine calculata in viata si in ganduri se ascunde un peisaj de culise mult mai vast si mai tenebros decat se poate banui analizand faptele accesibile. Cu toate acestea, Descopera.ro va incerca sa faca putina lumina in ce priveste “cunoasterea necunoscuta” a umanitatii.
Nu sunt putini acei specialisti, dintre care se disting nume precum Michael Cremo si Richard L. Thompson, autorii cartilor “Arheologia interzisa” si “Istoria ascunsa a rasei umane”, care vorbesc despre fenomenul filtrarii cunoasterii. Dupa cum o sugereaza contextual forma termenului, aceasta politica, suspectata ca fiind o arma de capatai a elitelor ce conduc lumea din umbra, este menita sa tina masele in ignoranta si necunoastere. Altfel spus, este vorba despre puterea intelectuala, cea din care deriva toate formele de dominatie si control la care este supusa civilizatia umana astazi. Articolul de fata nu va trata insa despre cine sunt sforarii acestor masinatiuni, ci se ambitioneaza sa releve cate ceva despre modul in care ei opereaza.
“Involuatii” stiau
Liderii fara chip care actioneaza manetele acestui mecanism al cenzurii limiteaza masiv accesul maselor la informatii care vizeaza in special originile si trecutul speciei umane, temelie a intelegerii existentei si scopului in viata. Este vorba despre aspecte esentiale ale civilizatiei si ale planetei pe care, daca le-am cunoaste, ne-am intelege mai bine natura si misiunea; ceea ce ne-ar face insa liberi si mai greu de controlat. Sunt lucruri pe care “EI” le cunosc, dar pe care le tin departe de noi, din egoism, din interes, din trufie, din nevoia de a avea un ascendent asupra semenilor.Premisa fundamentala de la care porneste teza unor specialisti precum cei mentionati mai sus, cum ca istoria umana este cu totul alta decat cea care ne este prezentata astazi in mod oficial, rezida, ca debut, in scrierile antice. Majoritatea culturilor dispun de astfel de carti care vorbesc despre existenta unor civilizatii avansate in trecutul foarte indepartat, dar scrierile in sanscrita ale Indiei sunt de departe cele mai explicite in aceasta directie. Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe langa principiile filosifice si culturale indiene, si despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amanuntite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobandit astazi. Sunt descrise aparate de zbor impreuna cu principiile lor de functionare, sunt mentionate arme precum bomba atomica sau chiar bomba cu hidrogen si se descriu avansate tehnici medicale si genetice. Aceleasi carti vorbesc despre erele pamantului, despre ciclicitatea vietii pe planeta si despre succedarea civilizatiilor. Convingeri asemanatoare vin din intelepciunea romana si egipteana dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon si Artistotel ne parvin invataturi referitoare la aceeasi insiruire a vietii. Ei credeau puternic intr-o fiintare pe ere, dupa un model arhetipal. Astfel, in credintele stravechi – care, dealtfel, nu sunt deloc de lepadat – un mare ciclu de viata incepe edenic, cu o Era de Aur, in care toate fiintele umane sunt spiritualizate, constiente, bune. Aceasta era este succedata de cele de Argint, Bronz si Fier, ce caracterizeaza, gradual, deprecierea umana prin cultivarea lacomiei si a individualismului intr-atat incat lumea trebuie reconfigurata. Ceea ce se si intampla, printr-un cataclism general si o reinchegare ulterioara a vietii.
In viziunea initiatilor indieni, oamenii s-au nascut de mai multe ori si de tot atatea ori, minus unu (inca), au disparut in urma unor dezastre de exterminare a speciilor. Acest lucru s-ar fi intamplat insa numai pentru ca viata sa reinfloreasca, prin repopularea Pamantului fie de catre refugiati paranormali, neafectati de Armageddon, fie de civilizatii superioare din alte sfere cosmice. Cartile acestea fac referiri foarte serioase la existenta in urma cu milioane si chiar cu miliarde de ani in urma, pana la inceputurile planetei, a inteligentei pe Pamant si a civilizatiilor evoluate. Totusi, pentru sustinerea unor atari premise, trebuie sa existe si probe fizice. In absenta acestora, s-ar putea presupune cu usurinta ca scrierile sunt false, mincinoase, produs al unei imaginatii disproportionate. Surprizator, ele sunt cofirmate nu doar sporadic, ci chiar abundent, nenumarate dovezi arheologice ale existentei unor antice civilizatii avansate iesind la lumina, accidental sau “vanate”, in toate colturile lumii.
Teoria ca teoria, dar practica…
Exemplele sunt numeroase si dispun de caracteristici mult prea complexe pentru a fi expuse convingator aici, dar vom face cateva insemnari succinte. Este vorba despre descoperiri arheologice precum: macheta egipteana din lemn din secolul al II-lea i.Hr, care are forma unui avion; ciocanul descoperit la marginea Londrei, incastrat intr-o roca veche de 500 milioane de ani; harta desenata in 1513 a amiralului turc Piri Reis, care arata in detaliu portiuni din Africa, America si Antarctica, in conditiile in care Antarctica a fost descoperita oficial abia in 1818. Mai mult, harta reprezinta continentul alb asa cum arata el sub gheturi, stare in care se afla, probabil, in urma cu 10.000 – 12.000 de ani; orasul Nan Madol, construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice, al caror transport nu poate fi explicat; artefactul Coso, din Olancha, California, asemanator cu un dispozitiv de aprindere, gasit in interiorul unei bucati de piatra care ar fi avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma. O amprenta palmara a fost gasita intr-un strat de piatra calcaroasa avand circa 110 milioane ani, in localitatea Glen Rose (Texas). In nordul inghetat al Canadei s-a gasit un deget omenesc fosilizat,datand din Cretacic. In Utah, intr-un strat de roca estimat la 300-600 milioane de ani vechime, s-a descoperit ceea ce pare amprenta unei talpi omenesti, incaltata intr-un soi de sanda. Minerii din Africa de Sud au scos la lumina sute de sfere metalice de origine necunoscuta, denumite sferele Klerksdorp. Ele au circa 3-5 cm in diametru, iar unele au incrustate linii paralele, asemenea unor santuri, de jur-imprejur. Sferele par a fi facute de mana omului, desi specialistii nu pot explica in ce fel au fost realizate liniile. Stratul de roca din care au fost extrase aceste sfere dateaza din precambrian, vechimea lor fiind estimata la 2,8 miliarde ani.

Exemplele pot continua, acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute care au ajuns sub ochii publicului larg. Surprinzator este insa faptul ca, desi asemenea reusite arheologice vorbesc fatis despre o realitate incontestabila, oamenii de stiinta nu le aplica mai mult decat o eticheta pe care sta scris “mistere”. De ce alegem sa le consideram curiozitati si bizarerii, cand putem accepta povestile uneori de necontestat pe care aceste obiecte ni le spun? Nimeni nu se oboseste, oficial, sa sape mai adanc si sa intelega implicatiile uriase pe care le au aceste lucruri. Cat despre noi, sfidarea afisata de elite in relatia cu vulgul este de un cinism revoltator. Ne servesc, prin intermediul cercetatorilor si al publicatiilor pe care le au in “buzunar” toate aceste informatii, probabil desperecheate, bizuindu-se fara griji pe faptul ca ignoranta isi va juca rolul si ne va impiedica sa ne implicam activ sau sa ne “sinchisim” macar de ele. Pentru ca, la urma urmei, cine suntem noi sa ne gandim la asemenea lucruri? Ce conteaza daca oamenii au 10 mii, o suta de mii sau un milion de ani? Aceste preocupari sunt ciudate, abstracte, ele reprezinta exclusiv apanajul unor filosofi si mistici neintelesi, izolati in turnurile lor de fildes. Noi trebuie sa ne traim viata la maximum, timpul inseamna bani, este scurt, viata trece, nu trebuie irosita cu intrebari existentiale. Sunt numai cateva dintre trendurile pe care elitele ni le-au impregnat, pentru a imbraca poate cele mai importante deprinderi pe care ar trebui sa le posedam in cosumatii care sunt adesea ridicole si caraghioase in ochii unei opinii publice profund contaminate.
Indoctrinare religioasa? Mai gandeste-te
Totusi, aceia care aleg sa nu se lase pacaliti de teoriile evolutioniste vehiculate extrem de agresiv, se aliniaza mai degraba unei tendinte spirituale de masurare a lucrurilor. Acesti oameni privesc devenirea umana, nu ca pe o evolutie din materie, ci, mai degraba, ca pe o involutie, dintr-o constiinta superioara. Aceasta premisa se aseamana poate cu o argumentatie religioasa, cu o doctrina ridicola, dar incercati sa va intrebati daca nu cumva aveti aceasta impresie tocmai in virtutea informatiilor care vi se “injecteaza” pe toate mediile de comunicare. Omul nu este un produs unilateral, asa cum incearca sa ne convinga conducatorii nostri de talie mondiala. El este intr-adevar alcatuit din materie, este grosier, dar mai are si o dimensiune mentala, precum si una spirituala. Lumea noastra este, din acest motiv, privita de initiati, ca o etapa cosmica grosiera, ce va fi urmata de niveluri superioare ale realitatii, dominate de energii subtile, denumite de culturile diferite spirite, ingeri, zei, sfinti, etc. Nasterea ar insemna, practic, procesul prin care o fiinta de constiinta pura coboara in sferele inferioare ale Cosmosului si se acopera de energiile scazute ale mintii si ale materiei.
Toate culturile si civilizatiile credeau ca venim dintr-un nivel spiritual al realitatii, traiau in acord cu aceasta convingere si erau armonizati cu natura si viata. Mai putin noi, care ne dezicem de orice forta superioara. Noi, care ne credem fruntasi si superiori, nu doar ca civilizatie, ci la nivel individual. Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca “eu” sa fie in centrul lucrurilor si “mie” sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca “eu” nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei “Dezbina si stapaneste” la nivel planetar.
Spuneam putin mai sus ca, daca ideea spiritualitatii ti se pare a fi o doctrina, un raspuns disperat al Bisericii la avantul actual al stiintei, atunci ar trebui sa te intrebi daca nu crezi asta tocmai in urma faptului ca esti controlat. Ei bine, sa venim in sprijinirea unei asemenea declaratii si cu un exemplu. Este vorba despre cazul sotilor Pierre si Marie Curie. Cei doi cercetatori francezi din secolele XIX – XX sunt recunoscuti oficial pentru performantele din domeniul radioactivitatii, care le-au si onorat activitatea prin obtinerea unui premiu Nobel pentru Fizica in anul 1903. Niciun manual insa si in general nicio carte nu vor mentiona implicarea lor activa si meritorie in experimentele parapsihologice. Pret de mai multi ani, cei doi cercetatori au derulat o serie de teste cu nuanta supranaturala in laboratoare si institutii, inregistrand rezultate notabile si succese nebanuite, materializate prin comunicarea cu spiritele, extracorporalizari, materializari, clarviziune si alte astfel de fenomene catalogate astazi drept “bazaconii”.Aceasta activitate intensa si mascata este atestata de o documentatie vasta aflata in arhivele institutiilor care le-au gazduit initiativele lui Pierre si Marie. Si in acest caz, exemplele unor performante si descoperiri halucinante pe taram spiritual sunt in numar suficient de mare, incat sa ateste existenta incontestabila a unei asemenea dimensiuni umane. De ce ocultizarea lor? Pentru a masca latura spirituala a umanitatii si pentru a canaliza civilizatia spre materialism si consumerism. Suntem vaduviti prin aceasta privare de cunoastere, de aspecte importante ale existentei si ale fiintei umane, capitale in intelegerea completa a ceea ce suntem si a ceea ce avem de fapt de facut aici. Daca nu stim nimic despre aceste lucruri, care, iata, exista ca parte a realitatii, este firesc sa ne refugiem in productie si consum, in efemer, in placeri marunte si in bucurii intr-adevar animalice. Iar acest lucru nu este intamplator.
Mai gandeste-te un pic
Toata aceasta mistificare se intampla pentru ca stiinta are in miezul sau un grup extrem de influent care musamalizeaza voit descoperirile cele mai importante. Motivele unui asemenea grup influent nu pot fi decat presupuse, dar probabil ca banuielile celor care le emit nu se indeparteaza prea mult de adevar. Astfel, Michael Cremo suspecteaza ca doua mari directii motiveaza elitele sa filtreze cunoasterea. Una ar fi insasi natura umana, negarea, respingerea teoriilor care le contrazic pe ale lor, deoarece sunt oameni indragostiti de ei insisi si de adevarurile lor, nefiind dispusi sa accepte alternative. Apoi, probabil ca este vorba de ratiuni ceva mai adanci, legate de putere si control. In sistemul educational, evolutionistii au detinut o pozitie suficient de inalta pentru a dicta raspunsuri la intrebarile fundamentale: “cine suntem? de unde venim? incotro mergem?” Aceste raspunsuri, dupa cum bine se stie, sunt pur materialiste, exclud cu desavarsire orice implicare divina in crearea omulu. De aceea, nici nu este surprinzator sau intamplator ca omenirea a luat-o pe o panta adanc materialista si exclusiv fizica. Manipulatorii din umbra au insuflat maselor valori eronate, ideea ca scopul fundamental al omului este acela de a produce si de a consuma. Mereu mai mult. Acest lucru, in cazul in care mai sunt dintre aceia care nu isi dau seama, naste bogatii uriase. O parte dintre ele intra in buzunarele cercetatorilor, care nu doar fac parte din mecanismul manipularii, dar stau si la temelia conceptelor produselor comercializate (armament, tehnologie, lux etc). O alta mare parte din fonduri intra in buzunarele industriasilor care le produc si, nu in ultimul rand, in buzunarele adanci ale guvernelor care percep taxe si impozite, in unele locuri, uriase, pe marginea comertului masiv. Aceasta nu inseamna altceva decat faptul ca forte foarte mari sunt cointeresate ca lucrurile sa ramana in lume in forma in care sunt astazi. Ele nu vor sa vada intrerupt acest proces si atunci nu este de mirare faptul ca devine tot mai energic.
Orice scadere a activitatii economice creaza unde de soc. Elitele au inteles asta. Din acest motiv, se intretine furibund procesul de productie-consum. Oamenii nu trebuie sa se gandeasca la existenta, nu trebuie sa-si puna probleme inalte, adanci, trebuie mentinuti si concentrati in uriasa masinarie economica. Exemplul clar a venit in urma atentatului terrorist din 11 septembrie 2001, in urma caruia mii de oameni pur si simplu au incetat sa mai cumpere, sa mai consume. Au ales sa stea mai mult cu familiile si cu prietenii lor si sa se intrebe ce este viata si incotro se misca, ce se intampla cu lumea. Reverberatiile unui asemenea fenomen sunt mari si durabile. Liniile aeriene, spre exemplu, nu si-au revenit inca total in acesti 7 ani de la eveniment. Stapanii unui imperiu financiar nu isi permit asemenea pierderi. Ei trebuie sa aiba mereu mai mult, nici macar mentinerea nu este o optiune. Sunt, deci, interese mari care ne vor focusati trup si suflet pe procesul material de productie si consum, iar elementul cheie sunt oamenii de stiinta si dascalii, cei care ne invata despre lume si viata. Ei insista ca suntem fiinte materiale si mai ales ca acesta este un lucru bun. Dar daca am primi si un alt raspuns la intrebari precum “Cine sunt? De unde vin? Unde ma duc? Ce vreau?” ? Ce ar fi daca s-ar preda in scoli faptul ca facem parte dintr-o constiinta superioara si pura si ar trebui sa ne canalizam mai mult pe cultivarea constiintei si a spiritului, pentru ca ele sunt eternitatea? “EI” nu vor insa acest lucru, pentru ca ar insemna ca oamenii sa fie mai putin controlati, ceea ce ar insemna mai putini bani si o putere scazuta. De aceea s-a impamantenit si ideea de proprietate. Intr-o societate complet mercantila, toata lumea are proprietati. Liderii, corifei ai omenirii, detin aceste proprietati prin diferite sisteme sociale, bancare sau politice. Ori, cine controleaza proprietatea controleaza si proprietarul.
Sustinatorii sistemului axiologic bazat pe productie si consum, pe ahtiere de acumulare si materialism, s-au infiltrat insidios in pozitiile influente si puternice ale societatilor umane, de unde pot dicta celor de sub ei realitatea. Ei au creat sistemele de comoditate, care stimuleaza latura hedonista umana, capturand individul in placeri si indepartandu-l de realitate. Mijloacele de distragere sunt astazi extrem de numeroase si de eficiente, imbracand tot soiul de forme. De ce nu s-ar abate chiar razboiul asupra unei comunitati preocupate de spirit si Divinitate, daca numai asa ea poate fi convertita sau chiar eliminata? Conducatorii lumii nasc si finanteaza razboaie, inventeaza sisteme monetare si diverse constrangeri, aplicand, sub aparenta unei libertati totale si a unei civilizari apoteotice, o lege martiala deghizata, mai rea decat tot ce a existat pana in prezent. De ce este mai rea? Pentru ca biciul in spate si siluirea nu iti pot fura sufletul, nu iti pot starpi credinta si stinge lumina din priviri. Conducatorii de astazi nu se multumesc sa conduca oameni, mase, nu se multumesc sa aiba mancaruri fine si vile luxoase, ei vor sa ne biciuiasca sufletele. Care este motivul final? Sigur ca, in aparenta, tinand in jug o omenire care se naste, traieste si moare pentru ei, isi asigura o viata nu de regi, dar chiar de Dumnezei aici pe Pamant. Dar asta sa fie totul?
Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar miscare browniana, curs evolutiv firesc, natura umana exacerbata? Crezi ca poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup? Poate iti va raspunde fotomodelul de langa tine sau vila cu trei etaje. Ori, cine stie, poate iti va sufla cate ceva despre viata plasticul din cardurile pe care le ai in portofel. Toate tac? Atunci unde e raspunsul? Intr-un Happy Meal cu siguranta nu.

http://gandeste-liber-exista.blogspot.ro/

ARSNIE BOCA

FENOMEN
Un serial despre unul dintre cei mai iubiti si mai populari romani, cautat de mii de oameni, chiar si dupa moartea sa
“Mama mea era foarte bolnava, medicii i-au zis ca are cancer, 99, 9%. Si atunci m-am gandit: Doamne, daca-i asa, zero si ceva la suta poti sa-l rezolvi tu! Cu gandul asta, am venit aici, la mormantul parintelui Arsenie Boca si l-am rugat sa-mi vindece mama. Si cand mamei i-au venit rezultatele, in mod miraculos, chit ca avea doua formatiuni tumorale, s-au dovedit a fi amandoua benigne. Scapase mama… Si povestea asta a fost uimitoare pentru medici, nu-si puteau inchipui cum de a fost real, cum de s-a petrecut cu adevarat una ca asta’, ne povesteste Meda.
Asta s-a intamplat acum cativa ani si de atunci Meda vine in fiecare an la mormantul parintelui Arsenie Boca de la Prislop (Hunedoara), sa-i vorbeasca si sa-i multumeasca pentru mama. Citise ca parintele a facut minuni si a vindecat si in timpul vietii, si dupa moarte, dar nu-si imagina ca i se va intampla si ei vreodata una ca asta.
Chiar asa am cunoscut-o pe Meda – stand in genunchi alaturi de alte sute de pelerini, cufundata in rugaciune, cu ochii inchisi, ca-n transa, cu o expresie de fericire copilareasca pe chip. Minute intregi s-a rugat astfel, murmurand usor ceva ce numai ea intelegea. Intr-un final a deschis ochii si atunci privirea ei s-a intersectat cu a preotesei satului. Preoteasa tocmai sedea in reculegere pe bancuta de langa mormant, soptind tinerei de alaturi: “Vezi tu, credinta nu este ilogica, ea este supralogica, adica depaseste granitele logicii firesti’.
Meda nu este crestin 100% practicant, insa de cand viziteaza mormantul parintelui, a renuntat sa mai treaca totul prin lama rece a ratiunii. “Cel mai ateu dintre atei ar simti ca aici, la mormant, se intampla ceva. Cred ca, de fapt, cautandu-l pe parintele Arsenie, il cautam pe Dumnezeu’, ne spune ea.
De cand isi tot pune intrebari despre miracolul prin care a trecut, a ajuns la o concluzie: “Stiintific, niciodata nu o sa putem dovedi matematic ca Dumnezeu exista sau nu. Il simti cu inima pe Dumnezeu. Nu trebuie sa renuntam niciodata la a ramane rationali. Insa mintea rationala a omului trebuie sa se lase iluminata de Dumnezeu’.
Femeile de cariera se lasa de job dupa ce trec pe la mormantul parintelui
Altii spun ca s-au vindecat de cancer sau de leucemie, doar rugandu-se sincer la mormant. Legende sau nu, asta povestesc oamenii din sat, asta spun toti pelerinii, daca-i intrebi despre minunile de la Prislop. Aici se petrec lucruri dintre cele mai ciudate: femei de cariera, care se roaga pentru fericirea lor, se lasa brusc de job dupa ce revin de la mormant la ele acasa, in Bucuresti. Altele pur si simplu isi gasesc sot atunci cand se asteapta mai putin.
I s-a intamplat Ancai Racnea din Timisoara. Avea 26 de ani, o firma de organizare evenimente si o situatie financiara de invidiat. Si totusi, ii lipsea ceva. Tanjea dupa o viata adevarata de familie. “M-am rugat la mormant sa ma ajute parintele sa am o viata linistita de familie. Si, surpriza, dupa circa cinci luni l-am cunoscut pe Laurentiu, cu care m-am si casatorit. Si acum i-am spus sotului meu ca trebuie neaparat sa revenim la mormant, sa-i multumim parintelui ca m-a ascultat si ne-a ajutat sa ne gasim’, ne spune Anca.
Am cunoscut-o pe Anca la Prislop. Saruta crucea parintelui si tinea strans o floare in mana. De fapt, intreg mormantul seamana cu o gradina de flori vesnic proaspete. Florile de la Prislop nu se ofilesc niciodata: valurile de pelerini – sute in zilele obisnuite, mii in zilele de sarbatoare – sosesc cu brate de flori proaspete. Fiecare floare este un “multumesc’ spus parintelui.
De fapt, de 22 de ani incoace, Prislopul a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Romania. Aici nu se inghesuie nimeni, oamenii nu-si dau coate si nici macar nu vorbesc unii cu altii, sa nu se tulbure din rugaciune. Daca vreunul a uitat telefonul deschis si tocmai il suna cineva, un rand intreg de pelerini isi intoarce capul spre “faptas’, privindu-l cu repros. Nimeni n-are voie sa strice rugaciunea. Stau cu totii cu capul in pamant, umili si smeriti. Par oamenii unei Romanii necunoscute. In zilele de sarbatoare cu mii de pelerini, asteapta la coada ore in sir – fie ploaie, fie ninsoare – pentru o fericire de cateva secunde: sa apuce sa sarute sau sa atinga crucea parintelui.
Tanar paralizat, in asteptarea unei vindecari la mormant
A facut-o si tanarul Andrei Gherber, paralizat de la nastere. Din cauza forcepsului a ramas cu tetrapareza spastica. Merge singur cativa pasi, restul ii face numai cu carutul. A incercat toate metodele sa se faca bine, dar n-a reusit nimic. Ultima lui speranta este astazi parintele Arsenie. A auzit ca parintele a scapat o fata de la paralizie, numai prin puterea rugaciunii. Se spune ca fata a venit in carut si a plecat pe picioarele ei.
Andrei isi doreste atat de mult sa mearga, incat aproape ca se simte dator sa creada ca intreaga poveste este adevarata. “Si pentru mine chiar este, atata vreme cat exista credinta puternica. Sper ca parintele ma va ajuta sa ma vindec si eu, macar in proportie de 50%’, ne marturiseste. N-a venit aici “in orb’: inainte de asta s-a informat si a citit mult despre parintele Arsenie Boca. Asa a aflat ca parintele a promis oamenilor, inainte de a muri, ca ii va ajuta si dupa moarte, daca ei ii vor cere. Si nici nu e foarte greu, crede Cristian Filip, fondatorul Fundatiei Parintele Arsenie Boca. Pe Cristian, parintele l-a schimbat la 180 de grade. Inainte, el avea viata unui bucurestean grabit, mult prea ocupat cu serviciul. Intr-o zi, mai mult intamplator, a descoperit credinta si minunile parintelui Boca. De atunci incolo, si-a facut un obicei din a-l vizita pe calugar la mormant. Astazi nu mai poate fara asta.
“Totul este sa te manifesti’, ne explica. “Adica sa ceri un lucru bun sau frumos. Nu e totuna daca te rogi acasa sau la Prislop caci aici, la mormant, rugaciunile capata putere mult mai mare’. Are o certitudine a lui: “Orice pas pe care un pelerin il face catre acest mormant este socotit, numarat. Cred ca exista o contabilitate divina pentru fiecare dintre oameni. Adica toate lucrurile facute in viata, bune sau rele, se contabilizeaza undeva’.
De fapt, esenta mostenirii lasate de parintele Arsenie Boca este insasi miscarea spirituala de la Prislop, intretinuta prin credinta puternica a unor oameni simpli. Sursa : http://www.jurnalul.ro

ARDEALUL

O problemă pe care agenda prezidenţială n-o va putea ocoli este legată de procesul nerecunoscut public al “reconfigurării” orbitei economice a Ardealului. în spaţiile fără graniţe economice – precum este şi UE – regiunile orbitează economic în mod obiectiv în jurul polilor de putere economică existenţi sau în dezvoltare, indiferent de graniţele politice. Pentru Ardeal, Bucureştiul este cel mai slab pol de putere economică din zonă.
Budapesta şi Viena sunt mult mai puternice şi mult mai aproape. În plus, de ani de zile, Bucureştiul parcă face tot ce este posibil pentru a se depărta de Ardeal, evitând pur şi simplu să construiască o arteră de comunicaţie modernă (autostradă, drum expres) care să treacă munţii fie spre Braşov, fie spre Sibiu. În tot acest timp, Ardealul s-a apropiat de Ungaria/Austria, autostrăzile venind dintr-acolo spre graniţele României şi din Ardeal înaintând spre Vest.
Bucureştiul este tot mai izolat. Investiţiile străine, atâtea câte sunt, se cantonează în Ardeal, nici n-au prea auzit de Moldova sau Oltenia. Iar investiţiile germane – pe a căror “invazie” se mizează în condiţiile venirii la putere a lui Iohannis – se opresc toate la arcul carpatic. Câteva zboruri săptămânal leagă Timişoara sau Clujul de Bucureşti, câteva zeci de zboruri săptămânal leagă aceste oraşe de Budapesta, Viena, Franktfurt. Si politicul urmează până la urmă economicul!
“Desprinderea” politică a Ardealului de Bucureşti este probabil o chestiune doar de timp! Sorocul poate cădea în timpul mandatului actualului preşedinte. Pe fond n-are vreo importanţă că acest preşedinte este un etnic minoritar. Poate că tocmai acest lucru va fi un impediment în calea “desprinderii”, căci dl Iohannis va fi “apăsat” oricum de faptul că dacă aşa ceva se întâmplă cumva, s-ar întâmpla pe vremea unui etnic minoritar, deşi Ardealul l-a adus pe domnia sa, prin vot, în fruntea ţării şi nu ştim ce aşteaptă exact Ardealul de la domnia sa!
Poate aşteaptă chiar “desprinderea” de Bucureşti, întrucât teza principală a etnicilor români majoritari din Ardeal, şi nu a altcuiva, este că ei muncesc şi le toacă banii miticii de la Bucureşti! Dar, evident, o desprindere politică a Ardealului de Bucureşti depinde în esenţă de contextul internaţional şi de aranjamentele, de acum în negociere, dintre marile puteri.
După cum s-a dovedit, Bucureştiul este un simplu spectator. La orice! Detaşarea Ardealului nu va face excepţie! Bucureştiul şi-a cedat străinilor resursele naturale, industriile, banii, băncile, pădurile, pământurile. Care este deosebirea de va ceda şi niscai teritorii?! Cu numele evident, căci faptic controlul economic a fost cedat demult! Bucureştiul va pierde Ardealul! N-a făcut nimic să-l păstreze. Adevăratul păcat este însă că nu-l va pierde în luptă, în faţa superiorităţii adversarului. îl va pierde în linişte, pe Facebook!
Sursa: Jurnalul.ro

VACCINARE 2015

Ministrul Sănătăţii a declanşat un scandal monstruos, prin ideea creaţă a impunerii obligativităţii vaccinării copilor până la vârsta de 14 ani. Acestuia i-a bubuit mintea să dea cu Legea drepturilor pacientului de pământ, dar şi cu Constituţia României, numai pentru a umfla conturile multinaţionalelor, care aduc vaccinuri şi medicamente în ţara noastră. Şi aici vorbim despre o piaţă anuală de mai multe miliarde de lei, după ce Institutul Cantacuzino a fost pus pe butuci în mod premeditat.
Art. 13 din Legea nr. 46/2003 prevede: „Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală, asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa (…)”. De asemenea, art. 26 din Constituţie spune aşa: „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”. Şi-atunci, cum să iei o asemenea măsură, înainte de-a amenda atât Legea pacientului, dar mai ales legea fundamentală a ţării, dacă tot eşti pus pe fapte mari?
Perfidia ministerială merge până acolo unde, populaţia este înspăimântată cu apariţia inevitabilă a unor pandemii îngrozitoare, în cazul în care micuţii nu vor fi ciuruiţi ori de câte ori le trăsneşte prin cap şmecherilor câte-o campanie de vaccinare. Dar această gogomănie poate fi dezamorsată cu o logică simplă, de bun-simţ. Dacă unii părinţi îşi asumă nevaccinarea propriilor copii, este exact treaba lor, iar această decizie nu-i poate afecta pe cei imunizaţi, că de-aia au fost vaccinaţi. Fiindcă, nu-i aşa, respectarea drepturilor omului presupune liberul arbitru.
În sprijinul propriei idei, derutatul Bănicioiu vine cu un alt argument pe cât de ridicol, pe atât de mincinos. Şi anume, acela că în ţări ca Germania, Franţa, Polonia, Slovacia şi Cehia, vaccinarea copiilor este obligatorie. În realitate, adevărul disimulat este cu totul altul. În majoritatea ţărilor din Europa, 23 la număr, vaccinarea nu este obligatorie. Pe acelaşi personaj malefic, acompaniat de un grup diversificat de interese, îl mai bănuim de intenţii neortodoxe şi din alte motive, la care ne vom referi în continuare.
1. Dacă tot se doreşte cu orice preţ obligativitatea vaccinării, de ce Guvernul sau chiar Legislativul nu-şi asumă, printr-un act normativ, răspunderea pentru efectele secundare cu urmări tragice, ale acestei campanii? Ca să se spele pe mâini, aşa cum s-a procedat în urmă cu câţiva ani, când numeroşi bebeluşi au contactat TBC după vaccinare, sau când apar autismul, eczema atropică, astmul bronşic, boala celiacă, boala Crohn sau diabetul zaharat de tip I la copii?
2. De asemenea, de ce nu se mediatizează cu mare exactitate, la punct şi la virgulă, numărul vaccinurilor pe care copiii ar trebui să le suporte şi împotriva căror boli? Ca oricând să mai poată fi introduse altele şi altele, spre a spori profiturile multinaţionalelor şi a se încasa comisioanele aferente?
3. Probabil împins de la spate de interese pecuniare pe care noi nici măcar nu le bănuim, pe Bănicioiu îl roade mai tare grija de obligativitatea vaccinării decât de faptul că, în câţiva ani, vom rămâne fără medici specialişti. Cei mai în vârstă voi ieşi la pensie, cei mai tineri îşi vor găsi de lucru în alte țări, iar vaccinurile cu de-a sila şi cu nemiluita nu vor putea înlocui în niciun caz lipsa personalului medical calificat.
4. Lipsa personalului auxiliar, supraaglomerarea sistemului sanitar, absenţa medicamentelor gratuite şi compensate sunt alte cauze care fac ca sănătatea populaţiei acestei ţări să fie una precară, iar nu renunţarea la autoimunizare (sau măcar diminuarea acesteia) şi ciuruirea micuţilor cu tot felul de seruri, atunci când au chef unii sau alţii.
În final, să mai spunem două cuvinte şi despre Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care recomandă un procent de vaccinare de peste 80% la nivelul tuturor statelor, astfel încât profiturile producătorilor şi importatorilor de vaccinuri, asociaţi în multinaţionale, să nu cumva să scadă. Moment în care ar fi de văzut cine finanţează această organizaţie, precum şi prostiile pe care le-a comis în trecut, dintre care amintim doar una gogonată. În urmă cu patru ani, OMS a recomandat folosirea pe scară largă a costisitorului medicament numit Tamiflu împotriva gripei. Marea Britanie a cheltuit în acest scop o jumătate de miliard de lire sterline, ca apoi să realizeze că Tamiflu nu este cu nimic mai eficient decât mult mai ieftinul Paracetamol. Situație în care OMS s-a făcut că plouă.
Autor: Dan Coste
Sursa: Ziua News

%d blogeri au apreciat: