Un jurnalist şi compozitor născut la Galaţi, Grigore Ventura, este bănuit că ar fi fost pus să-i însceneze lui Eminescu nebunia şi să-l dea pe mâna poliţiştilor şi a medicilor. În complot s-ar fi implicat Maiorescu, Slavici şi alţi apropiaţi ai poetului
28 iunie 1883 a fost o zi fatidică pentru destinul poetului Mihai Eminescu. Redactor-şef şi jurnalist la ziarul ”Timpul”, oficios al Partidului Conservator, Eminescu a fost înlăturat din funcţie în acea zi şi închis la ospiciul doctorului Şuţu, de pe Strada Plantelor din Bucureşti. Verdictul oficial a fost nebunia, care-l lovise subit pe marele poet. ”Timpul, organul Partidului Conservator, are ca director răspunzător pe d. Mihail Paleologu, cu începere de ieri. D. Mihail Eminescu, şef redactor al Timpului şi unul dintre cei mai distinşi poeţi şi publicişti români, tânăr înzestrat c-un talent şi c-o inimă şi mai deosebitã, a fost atins în mod subit de o boală gravă. Dorim o completă şi repede însănătoşire a confratelui nostru.”, anunţa „Timpul“ pe 3 iulie 1883. Eminescu, deţinut politic Analizând cazul, academicianul Eugen Simion arată că, într-adevăr, Eminescu suferise o cădere nervoasă cauzată de programul încărcat şi de suprasolicitarea de la ziarul „Timpul”, dar şi a problemelor întâmpinate de poet şi că este posibil să fi suferit de sindrom bipolar. Cu toate acestea, majoritatea specialiştilor în viaţa şi opera lui Eminescu sunt convinşi că de această afecţiune au profitat cei care doreau ca Eminescu să dispară din viaţa publică. Eminescu era un jurnalist temut, care criticase atât regimul liberal, dar şi anomaliile din societatea românească. Mai mult decât atât, era un militant pentru unirea tuturor provinciilor româneşti şi era cât pe ce să zădărnicească o alianţă secretă între România şi Austro-Ungaria. În aceste condiţii, poetul ar fi fost înlăturat în mod voit. „Pentru a nu-l martiriza, varianta convenabilă ar fi fost sanatoriul. Internarea din 28 iunie 1883 a fost, în realitate, o arestare mascată, mai odioasă decât una la lumina zilei. D. Vatamaniuc, cel mai avizat cunoscător al publicisticii eminesciene şi documentarist de primă mână, afirmă că Eminescu a fost, din nefasta zi, deţinut politic”, scria Theodor Codreanu în „Eminescu-drama sacrificării“. Se vehiculează ideea că Eminescu a fost chiar asasinat, administrându-i-se un tratament mortal cu mercur pentru un sifilis inexistent. Omul care a jucat un rol esenţial în „capturarea“ lui Eminescu şi adâncirea crizei din aceea zi fatidică de 28 iunie 1883 a fost Grigore Ventura. Acesta era un jurnalist, scriitor şi compozitor care colabora la ”Timpul”. Era un cunoscut al lui Eminescu şi a fost considerat unealta lui Maiorescu şi a complotiştilor care ar fi pus la cale, conform părerii unora dintre biografi, internarea lui Eminescu la ospiciu. Firul evenimentelor din ziua de 28 iunie 1883 a fost analizat în detaliu. „Domnu’ Eminescu a înnebunit” Ziua de 28 iunie 1883 începe la 5.00 dimineaţa pentru poetul Mihai Eminescu. Se trezeşte şi se ceartă cu Catinca Slavici, soţia reputatului scriitor şi coleg de muncă al lui Eminescu. Eminescu, care stătea în gazdă la Catinca Slavici, ar fi vrut să dărâme casa „că-i umedă şi urâtă“, se arată în scrierile lui Ion Rusu Şirianu. Catinca Slavici trimite un mesaj rapid lui Maiorescu prin slujnica sa. ”Domnu’ Eminescu a înnebunit. Vă rog să faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte reu”. Maiorescu nu se duce să vadă ce se întâmplă cu Eminescu. Din contră, se duce direct la sanatoriu şi aranjează ca poetul să fie închis acolo. Mai mult decât atât, anunţă pe toţi junimiştii, fără să vadă despre ce este vorba, că Eminescu a înnebunit. Aceste detalii au ridicat semne de întrebare unor eminescologi. Nicolae Georgescu, critic, cercetător şi istoric literar, presupune că biletul Catincăi era de fapt o parolă masonică. „Partea stranie a lucrurilor e că Maiorescu reacţionează ca şi cum momentul crizei trebuia să sosească şi pe care-l aştepta încă din 23 iunie, când pomeneşte voalat de planul pus la cale cu acelaşi inginer Simţion. El nu pune nici o clipã la îndoialã «diagnosticul» Catincăi Slavici, ba îl fixează în jurnal pentru posteritate şi pe baza lui hotărăşte destinul poetului”, este de părere Theodor Codreanu, un alt istoric literar care a studiat evenimentele din 28 iunie 1883. Ventura omul complotiştilor În aceste momente intră în scenă personajul Grigore Ventura. Jurnalist ca şi Eminescu, acesta colabora cu ”Timpul”, dar mai lucrase sau va colabora şi cu alte publicaţii, precum ”l’Orient”, ”L’independance Roumaine”, ”Românul”, ”Naţiunea”, ”Epoca“ sau ”Adevărul”. Eminescu, după conflictul cu doamna Slavici, plecase, după cum arată mărturiile pe Podul Mogoşoei, şi se oprise lângă redacţiile ”Timpul“ şi „Românul”. Ion Russu Şirianu precizează că ambele redacţii au fost deja alertate de prezenţa „nebunului Eminescu“, tocmai de către Grigore Ventura. Biografii citaţi presupun că Ventura a fost trimis de Maiorescu cu misiunea „de a livra” mesajul. Poetul Mihai Eminescu este întâmpinat de un redactor de la ”Românul”, Iancu Procopiu. Acest Procopiu spune că Ventura plecase cu „ordine” şi alertase toţi junimiştii de faptul că Eminescu înnebunise, fără ca poetul să facă nimic ieşit din comun. Unii specialiştii spun că Ventura se va ocupa ulterior ca Eminescu să facă şi ceva ieşit din comun, pentru a justifica internarea. Eminescu înarmat cu un pistol Poetul era chinuit de căldură, insomnii şi mai ales epuizat de munca de la ziar. Totodată, avea probleme cauzate de scandalurile care înconjurau societatea „Carpaţii“. Pe fondul sindromului bipolar, Eminescu a făcut, pe 28 iunie 1883, o criză. Theodor Codreanu şi Nicolae Georgescu cred însă că această criză i-a fost provocată sau, mai precis, că poetul ar fi fost aţâţat să se dea în spectacol. Iar cel care s-a ocupat de acest lucru ar fi fost Grigore Ventura. Acest personaj s-a întâlnit cu Eminescu la Capşa, unde au luat masa. Grigore Ventura îi povesteşte lui Alexandru Ciurcu, cel care-şi va publica memoriile şi va aminti acest episod, că s-a aşezat la masă cu Eminescu şi că, la un moment dat, poetul a scos un pistol, ar fi ameninţat-o fără motiv pe soţia patronului şi ar fi spus că trebuie să-l împuşte pe rege. Acelaşi lucru îi spune Ventura lui Procopiu, afirmând că Eminescu ”avea pistolul mare în mână” şi dorea să-l împuşte pe rege şi îi critica pe liberali. Ciurcu spune în memorii că, în loc să-l tempereze pe poet, Ventura îl duce pe Eminescu direct la palat cu pistolul, instigându-l să-l omoare pe rege. Nu îl găsise la palat pe rege, aşa că l-a trimis pe Eminescu la o baie la Mitraşewski. Pentru Theodor Codreanu, dar şi pentru istoricul Şirianu, baia a fost, de fapt, capcana întinsă de Ventura poetului. Acolo, bănuieşte Codreanu, Eminescu a fost închis, în timp ce Ventura a chemat poliţia şi infirmierii. ”Toate acestea sunt relatate în procesul-verbal încheiat de comisar la ora 19.00. Ajunşi împreună la baie, îşi face apariţia şi Constantin Simţion, pe care comisarul îl consemnează în mod deosebit. De ce? Oare nu fiindcă era pionul central al lui Maiorescu şi fiindcă el, de fapt, coordona planul? Cele «opt ore» de baie atestă interesul pentru mistificare şi pentru furnizare a unor dovezi de «nebunie» (…). Admiţând lunga prezenţă a poetului la baie, se elimină poveştile lui Ventura. Totuşi, Ventura şi-a avut rolul său în acea zi, încurcând planul lui Maiorescu. Acesta îl va numi, în jurnal, «indiscretul ticălos», dar îl va include în evoluţia ulterioară a destinului eminescian.”, scria Theodor Codrescu. Astfel, Mihai Eminescu a fost dus legat şi tranchilizat la sanatoriu. Ventura un veritabil spion Când Codreanu afirmă că Ventura a încurcat planurile lui Maiorescu, se referea la faptul că jurnalistul şi scriitorul respectiv executa de fapt acelaşi plan de anihilare a lui Eminescu, dar cu alte metode decât cele prevăzute de critic. Mai precis, Ventura reprezenta varianta de rezervă pentru lichidarea Societăţii Carpaţii şi a lui Eminescu. „«Încurcătura» pricinuită de Ventura este ecoul celor două soluţii de lichidare a Societăţii Carpaţii: cea «paşnică» – Maiorescu-Sturdza, şi cea cu violenţe şi arestări – C. A Rosetti. Ventura ar fi fost în slujba celei din urmă. În ochii lui Ventura, poetul apare ca un violent zurbagiu în discursuri şi fapte, gata să-l împuşte pe rege. Oare faimosul «revolver» n-a fost introdus în circuit de acest informator al serviciilor secrete?”, se întreba Codreanu în „Eminescu – drama sacrificării“. Cine era Grigore Ventura Grigore Ventura s-a născut la 1840 în Galaţi. Avea 43 de ani atunci când a fost închis Eminescu la ospiciu. Ventura provenea dintr-o familie foarte bogată din Covurlui. A fost compozitor, scriitor, dramaturg şi jurnalist. Este renumit pentru piesele de teatru scrise, cu accente patriotice, precum „Curcanii” sau „Traian şi Andrada”. A fost profesor la Conservatorul din Bucureşti şi este cunoscut pentru compoziţiile muzicale tot cu un caracter patriotic, precum „Doi ochi” sau „Hora de la Griviţa”. Viaţa lui Grigore Ventura este demnă de scenariul unui film. Iniţial, a urmat dreptul la Universitatea din Berlin. Ulterior, s-a ocupat, paradoxal, cu agricultura. A rătăcit întreaga avere a părinţilor şi s-a apucat de scris, de compus şi de jurnalism. Ar fi murit în 1909, de la o banală bătătură.

Citeste mai mult: adev.ro/o4tvl3!!!