Istoria e o afacere foarte mare. Comerțul cu obiecte de artă furate și cu antichități ajunge la cel puțin 3 miliarde de dolari anual, spre marea întristare a țărilor care se luptă pentru recuperarea artefactelor pierdute. Avem aici 10 cazuri de antichități furate și conflictele pe care le-au născut.

Frescele egiptene de la LuvruMUZEUL LUVRU

Câteva fragmente din fresce antice stau la baza unei dușmănii aprige dintre Muzeul Luvru și guvernul egiptean. Zahi Hawass, directorul Departamentului de Antichități al Egiptului, susține că muzeul parizian a cumpărat aceste fragmente deși se cunoștea faptul că au fost furate dintr-un mormânt din Valea Regilor cândva prin anii ’80. Egiptul, care a transformat încercările de recuperare a artefactelor antice o proritate națională, a amenințat că va renunța la cooperarea cu Luvrul până când aceste fragmente îi vor fi returnate. Un reprezentant de la Luvru a declarat că Muzeul nu știa că fragmentele fuseseră furate, și că muzeul va lua în considerare posibilitatea returnării obiectelor Egiptului. În octombrie 2009 muzeul parizian a înapoiat Egiptului cinci dintre fragmentele disputate.

Bustul lui Nefertiti

În timpul unor săpături în Egipt, în anul 1912, arheologul german Ludwib Borchardt a descoperit un bust al lui Nefertiti. El a susținut că încheiase o înțelegere cu guvernul egiptean conform căreia avea dreptul la jumătate din obiectele desciperite. Astfel, cu această justificare, bustul este expus la Berlin încă din 1923. Dar un document recent sugerează că Borchardt a dat informații incomplete autorităților egiptene cu privire la artefactul descoperit, minimalizându-i importanța. Consiliul Suprem de Antichități Egiptean a cerut Germaniei, în nenumărate rânduri, să returneze bustul sau măcar să-l dea țării pentru o perioadă determinată. Germanii insistă însă că bustul este din punct de vedere legal și fără nicio îndoială proprietatea lor, iar muzeografii de la Berlin spun că bustul ar putea fi deteriorat chiar și în cazul unui scurt împrumut.

Marmurile Elgin

Marmurile Elgin și-au primit numele de la lordul englez care a reușit să le scoată din Grecia. Thomas Bruce, al VII-lea Lord Elgin, era ambasadorul Marii Britanii în imperiul otoman la începutul secolului al XIX-lea. Din admirație pentru impresionanta colecție de sculpturi în marmură ale Panteonului, el a început să le extragă de pe construcție și să le trimită în Anglia în anul 1801. Elgin a pretins că avea aprobare de la sultanul otoman de a lua orice din Parthenon atâta timp cât nu se atingea de ziduri. În ciuda acuzațiillor că lordul Elgin a distrus Atena în cei patru ani de furat sculpturi, guvernul englez a cumpărat marmurile în 1816. De atunci, ele se află la British Museum. Grecia consideră că înțelegerea pe care Elgin ar fi făcut-o cu otomanii este cel puțin ciudată. Grecii susțin că sultanul a fost mituit și că oricum, ca ocupanți ai Greciei, otomanii n-aveau de fapt nicio autoritate asupra Parthenonului. Încercările grecilor de a-i convinge pe englezi să le returneze artefactele au fost în zadar. Britanicii susțin că mutarea marmurilor ar duce la deteriorarea lor permamentă și că s-ar crea un precedent pentru returnarea tuturor artefactelor antice din muzeele europene și nu numai.

Venus Hottentot

Venus Hottentot nu este un obiect de artă, ci a fosto femeie în carne și oasă cu numele de Sarah Baartman. O localnică dintr-o regiune aflată azi în Africa de SUd, Baartman a fost dusă la Londra în 1810 și apoi plimbată prin toată Europa, expusă publicului din cauza conformației sale foarte generoase (condiție cunoscută ca și steatopigie). Ea a murit la vârsta de 26 de ani, în 1815, la Paris, dar umulire femeii nu s-a încheiat așa. Scheletul ei, organele genitale și creierul au fost expuse într-un muzeu parizian până târziu, aproape de anii ’80. Sud-africanii au început să facă petiții pentru returnarea rămășițelor lui Sarah Baartman în anii ’80. În 1992, Nelson Mandela a lansat o cerere oficială guvernului francez, dar a mai durat încă un deceniu pentu ca rămășițele să revină în Africa de Sud.

Mumia lui Ramses I

Istoria Egiptului nu e doar foarte bogată în antichități, ci și în cazuri de furturi de antichități. Energia pe care această țară o depune în încercările de a-și recupera artefactele este demnă de admirație. Puține obiecte sunt mai prețuite decât rămășițele mumificate ale vechilor faraoni, iar Egiptul se străduiește de ani de zile să recuperezede la americani mumia veche de 3000 de ani a lui Ramses I. Se crede că niște hoți de morminte au vândut mumia unui muzeu canadian cândva în anii 1860. În 1999 ea a ajuns la un muzeu din orașul american Atlanta, Georgia. În 2003, muzeul american a returnat Egiptului mumia. Ea se află azi la Muzeul Luxor.

Kraterul Euphronios

Chiar și având cele mai bune intenții, uneori e greu pentru muzee să evite achiziționarea unor artefacte furate. Acesta este cazul kraterului Euphronios. Muzeul Metropolitan de Artă din New Tork a achizițonat acest vas vechi de 2.500 de ani pentru suma de 1 milion de dolari în 1972, bucuros fiind că a găsit unul din puținele exemplare pictate de pictorul antic Euphronios. Dar vasul fusese cumpărat de la Rober Hecht, judecat ulterior în italia pentru comerț ilegal cu antichități. Vasul a fost descoperit în apropierea Romei, astfel că muzeul american s-a trezit cu cereri de la italieni pentru returnarea sa. În 2008 americanii au returnat vasul Italiei în schimbul împrumutului unor artefacte similare pentru expoziții.

Comoara lui Priam

Jafurile comise de germani în timpul celui de-al doilea război mondial sunt legendare, dar în cazul comorii lui Priam ei au devenit victime. Arheologul german Heinrich Schliemann a descoperit artefactele ce compun așa zisa comoară a lui Priam – scuturi, arme și bijuterii din aur și cupru – în Anatolia. Convins că a găsit comoara ascunsă a Regelui Priam, Schliemann s-a întors în Germania cu artefactele care au rămas la Muzeul Regal din Berlin. Poate și ca o revanșă karmică, soldații sovietici au furat comoara din Berlin în 1945, păstrând însă secretul până în 1993, când le-au expus din senin la Moscova. Conform unui tratat din 1990 ce presupune ca cele două țări să-și returneze reciproc obiectele de artă și artefactele furate în timpul războiului, dar directorii muzeului rusesc refuză să renunțe la ele. Comoara, spun ei, este păstrată ca și compensație pentru distrugerea orașelor rusești și prădarea muzeelor rusești de soldații armatei naziste în timpul războiului.

Diamantul Koh-i-Noor

Există multe pretenții cu privire la acest fabulos diamant. Bijuteria a trecut prin mâinile multor popoare în ultimii 5000 de ani. Unii sunt de părere că până și texte antice din Mesopotamia fac referire la acest diamant, încă din 3.200 î.Hr. Se poate ca diamantul ar fi avunt cândva 793 de carate, înainte ca neîndemânarea unui bijutier și șlefuiri ulterioare să-l reducă la cele ”doar” 109 de carate de azi. Mogulii l-au avut în secolul al XVI-lea, dar l-au pierdut în fața iranienilor care, la rândul lor, l-au pierdut în fața afganilor. Într-un final a ajuns, evident, la englezi. Și deși piatra vine cu un zvon conform căruia aduce rău purtătorului, Regina Victoria l-a inclus în bijuteriile coroanei. Astăzi diamantul este cea mai prețuită bijuterie a coroanei regale britanice. Mulți au pretenții că ar fi posesorii de drept ai diamantului, inclusiv talibanii. Indienii au cerut și ei diamantul înapoi deoarece au fost cei mai recenți proprietari ai lui înainte de englezi. Iar britanicii ignoră toate aceste pretenții spunând că din moment ce diamantul a trecut prin atâtea mâini de-a lungul timpului, sunt la fel de îndreptățiți ca și restul să-l aibă.

Craniul lui Geronimo

Oare membrii uneia dintre cele mai faimoase societăți secrete din lume sunt oți de morminte? Descedenții lui Geronimo cer răspunsuri la persistentele zvonuri conform cărora membrii societății Skull and Bones, fondată la prestigioasa eniversitate Yale, au deshumat rămășițele războinicului apaș pentru a le aduce în campusul din New Haven. Descendentul cunoscutului războinic, Harlyn Geronimo, a pornit un proces împotriva universității americane, a societății secrete și a unor membri din guvernul american cerând returnarea oricăror rămășite ale lui Geronimo. Un reprezentant Yale a refuzat să facă orice fel de comentariu, dar unii experți sunt de părere că membrii societății Skull and Bones au percheziționat mormântul greșit. În orice caz, se zvonește că societatea ar fi în posesia altor două cranii famioase, cele ale lui Pancho Villa și președintelui american Martin Van Buren.

Bronzurile chinezești

Încercarea recentă de a vinde o pereche de sculpturi chinezești a luat o turnură ciudată când au fost scoase la licitație ca parte a colecției de artă a designerului Yves Saint Laurent. 40 de miloane de dolari s-au oferit pentru cele două capete din alamă (de iepure și șobolan) pe care francezii și englezii le-au luat dintr-un ceas din Palatul de Vară în timpul celui de-al doilea război al opiumului, în 1860. Dealerul de artă chinez Cai Mingchao a licitat suma imensă ca protest împotriva vânzării celor două artefacte pe care chinezii le consideră ca fiind parte a patriomoniului cultural național. Partenerul lui Saint Laurant păstrează și azi cele două sculpturi.

Sursa: http://www.time.com