Archive for iunie 2011

Papa Benedict al XVI-lea

Preotul, care a eliberat peste 70.000 de oameni de diavol, sustine ca Satana a incercat sa-l atace chiar si pe Papa Benedict XVI.
„Papa s-a luptat cu Satana in Ajunul Craciunului. Cel rau l-a aruncat la pamant”, referindu-se la momentul cand Suveranul Pontif a fost atacat de o femeie cu probleme psihice.
Amorth, in varsta de 85 de ani, este de parere ca cei care nu cred in Iisus sunt cei care l-au adus pe diavol la Vatican.
„Cardinalii care nu cred in Dumnezeu atrag demonul. Pedofilia si violenta comise de preotii catolici sunt tot mana necuratului”, a marturisit exorcistul.
Un incident pe cat de rar, pe atat de spectaculos a bulversat slujba tinuta joi noapte la Vatican. Impins de o femeie cu mintea tulburata, Papa Benedict a fost trantit la pamant si, odata cu el, cativa dintre cei 30 de cardinali.A pandit intrarea alaiului, calculandu-si cu grija mutarea. Cand Papa a ajuns in dreptul ei, o tanara imbracata in rosu a escaladat bariera de protectie si s-a napustit asupra Sfantului Parinte. Prinsa de un agent de securitate, tanara a dat sa se agate de gulerul Papei, pe care l-a doborat la pamint.
Chiar daca foarte putini au vazut cu ochii lor incidentul, tipetele celor aflati in apropierea Papei i-au inspaimintat pe toti cei 10.000 de credinciosi prezenti in catedrala. Iar faptul ca cei care asigurau paza Papei Benedict au inceput sa alerge prin Basilica a crescut panica.
Daca Papa s-a redresat fara intarziere, nu la fel de norocos a fost un cardinal in varsta de 87 de ani. Trantit si el in busculada, inaltul prelat si-a fracturat femurul si a fost evacuat de urgenta, intr-un scaun cu rotile.
Intamplarea reprezinta o noua palma pe blazonul serviciilor de securitate in Italia, deja grav compromise de atacul caruia i-a cazut victima premierul Silvio Berlusconi.
Confuza in momentul arestarii, tanara care a provocat totul a fost spitalizata. Este vorba de o femeie de 25 de ani, cu dubla cetatenie: italiana si elvetiana. Straniu este ca isi procurase tichet de intrare la slujba de Craciun, desi a incercat si in 2008 sa-l abordeze pe Papa Benedict al XVI-lea in acelasi fel. Atunci a fost insa „interceptata” din vreme de agentii de paza.

1 noiembrie 4006

Sabrina Sforza Galitzia susţine că a descoperit o serie de indicii în pictura murală „Cina cea de Taină” realizată de Leonardo Da Vinci. Partea centrală a ferestrei de deasupra lui Iisus şi a discipolilor săi, reuniţi pentru ultima lor masă împreună, înainte de crucificarea lui Cristos, conţine, în opinia acestei cercetătoare italiene, „un puzzle matematic şi astrologic”, pe care ea ar fi reuşit să îl descifreze.

Cercetătoarea susţine că Da Vinci ar fi prezis că sfârşitul lumii va avea loc în urma unui „potop universal” , care va începe pe 21 martie 4006 şi se va încheia pe 1 noiembrie în acelaşi an. Documentele pe care le-a descoperit cercetătoarea italiană ar susţine faptul că Leonardo Da Vinci ar fi considerat acest potop universal drept „un nou început pentru omenire”.

„Există cu adevărat un cod al lui Da Vinci, însă nu este cel care a fost făcut celebru de Dan Brown”, a declarat Sabrina Sforza Galitzia.

Aceasta, care a studiat în trecut manuscrisele lui Da Vinci în calitate de cercetător al Universităţii California din Los Angeles, lucrează în prezent la arhivele Vaticanului.

În 2009, Vaticanul a publicat studiul acestei cercetătoare, intitulat „The Last Supper of Leonardo in the Vatican”, în care Sabrina Sforza Galitzia analiza o tapiserie cu „Cina cea de Taină” făcută pentru regele Louis al XIII-lea al Franţei, după modelul celebrei picturi murale a lui Leonardo da Vinci, care se află în Milano.

Cercetătoarea italiană a declarat că lucrează la o continuare a acestui studiu, în care va explica în detaliu acest „cod ascuns” al lui Da Vinci, care ar avea legătură cu semnele zodiacale şi folosirea celor 24 litere ale alfabetului latin pentru a reprezenta cele 24 de ore ale zilei.

Leonardo Da Vinci ar fi considerat că istoria omenirii se îndreaptă către „suma tuturor lucrurilor, către judecata finală”, descrisă în „Cartea Apocalipsei”, dar şi de autori din antichitate, precum Platon şi Aristotel, a explicat cercetătoarea italiană, într-un interviu acordat cotidianului La Repubblica.

Da Vinci a fost atât un savant, cât şi un om religios, care a trăit într-o „epocă dificilă” şi a preferat să îşi ascundă mesajele, „pentru a nu fi atacat”.

Pictura „Cina cea de Taină”, care măsoară 460 centimetri x 880 centimetri, acoperă un zid întreg în Biserica dominicană Santa Maria delle Grazie din Milano. Da Vinci a început lucrările la această pictură în 1495 şi le-a finalizat în 1498. Lucrarea a fost restaurată între anii 1978 şi 1999, deoarece fusese grav deteriorată. În 1980, împreună cu biserica şi cu mănăstirea dominicană, opera lui Leonardo Da Vinci a fost declarată de către UNESCO parte din patrimoniul umanităţii.

350

De curand au fost descoperite in Scotia, niste bile de piatra, de dimensiuni variate, si care in urma testelor s-a stabilit ca au o vechime de peste 3000 de ani. Ele sunt perfect sculptate cu diferite forme si sunt la numar nu mai putin de 350 de bile. Aceasta descoperire sfideaza orice logica a intelegerii pentru ca nimeni nu a putut sa le atribuie o utilizare.

Bilele au un diametru ce variaza intre 2 cemntrimetri si aproape 9 centimetri, unele dintre ele fiind decorate cu spirale sau cercuri in timp ce altele nu prezinta decoratiuni dar au perturbatii pe intreaga lor suprafata. In esenta, bilele nu par uzate dar se poate observa pana si cu ochiul liber ca au fost supuse la numeroase manipulari.Misterul bilelor din Scotia a dat nastere la mai multe ipoteze care sa explice intrebuintarea lor. Prima data s-a crezut ca erau folosite ca arme, care se fixau de mana cu ajutorul unor cureluse de piele, la fel ca o maciuca. Cu toate acestea, se pare ca santurile sculptate pe bile sunt mult prea adanci pentru a permite atasarea lor pe o curea.

O alta ipoteza afirma ca bilele erau folosite la un joc. Singura problema este ca bilele nu sunt folosite prea mult iar aceasta ipoteza nu pare sa fie cea adevarata. Cele mai multe bile au o suprafata plata ceea ce i-a facut pe unii cercetatori sa creada ca erau folosite ca niste embleme. Bilele fiind foarte usoare, puteau sa fie transportate foarte usor iar specialistii cred ca au fost transmise din generatie in generatie pentru ca nu s-au descoperit niciodata intr-un mormant.

70!

O nouă descoperire este pe cale să zguduie istoria biblică. Peste 70 de cărţi din metal au fost descoperite într-o peşteră din Iordania. Cărţile metalice sunt legate cu sârmă şi conţin informaţii preţioase despre începuturile creştinismului. Pe paginile cărţilor, puţin mai mari decât un card bancar, sunt inscripţionate diverse imagini dar şi cuvinte ce fac referire la Iisus şi la viaţa sa.

În urma testelor, oamenii de ştiinţă au determinat că misterioasele cărţi datează încă din secolul I. Această părere se bazează pe modul în care timpul şi-a lăsat patina pe paginile de metal ale cărţilor biblice. În opinia unor cercetători este imposibil ca cineva să falsifice bucăţi de metal atât de bine. În acest sens, cărţile descoperite sunt printre cele mai vechi documente ce certifica viaţa lui Iisus pe Pământ dar şi moartea sa. Există unele pasaje ce aduc completări interesante cu privire la Apocalipsă. Aceste bucăţi lipsă din Biblie şi regăsite în cărţile de metal din Iordania ridica anumite semne de întrebare cu privire la viitorul omului pe Pământ dar şi cu privire la judecata de apoi.

“Nu sunt prezentate grafic ziduri atunci când vine vorba de răstignirea lui Iisus. Cu siguranţă că se referă la Ierusalim iar răstignirea s-a efectuat undeva în afara oraşului.”, declara Philip Davies, profesor emerit de studii biblice la Universitatea Sheffield.Dr. Margaret Barker, fost preşedinte al Societăţii pentru Studiul Vechiului Testament, a declarat: “Cartea Apocalipsei spune de o carte pecetluită care a fost deschis doar de către Mesia”. În acest fel se poate explica de ce anumite cărţi metalice sunt sigilate.

Până în prezent nu s-a dat publicităţii ceea ce conţin misterioasele cărţi biblice, însă un lucru susţinut de specialişti este cert, aceste cărţi misterioase pot zdruncina întreaga religie creştină.

codul lui Michelangelo


Michelangelo este recunoscut ca unul dintre ce mari pictori şi sculptori ai Renaşterii italiene. Ceea ce nu se ştie prea mult despre el este faptul că a fost extrem de pasionat de anatomie şi că, la un moment dat, a convins un spital să îl lase să studieze cadavrele. El şi-a distrus însă aproape toate notiţele şi schiţele anatomice.

Un cuplu de experţi americani în neuroanatomie crede că Michelangelo a lăsat nişte ilustraţii anatomice în spatele uneia dintre cele mai cunoscute opere ale sale, Capela Sixtină.

Artistul a pictat capodopera între 1508 şi 1512 la Roma, iar de atunci a fost admirată de milioane de turişti.

Ian Suk şi Rafel Tamargo cred că ultima scenă de pe tavanul Capelei, în care Dumnezeu separă lumina de întuneric cu mâinile sale, înfăţişează foarte precis măduva spinării şi trunchiul cerebral.

Ei au observat că gâtul şi pieptul lui Dumnezeu prezintă nereguli anatomice, care nu sunt prezente în alte picturi din Capelă, şi sunt luminate altfel, dinadins.

Experţii au suprapus gâtul din pictură peste o fotografie a creierului uman. Surpriză: cele două imagini s-au potrivit perfect! Ei au adăugat că o bucată din haina lui Dumnezeu se potriveşte la fel de bine cu măduva spinării.

Cei doi spun că Michelangelo a creat aceste detalii ca un mesaj secret al picturii, însă nu au putut spune ce înseamnă el.

Dr. R. Douglas Fields, de la Universitatea din Maryland, spune că ar putea fi mai multe interpretări.

„Poate că picturile din Capela Sixtină nu arată că Dumnezeu îi dă inteligenţă lui Adam, ci că inteligenţa, observaţia şi organul care le face posibile, există direct de la Dumnezeu şi nu trebuie intermediate de biserică”, a spus Fields. Michelangelo detesta opulenţa şi corupţia bisericii catolice.

Doctorul spune că pictura ar putea fi şi un test Rorshach, adică o imagine care spune multe despre privitor şi nu despre autor, aşa că nu este de mirare că experţii în anatomie văd desene anatomice în pictura lui Michelangelo.

Ordo Templi Orientis, Aleister Crowley

Ordo Templi Orientis (prescurtat OTO) este una dintre cele mai controversate societăţi secrete din secolul XX iar Aleister Crowley, cel mai cunoscut membru al său – una dintre cele mai dubioase figuri din istoria ocultismului contemporan. Libertatea aproape totală rezervată membrilor societăţii, ritualurile cu conotaţie sexuală la care participau aceştia, simpatiile politice de extremă dreapta, evoluând spre nazism, ale membrilor fondatori – iată tot atâtea elemente care i-au făcut pe mulţi să privească OTO cu multă circumspecţie.

Totul a început în Germania, la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Carl Kellner, un industriaş bogat, membru al Francmasoneriei, susţine că, în timp ce se afla într-o călătorie în Asia, a fost iniţiat în vechile mistere de trei bărbaţi misterioşi. Pe baza acestei cunoaşteri, a întemeiat o proprie societate secretă, numită mai întâi Frăţia Ermetică a Luminii şi apoi Ordo Templi Orientis (Ordinul Templului Oriental).

Deosebirile faţă de Masonerie erau multiple, dar cea mai importantă consta în faptul că OTO le permitea şi femeilor să devină membri cu drepturi depline. Aceasta era de altfel o necesitate fundamentală, deoarece ritualurile bazate pe aşa-numita magie sexuală jucau un rol fundamental în Ordo Templi Orientis.

De exemplu, în perioada de după primul război mondial, aveau loc aşa-numitele „liturghii gnostice“, în cadrul cărora o femeie goală era aşezată pe altar, iar „credincioşii“ se pipăiau reciproc, pentru, în final, să fie înghiţită „sperma simbolică“.

Scopul acestor rituri sexuale – unele inspirate direct din practicile tantrice orientale – unirea fluidelor masculine şi feminine, având ca rezultat crearea unui copil numit „homunculus“ – termen specific alchimiei medievale.

Alte ceremonii controversate implicau consumul unor substanţe halucinogene. În 1910, în Anglia, membrii societăţii se întâlneau într-un loc secret şi consumau împreună o băutură care conţinea ciuperci halucinogene. De aici şi până la o nouă orgie nu era decât un pas. Această ceremonie purta şi ea un nume de inspiraţie antică – Riturile Eleusine.

Necronomicon


Necronomicon este una dintre cele mai controversate cărţi ce face parte din cultura globală a omenirii. Această carte a fost scrisă de Abdul Al-Hazred sau “arabul nebun” după cum a fost supranumit imediat după ce a scris cartea blestemată. Foarte mulţi dintre cei care au avut tangenţe cu Necronomicon cred că simplă posesie a cărţii oferă puteri ieşite din comun. În traducere liberă Necronomicon semnifica “cartea numelor moarte” iar prima sa traducere s-a efectuat în secolul al VII-lea iar traducătorii săi au fost arşi pe rug din motive religioase.

Conceptul dualist bine-rau

Ideea principală care învăluie în mister această carte este legenda unor fiinţe, denumite de autor “cei vechi”, care au populat Pământul cu mult înainte ca omul să-şi facă apariţia. Aceste entităţi malefice încă mai există şi în prezent dar au fost izgonite în altă dimensiune. Se mai spune că blestemele ancestrale, ce stau bine ascunse în spatele cuvintelor şi al frazelor scrise cu mare atenţie de autor, pot invoca oricând aceste spirite malefice ca să pună stăpânire din nou pe Terra. Entităţile evocate în textul Necronomicon sunt în realitate divinităţi decăzute aparţinând spectrului obscur al creaţiei inferioare. În acelaşi timp, trebuie precizat că binele şi răul sunt o noţiune relativă! În planul evoluţiei universale relaţia duala de bine-rau este vitală dar de-a lungul timpului omul prin prisma religiilor a reuşit, voit sau nu, să deformeze aceasta relaţie. În general entităţile malefice descrise în această carte nu sunt decât nişte divinităţi decăzute.Pentru a demonstra relaţia dintre bine şi rău şi acceptarea sa de către divinitate este suficient să menţionăm implicarea lui Iuda în ceea ce a însemnat încununarea lui Iisus ca fiu al lui Dumnezeu. Dacă Iuda nu exista, atunci nici Iisus nu mai era denunţat, arestat şi nici crucificat. Cu toate că Iisus a fost tot timpul conştient de destinul ce avea să-l urmeze nicio secundă nu a încercat să-l schimbe. De aici putem să deducem că Dumnezeu accepta această relaţie duala între bine şi rău iar niciuna dintre cele două principii nu poate să existe fără celălalt. Deformarea acestei relaţii a fost făcută cu bună ştiinţă de biserica doar pentru simplul fapt de a speria şi implicit manipula masele. Probabil din această cauză Iisus nu a dorit niciodată să fondeze o religie dogmatică şi nici să construiască o biserică în care relaţia de bine-rau să fie deformată sub forma actuală.

“Cei vechi” se pot întoarce

Aleister Crowley, un scriitor britanic, a publicat o lucrare referitoare la Necronomicon în care susţine că unul dintre blestemele originare se intitulează „Blestemul Creaţiei Originare” şi este scris de însuşi Dumnezeu. Foarte mulţi s-au întrebat de ce a putut să scrie Dumnezeu un blestem cu care să distrugă omenirea? Probabil pentru simplul fapt ca să distrugă într-o clipă omul sau poate că i-a părut rău de rezultatul creaţiei sale. “Arabul dement” s-a folosit de droguri dar şi de magia neagră pentru a afla viitorul în care descrie un război mondial din care “raul” iese victorios şi pune stăpânire pe ce a mai rămas din Pământ.

Aceste fiinţe care trăiesc într-un plan astral, sunt şi au fost din clipa în care au fost izgonite de pe Pământ, într-o lume paralelă cu a noastră. Această lume spirituală în care trăiesc le-a făcut că modul de gândire să fie cu mult diferit de al nostru, în primul rând pentru simplul fapt că nu au corp material deci nici sentimente. Necronomicon poate produce un “pod” între cele două lumi şi în acea clipă fiinţele din astral ar putea invada Pământul.

Se presupune că înaintea existenţei Universului material, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, a existat un alt spaţiu mai puţin material care susţinea în viaţa anumite fiinţe aproximativ similare cu omul. În timp acest plan imaterial a început să se solidifice iar fiinţele au trebuit să emigreze către o altă lume, ajungând în acest fel în astral. Aceste entităţi sunt dotate cu o inteligenţă ascuţită şi pot să intre uşor în mintea umană.

Teoretic, timpul lor de evoluţie trebuia să se termine înainte de apariţia omului pe Terra. Aceste creaturi nu au fost create de divin, ci de un demiurg (un zeu inferior). Monstruozitatea lor provine din aparenta lor vâscoasă şi tentaculara, însă şi din mărimea lor gigantică şi înspăimântătoare, hidoasă.

Necronomicon este o carte foarte puţin cunoscută de publicul larg pentru că o mână de oameni au avut grijă să ţină secrete textele cărţii. Există foarte multe speculaţii care susţin că guvernul american a încheiat un pact cu entităţile malefice din astral. Întotdeauna s-a făcut o legătură între apariţia extratereştrilor în cazul Roswell şi misterioasă carte. O altă teorie susţine că societatea secretă Thuleha a reuşit să găsească incantaţiile magice din Necronomicon iar foarte mulţi membri ai societăţii au ajuns să deţină funcţii importante în diferitele guverne ale ţărilor din lume.

BARAGAN

Bărăganul este o câmpie imensă, vara mângâiată de razele puternice ale soarelui şi iarna măturată de crivăţul rece şi uscat. Oceanul de câmpie ce se întinde pe o suprafaţă imensă, pe cât de mare şi de frumos, este presărat de mistere.

O legendă spune că în pământurile Bărăganului mai multe comori sunt îngropate, numai că cine are ghinionul să găsească o comoară, blestemul se va abate asupra sa şi a familiei sale. Undeva în inima Bărăganului se afla satul Dor Mărunt, celebru odinioară pentru armăsarii ce alcătuiau cea mai mare herghelie din zonă. În acest sat există mai multe comori ascunse şi care sunt păzite de cele mai stranii blesteme din câte s-a auzit până acum.

Chiar înainte de revoluţie un sătean a descoperit o comoară, în locul supranumit Movila din satul Dor Mărunt. Ţăranul a reuşit să scoată comoară din pământ şi pentru că era un om milos a împărţit monedele găsite cu mai mulţi oameni din sat. Sătenii au au reuşit niciodată să se bucure de banii găsiţi pentru că miliţia a dat alarma şi le-a confiscat nu numai bănuţii de aur ci chiar şi mai multe bunuri.
O altă păţanie stranie îl are ca actor principal pe Gheorghe Prepeliţa, un locuitor al aceluiaşi sat, Dor Mărunt, care a găsit mai mult de 100 de bani de aur. Acesta nu a dezvăluit nimănui secretul său dar oamenii din sat se tot întrebau de unde are bani ca să-şi construiască casă nouă sau să-şi cumpere haine scumpe. Blestemul comorii nu a dormit niciodată, la numai 7 luni de când găsise comoara, Prepeliţa a început să aibă numai necazuri. Prima dată şi-a găsit soţia înecată în fântâna din curtea casei, apoi şi ginerele sau a avut aceeaşi soartă iar doi ani mai târziu şi fata sa a fost găsită lângă aceeaşi fântână spânzurată.

Blestemul a lovit şi în familia lui Pintecan, un alt sătean care avusese ghinionul să pună mâna pe o comoară. Acesta a găsit mai mulţi bani din aur la rădăcina unui nuc iar în noaptea următoare a avut un vis ciudat. O voce misterioasă îi poruncea să ridice o biserică în locul unde găsise comoara. Bărbatul nu a luat în seamă visul şi la numai câteva săptămâni şi-a găsit copilul cu gâtul rupt între gratiile de la pat. În noaptea nenorocirii aceeaşi voce i-a adus aminte că trebuie să ridice biserica dar de această dată săteanul s-a conformat. Şi în ziua de astăzi biserica se găseşte în locul în care Pintecan găsise comoara.

54!!!

Sansele ca NASA sa dezvaluie existenta unor civilizatii extraterestre au crescut considerabil in clipa in care s-au descoperit peste 1200 de planete ce orbiteaza in jurul unor stele. Dintre toate aceste planetle noi, oamenii de stiinta presupun ca 54 dintre ele ar putea sa sustina viata, ceea ce inseamna ca exista sanse foarte mari ca o civilizatie extraterestra sa fie descoperita in viitorul apropiat.

Cercetatorii americani, cu ajutorul telescopului Kepler, au descoperit mai multe planete care obiteaza in jurul unor stele. Aceste planete sunt foarte indepartate de Pamant, distanta fiind de peste 2000 de ani lumina. Steaua (soarele) din centrul sistemului Kepler-11 este similara cu Soarele nostru iar in jurul ei graviteaza mai multe planetele. Aceasta descoperire da aripi cercetatorilor atunci cand vine vorba despre descoperirea unor civilizatii extraterestre. William Borucki, unul dintre oamenii de stiinta, a declarat ca “un numar de 54 de planete este foarte mare, este chiar un numar care poate pune omenirea in inferioritate.”

Cercetatorii au foacut o comparatie intre sistemul solar nou descoperit Kepler-11 si cel al Pamantului. Impresionant este faptul ca planetele pe care poate sa existe viata sunt intre 2-13 ori mai mari decat Pamantul.

Mecca sinucigaşilor

În termeni statistici cei mai mulţi sinucigaşi a înghiţit în ultimii 150 de ani cascada Niagara, cu zile negre lunea şi luni de frenezie a morţii în septembrie. O reputaţie foarte proastă are şi Podul Golden Gate din San Francisco, dar nici una dintre ele nu se compara cu cea îngrozitoare a Pădurii Aokigahara din Japonia. Începând din 1959 nu mai poţi trece fluierând, în plimbare, marginea pădurii fără să dai peste câţiva spânzuraţi.3. Paradoxul tuturor acestor locuri ale disperării şi ale morţii este că sunt considerate printre cele mai frumoase din lume. Aokigahara Jukai sau Marea de Copaci se află la poalele muntelui Fidji şi privind-o filmată sau fotografiată ai putea-o numi fără să greşeşti un paradis, dar în realitate, sălbăticia ei îţi arată foarte repede că e un iad pe pământ. Este atat de densă încat lumina soarelui pătrunde cu mare dificultate. Multi oameni susţin că este imposibil să se orienteze în ea dupa soare căci dacă ridică capul nu se vede decat un petic mic de cer, iar din cauza densităţii frunzişului nu orice GPS functionează.

Fiind foarte asemănător peisajul creează în mintea vizitatorului un sentiment distorsionat al sensului de orientare, diferitele direcţii se aseamănă creând confuzie. Dacă te uiti înainte să mergi drept, rişti să cazi. Solul pare a fi solid, dar de multe ori e mai jos cu 30-40 cm sub un covor de rădăcini şi frunze, care crează iluzia unui teren perfect plat. Aokigahara are şi multe cavităţi enorme şi adânci formate de lavă, ca niste guri acoperite cu muşchi şi vegetatie. E foarte uşor să scazi şi să te descoperi cu groaza înconjurat de schelete spălate sau nu de timp. Nicio cale de ieşire, nicio posibilitate de salvare când eşti singur. Unii prizonieri ai acestui iad verde au mers zile întregi găsind schelete şi cadavre putrezite, unii dintre ei morţi de foame înainte să fie devoraţi de animalele sălbatice.

În 1959, scriitorul japonez Seicho Matsumoto a scris o nuvelă despre acestă « pădure magnifică, sălbatică şi abandonată » afirmând că este locul ideal pentru a muri în secret , fara ca cineva să-ţi găsească corpul. Noul nume de « Jukai Kuroi » (Padurea Neagra) a fost publicat într-o revistă şi după publicarea acestei ştiri, pădurea a devenit locul favorit pentru sinucigasi. În 1993, un alt scriitor japonez, Wataru Tsutsumi, a publicat cartea „Ghidul complet pentru sinucidere”, ce descrie diferite moduri de a te sinucide precum şi riscurile asociate fiecarei metode. În această carte, el recomanda moartea prin spânzurare şi indica şi câteva locuri precise în pădurea Aokigahara. După publicarea cărţii, rata sinuciderilor a crescut brusc în Japonia şi mulţi dintre sinucigaşi găsiţi in pădure, chiar în locurile indicate, având la picioarele lor cartea lui Wataru Tsutsumi. Unii dintre ei s-au spânzurat in poziţie şezând sau culcat, cei mai mulţi dintre sinucigaşi fiind bărbaţi şi vaând în jur de 30 de ani. Pădurea e plină de de panouri fixate pe copaci de autorităţi cu mesaje precum: „Vă rugam sa contactaţi politia înainte de a vă decide să vă omoraţi” sau „Vă rugăm să vă reconsideraţi decizia”. În medie, între 30 şi 50 de cadavre sunt găsite în padure anual, dar în ultimii ani numărul morţilor este mai mare. Pentru a-i împiedica pe sinucigaşi să-şi ia viaţa, autorităţile locale au pus la intrarea în pădure camere de luat vederi.

Pădurea este patrulată de grupuri care o curăţă regulat de schelete şi cadavre şi, ca să nu se piardă, aceste grupuri îşi marchează drumul cu panglici de plastic, ce le permit să revină de unde au plecat. Când pădurarii găsesc cadavrul unui spânzurat, chiar dacă este în descompunere sau mâncat de animale, ei sunt obligaţi să-l ducă la adăpostul de la Aokigahara. Aici îl depun într-o cameră special destinată acestui scop, care are două paturi: un pat pentru cadavru si unul pentru pădurar, căci se spune că în cazul în care cadavrul este lăsat singur in cameră, teribila fantoma Yurei va plânge toată noaptea şi va bântui prin intermediul corpului neînsufleţit. Pădurarul care va veghea cadavrul in camera mortuară este desemnat printr-o tragere la sorţi.


2. Cascada Niagara. În fiecare an, 20-25 de oameni se aruncă în cascada Niagara, un istoric din oraşul canadian Niagara Falls socotind că articolele din ziarele locale că din 1856 şi până în 1995 numărul sinuciderilor se ridica la 2780. Numărul adevărat rămâne însă necunoscut, fiind probabil mult mai mare, având în vedere că multe dintre trupurile acestora nu mai sunt ridicate de ape niciodată la suprafaţă.

Tot istoricul constatase că ziua preferată de sinugigaşi să o termine cu viaţa este lunea, ora cea mai frecventă este 4 după amiaza, iar sezonul de sinucideri se deschide în aprilie şi creşte neîncetat, până îşi atinge vârful în luna septembrie. 59% dintre sinucigaşi sunt bărbaţi şi 41% femei, iar vârsta cea mai frecventă este de 39 de ani la bărbaţi şi 38 de ani la femei. Oraşul Nigara Falls chiar are familii care de generaţii se ocupă cu acelaşi lucru, pescuiesc cadavrele sinucigaşilor din apele cascadei, iar poliţia locală patrulează zona în permanenţă zona în căutarea celor cu privire pierdută sau a celor care se plimbă fără ţintă mai mult timp. Cei mai mulţi sinucigaşi, scria istoricul, sunt însă localnici, deşi cele mai mediatizate cazuri au fost cele ale străinilor care au venit acolo să moară.

1. Oficial, podul Golden Gate din San Francisco este asociat cu numărul cel mai mare de sinucigaşi din lume, în cei aproximativ 70 de ani de când a fost construit peste 1200 de oameni venind acolo să moară. Rata sinuciderilor este de aproximativ una la două săptămâni, dar un experiment independent făcut cu camere sensibile la mişcare fixate sub pod a arătat că aceasta este mult mai mare. Podul este şi foarte accesibil, parapetul său poate fi sărit cu cea mai mare uşurinţă de oricine, iar istoria spune că este aşa din cauza constructorului său. Acesta, mic de înălţime, şi-a dorit un parapet care să-i permită şi lui să admire confortabil priveliştea.

Săritura de pe Golden Bridge este aproape sigur mortală, doar 2% dintre sinucigaşi supravieţuind impactului cu apele aflate la 75 de metri dedesubt, într-o cădere de patru secunde în care corpul atinge 122 de km pe oră. Corpul se face bucăţi la impactul cu apa şi dacă cel care s-a aruncat încă mai trăieşte, cel mai probabil se va îneca târât de curenţi în adânc sau va muri de hipotermie, apele având o temperatură medie de 8 grade Celsius. Există însă şi oameni care au supravieţuit, aceştia fiind cei care au aterizat în apă, fie întâmplător, fie intenţionat, în picioare, dar asta nu înseamnă în nici un caz că au şi rămas întregi. Cele mai multe sinucideri se petrec cu martori, cel care o face pur şi simplu trecând parapetul şi, indiferent că este văzut de cineva sau nu, aşa cum arată şi materialul video de mai jos, îşi dă drumul în apă.

În 2008, autorităţile locale au deci să facă totuşi ceva şi au votat construirea unor plase de oţel cu o anvergură de 6 m, care să-i împiedice pe sinucigaşi să se mai arunce în ape. Costurile sunt însă foarte mari, estimate la 40-50 de milioane de dolari, şi construirea lor mult încetinită de birocraţie şi lipsa de fonduri. Plasele constituie însă o barieră foarte eficientă, un studiu datând de deja de multă vreme, din 1978, arătând că majoritatea celor care au fost împiedicaţi pe pod să se sinucidă, nu au mai revenit şi a doua oară şi, mai mult decât atât, un procent covârşitor de 94% erau încă în viaţă sau au murit de moarte bună 25 de ani mai târziu.

http://www.realitatea.net

VIATA PE PAMINT ALTE INCEPUTURI?


Originea vietii pe Terra ar putea sa se gaseasca pe asteroizi. Acestia nu au putut fi studiati pana acum indeaproape, insa fragmentele gasite ne spun multe despre trecutul sistemului solar.

Potrivit unui nou studiu, viata ar fi venit aici de pe astfel de corpuri ceresti amenintatoare, informeaza Live Science. Teoria se bazeaza pe analiza unui meteorit cazut intr-un lac inghetat din Canada, in anul 2000.

In el au fost gasite multe elemente chimice organice. Elementele vietii pe Pamant ar fi fost aduse de asteroizi, la cateva milioane de ani de la formarea sistemului solar, afirma autorul studiului, Christopher Herd, de la Universitatea din Alberta.

Asteroizii, influentati de apa

Atunci ar fi fost indeplinite conditiile necesare, adica nici prea multa caldura, frig sau apa. Cercetarile anterioare indicau cometele drept sursa vietii pe Pamant. Ele si asteroizi sunt ramasite ale formarii sistemului solar.

In 2006, Herd a condus o munca extraordinara prin care a adunat ceea ce a ramas din descompunerea unui meteoroid care a explodat deasupra lacului Tagist din Canada, in data de 18 ianuarie 2.000. Ei au reusit sa adune 10 kg de resturi din acel corp ceresc care s-a dezintegrat la intrarea in atmosfera.

Fragmentele colectate arata diferit unele fata de altele. Se pare ca asteroizii au fost influentati de modul in care apa a patruns in ei, la inceputul formarii sistemului solar, adica acum 4,6 miliarde de ani.

Sunt necesare acum mai multe cercetari prin care sa se determine exact elementele chimice prezente in asteroizi.

Conspiratia OZN?

In Australia se petrec lucruri ciudate. Cu doua luni in urma, un ziar din aceasta tara a facut o cerere catre autoritati pentru a intra in posesia unor documente referitoare la OZN-urile care ar fi fost vazute pe teritoriul lor.

Autoritatile australiene au raspuns, insa, ca aceste documente au disparut, informeaza Live Science. Ceea ce inseamna ca ele au existat.

Dupa cum a declarat un oficial din Ministerul Apararii din aceasta tara, Natalie Carpenter, aceste dosare nu au putut fi gasite. In doua luni de cautari, s-a gasit un singur dosar referitor la OZN-uri. Acesta se refera la aparitii ciudate din localitatea Woomera. Ele au fost vazute intr-o zona de testare a unor arme de catre armata.

Conspiratia OZN?

Este posibil ca celelalate documente sa fi fost distruse intentionat, ascunzand secrete teribile. Presa australiana afirma, insa, ca in tara lor nu au mai fost intocmite rapoarte despre OZN-uri de la sfarsitul anilor 2000.

La inceputul acestui an, in Marea Britanie au fost facute publice mii de documente pe aceasta tema. Ele mentionau evenimente ciudate petrecute in ultimii zeci de ani, multe referitoare la OZN-uri. In mod ciudat, lipseau cele inregistrate intre anii 1980-1982.

CEASURILE DIN SICILIA

Atat in Catania, cat si in alte orase siciliane, ceasurile o iau inainte cu 15-20 de minute pe zi, fenomen inexplicabil, care a starnit curiozitatea a doi experti in informatica de la ST Microelectronis.

Cei doi specialisti, Andrea De Luca si Francesco Nicosi, angajati ai corporatiei de semiconductori cu sediul in Catania, discutand intre ei si constatand ca au aceast interes comun, au decis sa faca problema publica pe retelele de socializare, relateaza Corriere dela Sera.

Astfel, au descoperit cu stupoare un fenomen neintalnit pana in prezent: sute de ceasuri digitale, apartinand cuptoarelor cu microunde, radiourilor cu alarma, programelor Sky si computerelor, se dereglau singure, in mod inexplicabil.

S-au intrebat cu totii uimiti ce se intampla in Catania si in oraselele inconjuratoare.

Conform sursei citate, un caz asemanator, inca neelucidat de oamenii de stiinta, a avut loc recent in Caronia, cand frigiderele, televizoarele si aparatele de radio au luat foc brusc, presupunandu-se ca fenomenul ar fi consecinta prezentei extraterestrilor din apropierea Insulelor Aeoliane.

„Totul ar putea fi cauzat de reteua de generatoare de curent electric, cum ar fi sistemele fotovoltaice, care de multe ori nu sunt auto-reglementate, in consecinta orice mici variatii de frecventa nu sunt compensate corespunzator”, a explicat profesorul Emanuelle Dilettoso.

Cei doi prieteni si colegi care la inceput au abordat aceasta situatie stranie cu lejeritate, chiar distrandu-se, acum par cu adevarat ingrijorati.

„Zilele trecute”, a spus Francis, „chiar si proprietarul aprozarului de sub casa mea mi-a spus ca ceasul sau digital a luat-o brusc inainte. Dar acest lucru nu este nimic: ajungand la banca, functionarul ma roaga sa astept putin, deoarece toate masinile au luat-o razna. Am intrebat, glumind, daca si ceasurile lor au luat-o inainte si m-a intrebat uimit cum de cunosc problema”.

In consecinta, alarma in ceea ce priveste ceasurile asa-numite nebune, se extinde atat in randul sicilienilor, cat si pe net, concluzioneaza sursa.

E.COLI2

Planeta noastra gazduieste un numar impresionant de virusuri si bacterii. In trecut, pandemiile au facut ravagii pe planeta noastra, dat fiind faptul ca nu existau tratamentele si procedurile medicale de azi.

In 1918, de exemplu, pandemia de „gripa spaniola” a pornit din SUA, a trecut prin vestul Africii, Franta si apoi s-a raspandit in intreaga lume, aminteste Daily Galaxy.

Ea a ajuns pana si pe insulele izolate din Oceanul Pacific si a fost cauzata de o tulpina a tipului de virus H1N1. Pandemia de gripa aviara a tinut din 1918 pana in 1920. Simptomele erau de o severitate extrema, afectand si adultii tineri.

E.coli, in fiecare dintre noi

Lumea intreaga este speriata acum de amenintarea raspandirii de E.Coli din Europa pe intregul glob. Pana acum, numarul victimelor este deja un record istoric: 33 de morti si un numar impresionant de persoane bolnave.

Ceea ce nu stiu toti este ca in corpul nostru se gasesc foarte multe bacterii E.Coli. Ele sunt, din fericire, inofensive, nesuferind mutatii.

Tulpinile periculoase de E.Coli au fost descoperite in 1900. Ele cauzau o diaree care ameninta viata pacientilor. E.Coli a mai lovit si in anul 1982, infectand 25 de oameni in Oregon, SUA. S-a descoperit atunci ca hamburgerii care nu fusesera bine gatiti fusesera de vina.

Viitorul, amenintat de bacterii?

Tot prin hamburgeri contaminati, in Washington, E.Coli a lovit din nou, in anul 1993. In 2006, spanacul a fost de vina pentru raspandirea acestei bacterii. Se estimeaza ca vechimea unor astfel de microorganisme este de 7.000 de ani.

Aceasta bacterie a preluat de la alte bacterii trasaturi foarte periculoase pentru sanatatea oamenilor. In viitor, ele ar putea ajunge la caracteristici mult mai amenintatoare decat acum, cucerind intreaga planeta, asa cum s-a mai intamplat in trecut.

Lumea din viitor va fi, poate, una a microbilor, caci acestia se pot raspandi azi mult mai repede, din cauza mijloacelor de transport existente.

MITURI DIN ROMANIA SI NU NUMAI


Acest mit as putea spune ca a luat viata in zilele noastre si desi pare o aberatie daca analizezi cuvintele „aeroport subteran” .Se poate insa sa fie si un sambure de adevar tinand cont de cifrele din schema de amenajare a centralei Vidraru:un baraj din beton în dublu arc, o galerie de aducţiune continuată printr-un castel de echilibru şi un puţ forţat, o centrală subterană şi o galerie de fugă. În cei cinci ani şi jumătate în care s-a scris istoria zidirii acestei cetăţi de lumină, s-au realizat volume de lucrări impresionante: s-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 metri cubi de rocă, din care aproximativ 1 milion metri cubi în subteran, s-au turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 metri cubi în subteran şi s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice.
Despre acest baraj mai sunt si alte mituri, si multe dintre ele au izvorat si din cauza faptului ca pana acum cativa ani barajul era pazit de armata.Uni spun ca in muntii de langa baraj ar fi T.N.T in caz ca se sparge sa protejeze orasele prin care trece Aregesul.
Oricum eu de cate ori merg la baraju Vidraru simt ca acolo e ascuns ceva, e o atmosfera ciudata.

silviu2292http://mituri-de-romania.blogspot.com/

DRACULA

Dracula este fara indoiala unul dintre cele mai cunoscute mituri din romania. Acest mit a aparut datorita scriitorului irlandez Bram Stoker care a pus intr-o lumina nefavorabila pe marele domnitor Vlad Tepes.
Legatura care se face intre personajul din romanul lui Bram Stoker si domnitorul Vlad Tepes-Dracula este sugerata chiar de catre autor, care consemneaza: ”… a fost intr-adevar acel voievod Dracula care si-a dobandit numele impotrivindu-se turcilor peste marele fluviu chiar de la frontiera cu Turcia”.
Prin acest scriitor Romania a ajuns cunoscuta, foarte multi turisti venind in tara pentru aceasta legenda conform careia lui Dracula ii placea sa organizeze cate un banchet si sa cineze in timp ce privea oamenii murind. Forma sa de executie preferata era trasul in teapa. Forma aceasta de executie era suficient de lenta astfel incat sa lase posibilitatea victimelor sa isi curme singure zilele. Ii placea sa traga in teapa mai multi oameni o data, aranjand tarusii in diverse moduri ciudate. Nimic nu era prea brutal pentru Dracula – ii placea sa vada oamenii jupuiti, fierti de vii, etc. Se mandrea cu faptul ca pedepsele aplicate de el erau date in functie de crima savarsita.

Mit: Vestele din Kevlar pe care le ascunzi sub un tricou mai larg te scot din orice incurcatura. Si daca esti ciuruit cu un AK-47, cel mai rau lucru care ti se poate intampla e sa ramai cu cateva vanatai ca la paint-ball.

Adevarul: Vestele purtate de politisti functioneaza doar in fata pistoalelor, nu si a mitralierelor. Adevarata armura care sa te protejeze impotriva lor e purtata de soldati, cantareste 14 kilograme, costa
mii de dolari si functioneaza doar pentru distante mai mari de 4 metri.

Gloantele arunca ORICE in aer

Mitul: In filme, un glont tras intr-un butoi cu combustibil produce o explozie uriasa si toata scena e inghitita de flacari. Si nu doar combustibil, practic orice gaz presurizat intr-un recipient poate duce la o bubuitura memorabila doar daca tragi un glont in el.

Adevarul: Niciun producator de masini nu ar fi incantat ca rezervoarele sa sara in aer la cel mai mic contact sau la cea mai mica lovitura. Cei de la MythBusters au demonstrat ca a trage un glont intr-un butoi cu benzina nu inseamna nimic spectaculos. Culmea este ca lumea Hollywood-ului arata cum containerele pot fi atat de usor penetrate, dar uneori te poti ascunde si in spatele unor saci de cartofi.

NISIPUL MISCATOR

In multe filme de actiune, ce-i drept majoritatea de categorie B, regizorii scapa de un personaj harazindu-i o moarte lenta si chinuitoare, inghitit de nisipuri miscatoare. In unele cazuri, eroul este salvat in ultima clipa, tras la suprafata de prieteni aparuti la momentul oportun. Ambele tipuri de secvente sunt cat se poate de false, afirma cercetatorii, care au constatat ca este aproape imposibil ca un om sa fie inghitit complet de nisip. Din nefericire, si salvarea unui om prins pe jumatate in nisip este extrem de dificila, daca nu chiar imposibila. Corpul uman nu are pur si simplu densitatea suficient de mare pentru a disparea complet intr-o masa de nisip miscator, indica studiile de laborator prezentate de revista „Nature”, citata de Rompres. Asa-numitul nisip miscator este de fapt nisip obisnuit suprasaturat cu apa, caz in care frecarea dintre particulele de nisip devine atat de mica incat, practic, nu mai poate sustine la suprafata sa niciun fel de greutate.
Acest amestec de apa si nisip apare de obicei in apropierea deltelor si in zonele inundabile de langa albiile raurilor. De asemenea, nisipurile miscatoare se pot forma dupa ce, in urma unui seism, apa din subteran este impinsa spre suprafata.
Nisipurile miscatoare sunt cu adevarat periculoase atunci cand provoaca prabusirea unor poduri sau cladiri, sustin expertii. De cealalta parte, probabilitatea ca un om sa dispara complet intr-o masa de nisipuri miscatoare este nula.

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul “Memento mori”.

Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese
bautura si mancarea – lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.
Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia”. O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Vladimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

Sinca Veche si enigmele bisericii din stanca

Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi.
Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…

Blestemul comorilor din Baragan

Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator. Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte. Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.
Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate monedele gasite.
Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana. La fel de sinistru este – spun legendele – si blestemul comorii lui Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare, “norocosul” Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul comorii.
Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care este vizibila si astazi.

Fantomele de pe Dealul Luncanilor

Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de
recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper si altii. Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde – conform povestilor – oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului.
Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.

Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre

Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani nu doar pe prima pagina a cotidianelor romanesti, din pricina Mineriadei care a trecut pe aici, ci si in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara “paranormala”, ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare.
Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea… Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…

Poeni, satul blestemat de lupi…

Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce, la prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de fata este putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor. Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o suta de ani.
Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit.
De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa rosteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.

Balta Vrajitoarelor

Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.
Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii.
De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta. Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata – indiferent daca este seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…

Sperietoarea E.coli

Sperietoarea E.coli şi viteza cu care se răspândeşte pe întregul continent şi mai ales în presa din toată Europa nu vă aduce aminte de nimic?

Statele europene nu pot interzice oficial importul de legume dintr-un alt stat membru până când autorităţile UE nu declanşează alerta oficială.Însă o asemenea atenţie din partea mass-media poate face treaba în locul lor. Recunosc că, în primele zile, pomenită în faţa standului de legume dintr-un supermarket, la vederea etichetei pe care scria că ţara de provenienţă e Spania, m-am abţinut să cumpăr. Şi nu sunt singura. Spania pierde sute de milioane de euro săptămânal prin acest embargou. Rusia l-a impus oficial, explicând doar că nu are chef să-şi „otrăvească” cetăţenii de dragul unor principii (acordurile comerciale cu UE). Avea nevoie Spania, deja aflată pe toate listele negre care spun că are nevoie de ajutorul FMI, de o asemenea lovitură? Sursa nu a fost nici acum depistată, dar Germania a ţipat încă din prima secundă – lucru destul de neobişnuit pentru motorul economiei europene – punând Spania la stâlpul infamiei. Apoi, a recunoscut, sub o formă sau alta, că a greşit. Răul a fost însă făcut deja. Degeaba au mai venit apoi oamenii de ştiinţă europeni să spună că nu există nici cel mai mic indiciu că legumele şi fructele ar fi de vină pentru epidemia de E.coli. Cine este dispus să rişte sănătatea sa ori pe cea a copiilor săi, mai ales dacă aude doar un titlu alarmist la o televiziune care doreşte să acopere subiectul în 30 de secunde? Pierderile pentru fermieri sunt deja imense: recolta e aruncată din Spania până în Polonia şi România. Şi câtă vreme autorităţile naţionale şi europene vor continua să bâjbâie, ei vor continua să piardă.

Nu este nici prima şi nici ultima sperietoare de acest fel. Vă aduceţi aminte de H1N1, faimoasa gripă porcină din 2009? Ţara-sursă, Mexic, pusă la zid, filtre pe aeroport, măşti, giganţi farmaceutici care se concurau pentru a fi primul care descoperă vaccinul?

Avertismentele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, avertismentele de călătorie, informaţiile despre mutaţii genetice, temerea că s-ar putea trasmite de la om la om? În decurs de peste un an, „porcina” a ucis, în principal din cauza complicaţiilor, circa 18.000 de oameni, adică de 30 de ori mai puţini decât ucide anual gripa normală. A doborât însă un alt record: a fost cea mai mediatizată epidemie din istorie. Iar impactul asupra economiei a fost devastator: turismul mexican a scăzut cu 80%, cel din SUA cu 50%, cel din Canada, cu 40%. Pe un alt plan, Egiptul a folosit ocazia pentru a eutanasia toţi porcii, principala sursă de carne a minorităţii creştine (copţii) . Apoi, s-a declanşat goana guvernelor din întreaga lume după un vaccin încă neaprobat şi cheltuirea a miliarde de euro pe doze. După care au apărut nelipsitele teorii ale conspiraţiei. La fel ca şi acum, în cazul E.coli, când Germania este acuzată că a declanşat epidemia, pentru a impune noi reguli pentru cultivarea legumelor în Europa.

E.coli produce epidemii în fiecare an, peste tot în lume. În 1996, în Japonia a îmbolnăvit 10.000 de oameni. Şi nu mai departe de 2006, tot E.coli declanşa o epidemie în California. Atunci, a fost pusă pe seama spanacului, până la informaţia că de fapt apa contaminată cu fecale de vite ori ambalarea insalubră ar fi fost de vină. Pierderile de zeci de milioane de dolari ale fermierilor nu au mai fost recuperate.
Toată lumea îşi aduce aminte cum au început aceste epidemii, dar mai ţine cineva minte cum s-au terminat? La un moment dat, au ieşit din atenţia presei şi a lumii şi au murit. Temporar. După un timp apar sub o altă formă, sub un alt nume. Şi scenariul se repetă. Şi pierderile sunt de fiecare dată tot mai mari.

VEZI SI

%d blogeri au apreciat: