Ordo Templi Orientis (prescurtat OTO) este una dintre cele mai controversate societăţi secrete din secolul XX iar Aleister Crowley, cel mai cunoscut membru al său – una dintre cele mai dubioase figuri din istoria ocultismului contemporan. Libertatea aproape totală rezervată membrilor societăţii, ritualurile cu conotaţie sexuală la care participau aceştia, simpatiile politice de extremă dreapta, evoluând spre nazism, ale membrilor fondatori – iată tot atâtea elemente care i-au făcut pe mulţi să privească OTO cu multă circumspecţie.

Totul a început în Germania, la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Carl Kellner, un industriaş bogat, membru al Francmasoneriei, susţine că, în timp ce se afla într-o călătorie în Asia, a fost iniţiat în vechile mistere de trei bărbaţi misterioşi. Pe baza acestei cunoaşteri, a întemeiat o proprie societate secretă, numită mai întâi Frăţia Ermetică a Luminii şi apoi Ordo Templi Orientis (Ordinul Templului Oriental).

Deosebirile faţă de Masonerie erau multiple, dar cea mai importantă consta în faptul că OTO le permitea şi femeilor să devină membri cu drepturi depline. Aceasta era de altfel o necesitate fundamentală, deoarece ritualurile bazate pe aşa-numita magie sexuală jucau un rol fundamental în Ordo Templi Orientis.

De exemplu, în perioada de după primul război mondial, aveau loc aşa-numitele „liturghii gnostice“, în cadrul cărora o femeie goală era aşezată pe altar, iar „credincioşii“ se pipăiau reciproc, pentru, în final, să fie înghiţită „sperma simbolică“.

Scopul acestor rituri sexuale – unele inspirate direct din practicile tantrice orientale – unirea fluidelor masculine şi feminine, având ca rezultat crearea unui copil numit „homunculus“ – termen specific alchimiei medievale.

Alte ceremonii controversate implicau consumul unor substanţe halucinogene. În 1910, în Anglia, membrii societăţii se întâlneau într-un loc secret şi consumau împreună o băutură care conţinea ciuperci halucinogene. De aici şi până la o nouă orgie nu era decât un pas. Această ceremonie purta şi ea un nume de inspiraţie antică – Riturile Eleusine.