Bărăganul este o câmpie imensă, vara mângâiată de razele puternice ale soarelui şi iarna măturată de crivăţul rece şi uscat. Oceanul de câmpie ce se întinde pe o suprafaţă imensă, pe cât de mare şi de frumos, este presărat de mistere.

O legendă spune că în pământurile Bărăganului mai multe comori sunt îngropate, numai că cine are ghinionul să găsească o comoară, blestemul se va abate asupra sa şi a familiei sale. Undeva în inima Bărăganului se afla satul Dor Mărunt, celebru odinioară pentru armăsarii ce alcătuiau cea mai mare herghelie din zonă. În acest sat există mai multe comori ascunse şi care sunt păzite de cele mai stranii blesteme din câte s-a auzit până acum.

Chiar înainte de revoluţie un sătean a descoperit o comoară, în locul supranumit Movila din satul Dor Mărunt. Ţăranul a reuşit să scoată comoară din pământ şi pentru că era un om milos a împărţit monedele găsite cu mai mulţi oameni din sat. Sătenii au au reuşit niciodată să se bucure de banii găsiţi pentru că miliţia a dat alarma şi le-a confiscat nu numai bănuţii de aur ci chiar şi mai multe bunuri.
O altă păţanie stranie îl are ca actor principal pe Gheorghe Prepeliţa, un locuitor al aceluiaşi sat, Dor Mărunt, care a găsit mai mult de 100 de bani de aur. Acesta nu a dezvăluit nimănui secretul său dar oamenii din sat se tot întrebau de unde are bani ca să-şi construiască casă nouă sau să-şi cumpere haine scumpe. Blestemul comorii nu a dormit niciodată, la numai 7 luni de când găsise comoara, Prepeliţa a început să aibă numai necazuri. Prima dată şi-a găsit soţia înecată în fântâna din curtea casei, apoi şi ginerele sau a avut aceeaşi soartă iar doi ani mai târziu şi fata sa a fost găsită lângă aceeaşi fântână spânzurată.

Blestemul a lovit şi în familia lui Pintecan, un alt sătean care avusese ghinionul să pună mâna pe o comoară. Acesta a găsit mai mulţi bani din aur la rădăcina unui nuc iar în noaptea următoare a avut un vis ciudat. O voce misterioasă îi poruncea să ridice o biserică în locul unde găsise comoara. Bărbatul nu a luat în seamă visul şi la numai câteva săptămâni şi-a găsit copilul cu gâtul rupt între gratiile de la pat. În noaptea nenorocirii aceeaşi voce i-a adus aminte că trebuie să ridice biserica dar de această dată săteanul s-a conformat. Şi în ziua de astăzi biserica se găseşte în locul în care Pintecan găsise comoara.