La Ciudanovita, in judetul Caras Severin, radioactivitatea e atat de mare, incat oamenii se sting de tineri, iar nou-nascutii vin pe lume cu malformatii. Pana in anul 2000, aici erau mine de uraniu, dar dupa inchiderea lor nimeni nu s-a mai deranjat sa afle nivelul radiatiilor din zona. Pe hartie, s-au cheltuit sute de miliarde de lei vechi. Practic, moartea pare sa se fi instalat definitiv la Ciudanovita.

Crucile de metal de anii trecuti din Ciudanovita arata ca multi dintre cei care s-au prapadit nu aveau mai mult de cincizeci de ani.

Cancerul i-a secerat. Toti au lucrat in minele de uraniu din muntii Banatului.
Din minele de la Ciudanovita si Lisava s-a scos uraniu inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand austriecii au inceput exploatarea. Au urmat nemtii si rusii.
„Priviti – se spunea intr-un jurnal de cinema din anii 50 –, peste cateva minute minerii vor cobori in subteran si doar becurile lor vor lumina drumul muncitoresc in regatul de carbune. Sa fie intr-un ceas bun!”
Rusilor le-am dat uraniu in contul datoriei de razboi. Minerii erau platiti bine. Veneau aici din toata tara si se imbogateau. Numai in colonia Ciudanovita locuiau peste 35.000 de oameni, iar in mina lucrau mai bine de zece mii. Nu li spunea cat de periculos este uraniul din adancuri, dar nici ei nu erau interesati. Castigau in cateva luni bani pentru un apartament. Faceau avere. Multi n-au mai apucat sa se bucure de ea. Trenul-„bomba”, asa cum ii spuneau localnicii, pleca incarcat de mai multe ori pe zi spre Rasarit.
Dupa mai bine de o jumatate de secol, trenul circula gol pe aceeasi linie. Ciudanovita este un loc mort. In anii 90 minele s-au inchis.

Nimeni nu recunoaste zona radioactiva

Radioactivitatea uraniului se injumatateste in cateva miliarde de ani, asa ca la Ciudanovita atinge in continuare cote alarmante.
Mircea Golosie, presedintele ONG Hobby Club Jules Verne, a simtit pe pielea lui ce inseamna iradierea cu uraniu. Si-a instalat cortul si a baut apa din zonele bogate radioactiv. Luni de zile doctorii au fost neputinciosi. „Nu mai poti umbla, ai diaree, ai niste mici frisoane la inceput, in prima saptamana. Dupa aceea… problema s-a complicat timp de doua luni. …Au crezut ca am SIDA, au constatat apoi ca nu e SIDA. Intre timp s-au facut analize la apa si solul pe unde am umblat si s-a constat ca terenul e radioactiv.”
Cand s-a pus pe picioare, Mircea Golosie s-a dedicat cercetarii zonelor cu radioactivitate. „V-ati uitat intr-un ghid turistic? intreaba el. Scrie undeva ca zona asta este radioactiva, sa nu va asezati cortul acolo, sa nu beti apa de acolo? Nicaieri in ghidurile turistice nu scrie asta.”
Cu aparatul sau, Golosie a inceput un adevarat razboi cu indiferenta, secretomania si nepasarea autoritatilor. A masurat de multe ori zona si sustine ca nivelele atinse sunt de
„prealarmare nucleara suta la suta…”. La un moment dat a fost acuzat de spionaj.

Ca-n Texas
De mai bine de 10 ani, minele Ciudanovita si Lisava au intrat intr-un amplu proces de conservare si ecologizare. Atat de amplu incat in zona au ramas inca neacoperite peste 30 de halde de steril. Apa se scurge de pe halde direct in paraul Jitin, iar limitele de radiatii sunt cu mult depasite.
Coloniei Ciudanovita i se spunea in perioada comunista Texas, pentru ca aici lumea umbla imbracata in blugi. In locul unde odata locuiau mii de mineri, astazi totul este gri si parasit. In blocurile construite de rusi mai locuiesc putin peste doua sute de oameni. Le-au cazut dintii din cauza radiatiilor. Cei care au plecat au murit cu totii, n-au rezistat mult.
Neniu Ion a lucrat in mina. S-a ales cu tuberculoza. Locuieste in primul bloc din colonie. „De cand am venit aici, mi-au picat dintii…” Sotia lui are cancer. „Nevesti-mii i-a picat tot parul din cap. Doctorul a zis ca din cauza radiatiei.”
Uraniul din mina s-a platit si inca se mai plateste cu un pret scump: cancer, tuberculoza, leucemie, imbatranire prematura. Intreb un localnic: „Sunteti pensionar de la mina?” „Da.” „Cati ani aveti?” „43.” Nu-mi vine sa cred, repet intrebarea, omul arata de parca ar avea cu douazeci de ani mai mult.

Dealul Golgota
Chiar in spatele coloniei se ridica dealul Golgota. O uriasa halda de steril. Are 80-90 de metri inaltime si o suprafata de vreo opt hectare. Toata suprafata e radioactiva.
Masor impreuna cu Neniu Ion radiatia din jur, in apropierea fostelor guri ale minei. „Tot materialul scos din galerie l-au pus aici… au venit unii si-au masurat unii si au zis sa nu lasam vitele, ca si laptele e radiat… au zis sa nu stau pe pietroi ca are radiatii si intra in corp… daca mergeti acolo, pe halda de steril, e si mai tare…”
In apropiere e una dintre intrarile in mina de uraniu. A fost inchisa in noiembrie 2005. La cativa pasi pasc animalele oamenilor. Pentru ecologizarea si conservarea acestei zone s-au cheltuit multe miliarde de lei. Nu exista nici un gard care sa imprejmuiasca zona si nici un semn care sa le spuna oamenilor ca nu au voie nici sa intre in acel perimetru si nici sa urce pe halda uriasa de steril.
Am vazut capre pascand, am intrebat un cioban cum de le lasa in acel loc. „Nu e o zona cu radiatii aici? Ce faceti cu animalele alea sus?” „Cum le lasa Dumnezeu”, mi-a raspuns. „Stiti ce se scotea din pamant de aici? Uraniu. Si caprele astea… pasc in zona de uraniu.” „Acuma nu mai e, spune ciobanul, daca o mai fi, e inauntru, dar afara nu mai este radiatii… Dvs ce ziceti?” „Dar v-a spus cineva sa nu intrati aici in zona aceasta cu caprele?” „Nu. Nimeni nu mi-a spus pana acum.” „Si ce faceti cu carnea, cu branza?” „O vindem la oameni, cui ii trebuie.”
„La spital – spune Mircea Golosie – nu gasesti nici un document. Ca sa faci un studiu stiintific, iti trebuie niste documente. Ele nu exista. Despre nici unul dintre cei care au murit… Ar trebui facuta o evaluare sociala…”
Spitalul din Ciudanovita este o ruina. Ana Ferenczi a fost asistenta aici timp de 33 de ani. Imi arata unde au fost cabinetul salariatilor, cel al IMB-ului, radiologia, pediatria. Scara spre etaj nu mai exista, s-a prabusit. Toti oamenii care veneau si se internau aici aveau boli profesionale. Bolile lor insa erau un secret. Nimeni nu le spunea de ce sufera si nici ca erau capatate din contactul cu uraniul. Ana Ferenczi, fosta asistenta, spune ca cei mai multi au facut silicoza, dupa silicoza a venit cancerul pulmonar si din cauza lui au plecat, au murit.
Si acum radiatiile din zona sunt tinute la secret. „Nu a fost voie sa se spuna ca exista iradiatii…. asta e o crima… normal ca e o crima.”

Negari la Bucuresti
La Bucuresti, la Compania Nationala a Uraniului, il intalnesc pe directorul Iosif Moldovan. Pentru el, mortii si bolile din Ciudanovita sunt doar un mit.
„Exista aceste mituri, aceste povesti.”
„Cand spuneti mituri si povesti la ce va referiti?”, il intreb.
„La ce spun oamenii de acolo, nu sunt confirmate de nimic.”
„Ca mor oamenii acolo nu este o poveste…”
„Pai, toti murim la un moment dat, ca suntem muritori. Mai devreme sau mai tarziu…”
„ Foarte multi mor acolo de cancer, de boli produse de uraniu…”
„Ce inseamna foarte multi?… Nu sunt date care sa iasa din tipar, din statistici, mai mult decat ar fi abaterea normala. Sunt convins ca s-ar fi sesizat toate autoritatile pana in acest moment si nu acum, ci mai inainte… Deocamdata va spun ca nici o data oficiala nu confirma ce spuneti.”

Boli si malformatii
Miturile despre care vorbeste directorul Modovan sunt fapte reale, confirmate de doctorul Dan Popescu, medaliat anul trecut de Statele Unite pentru cercetarile in domeniul uraniului. El a condus in anii 60 spitalul din Ciudanovita. „Ce am constatat acolo… era ca muncitorii, in proportie foarte serioasa, de 35-40 la suta, mureau de cancere bronho-pulmonare din cauza inhalarii gazului radioactiv radon.” Chiar doctorul sufera dupa contactul cu uraniul, iar cancerul i-a luat sotia. Lucrase ca geolog la Ciudanovita.
„Eu am facut o serie de investigatii – spune el mai departe. Circa 17 pana la 20 la suta dintre copiii de acolo se nasc cu malformatii congenitale.”
Am intalnit mai multe cazuri. In familia Mihalache, in urma cu 12 ani, Claudiu s-a nascut cu picioarele lipite de abdomen. „Acum imi dau seama – declara Viginia Mihalache – ca, dupa ce am nascut copilul cu probleme, aici la noi in santier mai sunt si alti copii cu malformatii, tot asa de grave.”
Doctorul Dan Popescu confirma: „Unii s-au nascut cu gura de lup, cu buza de iepure… Ce ma uimeste este ca, azi, colaboratorii mei de aici considera ca de un numar de ani in Ciudanovita nu a aparut nici un fel de malformatie congenitala. Asta este O MINCIUNA. O minciuna facuta pe spatele oamenilor. Al cui ar fi interesul? Al Institutului de Igiena din Timisoara. Ideea este urmatoarea: daca spunem adevarul, ca oamenii se imbolnavesc, ca se nasc copii cu malformatii congenitale, asta inseamna ca noi nu am luat masuri la timp si munca noastra este ineficienta. Asa ca mai bine sa tacem si sa mintim.”
Mai mult, doctorul Popescu a solicitat Institutului pentru Igiena Populatiei din Timisoara, pe care l-a condus 14 ani, date despre situatia bolilor din Ciudanovita. Raspunsul? „Leucemie, din 94 pana in 2005, zero.” Imposibil! – striga doctorul. „Malformatii congenitale din 94 pana in 2005 – zero din nou” Imposibil! Il sustin cazurile pe care le-am intalnit noi, echipa de filmare a PRO TV. „Bineinteles ca le-ati intalnit!”
Am batut si noi la usa Institutului din Timisoara pentru informatii legate de zona Ciudanovita. Am fost trimisi la Institutul din Resita. Dupa ce am fost mutati dintr-un birou in altul, a venit si raspunsul.
„Ultima masuratoare a fost in decembrie, atat in localitate, cat si in zona in care se face ecologizarea. In zona de populatie, datele sunt comparative cu restul judetului. Diferente semnificative nu sunt” – se afirma in raspunsul Laboratorului de Igiena Radiatiilor Nucleare din Resita.
Nici pentru Agentia de Mediu, situatia de la Ciudanovita nu iese din tipare. Agentia pentru mediu masoara nivelul radiatiilor din birou. Nu are aparate ca sa iasa pe teren. Probabil ca si daca ar avea tot nu i-ar fi necesare.

Apa si case contaminate
„Aici este uraniu foarte mult si nu stie nimeni si nu vine nimeni sa ne intrebe – spune Viorica Mocanu, locuitoare din Ciudanovita. Stiti ca nu vine nimeni sa ne intrebe cum traim sau ce viata ducem?” Viorica Mocanu a lucrat 20 de ani la mina, iar cand incepe sa-si insire bolile nu se mai opreste. In anii 60 a nascut un copil cu malformatii. Acesta a murit cand avea sase ani. Imi arata apa care curge la robinet. „Asta e apa de baut? No, uita-te la ea. Acum curge mai curata. Mai tarziu vine toata plina cu mal. No, uita-te la ea si baga termometru’ in ea sa vezi ca e plina toata de radiatii. Si atunci cum sa traim?”
Apa vine de sus, din munte. Acolo unde sunt haldele de steril. In plus, minele au fost inundate, iar apa ajunge la robinetul oamenilor.
„S-a inchis foarte prost aceasta mina – precizeaza medicul Dan Popescu. Ati vazut ca mina e inchisa. In mod normal, inchiderea unei mine se face prin rambleiere, adica iei materialul care a ramas si il bagi in mina, astupi galeriile. Astia au facut altfel. Au inundat mina. Au umplut-o toata cu apa… Ce inseamna acest lucru? Tot stratul freatic de apa se duce mai departe si va impanzi toata zona. Mai intelegeti ceva?”
Singurii care recunosc dezastrul de la Ciudanovita, cu jumatate de gura, sunt cei de la Garda de Mediu. Apa din minele inundate trece printr-o statie de tratare. „Valorile inregistrate la iesirea apelor tratate din statie depaseste aceasta limita de 4-5 ori” – accepta Gheorghe Pitulan, comisar la Garda de Mediu. Adica, dupa tratare, apele au o valoare mai mare de cinci ori decat cea normala. Cat de contaminate sunt apele care coboara netratate de pe haldele de steril si ajung in parau? Nimeni nu stie.
Mircea Golosie spune ca in sat oamenii si-au construit case cu pietrele scoase din mina. Radiatia fiecarui perete atinge un nivel dublu fata de cel normal.
„Statisticile arata ca bolile nu sunt iesite din comun… – mi se spune la Bucuresti. Nu exista o boala profesionala care sa fie asociata cu minele de uraniu si nici n-am vazut un numar mai mare de oameni cu malformatii decat in alte zone ale tarii.”
Ca sa culeaga date despre bolile din Ciudanovita, directorul Uraniului poate ar trebui sa se abata putin din drum atunci cand merge in zona, in vizita de lucru.

Spitalul din Marila
Spitalul TBC e ascuns dupa munti si paduri si sta si el sa se darame. Este locul unde ajung minerii cu boli grave. Multi dintre ei nu se mai intorc nicidata acasa pe picioarele lor. Intre zidurile cojite, uitati de lume, minerii isi plang amarul si suferinta, isi framanta mainile si asteapta o minune. Povestesc cum lucrau in mina: in chiloti, cizme si cu casca pe cap, cu lampa la mijloc, pentru ca era foarte cald. Acum au ajuns intr-un spital in care vantul sufla la fel ca afara. Asa sunt rasplatiti de acelasi sistem care nu vrea sa recunoasca nici realitatile din Ciudanovita. Multi dintre bolnavi se tem sa-si spuna pasurile. Nici mancare nu prea au. Unde se duc banii nimeni nu stie.

Ecologizare de mantuiala
Pe haldele de steril din Ciudanovita se joaca acum copiii.
„Pericol este tot timpul pentru oamenii de acolo, insista doctorul Dan Popescu, la fel ca in urma cu 50 de ani. Oamenii care mai locuiesc acolo ar trebui evacuati. Acolo se nasc copii care nu au nici o vina, in timp ei sunt atinsi si ei de cancere.” Nimeni la nivel oficial nu recunoaste acest lucru. Urmarile radiatiilor cu uraniu apar in timp, dupa 15-20 de ani. Cand se declanseaza boala, nu mai poate fi vindecata. Mai bine de 500 de miliarde de lei vechi s-au cheltuit pana acum la Lisava si Ciudanovita pentru conservare si ecologizare. Tot timpul se schimba solutiile, se fac prospectii, documentari, acte, multe hartii. „Astazi, in ianuarie 2009, suntem in grafic cu lucrarile care trebuiau efectuate in cele doua mine” – spune Iosif Molodvan, directorul Companiei Nationale a Uraniului.
La Ciudanovita nu se mai scoate uraniu de dinainte de 2000. In toata aceasta perioada, haldele de steril trebuiau acoperite cu pamant si pe acesta plantata padure. Padurea lipseste.
Intre timp, insa, pentru conservarea si ecologizarea zonei s-au cheltuit multe miliarde de lei vechi. Si se vor mai cheltui. Iosif Moldovan spune ca mai are nevoie de inca 700 de miliarde de lei vechi pana la finalizarea lucrarilor. Anul viitor, Ciudanovita ar trebui sa fie o zona ecologizata. Birocratia si nepasarea celor responsabili sau mai bine zis iresponsabili au facut ca data finalizarii lucrarilor sa fie amanata pana in 2012. Ciudanovita a devenit un loc unde dispar bani si nu se intampla nimic. Oficial, banii au fost cheltuiti pe lucrarile din adancuri, care nu se vad.
Ciudanovita vine de la sarbescul „ciudesne”, care inseamna „loc minunat”. Un sistem indiferent si iresponsabil a facut ca sensul cuvantului sa fie schimbat. Ciudanovita nu mai este demult un loc minunat. Acolo, peste doua sute de suflete traiesc uitate de lume, in suferinta si saracie. Nu au unde sa plece. S-au impamantenit intr-o colonie, au devenit oameni ai locului, un loc contaminat, plin de radiatii. Raman abandonati intr-o zona periculoasa, care in fiecare zi ii omoara cate putin.