In ultima vreme s-au lansat tot felul de ipoteze „conspirationiste” referitoare la adevarata cauza a revolutiilor si razboaielor din Nordul Africii si Orientul Mijlociu, iar majoritatea acestor scenarii fac apel la „Teoria Conspiratiei Petrolului”, adaugand si elemente din clasicul „scenariu” al Noii Ordini Mondiale…

Ei bine, surse extrem de bine documentate sustin faptul ca nu petrolul este adevarata miza a acestor evenimente, ci ceva mult mai grav, legat intr-adevar de Noua Ordine, – dar in cu totul alt mod decat cred unii…

Vom da doar cateva citate din articole ce fac referire la „conspiratia petrolului”:

„Motivul principal sigur nu este că Sarkozy vrea să îşi spele imaginea pătată pe care şi-a creat-o singur. Nici că în spatele acestei acţiuni se află adevăraţii conducători ai lumi, cei care stau ascunşi şi doar dictează mersul lumii. Adevăratul motiv este petrolul din Libia care în marea majoritatea este distribuit în Europa. Gândiţi-vă un pic, de ce s-a implicat pe lângă Franţa si Marea Britanie, Danemarca, Norvegia, Olanda etc. ”

Oare? Petrolul e o resursă veche care n-are nici un viitor în lume. In cateva zeci de ani ( poate chiar mai curand), va fi complet epuizat, neconstituind nici o miza importanta! În lumea aceasta sunt multe secrete care ne sunt ascunse nouă, oamenilor de rând, şi, câteodată, cineva din rândul nostru, se străduieşte să scoată la lumină o parte din aceste secrete. Datorită acestei conspiraţii a tăcerii şi a manipulărilor cu care suntem trataţi în fiecare zi, e foarte greu să ne dăm seama care este adevărul în spatele oricărei acţiuni. Acest lucru e valabil şi în cazul recentului război din Libia: părerea mea este că adevărata miză a conflictului libian este pregătirea pentru războiul din Iran, precum şi deghizarea unor alte evenimente importante.

Ei bine, lucrurile chiar nu stau aşa. Să ne uităm împreună pe un clasament al producătorilor din lume de petrol din anul 2008:
1) Arabia Saudită: 10.250.000 barili/zi
2) Rusia: 9.876.000 barili/zi
3) Statele Unite: 8.457.000 barili/zi
4) Iran: 4.033.000 barili/zi
5) China: 3.725.000 barili/zi
6) Mexic: 3.501.000 barili/zi
7) Canada: 3.425.000 barili/zi
8 ) Emiratele Arabe Unite: 2.948.000 barili/zi
9) Venezuela: 2.667.000 barili/zi
10) Kuwait: 2.613.000 barili/zi
11) Norvegia: 2.565.000 barili/zi
12) Nigeria: 2.532.000 barili/zi
13) Brazilia: 2.377.000 barili/zi
14) Algeria: 2.173.000 barili/zi
15) Iraq: 2.094.000 barili/zi
16) Libia: 1.845.000 barili/zi

Probabil că mulţi dintre dvs. nici nu ştiaţi că Mexicul sau Canada se află cu mult înaintea unor state arabe producătoare de petrol, ca Iraqul, Kuweitul sau Emiratele Arabe Unite. Cât priveşte Libia, această ţară se află abia pe locul 16 în clasamentul ţărilor producătoare de petrol, deţinând doar 2,2% din producţia mondială de “aur negru”. Ce ziceţi…dacă miza adevărată ar fi fost petrolul, n-ar fi fost mult mai eficient să fi început războiul în Arabia Saudită? Sau în Emiratele Arabe Unite? Sau în Nigeria? Sau în Algeria? Căci toate aceste ţări sunt state de lumea a treia, mult mai bogate în producţia de petrol decât Libia. Şi atunci, de ce o întreagă coaliţie de ţări (Franţa, SUA, Marea Britanie, Olanda, Italia, Canada, Danemarca, Norvegia etc.) s-ar lupta pentru o ţară aflată pe locul 16 în rândul ţărilor producătoare de petrol? Şi în plus, o parte din ţările beligerante – SUA (locul 2), Canada (locul 7), Norvegia (locul 11) – extrag mai mult ţiţei decât Libia. Nu există nicio logică…
În plus, petrolul e o resursă veche care n-are niciun viitor în lume. Adevăratele bătălii se duc în prezent pe alte resurse şi tehnologii neconvenţionale puţin cunoscute. Nu credem că marile puteri ale lumii vor purta războaie de miliarde şi zeci de miliarde de dolari pentru nişte resurse care se vor epuiza într-un viitor apropiat…

Si atunci? Care este adevaratul motiv al tuturor acestor revolutii si razboaie aparute parca la comanda? Sursele despre care vorbeam sustin ca motivul il constituie pe deoparte, pregătirea pentru războiul din Iran, – iar pe de alta, – deghizarea unor alte evenimente extrem de importante ce urmeaza sa aiba loc in curand, – toate acestea fiind legate de … venirea Anului 2012!
Ne uitam la televizor, citim stirile pe fluxurile agentiilor de presa sau ne informam din alte surse si suntem stupefiati…. ceea ce se intampla azi in tarile arabe din Nordul Africii seamana cu „valul” revolutiilor care au dus acum 20-21 de ani la caderea regimurilor dictatoriale din Europa de Est.
Rand pe rand, revoltele populare se propaga de la o saptamana la alta si zdruncina regimurile autoritare sau chiar dictatoriale din zona amintita, parca dupa un scenariu bine pus la punct….
Algeria, Tunisia, Egipt… chiar si Sudan. Probabil ca va urma in curand Libia, unde Muammar Gadaffi conduce cu mana de fier de vreo 25 de ani…

Politia sudaneza a batut grupuri de studenti protestatari si a operat mai multe arestari la Khartoum, încercând sa împrastie manifestantii care solicita demisia guvernului, conform declaratiilor de duminica ale unor martori oculari.
Zeci de politisti au început sa-i bata pe studenti cu bastoanele în piata Jackson’, a declarat unul dintre protestatari pentru agentia britanica de presa, adaugând ca au fost operate si arestari.
Un alt martor a precizat ca politia a încercat sa-i disperseze pe manifestanti folosind gaze lacrimogene.
Sute de politisti în echipamente speciale de lupta împotriva manifestantilor au început duminica dimineata sa patruleze strazile principale din Khartoum. Ziarele controlate de guvern au scos editii speciale în care le cer oamenilor sa nu iasa în strada.
Nucleele acestor manifestatii de protest s-au format în jurul unor site-uri de socializare si a unor forumuri sudaneze sub denumiri precum ‘Tineretul pentru Schimbare’ sau ‘Scânteia’, inspirate de revoltele din Tunisia si Egipt. Un astfel de grup deschis pe Facebook a atras pâna duminica dimineata peste 15.000 de membri.
Conform mesajelor care circula pe internet, tinerii sudanezi doresc sa imite revolta din Egipt si sa îndeparteze guvernul pe care-l acuza de reducerea libertatilor si de preturile ridicate.
Este evident pentru toata lumea ca revolutiile din lumea araba se deruleaza pe fondul austeritatii impuse de regimurile dictatoriale. Analistii remarca insa amestecul FMI in aceasta ecuatie din Lumea Araba. Daca in Tunisia functiona deja programul de austeritate al Fondului, in Egipt FMI abia se pregatea de implementarea unui program de imprumut.

Se mai remarca aici ca si in zona europeana acelasi FMI face legea, in Grecia, de pilda, unde masurile de austeritate impuse au degenerat in revolte, nu atat de sangeroase, dar notabile. la fel ca si in Spania. FMI actioneaza cu precautie in Romania, dar pare sa fi pierdut controlul in Ungaria, unde este posibila o alta revolta populara, patronata de partidele extremiste. Polonia, insa, nu a dorit sa intre in scenariul FMI si iata ca este singura tara europeana din fostul bloc comunist – bloc in care au avut loc revolte sangeroase impotriva dictatorilor – care acum si-a dublat cresterea economica. Planul mastermind-ilor planetari pare insa evident, acela ca economiile sa se structureze dupa un program impus de FMI,
in cei patru poli de forte stabiliti la Forumul de la Davos.
„O circumstanta mai putin mentionata de observatorii internationali ai revolutiei din Tunisia, prezenta Fondului Monetar International timp de peste doua decenii in tara iasomiei, ar fi putut juca un rol pivotal in recentele incidente sangeroase”, comenteaza Michel Chossudovsky, profesor emerit de economie la Universitatea din Ottawa si director al Centrului pentru Cercetarea Globalizarii (CRG), contributor la Encyclopedia Britannica. El dezvolta, pentru Global Research, ipoteza potrivit careia „reteta de austeritate” aplicata fara discriminare de FMI in toate tarile care i-au cerut ajutorul, ar fi putut sta si la baza revolutiei din Tunisia. Dupa ce a mai remarcat ca la fel s-a intamplat si in America Latina. Revolte populare violente au fost inregistrate in Argentina, dar si in alte state din America de Sud. La fel si in Grecia, cu ceva timp in urma. La rnd a aparut Egiptul, care era in planul de acaparare al FMI, dupa ce a fost trasat planul pentru Afganistan si Irak, urmand un stand-by pentru Iran.Intreaga zona musulmana este pe harta FMI pentru „implementare”.

Generalul Zine el Abidine Ben Ali, presedintele Tunisiei pana la revolutia de saptamana trecuta, a fost considerat, de catre comentatori, drept un dictator, al carui regim nedemocratic si autoritar ar fi dus la miscarea de protest care l-a inlaturat din fruntea statului dupa 23 de ani. Se pierde insa din vedere, spune Michel Chossudovsky, ca Ben Ali nu era un dictator, ci o marioneta politica a Vestului, care avea grija sa fie implementate masurile impuse de Wall Street si FMI. De altfel, argumenteaza autorul articolului, rolul guvernului lui Ben Ali era tocmai acela de a se asigura ca este aplicata „doctoria economica mortala” a FMI, care in doua decenii a destabilizat economia nationala si a saracit populatia tunisiana.

Ben Ali a stat la carma tarii atata timp tocmai pentru ca s-a conformat si a impus diktatele FMI, servind interesele atat ale SUA cat si ale Uniunii Europene, un model urmat de mai multe tari, nu doar de Tunisia. „Realitatile economice si sociale dure care caracterizeaza interventia FMI sunt cresterea pretului alimentelor, foamete la nivel local, concedieri masive in randul angajatilor urbani si a functionarilor publici, distrugerea programelor sociale. Puterea interna de cumparare s-a prabusit, clinicile si scolile s-au inchis, iar sute de milioane de copii au ramas fara dreptul la educatie primara”, scrie Michel Chossudovsky in lucrarea sa „Global Famine” (Foametea globala, n.r.), subliniind impactul reformelor impuse de FMI in tarile care ii solicita ajutorul.
In plus, se remarca situatia din Egipt, unde presedintele Mubarak nu dorea sa implementeze un acord de imprumut cu FMI, cu toate ca Fondul il curta demult. Egiptul are o economie falimentara din motive de dictatura si de proasta gestionare a resurselor, in special uriasele venituri ce provin din turism si care nu se reflecta in nivelul de trai al populatiei, banii fiind coordonati de o nomenclatura locala. FMI dorea sa intervinasi sa acorde imprumuturi pe termen scurt care sa fie rambursate din turism. In acest fel, Egiptul si-ar fi pierdut turismul care ar fi intrat in proprietatea FMI. deoarece acest fapt nu s-a realizat a fost indusa o revolta populara ampla, iar FMI va interveni ulterior, dupa rasturnarea lui Mubarak, cuun asa zis plan de reconstructie al tarii.

Anunțuri