El Chupacabra ( de la sp. chupa=suge, cabra =capra) este un termen de referinta in domeniul criptozoologiei si se refera la o fiinta misterioasa care ataca animalele, sugandu-le sangele. Desi prezenta ei a fost semnalata de multe ori, o dovada concludenta a existentei acesteia nu a putut fi obtinuta niciodata. Originea legendei se afla in Puerto Rico, acolo unde a fost vazut pentru prima data. Ulterior, Chupacabra a devenit faimos in toata America de Sud, Mexic si chiar in unele zone din sudul Statelor Unite. Mitul Chupacabrei a ajuns la apogeu in anii ’90, atunci cand imaginea creaturii a inceput sa fie puternic comercializata, mai ales dupa ce s-a observat interesul pe care il trezea in randul turistilor. Atunci, din padurile intunecate si dese, Chupacabra a iesit la lumina afisandu-se ostentativ pe tricourile, sepcile si gentile turistilor.

Ziarele din Puerto Rico au inceput sa publice articole despre imprejurarile misterioase in care mor din ce in ce mai multe animale. Pana atunci mai fusesera raportate cazuri asemanatoare, iar misteriosul faptas fusese botezat initial “Vampirul din Moca”, deoarece acolo au fost semnalate primele vampirizari. Initial, s-a crezut ca animalele reprezentau un sacrificiu oficiat de catre cultele sataniste insa, indata ce vestea s-a raspandit, au fost raportate din ce in ce mai multe cazuri care se intorceau cu mult in urma si care au descris o arie mai larga a atacurilor. Oamenii au inceput sa banuiasca ca este vorba de un singur faptas in momentul in care au realizat ca toate animalele sacrificate aveau in comun una sau doua intepaturi in zona gatului. Puerto Rico vuia in acea perioada si nu a durat mult pana cand isteria s-a extins, nu numai in toata America de Sud, ci si in Mexic si Statele Unite. La putin timp dupa aceasta, desi temuta, Chupacabra a devenit vedeta locala, iar numele creaturii a devenit aproape sinonim cu Puerto Rico. Odata cu aceasta faima au aparut si cei care au stiut sa profite de ea. Turistii curiosi isi putea achizitiona suveniruri cu monstrul: de la camasi si tricouri pana la manusi de baseball. In Mexic, o alta tara cu multe cazuri de animale moarte in circumstante similare, imaginea acestui animal feroce, „degraba varsatoriu de sange”, a dobandit chiar si o tenta politica, fostul presedinte Carlos Salinas de Gortari fiind descris drept o Chupacabra in varianta umana.

Descrierea populara a acestei entitati pomeneste despre o creatura mica, de maxim un metru inaltime, cu o piele aspra, ochi mari si capul oval. Portretul este relativ vag si corespunde cu cel a unei fiinte din mitologia contemporana sud-americana, cunoscuta sub numele de “gris”. In alte descrieri, chupacabra are o figura canina si picioarele din spate mai lungi, asemanatoare cu cele ale cangurului. Structura corporala are trasaturi humanoide, cu diferenta ca prezinta o coama mare de spini dorsali. In cavitatea bucala are un soi de filament, cu ajutorul caruia suge sangele victimelor sale si, cateodata, organele interne. Desigur ca si in cazul acestei ciudatenii legenda a luat-o inaintea realitatii. Prin urmare, relatarile despre misterioasa creatura variaza, chiar daca existenta ei nu a putut fi nici macar o data dovedita. Imaginile aparute si a caror autenticitate nu a fost niciodata probata, infatiseaza ori un animal al carui craniu este asemanator cu cel al unui caine, ori o figura apropiata, mai degraba, de cea a unui extraterestru.

Animalele moarte, despre care s-a presupus ca au fost atacate de Chupacabra, nu aveau sange in corp, iar singura rana era asemanatoare cu o intepatura, spre deosebire de majoritatea pradatoarelor care, in mod normal, sfasie cadavrul. Desi animalele sunt inzestrate cu un simt ascutit al pericolului, nici unul nu parea sa fi simtit ca era vanat si nici nu prezentau semne de opunere sau de lupta. Cei care le pazeau au declarat ulterior ca nu au auzit nici un fel de zgomote, iar acestea nu au fost sesizate nici macar de cainii care pazeau turmele. Unii martori indirecti au povestit ulterior despre reactia stranie a cainilor de paza care pareau cuprinsi de o frica paralizanta. Mai mult decat atat, atacatorul nu scotea sunetele obisnuite ale unui animal de prada care porneste la vantoare si se pare ca putea sari pe distante foarte mari.

Anunțuri