In anul 1963 un locuitor al orasului Derinkuyu (din regiunea Capadocia, Anatolia centrala, Turcia) a descoperit cu uimire, in timp ce darma un perete al casei sale, ca in spatele acestuia se gasea o incapere misterioasa pe care nu o mai vazuse niciodata; aceasta incapere l-a condus la alta, si la alta, si la alta…
Din intamplare acest om descoperise orasul subteran Derinkuyu, al carui prim nivel fusese excavat de hititi in jurul anului 1400 d. Hr.

Arheologii au inceput sa studieze acest fascinant oras subteran abandonat. Au reusit sa ajunga la 40 de metrii adancime, desi se crede ca orasul ajunge la 85 de metrii.

Pana astazi s-au descoperit 20 de nivele subterane, dar se pot vizita numai primele 8 dintre ele, restul sunt partial obturate sau rezervate arheoleogilor si antropologilor care cerceteaza Derinkuyu.
Orasul a fost utilizat ca refugiu de catre mii de persoane care traiau in subteran pentru a se proteja de invaziile frecvente care aveau loc in Capadocia in diversele epoci de ocupatie straina, sau de primii crestini.

Dusmanii, constienti de pericolul pe care il reprezenta incercarea de a intra in oras, in general incercau sa faca populatia sa iasa la suprafata otravindu-le puturile.

Interiorul este frapant: galeriile subterane de la Derinkuyu (in care exista suficient spatiu pentru cel putin 10.000 de persoane) puteau bloca accesul din exterior in trei puncte strategice, miscand porti circulare de piatra. Aceste roci imense care inchideau culoarele au impiedicat intrarea inamicilor. Aveau intre 1 si 1,5 metrii inaltime, 50cm grosime si cantareau pana la 500 de kg.

In imaginea de sus se arata cum poarta circulara de piatra inchidea culoarul, izoland locuitorii orasului.

In plus, Derinkuyu are un tunel de aproape 8km in lungime care duce la un alt oras subteran, Kaymaklı.


Despre orasele subterane din aceasta zona vorbea istoricul grec Jenofonte. In opera sa, Anabasis explica faptul ca persoanele care locuiau in Anatolia si-au sapat casele sub pamant si traiau in incapaeri suficient de mari pentru o familie, animalele lor domestice si proviziile de hrana facute.

In nivelele recuperate s-au localizat grajduri, sali de mese, o biserica (in forma de cruce cu dimensiunile 20X9 metrii, cu plafonul mai inalt de 3 metrii), prese pentru vin si otet, vinării, magazine alimentare, o şcoală, numeroase camere de locuit si chiar un bar.

Orasul beneficia de existenta unui rau subteran, avea puturi de apa si un sistem de ventilatie extraordinar (s-au descoperit 52 de guri de ventilatie) care ii uimesc chiar si pe inginerii de astazi.

Anunțuri