Graalul, în legendele mistice ale evului mediu, era un vas în care Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele lui Iisus. Se credea că acest vas ar fi fost făcut dintr-o singură piatră preţioasă şi că ar fi fost înzestrat cu puteri miraculoase. În literatura cavalerească a evului mediu, povestirea aventurilor imaginare ale cavalerilor plecaţi în căutarea „Sfântului Graal” reprezintă un ciclu foarte întins. Legenda a fost reluată de Richard Wagner în opera sa Parsifal.

Diversele romane cavalereşti ale Graalului îl prezintă pe acesta sub forma unor diferite obiecte: o cupă sau un potir, o relicvă a Preţiosului Sânge al lui Hristos, un ceaun al belşugului, o tipsie de argint, o piatră căzută din Ceruri, un vas, o sabie, o suliţă, un peşte, o porumbiţă purtând în cioc o ostie pentru sfânta cuminecătură, o lance albă însângerată, o carte sau o evanghelie secretă, mană cerească, o lumină orbitoare, un cap tăiat, o masă şi multe altele. Adevărul despre Graal este că ia diferite forme.

În Le Conte du Graal, a lui Chrétien de Troyes, Graalul este o tavă pe care se află o singură anafură pentru sfânta cuminecătură.

În povestirea lui Robert de Boron, un poet burgund care a scris în perioada 1191 – 1200 romanul cavalersc Joseph d’Arimathie (Iosif din Arimatea) Graalul este prezentat ca fiind potirul folosit de Iisus la Cina Cea de Taină.

În Queste del Saint Graal, scrisă în 1215 de un călugăr cistercian, este farfuria din care Iisus a mâncat mielul pascal şi în care acum se găseşte anafură pentru sfânta cuminecătură.

În lucrarea Parzival, scrisă de Wolfram von Eschenbach între 1197 şi 1210, Graalul este o piatră pură şi luminoasă, căzută din cer.

În romanul cavaleresc anonim Perlesvaus, el este descris ca cinci lucruri diferite.

Nu există o singură poveste a Graalului şi nici măcar un singur Graal. Graalul i se poate arăta altfel fiecăruia care îl caută. Poate fi un obiect pământesc, care poate fi, sau nu, dotat cu sacralitate; poate fi şi, pur şi simplu, obiectivul unei căutări spirituale.

Semnificaţia Graalului
Sfântul Graal poate avea mai multe semnificaţii, de exemplu în limba franceză el este numit sang real, în traducere liberă înseamnă sânge regal. Iisus Hristos a fost caracterizat ca având acest „sânge regal”. Deci El poate fi Sfântul Graal sau după părerea unora chiar fiica Mariei Magdalena, Sara.

Dacă înţelegem că Mireasa biblică nu este doar biserica aşa cum afirma Pavel, deducem succesiv din lecturarea Noului Testament că există o echivalenţă până la sinonimie pe alocuri între termenii: Duhul Sfânt, Mângâietorul, Cortul, Cetatea, Mireasa. Desigur se poate lua în discuţie şi Femeia (care a născut în pustiu), simbolizând Fecioara. Dacă în Evanghelia lui Ioan, mesajul lui Iisus referitor la venirea şi călăuzirea de către Duhul Sfânt este o promisiune pe care atunci când se va concretiza ar trebui să o recunoaştem (ne şi povăţuieşte: Când se vor întâmpla acestea să credeţi!- fiindcă nu este uşor de crezut) şi de care trebuie să beneficiem, în Apocalipsa se schiţează această realitate a întrupării Duhului Sfânt ce va fi fost deja concretizată, dar în linii suficient de vagi, aşa încât atunci când se va împlini să constituie o piatră de încercare pentru credinţa lumii în momentul vestirii ei, al celor două strigări – ziua încercării credinţei ce va să vină -(Să nu vă temeţi că veţi cădea în păcat, ci să vă fie frică de ziua încercării credinţei)-prilej de hulă împotriva, (celor ce au hulit loc pe pământ nu li s-a mai găsit). Duhul şi mireasa zice: Vino!; celor ce au crezut li se va da să bea şi să se sature din izvorul apei vii (duh sfint, botezul, binecuvântări şi învăţătură în tot adevărul). Ei vor fi poporul şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei

Anunțuri