http://www.christiantube.net/components/com_seyret/localplayer/player.swf
Pentru multi oameni Biblia e doar o carte cu povesti, pentru altii insa, Biblia e cartea cartilor…hai sa vedem ce spun oamenii mai de vaza ale acestei lumi..si sa vedem ce au mai descoperit…si ce legatura are Romania cu Biblia
“Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul lumii.” Daniel, 12:4.

Cercetările unor oameni de ştiinţă au confirmat, în ultimii ani, o ipoteză (de altfel mai veche, dar nedemonstrată) care susţinea că în Biblie există inclus, alături de informaţiile spirituale evidente şi un anumit cod secret care poate dezvălui evenimente care au avut loc cu mii de ani după ce a fost scrisă Biblia. Codul biblic a fost descoperit în versiunea originală a Bibliei, în limba ebraică, în Vechiul Testament. Cel care a descoperit codul biblic este Dr. Eliyahu Rips, care este la ora actuală unul din cei mai mari experţi din lume în teoria grupurilor, un domeniu al matematicii care stă la baza fizicii cuantice.
Teoria legată de codul biblic a devenit mai cunoscută în mass-media şi a fost luată mai în serios, abia după un tragic eveniment prezis cu ajutorul codului şi care, datorită faptului că nu a fost luat în seamă de persoana direct vizată, s-a adeverit mai apoi, din păcate. Iată derularea evenimentelor: la 1 septembrie 1994, ziaristul american Michael Drosnin a plecat la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzhak Rabin următoarea scrisoare:
„Un matematician israelian a descoperit în Biblie un cod secret care pare să dezvăluie amănunte ale unor evenimente care au avut şi au loc la sute şi mii de ani după ce a fost scrisă Biblia. Motivul pentru care vă aduc la cunoştinţă acest fapt este acela că singura dată când numele dumneavoastră complet, Ytzhak Rabin, apare în Biblie, el este intersectat de expresia „criminal va asasina”. Faptul n-ar trebui tratat cu indiferenţă, deoarece atât asasinarea lui Anwar el-Sadat, cât şi atentatele cărora le-au căzut victime John şi Robert Kennedy sunt, de asemenea, codificate în Biblie…
Cred că sunteţi într-un real pericol, dar acest pericol poate evitat “
La 4 noiembrie 1995, a venit cumplita adeverire: un glonţ în spate, tras lui Yitzak Rabin, de către un om care se credea investit cu o misiune divină. Aceasta era o crimă codificată în Biblie acum peste 2000 de ani.
Teoria lui Rips despre codul biblic consideră Biblia ca o gigantică grilă de cuvinte încrucişate. Pentru a găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte şi a transformat întrega Biblie originală într-un şir continuu de litere, cuprinzând 304.805 caractere. Informaţiile sunt obţinute prin selectarea a fiecărei a N-a literă, unde N are o valoare precisă şi corespunzător aleasă – de exemplu: 4,5,12,18,etc. Un exemplu foarte simplu ar fi următorul: avem propoziţia “Cum să obţii date…”, pe care o compactăm şi ea devine “cumsăobţiidate” din care vom selecta, începând cu prima, fiecare a cincea literă: “cumsăobţiidate” şi rezultă astfel cuvântul “cod”.
Primul savant modern, omul care a înţeles mecanica sistemului nostru solar şi a descoperit forţa gravitaţiei, Sir Isaac Newton, era şi el încredinţat de faptul că în Biblie există un cod secret care dezvăluie viitorul. Newton a învăţat ebraica şi a urmărit aproape jumătate din viaţă să descopere acest cod. Isaac Newton considera acest cod mult mai important decât legea atracţiei universale
Newton nu a reuşit însă să descopere acest cod. Munca sa nu a dat nici un rezultat, oricare au fost formulele matematice aplicate. Descoperirea care i-a scăpat lui Newton a fost făcută de Eliyahu Rips, pentru că matematicianul israelian dispunea de un instrument esenţial pe care Newton nu-l avea: un calculator. Se pare că textul ascuns al Bibliei a fost codificat cu un fel de “zăvor” temporizat, care nu a putut fi deschis până la descoperirea calculatorului.
În continuare vă prezentăm unele exemple de personalităţi marcante ce apar codificate în Biblie, precum şi menţiunile despre acestea pe care le oferă codul. Homer apare codificat ca fiind “poet grec”; Shakespeare apare codificat ca “reprezentant pe scenă”, alături fiind codificate şi unele opere a lui: “Hamlet” şi “Macbeth”. Şi Beethoven şi Bach apar codificaţi în Biblie, pentru fiecare apărând menţiunea “compozitor german”. Mozart apare şi el în cod alături de cuvintele “compozitor” şi “muzică”, iar Rembrant este codificat “pictor olandez”.
Fiecare progres al tehnologiei moderne a fost înregistrat în codul biblic. Fraţii Wright apar codificaţi alături de cuvântul “avion”, Edison este codificat cu “electricitate” şi “bec electric”, iar Marconi este codificat cu “radio”. Newton apare codificat cu “gravitaţie”. După cum am menţionat anterior, Newton intuia existenţa unui cod ascuns în Biblie, pe care însă nu l-a aflat; codul însă, “ştia” de Newton, deoarece, în codul biblic, alături de expresia “codul Bibliei” apare şi numele lui Newton
Cercetarile unor oameni de stiinta au confirmat, în ultimii ani, o ipoteza (de altfel mai veche, dar nedemonstrata) care sustinea ca în Biblie exista inclus, alaturi de informatiile spirituale evidente si un anumit cod secret care poate dezvalui evenimente care au avut loc cu mii de ani dupa ce a fost scrisa Biblia. Codul biblic a fost descoperit în versiunea originala a Bibliei, în limba ebraica, în Vechiul Testament. Cel care a descoperit codul biblic este Dr. Eliyahu Rips, care este la ora actuala unul din cei mai mari experti din lume în teoria grupurilor, un domeniu al matematicii care sta la baza fizicii cuantice.
Eliyahu Rips este un om modest. El are, mai mereu, tendinta de a acorda altora meritul pentru propriile sale realizari, astfel încât la prima vedere nimeni nu ar banui ca de fapt el este un matematician de renume mondial. Majoritatea ziaristilor care l-au vazut au fost tentati sa sustina ca descoperirile sale nu au nimic de luat în seama. Descoperirea lui Rips a fost însa confirmata de matematicieni de renume de la Harvard, Yale si Universitatea Ebraica. Acest cod a fost verificat, de asemenea, si de un specialist în cifruri si coduri de la Ministerul Apararii al SUA si a mai trecut cu succes trei expertize efectuate de specialisti la care a facut apel o importanta revista de matematica din SUA.
Teoria legata de codul biblic a devenit mai cunoscuta în mass-media si a fost luata mai în serios, abia dupa un tragic eveniment prezis cu ajutorul codului si care, datorita faptului ca nu a fost luat în seama de persoana direct vizata, s-a adeverit mai apoi, din pacate. Iata derularea evenimentelor: la 1 septembrie 1994, ziaristul american Michael Drosnin a plecat la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzhak Rabin urmatoarea scrisoare:
„Un matematician israelian a descoperit în Biblie un cod secret care pare sa dezvaluie amanunte ale unor evenimente care au avut si au loc la sute si mii de ani dupa ce a fost scrisa Biblia. Motivul pentru care va aduc la cunostinta acest fapt este acela ca singura data când numele dumneavoastra complet, Ytzhak Rabin, apare în Biblie, el este intersectat de expresia „criminal va asasina”. Faptul n-ar trebui tratat cu indiferenta, deoarece atât asasinarea lui Anwar el-Sadat, cât si atentatele carora le-au cazut victime John si Robert Kennedy sunt, de asemenea, codificate în Biblie…
Cred ca sunteti într-un real pericol, dar acest pericol poate fi evitat.”
La 4 noiembrie 1995, a venit cumplita adeverire: un glont în spate, tras lui Yitzak Rabin, de catre un om care se credea investit cu o misiune divina. Aceasta era o crima codificata în Biblie acum peste 2000 de ani.
Acelasi ziarist – Michael Drosnin – a mai urmarit sa-l avertizeze pe seful Cartierului General al Serviciului de Contrainformatii al Israelului despre razboiul din Golf si de intentia Irak-ului de a lansa rachete asupra Tel-Aviv-ului. Rips îi aratase ziaristului o secventa din codul biblic unde cuvintele “Hussein”, “Scud” si “racheta ruseasca” apareau codificate împreuna. De asemenea “Hussein a ales o zi” era o expresie ce aparea în acea secventa. Aprofundând cautarile în acest sens, Rips a gasit în cod “foc în 3 Sevat” – data din calendarul ebraic ce corespundea zilei de 18 ianuarie 1991. Aceasta a si fost ziua în care Irak-ul a lansat prima racheta Scud împotriva Israelului confirmând datele oferite de cod. La întrebarea lui Drosnin “Cine poate sti cu 3000 de ani înainte ca va fi un razboi în Golf, ca sa nu mai vorbim de lansarea unei rachete împotriva Israelului pe 18 ianuarie?”, Rips a raspuns foarte transant: “Dumnezeu!”.

Dupa aceste evenimente prezise de cod si mai apoi adeverite, Michael Drosnin declara urmatoarele: “În mod cât se poate de limpede, codul nu este la fel ca profetiile lui Nostradamus, nu este ceva de genul “o stea se va arata pe cer de la Rasarit si un mare rege va cadea” cuvinte ce pot fi interpretate ulterior, astfel încât sa corespunda oricarui eveniment care se petrece în realitate. Nu, aici este vorba de detalii la fel de precise ca acelea din stirile transmise de CNN, toate acestea fiind descoperite înainte ca evenimentul sa se produca.”
Teoria lui Rips despre codul biblic considera Biblia ca o gigantica grila de cuvinte încrucisate. Pentru a gasi codul, Rips a eliminat toate spatiile dintre cuvinte si a transformat întrega Biblie originala într-un sir continuu de litere, cuprinzând 304.805 caractere. Informatiile sunt obtinute prin selectarea a fiecarei a N-a litera, unde N are o valoare precisa si corespunzator aleasa – de exemplu: 4,5,12,18,etc. Un exemplu foarte simplu ar fi urmatorul: avem propozitia “Cum sa obtii date…”, pe care o compactam si ea devine “cumsaobtiidate” din care vom selecta, începând cu prima, fiecare a cincea litera: “cumsaobtiidate” si rezulta astfel cuvântul “cod”.
Cu ajutorul unui calculator, sunt cautate în aceasta matrice formata de textul biblic adus în forma descrisa mai sus, cuvinte si fraze ascunse de codurile de intervale. Se începe de la prima litera a Bibliei si se cauta pentru fiecare secventa de intervale posibila cuvintele pe care noi le solicitam, care sunt descifrate cu intervale de una, doua, trei litere, s.a.m.d. pâna la câteva mii. Apoi se repeta aceeasi operatie de cautare începând de la cea de-a doua litera si continuând astfel pâna la ultima litera a Bibliei. Dupa ce gaseste cuvântul-cheie, calculatorul începe sa caute informatii asociate aflate cât mai aproape de acesta. Astfel, de exemplu, unde a fost gasit numele Rabin, se aflau alaturi si alte date: Amir (care s-a dovedit ulterior a fi chiar numele asasinului), Tel Aviv, anul ebraic 5756 care începea în septembrie 1995, toate aceste informatii reale fiind codificate în acelasi pasaj.
Primul indiciu modern al codificarii Bibliei a fost gasit, cu peste cincizeci de ani în urma, de catre H. M. D. Weissmandel, un rabin din Praga. Acesta observase ca, daca sarea cincizeci de litere, si apoi alte cincizeci si apoi alte cincizeci, gasea cuvântul “Tora”, înscris la începutul “Genezei”. De asemenea , observase ca aceeasi secventa de intervale ortografia din nou cuvântul “Tora” în “Iesirea”, “Numerii” si “Deuteronom”. Weissmandel nu a dat niciodata aceasta descoperire publicitatii. Discipolii sai au publicat însa, ulterior, o carte cu tiraj limitat ”Torat Hemed”, în 1958, în care se facea pe scurt referire la cercetarile rabinului Weissmandel în legatura cu codul, pe care acesta le efectuase în perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. Unul dintre acesti discipoli, rabinul Azriel Tauber, a relatat ca în acei ani, dinaintea aparitiei calculatoarelor, Weissmandel transcrisese întregul text al Torei pe fise cuprinzând câte 100 de litere, dispuse pe 10 rânduri de câte 10 litere, si apoi cautase cuvinte ortografiate cu litere aflate la intervale echidistante.
Primul savant modern, omul care a înteles mecanica sistemului nostru solar si a descoperit forta gravitatiei, Sir Isaac Newton, era si el încredintat de faptul ca în Biblie exista un cod secret care dezvaluie viitorul. Newton a învatat ebraica si a urmarit aproape jumatate din viata sa descopere acest cod. Isaac Newton considera acest cod mult mai important decât legea atractiei universale.
J. M. Keynes, biograful lui Newton, sustine ca acest cod biblic a fost o obsesie pentru marele savant. Când Keynes a vazut documentele lui Newton a avut un soc: cea mai mare parte a lucrarilor lui Newton nu se refereau asa cum se astepta el, la matematica sau la astronomie ci la teologie esoterica. Acele scrieri dezvaluiau faptul ca marele fizician era încredintat ca în Biblie era ascunsa o profetie a istoriei omenirii. Newton avea certitudinea ca Biblia, de fapt chiar întregul univers, era o criptograma alcatuita de Dumnezeu, pe care el voia sa o descifreze.
Newton nu a reusit însa sa descopere acest cod. Munca sa nu a dat nici un rezultat, oricare au fost formulele matematice aplicate. Descoperirea care i-a scapat lui Newton a fost facuta de Eliyahu Rips, pentru ca matematicianul israelian dispunea de un instrument esential pe care Newton nu-l avea: un calculator. Se pare ca textul ascuns al Bibliei a fost codificat cu un fel de “zavor” temporizat, care nu a putut fi deschis pâna la descoperirea calculatorului.
Cu tot scepticismul unor matematicieni, nimeni nu a putut gasi vreo eroare în demonstratia matematica. Nimeni nu a putut sa infirme cu argumente solide faptul uluitor ca Biblia era codificata si ca dezvaluia evenimente care ulterior s-au petrecut dupa descrierea ei.
Unii oameni de stiinta, mai conventionalisti, nu au acceptat codul. Un astfel de exemplu a fost cel al lui Avraham Hasofer, care a atacat codul biblic înainte ca Rips sa fi publicat demonstratia matematica. Hasofer a argumentat ca este posibil ca anumite tipuri de configuratii sa existe în orice ansambluri mari de date.
La atacul lui Hasofer, Rips a replicat ca este posibil ca, de exemplu, sa gasesti într-un ansamblu de date suficient de mare numele lui Saddam Hussein. Dar este aproape imposibil sa gasesti termenii “Scud”, “racheta ruseasca” precum si data declansarii razboiului, în acelasi loc, dezvaluite într-un mod anticipat.
Nimeni nu poate întelege înca, modul în care a fost creat codul. Toti oamenii de stiinta care au constatat realitatea codului biblic, sunt de acord cu faptul ca nici cele mai rapide calculatoare de care dispunem în ziua de astazi si nici toate computerele de pe pamânt lucrând împreuna n-ar fi putut sa codifice Biblia, asa cum a fost ea codificata acum trei mii de ani în urma. Rips declara ca :”Este vorba de o minte care depaseste cu mult orice imaginatie a noastra. Informatia inclusa în cod este probabil infinita.”
Nimeni nu stie daca, nu cumva, fiecare dintre noi, cu tot trecutul si viitorul sau, figureaza în vreun cod de nivel superior si înca necunoscut al Bibliei si daca aceasta nu este într-adevar o “Carte a Vietii”. Toti marii conducatori ai lumii din timpul celui de-al doilea razboi mondial – Roosvelt, Churchill, Stalin, Hitler – sunt mentionati în cod. America, “revolutie” si anul 1776 apar la un loc. Napoleon este codificat alaturi de Franta dar si de Waterloo si Elba.
“Când am folosit un calculator, am dat lovitura”, relateaza Rips. El a povestit ca a gasit mult mai multe cuvinte codificate decât prevedea domeniul statisticii în virtutea “legiilor hazardului”, iar atunci a fost cel mai fericit moment din viata sa. Rips a elaborat un model matematic complex care, atunci când a fost implementat pe un program de calculator, a confirmat faptul ca Vechiul Testament este, într-adevar, codificat. Rips s-a împotmolit însa în drumul spre “victoria finala”, care trebuia sa fie o metoda simpla si eleganta de a dovedi realitatea codificarii Bibliei. Pentru a reusi, a fost ajutat de fizicianul israelian Doron Witzum, care a completat modelul matematic.
În rezumatul de pe pagina de deschidere a referatului asupra experimentului lor initial, intitulat “Secvente de litere echidistante în Geneza” se mentiona: ”Analiza indica faptul ca în textul “Genezei” sunt intercalate informatii ascunse sub forma unor secvente de litere echidistante. Rezultatul este semnificativ în proportie de 99,998%”. Rips si colegii lui cautasera numele a 32 de mari învatati, întelepti, din epoca biblica pâna în vremurile moderne, pentru a determina daca numele si datele calendaristice ale nasterii si mortii lor erau codificate în prima carte a Bibliei. Pe de alta parte, cautasera aceleasi nume si date si în traducerea ebraica a romanului “Razboi si pace”, al lui Dostoievski, precum si în alte doua texte originale ebraice. În Biblie, numele si datele erau codate laolalta, pe când în “Razboi si pace” si în celelalte doua carti, nu. Probabilitatea ca informatiile codificate sa apara datorita unor coincidente accidentale s-a dovedit, în cele din urma, a fi de 1 la 10 milioane. În cadrul experimentului sau final, Rips a luat cele 32 de nume si 64 de date si le-a amestecat în 10 milioane de combinatii diferite, astfel încât 9 999 999 dintre ele sa nu corespunda si doar o singura combinatie sa fie corecta. Apoi a efectuat o verificare pe calculator, pentru a vedea care dintre cele 10 milioane de combinatii dadea cel mai bun rezultat si a constatat ca numai în Biblie numele si datele corecte apareau împreuna. “Nici una dintre combinatiile aleatorii nu era corecta. Rezultatele erau 0 contra 9 999 999 sau, altfel spus, 1 la 10 milioane.”
Astfel de experimente, cum este cel descris anterior au mai fost realizate folosind si alte opere literare cum ar fi “Crima si pedeapsa”, tot de Dostoievski, un text ce cuprinde 304.805 litere, fiind deci comparabil cu sirul de litere din Biblie. Aici numele Yitzac Rabin nu aparea deloc, în nici o secventa de intervale. Alte nume codificate în Biblie, cum ar fi Shakespeare sau Kennedy apareau si aici. Cu toate acestea, în timp ce în Biblie cuvintele ce apareau dupa numele lui Kennedy erau “va muri”, iar orasul Dallas era codificat în acelasi pasaj, în “Crima si pedeapsa” nu aparea nici un fel de asociatie logica. La fel, “Shakespeare” aparea o singura data în romanul lui Dostoievski, dar nicidecum asociat cu numele unor opere ale sale cum apare acesta în Biblie.
“Distinctia dintre prezent, trecut si viitor este doar o iluzie, oricât ar fi de persistenta.” Albert Einstein, 1955
Experimente de cautare a unui cod, asemanator celui biblic, au fost realizate si pentru alte lucrari literare a caror text a fost introdus pe computer, cum ar fi, de exemplu “Crima si pedeapsa”, un alt roman al lui Dostoievski, având un text ce cuprinde 304.805 litere, fiind deci comparabil cu sirul de litere din Biblie. În acest caz, numele lui Yitzac Rabin nu aparea deloc, în nici o secventa de intervale. Alte nume codificate în Biblie, cum ar fi Shakespeare sau Kennedy apareau si aici. Cu toate acestea, în timp ce în Biblie cuvintele ce apareau dupa numele lui Kennedy erau “va muri”, iar orasul Dallas era codificat în acelasi pasaj, în “Crima si pedeapsa” nu aparea nici un fel de asociatie logica. La fel, “Shakespeare” aparea o singura data în romanul lui Dostoievski, dar nicidecum în asociere cu numele unor opere literare care i-au aprtinut. Testele realizate pentru a verifica daca exista diverse codificari si în alte scrieri l-au ajutat pe Rips sa-si sustina teoria, si sa concluzioneze:
“Fireste ca daca s-ar cauta suficiente exemple într-o alta carte, s-ar gasi pâna la urma unele cuvinte asociate logic sau aparând la un loc. Dar numai în Biblie apar informatii asociate în mod constant si coerent. Nimeni nu a descoperit nimic asemanator în nici o alta carte, în nici o traducere si în nici un alt text ebraic original, cu exceptia Bibliei.”
Un criptograf veteran de la strict secreta National Security Agency din SUA, Harold Gans era sigur ca putea dovedi falsitatea demonstratiei realizata de Rips pentru codul biblic. Gans a realizat propriul sau program de calculator si a refacut cautarile facute de Rips în codul biblic, în legatura cu datele despre cele 32 de personalitati care apareau codificate în Biblie. Spre marea uimire a lui Gans, informatiile existau: datele la care se nascusera si murisera acele personalitati, erau codificate în Biblie împreuna cu numele lor. Lui Gans nu i-a venit sa creada, dar tot mai era convins ca nu exista nici un cod în Biblie. Astfel, el a hotarât sa caute si alte informatii în legatura cu cele 32 de personalitati care apareau codificate în Biblie, în speranta ca va gasi ceva cu care sa dea la iveala falsul din experimentul lui Rips, eventual chiar sarlatania matematicianului israelian. Gans a pornit de la ipoteza ca, daca exista un cod adevarat, atunci el ar trebui sa contina si informatii exacte despre localitatile unde s-au nascut cele 32 de persoane codificate. Dupa aproximativ 400 de ore de cautari, Gans a verificat concordanta celor 32 de nume cu localitatile lor natale. În plus, Gans a mai realizat o cautare asemanatoare pentru alte 34 de personalitati cunoscute, pentru care a verificat concordanta nume-loc de nastere, iar rezultatul a fost exact. Concluzia lui Gans a fost ca în Biblie sunt codificate informatii despre trecut si viitor într-un mod care exclude din punct de vedere matematic, orice coincidenta, iar acest gen de informatii nu se gasesc în nici un alt text. Dupa spusele lui Gans, experimentele pe care le-a realizat în legatura cu codul Bibliei l-au transformat dintr-un ateu convins într-o peroana profund religioasa.
Rips si Wiztum au prezentat articolul lor uneia dintre cele mai importante reviste americane de matematica, “Statistical Science”. Mai multi matematicieni care lucrau pentru acea revista au verificat demonstratia matematica ce sustine existenta codului. Teoria codului Bibliei a trecut cu succes si toate aceste teste, fiind astfel acceptata de “Statistical Science”.
În continuare va prezentam unele exemple de personalitati marcante ce apar codificate în Biblie, precum si mentiunile despre acestea pe care le ofera codul. Homer apare codificat ca fiind “poet grec”; Shakespeare apare codificat ca “reprezentant pe scena”, alaturi fiind codificate si unele opere a lui: “Hamlet” si “Macbeth”. Si Beethoven si Bach apar codificati în Biblie, pentru fiecare aparând mentiunea “compozitor german”. Mozart apare si el în cod alaturi de cuvintele “compozitor” si “muzica”, iar Rembrant este codificat “pictor olandez”.
Fiecare progres al tehnologiei moderne a fost înregistrat în codul biblic. Fratii Wright apar codificati alaturi de cuvântul “avion”, Edison este codificat cu “electricitate” si “bec electric”, iar Marconi este codificat cu “radio”. Newton apare codificat cu “gravitatie”. Dupa cum am mentionat anterior, Newton intuia existenta unui cod ascuns în Biblie, pe care însa nu l-a aflat; codul însa, “stia” de Newton, deoarece, în codul biblic, alaturi de expresia “codul Bibliei” apare si numele lui Newton.
Einstein apare codificat în Biblie doar o singura data. Enuntul “s-a prezis o persoana cu mintea agera” apare în acelasi loc. Cuvântul “stiinta”, peste care se suprapune expresia “o noua si excelenta întelegere” intersecteaza numele savantului. Si chiar deasupra lui “Einstein”, textul ascuns mentioneaza “el a rasturnat realitatea prezenta”. Teoria relativitatii, principala descoperire a lui Einstein, este de asemenea codificata. Este posibil ca si teoria “câmpului unificat” sa fie codificata în Biblie. Împreuna cu numele lui Einstein, în matricea în care figureaza unica lui mentiune, împreuna cu teoria relativitatii, codul ofera si indiciul “adaugati o a cincea parte”, lucru pe care l-a urmarit si Einstein în studiile sale despre “a cincea forta”.
În iulie 1994, lumea a asistat la cea mai mare explozie observata în sistemul nostru solar. O cometa a supus planeta Jupiter unui bombardament echivalent cu forta a peste un miliard de megatone, generând globuri incandescente de marimea Pamântului. Coliziunea cometei cu Jupiter este codificata de doua ori în Biblie, o data în Geneza si o data în Isaia. Cometa “Shoemaker – Levy”, apare de ambele dati cu numele complet – numele astronomilor care au descoperit-o în 1993, iar impactul cu Jupiter este codificat aproape ca o reprezentare grafica. În codul Bibliei, numele cometei si numele planetei Jupiter se intersecteaza de doua ori, iar data impactului era mentionata anticipat: 16 iulie. Astfel, evenimentul pe care astronomii fusesera în masura sa-l prevada doar cu câteva luni înainte de a se produce, a fost prezis în codul Bibliei cu 3000 de ani înainte de a avea loc.
Despre ocuparea Tibetului de catre chinezi, în codul biblic apare “Si i-a pus sub paza în temnita”, expresie care intersecteza cuvântul “Tibet”.
Marea criza economica prin care a trecut SUA, în 1929, este codificata împreuna cu prabusirea pietei bursiere. “Colaps economic” si “criza” apar laolalta în Biblie, alaturi de cuvântul “actiuni”. Anul în care s-a declansat criza, 1929 – adica 5690 în calendarul ebraic – este codat în acelasi pasaj. Un alt eveniment bulversant petrecut pe scena politica a Statelor Unite, caderea lui Richard Nixon în urma afacerii Watergate, este de asemenea codificat în Biblie. “Watergate” apare împreuna cu “Nixon” si cu anul în care acesta a fost silit sa demisioneze – 1974. În pasajul în care a fost codat “Watergate”, textul codat al Bibliei formeaza o întrebare: “Cine este el? Presedinte, dar a fost alungat.”
De asemenea, cu sase luni înaintea alegerilor pentru presedintia SUA din 1992, codul a dezvaluit alegerea lui Clinton. Alaturi de “Clinton” aparea viitorul sau titlu: “presedinte”.
Aselenizarea primei nave pamântene pe Luna este codificata si ea în Biblie. “Om pe luna” apare în cod împreuna cu “nava spatiala” si “Apollo 11”. Pâna si data la care Neil Amstrong a facut primul pas pe Luna – 20 iulie 1969 – se regaseste în Biblie. Cuvintele lui Amstrong: “Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire” îsi gasesc si ele ecoul în codul biblic: în pasajul unde apare data aselenizarii, “Luna” este intersectata de expresia “Realizat de omenire, realizat de om”.
Cu acest gen de exemple am mai putea continua, însa cele oferite pâna acum sunt suficiente pentru a demonstra realitatea codului. Ar mai fi totusi interesant sa aflati rezultatele unor cautari în codul Bibliei ce au avut drept scop aflarea mai multor informatii despre România. Astfel au fost gasite informatii impresionante despre tara noastra, chiar daca nu s-a folosit un program foarte performant de cautare în codul biblic. Textele biblice pe care noi le-am avut la dispozitie pentru cautare au fost urmatoarele:
- textul original în ebraica al Genezei, asa cum apare el în cea mai cunoscuta editie a Bibliei – “Biblia de la Ierusalim”;
- o traducere în greceste a Noului Testament, recunoscuta ca fiind foarte valoroasa;
- cea mai veche si mai importanta traducere în engleza a textului Noului Testament, ce apartine versiunii cunoscute sub numele “King James Version”, publicata în 1611.
Chiar daca cele mai numeroase si autentice informatii pot fi gasite apelând în special la textul original al Bibliei, cel în ebraica, datorita încarcaturii spirituale exceptionale pe care o are textul biblic, anumite date se pot afla chiar în cazul în care apelam la unele traduceri inspirate ale Bibliei. Cu toate ca în cele trei surse continute în programul de cautare în codul biblic (mentionate mai sus) nu am avut la dispozitie traducerea integrala a Bibliei, chiar si o baza de date limitata a fost de natura sa ofere unele informatii profunde. Pentru traducerea în româna a pasajelor din Biblie a fost folosit textul Bibliei în limba româna.