Se ştie că în timpul oricărei perioade de criza se petrec fapte incerte dar in realitate atent pregatite, care pot duce la pierderi irecuperabile. De exemplu, in timpul invaziei din Irak, comandouri speciale „private” au avut misiunea devalizarii Muzeului din Bagdad, cu valorile sale inestimabile. La noi, in 1989, un pseudoagent – pseudoactor a avut misiunea incendierii Bibliotecii Centrale Universitare si a Muzeul National de Arta asupra carora s-a tras, de la nici 100 de metri, cu tunurile si mitralierele grele de pe tancuri. Teroristii, ioc. De disparut insa, au disparut destule… o data cu “teroristii”. Tot asa, cred ca punem sa punem o întrebare intemeiata, chiar si dupa 20 de ani: unde se află arhiva masonică din Muzeul infiintat de Nicolae Ceausescu in 1968, la Bălceşti, un bun al patrimoniului naţional, al României? Dar înainte de asta, să trecem puţin în registru anumite aspecte ce ar trebui sa intre, totusi, in atentia autorităţilor.
Pe 16 iulie 1938 se năştea la Bucureşti Horia Nestorescu zis si Bălceşti. Absolvent de drept în perioada comunistă, Nestorescu-Bălceşti a activat ca agent al ADAS-ului in tinerete, timp de aproape un an de zile, până în anul 1960. Dar totul a luat o turnură interesantă în momentul în care acesta a devenit, brusc, directorul Muzeului Memorial “Nicolae Bălcescu” din judeţul Vâlcea, în anul 1968. Funcţia de muzeograf si-a menţinut-o până dupa 1990. Vom reveni mai târziu la acest aspect. În anii 1977, 1985 şi 1987, Nestorescu a călătorit în Italia unde „a cercetat viaţa lui Nicolae Bălcescu”. Relaţia sa oficială cu francmasoneria începe după anii ’90, când intră în masonerie, unde urcă imediat până la gradul 4, în decursul unui singur an, respectiv anul 1994. Din 1998, este angajat al Marii Loji Naţionale din România, de unde a şi ieşit la pensie în 2004. Ceea ce este interesant este că după alegerile din MLNR, când a fost ales Chirovici „Mare Maestru”, Nestorescu-Bălceşti a fost dat afară şi acuzat, de unii membri, că şi-ar fi însuşit o parte din fondul arhivistic şi din fondurile financiare (la fel cum a fost si în cazul Marii Loji Naţionale Unite din România de unde, la fel, şi-ar fi însuşit bani la plecare). Nu se mai punea vorba despre modul în care a realizat comerţ cu obiecte masonice fără a plăti dările către fisc. Dar nu acesta este subiectul central. Periplul masonic este „atestat documentar” şi nu merită comentat, el înscriindu-se în seria traseismelor masonice, la fel de mult practicate ca şi în politică.
Pe 7 noiembrie 2005 Nestorescu primea gradele într-un alt rit masonic, numit Memphis-Misraim (gradele 4-30). Traseismul il face insa să treacă, din nou, într-o altă barcă, sub oblăduirea unui personaj considerat de francmasonerie ca fiind o persoană care acordă aceste grade pe bani grei, fără nici un fel de plată către fiscul francez sau italian (este de origine italiană, dar cetăţean francez), pe numele de Joseph Castelli. Bun şi ce-i cu toate acestea? Sunt câteva detalii pentru cei interesaţi sa gaseasca Arhiva disparuta de la Muzeul Masonilor infiintat de Ceausescu. Dupa cum va spuneam, Nestorescu-Bălceşti este iniţiat în masoneria română (MLNR-ul întors din exil, cunoscut astăzi sub acronimul MLNUR) în anul 1994, unde primeşte gradete 1, 2 şi 3, iar apoi primeşte gradul 4 în Ritul Scoţian (unde a şi rămas un mason de nota patru). La scurt timp acesta pleacă şi se duce la MLNR (marea lojă făcută de masonii italieni de la Grande Oriente d’Italia – cei care s-au întâlnit cu Victor Atanasie Stănculescu). Ca o paranteză, acesta nu a primit niciodată gradul 33 aşa cum susţine în Supremul Consiliu al lui Lăzărescu, pentru că acel document oficial făcut chiar de Nestorescu-Bălceşti şi semnat de Lăzărescu fără a trece prin ritualul masonic aşa cum cere tradiţia în orice ţară civilizată, ceea ce presupune nu doar timp, adică ani de zile, ci şi experienţa necesară. Nestorescu primeşte grade în Ritul York, Ritul Scoţian şi Ritul Memphis-Misraim, ca fiind membru al MLNR, condus de Gheorghe Comănescu. Toate aceste titluri şi grade au fost pierdute în momentul în care a fost expulzat şi radiat din MLNR.
În timpul în care a stat la MLNR a făcut parte din tot felul de grupări şi grupuleţe mai puţin onorabile, dar nu acest lucru contează pe cât acela că faimoasa sa enciclopedie a masoneriei române, în serie de trei volume, a fost o lucrare comandată şi plătită din sânul organizaţiei pentru a ascunde adevăruri istorice ce nu conveneau liderilor de atunci, iar acesta a executat lucrarea. Mai mult, au fost persoane care au apărut în acele cărţi plătind, logic, fără a primi în schimb chitanţe, o practică de evaziune fiscală des întâlnită dar, iarăşi, nu ne interesează acest subiect. Se reîntoarce cu coada între picioare la MLNUR unde este primit cu reticenţă, dat fiind faptul că antecedentele nu-l recomandau nici în Somalia. Se împrieteneşte cu generalul Costica Săvoiu şi încearcă să dea o lovitură de palat pentru a subjuga politic şi financiar MLNUR-ul însă ambii sunt expulzaţi şi de aici, ba mai mult, sunt trimişi în judecată, iar tribunalul decide oficial, pe cale legală, expulzarea lor din acea asociaţie. O bună perioadă de timp a figurat în Supremul consiliu fondat de Lucian Cornescu-Ring de unde a fost dat afară după dispute şi de unde pleacă împreună cu Săvoiu fondând o nouă masonerie numită MLNR 1880, după cum spuneam şi într-un alt material, un amestec al acronimului Marii Loji Naţionale din România cu anul de fondare a Marii Loji Naţionale Unite din România. Împreună cu Săvoiu realizează ceea ce am semnalat deja (vezi Schapira, atacul împotriva lui Cornescu, întâlnirea cu Licio Gelli, Joseph Castelli), spunându-şi în final „Suveran Mare Comandor”, neavând gradul 33 şi nefiind ales pe cale democratică de persoane care au primit acest grad. Nestorescu are şi un centru de „cercetare masonică” etc., iar în urmă cu câţiva ani de zile a încercat in van să intre în cea mai importantă asociaţie internaţională de acest fel din lume, prin intermediul lui Viorel Dănacu… Ah, da, am uitat să menţionez că şi pe Dănacu-l vizita la sediul de pe Gramont… Nestorescu este si un apropiat al lui Voican Voiculescu (care în anul în care Gino Sandri, Marele Secretar al Prioratului Sionului a venit la Bucureşti, a participat la reuniunea cu acesta), cu care-şi petrece uneori vacanţele în staţiunile balneare. Gino Sandri este catalogat „a fraud” de englezi şi nu numai.
Ceausescu a infiintat Muzeul Masonilor, Isarescu l-a premiat pe director

Bun şi acum să revenim la Arhiva Masoneriei si perioada comunista, cand Ceauşescu, desi nu a fost mason, a ordonat să se înfiinţeze un muzeu al masoneriei române, la Balcesti. Cum-necum, Nestorescu a primit această însărcinare. Este anul 1968, cand Ceausescu se desparte categoric de URSS si incearca cu toate fortele apropiere de Occident. Scopul muzeului era politic si diplomatic. Ceauşescu isi propusese să-i plimbe acolo pe unii şefi de stat sau inalti demnitari care veneau în vizita România, multi masoni cu acte în regulă. Dupa 1989, dispariţia bogatei şi valoroasei comori de la Bălceşti a mirat pe foarte mulţi, iar autorităţile nu s-au obosit sa faca cercetări în acest sens. Vremurile… De abia recent, directorul lasat de Nestorescu la Muzeul din Balcesti – inca de acum 20 de ani! – a inceput sa fie luat la intrebari. Este vorba de istoricul Nicolae Bănică-Ologu, despre care săptămânalul Indiscret în Oltenia scria ca a transformat Muzeul intr-un cotet in timp ce bunuri de patrimoniu au disparut fara urma. Indiscret in Oltenia a tras un semnal de alarmă în legătură cu faptul că tezaurul masonilor de la „Nicolae Bălcescu”, unic în România şi de mare interes pentru masoneria internaţională, dar şi alte peste 14.000 de bunuri culturale şi de patrimoniu, sunt cvasi-invizibile. Astazi, toate aripile masoneriei isi disputa arhiva masonica stransa la un loc la ordinul lui Ceausescu.
Publicatia de investigatii Indiscret semnala că primele disensiuni pe tema „monopolizării” tezaurului masonic de la Bălceşti, de către directorul Bănică-Ologu, au devenit publice în anul 2006. Atunci, Marea Lojă a Austriei, prin “Marele Maestru” al Marii Loji a Austriei, Michael Kraus, a solicitat “Marelui Maestru” Eugen-Ovidiu Chirovici al Marii Loji Naţionale din România (MLNR), cu împrumut, trei şorţuri masonice din colecţia Memorialului „Bălcescu”, pentru expoziţia organizată la Muzeul Masonic de la castelul Rosenau. Însă obiectele nu au ajuns la expoziţie, deşi MLNR şi-a asumat responsabilitatea păstrării acestora în deplină securitate şi readucerea în ţară în aceleaşi condiţii în care au fost preluate. Directorul Muzeului „Nicolae Bălcescu“ a recunoscut că a făcut tot ce s-a putut ca obiectele să nu părăsească muzeul. Motivul? Din teama să nu se cadă în capcana „Codex Aureus”, a falsificării, a deteriorării, a punerii în vânzare pe internet: „Pericolul de efracţie fizică şi prin influenţă poate apărea oricând, în condiţiile în care aceste bunuri masonice sunt unicat”, declara Bănică-Ologu. Indiscret mai scria ca pentru cinstirea memoriei lui Nicolae Bălcescu, în urmă cu câţiva ani, la iniţiativa guvernatorului Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, vâlcean şi mason, a fost bătută, prin BNR, o medalie cu 990 la mie aur, de 32 de grame. „Sunt doar 250 de exemplare, iar una mi-a fost oferită. La vremea aceea un exemplar costa în jur de 40 de milioane, acum, probabil, o jumătate de miliard. O ţin bine ferită. Nu vreau ca fiică-mea sau fiul meu să îşi facă bijuterii din ea”, spune, mai în glumă, mai în serios, Nicolae Bănică-Ologu. Poate asa se si explica faptul ca , in ciuda diverselor controale si a celor sesizate de presa, directorul Ologu a ramas, dupa 20 de ani, tot “chelar” al “tezaurului masonilor”.
„Aici se află o colecţie de valori masonice care poate fi echivalată cu un tezaur, unic în muzeele din România. Conţine 400 de valori: bijuterii, insigne, însemne în grad sau asociative, medalii, plachete, obiecte de ritual, obiecte care au aparţinut unor personalităţi ilustre, precum şi 300 de cărţi, pro şi contra masoneriei. Este o colecţie masonică ce îmbracă toate ramurile străine şi române”, sustinea Ologu pentru o publicatie centrala filo-masonica. Colecţia masonică a fost realizată de Horia Nestorescu-Bălceşti, mason declarat, director al Muzeului memorial „Nicolae Bălcescu” (1968-1974, 1975-1980) şi al Muzeului Judeţean Vâlcea (1980-1989, 1992). Cert e ca nimeni nu a mai vazut “tezaurul masonilor”, de vreo 20 de ani incoace…
Cu toate acestea, surse bine informate ne recomanda să stăm liniştiţi, căci acest fond arhivistic, proprietate a statului, s-ar afla, de fapt, într-un apartament din Bucureşti, a cărei adresă mi se pare impropriu a o face publică, dat fiind faptul că există extrem de multe persoane care o cunosc şi cunosc şi proprietarul acest apartament, un personaj pitoresc, cu plete si barba si tot felul de echere agatate de gat, conform peisajului în care aceştia se învârt…

Anunțuri