AL III-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Sarpele francmasonic simbolic si semnificatia lui secreta. Nestabilitatea urmarita a balantei constitutionale. Teroarea necesara care se inoculeaza in palate. Puterea francmasonica si ambitia. Masinile ridicole de vorbit, parlamentare si pamfletele. Abuzurile curente ale puterii. Sclavia economica. „Adevarul poporului”. Acaparatorii si aristrocratia. Armata secreta a francmasonilor. Accelerarea prin toate mijloacele a degenerarii crestinilor. Foamea generalizata si dreptul de neclintit al capitalului. Venirea si incoronarea „stapanului planetar universal”. Scopul fundamental secret al programelor viitoarelor scoli populare ale francmasonilor. Secretul stiintei ordinii sociale. Criza economica generala provocata de francmasonerie. Siguranta celor care sunt de ai „Nostri”. Despotismul prestabilit akl francmasonilor si domnia necesara a ratiunii. Pierderea unui calauzitor. Francmasoneria si cum a provocat chiar ea in realitate „Marea” Revolutie Franceza. regele despot este o prefigurare a „STAPANULUI PLANETAR UNIVERSAL”. Cauzele de baza ale invulnerabilitatii francmasoneriei mondiale. Libertatea este o himera.

Va pot anunta ca suntem deja aproape de telul final. Inca putin si cercul se va inchide. Cand cercul va fi inchis, toate Statele Europei vor fi cuprinse in el ca in niste catuse puternice.
Balanta constitutionala va fi in curand rasturnata, deoarece noi am falsificat-o in asa fel ca sa se aplece cand intr-o parte, cand intr-alta, pana ce, in sfarsit, se va prabusi. Crestinii credeau ca au faurit-o destul de puternica si asteptau intotdeauna ca cele doua talere sa fie in echilibru. Acum persoanele domnitoare sunt puse la zidul infamiei de catre reprezentantii lor, care fac neghiobii si se lasa tarati de catre puterea lor, fara control si fara responsabilitate. Acesti reprezentanti isi datoreaza puterea terorilor prin care sunt stapanite Palatele. Persoanele domnitoare, nemaiavand deloc legatura cu poporul lor, nu se mai inteleg cu el si nu se pot apara impotriva persoanelor lacome dupa putere. Puterea clarvazatoare a persoanelor domnitoare si puterea oarba a poporului fiind acum despartite de catre noi, si-a pierdut toata insemnatatea; separate, sunt in prezent tot atat de neputincioase precum orbul fara toiag.
Pentru a indemna pe ambitiosi sa abuzeze de putere, noi am pus in fata toate fortele, dezvoltand si amplificand toate inclinatiile lor liberale catre independenta. In acest scop am incurajat orice actiune rea, am inarmat toate partidele, am facut din putere tinta tuturor ambitiilor. Am transformat in arene de lupta Statele unde se dezvolta si se manifesta astfel de tulburari. Inca putina vreme si dezordinea, impreuna cu falimentul, vor apare peste tot. Neobositii limbuti au transformat sedintele Parlamentelor si adunarilor administrative in sterile lupte oratorice. Ziaristii indrazneti, pamfletari fara rusine, ataca zilnic personalul administrativ. Abuzurile puterii vor pregati prabusirea in final a tuturor institutiilor si atunci totul va fi rasturnat sub loviturile multimii innebunite.
Popoarele sunt inlantuite prin munca grea, cu mai multa eficienta si tarie decat au fost inlantuite de sclavie si robie. Din sclvia antica ori din robia Evului Mediu se mai putea scapa uneori, intr-un fel sau altul. Sclavii puteau fi rscumparati, dar astazi noi urmarim ca majoritatea oamenilor sa nu poata scapa de mizerie. Drepturile pe care noi le-am inscris in constitutii sunt himerice inchipuiri pentru multime deoarece ele sunt neadevarate. Toate aceste asa-zise „drepturi ale poporului” nu pot exista decat in inchipuire, fiindca in realitate ele nu pot fi infaptuite niciodata. Pentru muncitorul proletar, incovoiat si epuizat de munca lui grea, zdrobit de o cruda soarta, ce pret are dreptul dat vorbaretilor de a flecari, dreptul dat ziaristilor de a scrie tot soiul de nerozii alaturi de lucruri serioase, din moment ce proletariatul nu trage alt folos din constitutie decat nenorocitele de faramituri pe care i le aruncam de la masa noastra imbelsugata, in schimbul unui vot favorabil planurilor complicilor si agentilor nostri?Drepturile republicane sunt o amagire pentru bietul om: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i ingaduie sa se foloseasca de ele; in schimb, aceste drepturi ii iau si garantia unui castig statornic si sigur, punandu-l la bunul plac al grevelor patronilor sau camarazilor.
Sub conducerea noastra, poporul a distrus aristrocratia (nobilimea), care-i era ocrotitoarea si mama naturala, de a carei inflorire depindea si bunastarea poporului. Acum cand aristrocratia este distrusa, poporul a cazut sub stapanirea hraparetilor, a speculantilor imbogatiti, care il apasa in chip nemilos.
Noi vom aparea mai tarziu muncitorului ca niste eliberatori de acest jug, cand ii vom propune sa intre in randurile acestei armate de socialisti, de anarhisti de comunisti pe care, sub pretext de solidaritate, o sustinem infruntand printre ei membrii francmasoneriei noastre sociale. Aristrocratia, care se bucura de dreptul asupra muncii lucratorilor, avea interes ca muncitorii sa fie satui, sanatosi si puternici. Interesul nostru este, dimpotriva, ca toti crestinii sa degenereze cat mai repede. Puterea noastra izvoraste din lipsuri, din foame cronica, din slabiciunea muncitorului, deoarece toate acestea il supun vointei noastre si il fac sa-si piarda si puterea si hotararea de a se impotrii acestei vointe. Foamea da capitalului mai multe drepturi asupra muncitorului decat capatase aristrocratia de la puterea regilor si a legilor. Prin mizerie si prin ura pe care o produce ea, noi indrumam multimile, ne folosim de mainile lor pentru a zdrobi pe cei ce se impotrivesc planurilor noastre.
Atunci cand va veni vremea ca regele nostru universal, al intregii planete, sa fie incoronat, toate aceste maini vor matura din calea noastra tot ceea ce ar putea fi o piedica.
Crestinii aproape ca au pierdut obisnuinta de a gandi fara ajutorul sfaturilor noastre stiintifice. Iata de ce ei nu vad trebuinta grabnica de a face ceea ce vom face noi atunci cand ne va fi sosit domnia si anume de a propovadui in scolile primare singura stiinta adevarata, care e cea dintai dintre toate stiintele ordinii sociale, ale vietii omenesti si ale existentei sociale, stiinta care arata diviziunea muncii si impartirea oamenilor in clase si conditii deosebite.
Trebuie ca fiecare sa stie ca niciodata nu poate exista egalitate in urma deosebitelor feluri de munca la care sunt supusi oamenii, ca nu pot fi toti deopotriva raspunzatori in fata legii; ca, de pilda, raspunderea nu e aceasi pentru acela care nu aduce atingere decat cinstei lui proprii. Adevarata stiinta a ordinii sociale, in taina careia noi nu lasam sa patrunda crestinii, ar arata tuturor ca locul si munca fiecaruia trebuie sa fie diferita, pentru a nu fi izvor de incurcaturi in urma lipsei de potrivire dintre educatie si munca. Invatand aceasta stiinta (si inca din scolile primare), popoarele se vor supune de buna voie puterilor si ordinii sociale stabilite de catre ei in Stat. Dimpotriva insa, in starea de azi a stiintei, asa cum am faurit-o noi, poporul increzandu-se orbeste in cuvantul tiparit, nutreste, in urma neadevarurilor pe care le crede si cu care ii intretinem prostia, o ura impotriva tuturor pozitiilor pe care le crede a fi deasupra lui, deoarece el nu intelege importanta fiecarei pozitii sociale.
Aceasta dusmanie va creste inca in urma crizei economice, care se va sfarsi prin incetarea operatiunilor de bursa si a mersului industriei.
Cand vom da nastere (cu ajutorul tuturor mijloacelor de care dispunem, prin aurul care se afla in intregime in mainile noastre) unei crize economice generale, atunci vom arunca in strada multimi intregi de muncitori in aceeasi zi, in toate tarile Europei.
Aceste multimi nemultumite vor varsa cu sete sangele acelora pe care, in simplitatea nestiintei lor, ii pizmuiesc inca din copilarie si ale caror bunuri le vor putea atunci jefui.
Ele insa nu se vor atinge de ai nostri, deoarece momentul atacului ne va fi cunoscut dinainte si vom lua toate masurile pentru a ne pune la adapost.
Am spus ca progresul ii va supune pe toti crestinii domniei ratiunii. Astfel va fi manifestat despotismul nostru; el va sti sa linisteasca toate framantarile prin masuri strasnice si exemplare; el va sti sa goneasca liberalismul din toate institutiile.
Cand poporul vede ca i s-au facut, in numele libertatii, atatea concesiuni si avantaje, isi inchipuie prosteste ca el este stapanul si se arunca avid asupra puterii dar, binenteles, se izbeste de o multime de piedici. Atunci el nu se gandeste sa se intoarca de unde a plecat, ci incepe sa-si caute un nou conducator si, astfel, fara sa-si dea seama, el isi depune toate puterile la picioarele noastre. Amintiti-va de Revolutia Franceza, careia noi i-am dat numele de „Mare”; tainele pregatirii ei ne sunt bine cunoscute deoarece ea a fost in intregime opera noastra.
De atunci noi ducem poporul de la o dezamagire la alta, cu scopul ca sa se lipseasca chiar si de ceea ce este bun, in folosul viitorului Rege-despot, pe care in viitor il pregatim lumii.
Astazi suntem atotputernici ca putere internationala, caci daca suntem atacati intr-un Stat, suntem aparati de celelalte. Lasitatea nesfarsita a popoarelor crestine care se tarasc inaintea puterii, care sunt nemiloase fata de mici slabiciuni si greseli, dar complet iertatoare fata de nelegiuirile cele mari, care nu vor sa recunoasca contradictia din ideea libertatii, care sunt rabdatoare pana la jertfa in fata puterii brutale a unui despot indraznet -iata ce ne inlesneste din plin neatarnarea noastra. Aceste popoare crestine sufera si rabda de la prim-ministrii lor nedreptati evidente care ar fi taiat capul la douazeci de regi.
Cum se poate explica pentru noi un asemenea fenomen ce pune in evidenta o asemenea inconsecventa a maselor populare in fata unor stari de lucruri care par a fi de aceeasi natura? Fenomenul acesta se explica prin faptul ca acesti dictatori -primii ministrii- fac ca sa se spuna la urechea poporului, prin agentii lor, ca, daca ei pricinuiesc neajunsuri mari Statelor, toate astea le fac numai pentru scopul final de a asigura ulterior fericirea popoarelor, infratirea lor internationala, solidaritatea, drepturile egale pentru toti. Binenteles, niciodata nu li se spune ca aceasta infratire nu trebuie sa se faca decat sub ghidarea si stapanirea noastra.
Si iata cum poporul osandeste pe cei drepti si-i iarta pe cei foarte vinovati, increzandu-se din ce in ce mai mult ca doar el singur poate face tot ceea ce ii place. In asemenea imprejurari, pana la urma, poporul nimiceste orice oranduire linistita si da nastere la nedrptate si neoranduire la fiecare pas.
Cuvantul LIBERTATE impinge repede la lupta societatile omenesti impotriva oricarei puteri, fie ea chiar a lui Dumnezeu si a firii. Iata pentru ce, dupa ridicarea noastra la domnie, va trebui sa fie scos acest adevar din vocabularul omenesc ca fiind principiul brutalitatii, care schimba multimile in fiare salbatice. Este adevarat ca aceste fiare adorm totdeauna dupa ce s-au adapat cu sange si ca atunci e usor sa le prinzi in lanturi. Dar daca nu li se da sange, atunci ele nu dorm, ci lupta.