Arheologul roman Nicolae Vlasa a facut o descoperire epocala in 1961: intr-un mormant antic de la Tartaria a gasit doua tablite cu inscriptii care dateaza din anii 4500-200 i.H. Scepticii sau realistii spun insa ca un calator a venit cu tablitele in traista din Sumer.

Cercetatorul clujean Nicolae Vlasa a descoperit in 1961, la Tartaria, comuna Saliste, judetul Alba, un important complex de materiale care atesta o locuire a zonei respective datata intre anii 4500-200 i.H. Au fost descoperite un mare complex de cult si un depozit unitar de resturi sfaramate ale unor schelete omenesti, precum si 26 de figurine de teracota, trei figurine de alabastru si trei placute de lut ars. Doua dintre placute sunt acoperite cu semne cu caracter pictografic care redau texte vechi, cu peste un mileniu anterioare celor similare descoperite la Djemer-Nasr, Kis si Uruk din Sumer, datate pe la 3300 i.H.

DESCIFRAREA. Unii specialisti sustin ca ceea ce este caracteristic acestor descoperiri este o identitate a lor comuna, cunoscuta sub denumirea de Cultura Turdas-Vinca (4500-3700 i.H.), raspandita in tara noastra (in Banat si Oltenia), in Sudul Serbiei, S-E Ungariei, N-V Bulgariei si in alte tari sau continente mai indepartate. Importanta este descifrarea tablitelor gasite la Tartaria, acest lucru ar dezlega multe dintre enigmele formate in jurul culturii mentionate. S-a ajuns la concluzia ca textul ar fi unul de dinaintea scrisului sumerian, cel mai vechi din lume, si ar suna astfel: NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I. Una dintre traduceri ar fi: „In (cea de-a) patruzecea domnie pentru buzele (gura zeului) Saue cel mai varstnic dupa ritual (a fost) ars”. Cercetatorul Constantin Barbulescu, dupa ce ordoneaza grafemele putin altfel, obtine enuntul: „NUN-KA-SU-GULA-P/atesi/-L/ugal/-IDI-M/e/-KAR-A-I”, pe care il traduce astfel: „Orasul arbore (de baza) de la locul de acces (gura) sub mana (protectia) zeitei Cula – principiul feminine al lui An (Anu) – Marea vracita, Doamna care reda viata, zeita patroana a medicinii si tamaduitoare a capetelor negre (sumerienilor), Printesa omului cel mare si integru (rege, zeu), care stie sa proclame reguli langa canalul (raul) cu apa (Mures)”.

OPTIMISTII. Unii romani, precum si destui straini s-au entuziasmat in urma acestor descoperiri, dar multi istorici romani au respins ipotezele respective. La cel de-al patrulea Congres de dacologie de la Bucuresti s-a afirmat ca, in 1968, tablitele de la Tartaria au fost prezentate in „The Scientific American Journal” ca fiind similare cu cele din Mesopotamia, dar ca sunt cu 1.000 de ani mai vechi, iar arheologul rus V. Titov considera ca scrierea primitiva isi are originea in Balcanii mileniului IV i.H.
Tot acolo s-a spus ca Milton Mc Chesney Winn si-a sustinut teza de doctorat la Universitatea California din Los Angeles cu tema aparitia scrisului in cultura Vinca, sustinand si ca scrisul de la Tartaria este cel mai vechi din lume descoperit pana la aceasta data. Si profesorul Marco Merlini de la Roma afirma ca „spiritualitatea danubiana este una dintre mamele culturii europene”. Profesoara Maria Gimbutas, arheolog american de origine lituaniana, afirma in cartea „The Living Goddesses” ca scrisul de pe tablitele de la Tartaria precede scrisul sumerian cu cateva mii de ani.

Istoricul rus N. Jirov afirma ca sumerienii au migrat din zona carpatica, ducand cu ei o scriere deja cunoscuta, iar despre celebrul calendar Mesopotamian, astronomul polonez Ludwig Zaidler scrie in cartea „Istoria ceasurilor” ca nu corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei daco-getice.

Anunțuri