Ar putea fi oriunde in jurul nostru…in atmosfera, in apa, chiar si in casele noastre. Pana in prezent, doar aparatul de fotografiat si camera video s-au aratat la inaltimea vitezei cu care aceste fiinte uimitoare strapung aerul. Nimeni nu stie cu exactitate ce sunt sau de unde vin, deoarece nimeni nu a avut pana in prezent oportunitatea sa studieze un exemplar. Pana cand unul dintre acesti “pesti ai cerului” se va sacrifica de dragul stiintei, cercetatorii i-au lasat in seama criptozoologiei, acel sertar special al zoologiei destinat misterelor si cazurilor nerezolvate ale stiintei.

Nasterea unei legende
Neputand beneficia de o clasificare dupa catalog, criptozoologia i-a inregistrat sub numele de “rod”, “pestele cerului” sau entitate solara. Desi filmarile video sunt inregistrari clare ale existentei acestora, pentru stiinta au ramas inca niste creaturi fascinante si misterioase. “Pestii cerului” au aparut pentru prima data pe marile ecrane prin mijlocirea producatorului Jose Escamilla, cel care i-a descoperit dintr-o pura intamplare. In 1994, Escamilla se afla la o filmare in New Mexico, unde a tras cateva cadre cu un aparat de fotografiat. A ramas uimit sa vada ca imaginile sale erau populate de obiecte zburatoare care nu semanau cu nimic din ceea ce vazuse pana atunci, cu atat mai mult cu cat acestea pareau cat se poate de insufletite. Desi la inceput a crezut ca este vorba despre pasari sau insecte, in scurt timp si-a dat seama ca fotografiile sale surprinsesera o specie necunoscuta. Escamilla a fost cel care le-a botezat “rods”, echivalentul in limba engleza a cuvantului “cilindru” sau “baston”, denumire care a fost preluata in acesta forma, fara a fi tradusa, si in alte limbi. Ceea ce a urmat a fost o adevarata vanatoare de pesti ai cerului, intrucat Escamilla a realizat de atunci sute de imagini si inregistrari video ale misterioaselor creaturi. Colectia sa de imagini a fost imbogatita cu alte cateva sute primite din diverse colturi ale lumii. Descoperirea lor recenta ii inscrie printre ultimii veniti in randurile criptozoologiei. Se pare ca acestea se afla in jurul nostru, insa viteza cu care se deplaseaza si culoarea lor alb-transparenta ii ajuta sa se camufleze cu usurinta in lumina zilei. Prezenta lor nu a fost observata doar pe teritoriul Statelor Unite, ci si in Canada, Europa sau China. Desi li se mai spune “entitati solare”, se pare ca acestia sunt adaptati atat mediului acvatic, cat si altora mai intunecate, cum ar fi pesterile.

Creatura 3D
Numele a fost inspirat de forma corpului lor, care aminteste de o bagheta sau de un cilindru. Lungimea lor variaza destul de mult. Au fost filmate exemplare avand intre 12 centimetri pana la cativa metri. La dimensiuni de cativa metri, ne putem intreba cum este posibil sa nu ii putem vedea cu ochiul liber. Un raspuns cert la aceasta intrebare nu exista, insa ceea ce mintea umana nu poate explica, este pus, de regula, pe seama misterului sau a supranaturalului. Entitatile solare sunt dotate cu o membrana subtire aflata deasupra axei corpului cilindric, utilizat pentru propulsia in aer. S-a sugerat ca “pestii cerului” ar fi inruditi cu specia anomalocaris, cu deosebirea ca s-au adaptat zborului. In urma surprinderii in imagini video, natura lor tridimensionala a fost demonstrata cu ajutorul masuratorilor si testelor. Forma cilindrica face dificil de localizat pozitia exacta a capului si a cozii. In unele cazuri, imaginile arata niste aripioare care vibreaza odata cu corpul, descriind o miscare valurita in aer, in vreme ce la altii, aceste apendice amintesc de aripile mai scurte ale albinelor. De cele mai multe ori, creaturile sunt transparente sau usor albicioase. Multi au fost de acord ca sunt imposibil de vazut cu ochiul liber din cauza vitezei cu care se deplaseaza prin aer. Acestia zboara ca orice insecta sau pasare, insa la o viteza mult mai mare, uneori ocolind obiecte, dovedind ca poseda inteligenta animala. Analiza filmelor suprinse arata ca “pestii cerului” se deplaseaza cu viteze care depasesc cu usurinta viteza sunetului.

Speculatii
In 1997, cel care a inregistrat pentru prima data imagini cu aceste fiinte zburatoare, Jose Escamilla a incercat sa atraga atentia lumii stiintifice prin prezentarea dovezilor filmate unei echipe formata din zoologi si etimologi de la Universitatea Colorado. In urma vizionarii materialelor, acestia au declarat ca nu au mai vazut ceva asemanator si cu siguranta, problema merita aprofundata.
“Rods par sa fie fiinte biologice, insa fara a studia fizic un specimen este dificil sa ajungem la o concluzie. Par sa se inrudeasca cu amfibienii, deoarece au fost filmati plonjand si iesind din apa. Este posibil ca ei sa provina din mediul acvatic si sa fi evoluat catre cel aerian.”, este de parere biologul Ken Swartz, care a inceput sa investigheze fenomenul rods inca din 1998. Asemanarea cu alte organisme marine nu se opreste numai la amfibieni. Modul in care sunt alcatuite aminteste de cefalopode, mai exact de calamari. In unele imagini, acestia par sa se expandeze ca un balon, dupa care se dezumfla, folosind un mecanism asemanator cu cel pe care il folosesc calamarii pentru propulsie.

Daca acesti rods sunt entitati biologice, cum se face ca pana in prezent, nimeni nu a putut gasi un exemplar mort? Daca acestia zboara, dupa cum se crede, in fiecare zi in jurul nostru, cum este posibil ca nici macar un singur corp al acestora sa nu fi fost descoperit pe pamant? Swartz explica acest lucru folosind comparatia cu calamarii: neavand oase, ci materie moale, acestia se pot descompune rapid fara a lasa urme. “Daca ne uitam la fosilele inregistrate pana in prezent, exista o singura creatura care avea un mod de locomotie asemanator cu pestii cerului, si acesta era un pradator numit anomalocaris, care popula marile in urma cu 400 milioane de ani, dotat cu aripioare care vibrau intr-un mod similar cu cel al membranelor vazute la rods. Este posibil ca anomalocaris sa fie stramosii pestilor cerului de astazi.”

Prezenta lor este destul de greu de ignorat, cu atat mai mult cu cat dovezile existentei lor sunt mai mult decat numeroase. Prin urmare, au fost propuse o serie de explicatii ale provenientei pestilor cerului. Cata vreme o creatura se afla inca pe teritoriul labil si permisiv al criptozoologiei, ipotezele asupra genezei lor pot sa o ia razna la propriu. Plictisiti de Bigfoot, Nessie sau Chupacabra, a caror existenta nu a putut fi dovedita nici macar prin intermediul unor imagini autentificate, oamenii si-au concentrat atentia asupra a ceea ce ar putea fi rod:

– extraterestrii
– masinarii automate
– fiinte inter-dimensionale
– spirite sau fantome

Intre toate aceste supozitii care nu beneficiaza de nici un suport real, una singura este de actualitate. Rods pot fi incadrati pentru inceput la categoria OZN-uri, pentru ca asta sunt, cu siguranta, in acest moment: obiecte zburatoare neidentificate.

Unde intervine ratiunea
Cei mai putin creduli au dat vina pe erorile tehnice ale aparatelor foto-video, pe iluzia optica sau pe erorile de procesare ale filmelor. Prin urmare, au incercat sa dovedeasca faptul ca nu exista nici un mister in imaginile miscate sau denaturate ale unor pasari si insecte. Parerea generala este ca ceea ce vedem reprezinta doar iluzii optice, trucuri ale luminii, care rezulta din modul in care imaginile (in primul rand cele video) sunt inregistrate si redate. S-a demonstrat ca trecerea prin fata aparatului foto a unei insecte care bate rapid din aripi descrie o forma cilindrica, din cauza efectului de miscare, in cazul in care camera foto-video are setat un timp relativ lung de expunere. In astfel de conditii tehnice, camera se afla in imposibilitatea fizica de a captura o imagine “curata” a unui obiect care se misca cu o astfel de rapiditate. Efectul este cu atat mai pronuntat in cazul insectelor care au aripi mari si efectueaza zborul prin batai lente ale aripilor. Pe filmul video care cuprinde cele doua campuri intercalate ale unei singure imagini video (deoarece miscarile sucesive sunt captate si afisate ca linii orizontale alternative), efectul “rod” poate fi vazut alternand de la un camp la celalalt, producand intervale distincte intre imaginile sucesive. Acesta este proba tehnica prin care scepticii au incercat sa demonstreaze ca oricine poate produce efectul “rod” daca foloseste corect echipamentul, lumina si subiectul.

Dupa ce au marcat rolul pe care setarile foto-video il joaca in aparitia pestilor cerului, un alt experiment a fost facut cu scopul de a demonstra ca este vorba doar despre o iluzie optica. O echipa de cercetatori, curioasa sa afle care este adevarul, a incercat sa prinda creaturile in vederea unui studiu amanuntit. Pentru inceput, oamenii de stiinta au plasat un numar mare de plase in apropierea unor camere video, in locuri in care prezenta pestilor cerului fusese semnalata anterior. Dupa ce camerele au inregistrat aparitia si captarea lor in plase, s-a trecut la investigarea lor. Participantii la studiu au fost surprinsi sa afle ca “prada” era formata din molii, fluturi si alte insecte, insa nici vorba de pesti ai cerului. Investigatiile ulterioare au aratat ca inregistrarea video pe care se pot vedea zburatorii este doar o iluzie optica creata de inregistrarea cu o viteza mai lenta. Experimentul a devenit dovada empirica a oamenilor de stiinta ca acesti cilindri zburatori pot fi capturati numai ca, la final, locul acestora nu se afla in intortocheata criptozoologie, ci chiar in cataloagele de zoologie, unde figureaza de foarte mult timp.

Multi s-au intrebat cum se face ca fenomenul rods a intrat in atentia publica abia in 1994, la ceva vreme dupa ce tehnologia foto-video a devenit accesibila maselor. Un desen aflat pe o stanca din Argentina, care se pare ca are 50 de ani vechime, infatiseaza niste creaturi asemanatoare cu ceea ce numim azi “rods”. Confirmarea autenticitatii lor ar darama intreaga demonstratie tehnica a scepticilor, nemaiputand fi vorba de o iluzie optica in cazul unui desen de 50 de ani, aflat pe o stanca.

Facts
– Filmul Braveheart, in al carui rol central apare Mel Gibson, mai are si o alta vedeta: aparitia unui rod a fost inregistrata in timpul filmarii unei scene;
– Creaturile sunt atat de populare in Japonia, incat o companie a produs si pus in vanzare un sistem de prindere al acestora.