Nu se cunoaste nici autorul nici originea sa. Nici un cartograf nu a reusit inca sa descifreze un singur cuvant sau vreo litera din text, nu se stie nici macar in ce limba a fost scrisa. De aproape 5 secole manuscrisul de la Voynich isi pastreaza secretul.
Manuscrisul contine 240 de pagini de text. Aproape fiecare pagina contine o ilustratie, uneori in culori: placute fantastice, diagrame astrologice, panorame bizare, cu femei dezbracate. Dar chiar daca desenele sunt stranii, textul prezinta mici scrisori scrise cu grija care intr-adevat uimesc. Este scris intr-un alfabet misterios care nu exista nicaieri in lume, si ,dupa secole de studii, nici cel mai bun medievalist, nici cel mai rabdator dintre cartografi nu a reusit inca sa stabileasca ce spune, cine l-a scris, unde, cand, sau de ce.
De unde vine aceasta carte stranie? La 16 august 1666, Joannes Marcus Marci, doctor, om de stiinta, orientalist si rector al Universitatii din Praga, cea mai veche din Europa Centrala, face pentru prima oara referire la acest manuscris misterios. L-a obtinut de al un prieten, medic a lui Rudolf al II-lea, imparatul Sfantului Imperiu (colectionar de tablouri, pasionat de stiinta, el a fondat o gradina botanica si a construit un observator pentru Tycho Brahe si Johannes Kepler. El a achizitionat de asemena o impresionanta colectie de carti rare printre care celebrul manuscris pentru care a patit 600 de ducati).
MARCI
Nu se stie daca Marci a incercat sa descifreze sau nu manuscrisul. Dar, septagenar, vazand ca spiritul sau se apropie de sfarsit, a inceput sa-si imparta biblioteca personala prietenilor. Manuscrisul l-a rezervat insa pentru iezuitul Athansius Kircher la Roma care fusese profesorul sau. In scrisoarea adresata acestuia s-a declarat convins ca manuscrisul nu putea fi citit de nici o persoana. Intr-adevar, parintele Kircher este o buna alegere. Interesul sau pentru hieroglife si alte subiecte arheologice era bine cunoscut in epoca. Dar se pare ca nu a incercat sa descifreze textul.
Au trecut trei scole si manuscrisul a trecut in uitare…In 1912, Wilfrid M. Voynich, colectionar de carti vechi, a descoperit manuscrisul in biblioteca din Villamondragore, in colegiul iezuit aflat in apropiere de Roma. El il cumpara si-l duce in America. Face copii si le da specialistilor: lingvisti, paleografi, medievisti si chiar astronomi si botanisti.
Manuscrisul rezista insa la toate tentativele de descifrare. Sapte ani mai tarziu el cere ajutorul lui Wiliam R Newbol, un specialist in greaca, latina si alte limbi vechi. Timp de sase ani, acesta incearca cu asiduitate descifrarea manuscrisului, dar fara succes. Moare convins, ca de altfel si imparatul Rudolf al II-lea ca autorul este Roger Bacon, cel mai straniu om de stiinta din evul mediu.

cest calugar englez din secolul 13, teolog si savant este precursorul stiintei experimentale. De fapt, acest personaj este atat de extraordinar incat specialistii ii acorda paternitatea tutror manuscriselor interesante carora nu li se cunosc autorii. Cu mult inaintea lui Da Vinci, el a avut avut premonitia masinilor fara cai, a vaselor cu motor, a masinilor zburatoare. Lui i se atribuie pulberea de tun.
Dar ultimele cercetari arata ca manuscrisul a fost scris catre anul 1500, deci cu doua secole dupa moartea lui Bacon. S-ar putea sa fie insa doar o copie a unui text de-a lui Bacon…Autorul textului ramane necunoscut iar criptografii neputinciosi. Pentru ca nu au putut citi textul, si-au indrepatat atentia spre desene. Majoritatea reprezinta planeta sau unele parti din ele. Exista 400 de desene botanice din care au fost identifiacate doar 16 plante (dar nici acestea nu par sigure).
In mod straniu, unele desene seamana cu sectiuni minuscule de organisme vegetale ca si cum autorul le-ar fi observat printr-un microscop (clar acesta nu a fost inventat inainte de sec XVI!) Nu exista nici o explicatie pentru numeroasele femei-nu exista nici un barbat!-care apar in centrele concentrice.