Sfarsitul timpurilor in viziunea unor savanti – Ervin Laszlo si Stanislav Grof.

Stiinta contemporana acrediteaza profetiile legate de sfarsitul lumii. Nu va fi, insa, un final de existenta, ci o uriasa schimbare de constiinta. Anul 2012, un punct critic al istoriei.

Ervin Laszlo

„Asistam la sfarsitul unei lumi si, poate, la nasterea uneia noi”

Ervin Laszlo este filosof si scriitor. Fost profesor de filosofie, stiinta sistemelor si futurologie la universitati celebre din SUA, Europa si Orientul Indepartat. A scris vreo 70 de carti al caror subiect este faptul ca traim intr-un univers in care suntem interconectati intre noi si conectati miraculos la toate elementele realitatii. A fost de doua ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. Este fondatorul Consiliului Inteleptilor Lumii, care reuneste cei mai faimosi oameni de stiinta ai planetei, fondatorul Clubului de la Budapesta si al Grupului de Cercetare Generala a Evolutiei, membru al unei liste lungi de institutii academice si universitare din intreaga lume. Traieste in Toscana, pe un deal, intr-un sat minuscul, intr-o casa care, acum vreo 200 de ani, era o capela manastireasca. Parintii lui erau din Transilvania. De la Cluj.

– Vorbiti despre o lume a carei schimbare este iminenta sau va disparea. Ce inseamna acest lucru?

– Inseamna ca ne indreptam catre cea mai mare transformare din istoria omenirii. Si daca vrem sa nu disparem, sa continuam sa existam pe aceasta planeta si sa ne dezvoltam, trebuie sa reanalizam notiunile de univers, fiinta umana, progres si dezvoltare. E tarziu, dar trebuie sa aflam cine suntem. Lumea pe care am construit-o, ca reflexie a felului in care vedem noi universul si pe noi insine, nu se mai poate sustine in nici un fel. Trebuie reformat totul, lumea business-ului bazata pe exploatarea nebuneasca a resurselor si pe supra-productie, politicile industriale care conduc la dezastru ecologic, la incalzirea globala si la cresterea periculoasa a nivelului oceanului planetar. Politicile economice internationale care au fragmentat lumea in prea saraci si prea bogati, care au condus la mase imense de emigranti care fug de foame si de epidemii. Politicile militare care consuma resurse inimaginabile in folosul unor structuri financiare. Lumea se afla in pragul unui colaps economic, social si politic care genereaza haos si violenta. Este o lume pe care noi am creat-o si care acum se prabuseste. Ca sa intelegem motivele prabusirii, trebuie sa privim lucrurile sistemic. Ca in medicina holistica, in care pacientul e vazut ca un tot, nu doar ca un trup. As putea sa va dau cifre teribile despre modul in care omul distruge natura, apa, pamantul si aerul, dar ma voi margini sa spun ca ne indreptam rapid catre pragul critic, in care distrugerea devine ireversibila, iar mediul impropriu sustinerii civilizatiei omenesti. Acest prag este estimat a fi atins in cativa ani. Acelasi lucru se poate spune despre exploatarea resurselor planetei, care au atins limita sustinerii populatiei.

Colapsul lumii financiare este deja vizibil, iar cel social este previzibil: populatia tarilor sarace, muritorii de foame, va fi in 2050 de aproape doua miliarde de suflete. Criza generalizata nu mai poate fi disimulata in nici un fel. Intrebarea este: cat timp mai avem pentru a ne salva? Surpriza pentru oamenii de stiinta a fost aceea ca tendintele se accelereaza in mod neasteptat. Estimarile cele mai pesimiste sunt de 5 ani, iar cele mai optimiste de 20 de ani. Nivelul marii creste odata si jumatate mai repede decat prevazut, emisiile de CO2 depasesc orice estimare prealabila cu peste 50%, iar in ceea ce priveste incalzirea globala estimarile anilor ’90, de maximum 3 grade, sunt astazi de 6 grade, ceea ce ar transforma cea mai mare parte a planetei in zone nepotrivite pentru agricultura. Efectele se potenteaza unele pe altele astfel incat linia de sosire pentru colapsul global este in mod interesant apropiata de faimoasele profetii ale anului 2012.

– Ce legatura au prognozele stiintifice cu profetiile despre anul 2012?

– Exista mai multe surse esoterice ale unor profetii despre „sfarsitul timpului”, dar cea mai interesanta si cea mai precisa este calendarul Maya alcatuit de preoti-astronomi in secolul 15 si a carui reprezentare sapata in piatra este arhicunoscuta. Acest calendar acopera intervale uriase de timp calculate cu o precizie care ii uluieste pe astronomii contemporani. Sfarsitul „celei de-a Patra Lumi” a fost calculat de mayasi la data de 21 decembrie 2012, iar in fapt, tinand cont de ajustarile intre calendare, ar fi vorba despre 28 octombrie 2011. Acest lucru nu inseamna neaparat un sfarsit, ci mai curand o transformare fundamentala a lumii in care traim. O transformare care a inceput deja. Oameni foarte avizati afirma ca avem de-a face cu o renastere a umanitatii pe un nou nivel spiritual, asta daca cumva planeta nu va fi prea distrusa pana atunci. Aceasta data coincide cu profetiile mistice ale mai multor sisteme spirituale, cum ar fi cel al indienilor Hopi, cel Vedic, islamic sau Kabala evreiasca.

In esenta, este vorba despre incheierea unui an galactic de aproape 26 de mii de ani si inceputul unuia nou. Filosoful mistic Terence McKenna a elaborat matematic modelul unei asa-numite „unde a timpului” si a aratat care au fost timpuri din istoria planetei in care aceasta unda a determinat innoiri fundamentale si schimbari dinamice enorme. Este interesant ca o perioada de mari schimbari in aceasta curba a timpului s-a petrecut in perioada Revolutiei Neolitice (15.000 i.Hr.), atunci cand s-au nascut agricultura si primele asezari umane, urmatoarea a fost in jurul anului 500 i.Hr., timpul marilor figuri mistice ale istoriei ca Lao-Tzu, Platon, Zoroastru, Budha si altii. Intuiti deja ca aceasta curba confirma evenimente care se petrec deja in lume si culmineaza din nou cu decembrie 2012. Interesante sunt si confirmarile din astronomie, care indica pentru 2012 mari perturbari ale activitatii solare. Daca magnitudinea lor va fi confirmata de realitate, atunci sistemele energetice terestre vor inregistra pagube de miliarde de dolari, iar refacerea sistemelor va dura intre 5 si 10 ani. La sfarsitul anului 2008 NASA anunta descoperirea unei gauri in campul magnetic al pamantului de zece ori mai mare decat cea estimata, ceea ce confirma calculele despre schimbarea polaritatii magnetice a planetei in jurul aceleiasi date a anului 2012. Nici o profetie nu este infailibila si nici o predictie stiintifica, dar aici avem de-a face cu date care sunt semnificative in context. Daca luam in considerare si tendintele actuale din societate, politica, economie etc., atunci trebuie sa consideram sfarsitul lui 2012 cel putin drept un punct critic in istoria umanitatii.

– Vorbiti despre o schimbare fundamentala la nivelul constiintei. Ce fel de Constiinta ar fi aceea care sa schimbe lumea? Si cum ar putea fi lumea noua?

– Mistici, filosofi, lideri spirituali si sociologi au dat raspunsuri interesante la aceasta intrebare: ce fel de constiinta ar fi urmatorul stadiu al umanitatii? Cred ca un raspuns sugestiv il ofera misticul american Richard Bucke care vorbeste despre o constiinta cosmica, depasind ceea ce numim in zilele noastre „constiinta de sine”. In esenta, in zilele noastre stiinta re-descopera cu mijloacele ei ceea ce misticii si vizionarii au stiut dintotdeauna despre Univers, si anume faptul ca Universul este viu, constient si ca ceea ce suntem noi cu adevarat este mult mai mult decat a crezut stiinta de viziune mecanicista. Noi nu suntem fiinte separate unele de altele, ci comunicam intre noi si cu intregul Univers pe niveluri infinit de complexe, pe care abia incepem sa le intelegem.

Isi face loc incetul cu incetul ideea ca suntem in ultima instanta manifestari ale constiintei, care este esenta universului, principiul organizator aflat in spatele aparitiei formei materiale. Din aceasta perspectiva, urmatorul stadiu al constiintei ar putea fi acela al Constiintei „trezite”, „iluminate”, al Constiintei constiente. O lume care ar reflecta un asemenea nivel de constiinta ar fi o lume total diferita. Stadiul in care suntem acum poate fi descris drept materialist, orientat catre consum, care se crede auto-suficient, dar a carui lege fundamentala este cresterea nelimitata, caci nu intelege si nu se preocupa de context, de restul universului. Este un stadiu egoist, limitat, agresiv si aceasta se reflecta in tot ceea ce facem. Observati ca descrierea ar putea fi aceea a unui cancer in raport cu corpul pe care il paraziteaza. Celulele canceroase nu se preocupa de rest, ci doar de ele, cresc fara limita, exact precum concernele multinationale distrug totul in cale, exact precum sistemele noastre economice, politice si militare. Ele sfarsesc prin a muri odata cu trupul secatuit. O noua lume, cladita de un nou nivel de constiinta, ar fi cladita pe respectul fata de celalalt si fata de univers, care este viu, o lume ecologica, ale carei sisteme sunt orientate catre natura, catre a simti mai mult decat catre a avea si a face, in care celalalt nu mai este perceput ca adversar, ci ca un partener. Este o lume in care umanitatea traieste armonic cu mediul, constienta ca este o parte a universului viu. Este greu de trasat harta unui alt nivel de constiinta, dar o alta privire asupra universului genereaza un alt fel de stiinta, un alt fel de medicina, un alt fel de invatamant, relatii sociale etc. Important este ca schimbarea a inceput deja, chiar daca nu toti isi dau seama si chiar daca nu avem garantia ca nu e prea tarziu.

Stanislav Grof

„Singura solutie este intoarcerea catre interior”

Doctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanti cercetatori ai Constiintei din secolul XX.

Este fondatorul curentului transpersonal in psihologie si acela care a reusit sa introduca spiritualitatea ca dimensiune fundamentala a psihicului omenesc, in lumea psihologiei academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forta vindecatoare a starilor de constiinta extinsa si creatorul unei tehnici de accesare a acestor stari, numita Respiratie Holotropica. Este profesor la Institutul de Studii Integrale din California, unde conduce catedra de Filosofie, cosmologie si constiinta. Este autorul a numeroase carti despre natura constiintei. Considerat un geniu in domeniul sau, Stanislav Grof este un om de o blandete, o simplitate si o generozitate extraordinare. Am avut ocazia de a petrece doua zile impreuna cu el, care au fost un regal de idei si viziuni. Interviul de mai jos este o sinteza a nenumaratelor ore de discutie din acele zile.

– Sunteti om de stiinta si totusi cartile dvs. infatiseaza un univers de natura spirituala. Cum se vede „criza” prin care trece umanitatea din perspectiva psihologiei?

– Una dintre transformarile fundamentale prin care trecem este una de viziune. Stiinta tindea sa se opuna spiritualitatii, considerata ca fiind de ne-dovedit, pentru ca se baza pe perceptia subiectiva. Or, subiectivitatea nu era luata in considerare, neputand fi masurata. Asa s-a intamplat ca experienta spirituala, mistica, veche de cand umanitatea, a fost exclusa din ecuatie. Dar, intre timp, stiinta incepe sa descopere ca subiectivitatea creeaza universul, la propriu. Numai ca pare tarziu. Lumea pe care am creat-o are atributele stiintei clasice, mecanice. Este o lume rece, calculata, dura, guvernata de „legi” inguste, in care oamenii sunt considerati corpuri intr-un univers de corpuri si drept urmare se simt singuri si izolati. Am creat o lume din care orice principiu mai inalt – il poti numi Dumnezeu, de pilda – a fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecinta e frica. Compensam frica in fata unui Univers urias si gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, si cream o lume care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratam planeta asa cum ne tratam pe noi insine si pe ceilalti: ca pe ceva care trebuie supus, invins, exploatat, controlat si chiar ucis daca e nevoie, pentru satisfacerea „nevoilor”. Criza prin care trece umanitatea este o criza interioara si astfel psihologica si spirituala, dar care a generat o criza exterioara atat de grava, incat pune in pericol existenta noastra ca specie. Umanitatea aflata in criza isi distruge casa si intrebarea este daca ne vom da seama la timp.

– Ce e de facut?

– In ultimii 40 de ani ani am fost implicat in cercetari asupra constiintei si am putut constata ca suferinta vine din modul de a percepe universul. Trairea unei expansiuni a constiintei conduce frecvent la transformari profunde ale individului, la reducerea semnificativa a agresivitatii, la cresterea intelegerii, a compasiunii si a tolerantei, dar, mai ales, la cresterea capacitatii de a se bucura de viata. Cu cat bucuria de a trai creste, cu atat scade credinta ca trebuie sa ai din ce in ce mai mult, si apare o spiritualitate de natura universala bazata pe ideea ca toata creatia e un tot format prin legatura profunda cu alti oameni, cu alte specii, cu natura si cu intregul univers. Nu am nici o indoiala ca aceasta transformare este nu numai posibila, dar inerenta. Suntem condamnati sa ne intoarcem la Adevar. Intrebarea este daca se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de nereparat in echilibrul vietii pe planeta. Multi oameni se afla in punctul in care realizeaza esecul filosofiei de viata pe care au urmat-o si incep sa caute alternativa spirituala care echivaleaza cu o intoarcere acasa, dupa o lunga ratacire. Am fost invatati ca trebuie sa facem mereu ceva ca sa fim fericiti, ca trebuie sa indeplinim ceva, sa vanam ceva, sa avem ceva, un obiect, o pozitie sociala, un partener anume, deci ca fericirea este mereu in viitor si in exterior. Aceasta conceptie ne plaseaza intr-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdanta pentru ca niciodata nu ne aduce ce dorim. Singura solutie este intoarcerea catre interior si descoperirea satisfactiei existentiale in dimensiunea spirituala a existentei.

– Care ar fi primul pas?

– Uneori acest prim pas il face fiinta noastra, prin declansarea unei crize psiho-spirituale. Psihologia oficiala a tratat aceste crize drept crize psihotice, patologice si le-a suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar in realitate, fiinta noastra interioara declansa un mecanism de auto-vindecare, de auto-reglare in fata unei situatii in care lumea interioara ajungea sa fie in divergenta cu restul universului. Acum, intreaga umanitate se afla intr-o stare de urgenta spirituala care pune sub semnul intrebarii o intreaga perspectiva asupra vietii si descopera ca modul materialist de a vedea lumea nu este suficient. Asa se explica intoarcerea catre meditatie, catre spiritualitate, catre credinta, catre medicina naturista si holistica, interesul imens pentru psihologia transpersonala. Omenirea pare ca face singura acest pas. Pentru fiecare dintre noi vine timpul sa privim in interior cu onestitate, atunci cand simtim „criza”. Criza este semnul transformarii, ceva trebuie sa moara, pentru ca apoi sa renasca. La nivelul unei persoane, dar si la nivelul intregii umanitati.

– Vorbiti despre transformarea umanitatii ca despre o chestiune de timp. Ce crede despre anul 2012 un cercetator al Constiintei ca Stanislav Grof?

– Este un subiect care ma pasioneaza pentru ca orice profetie are legatura cu o stare de constiinta extinsa. Au existat dintotdeauna mijloace pentru ca profetii, samanii, preotii, misticii sa intre in asemenea stari. Toate sistemele mistice ale planetei vorbesc despre aceeasi realitate. Asa se face ca profetiile tuturor continentelor despre „sfarsitul timpurilor” sunt aceleasi, inclusiv in crestinism, unde „apocalipsa”, etimologic, inseamna nu sfarsit, ci „ridicarea valului”. Profetiile mayase sunt remarcabile, nu pentru ca spun ceva nou, ci pentru extraordinara precizie a sistemului lor astronomic si astrologic, calculat pe miliarde de ani inapoi in timp, dar care se opresc pe o anumita data a anului 2012. Faptul ca misticii lumii, separati de mii de kilometri si uneori de mii de ani in timp, vad aceleasi lucruri in incursiunile lor spirituale, este deja extrem de interesant pentru un cercetator al constiintei ca mine. Dar cand descoperi ca de fapt, un intreg calendar intins pe milioane de ani este de fapt un algoritm de evolutie al Constiintei, vazut ca esenta a universului, acest lucru este senzational. Nu incape nici o indoiala. Cunoasterea mayasa despre natura universului, a constiintei si a timpului depaseste cunoasterea stiintifica de azi. La acea data astronomica precisa, la care se trece intr-un nou ciclu galactic si cosmic, mayasii vorbesc despre sfarsitul timpului. Dar timpul, asa cum incepem sa ne dam si noi seama astazi, este creatia Constiintei. Sfarsitul timpului este, dupa parerea mea, sfarsitul unui tip de perceptie, sfarsitul unei lumi asa cum o cunoastem noi: o lume a violentei si a lacomiei, egotica, corupta, sfasiata de conflicte.

Dupa parerea mea, mayasii vorbesc deci despre un proces de moarte/renastere, o transformare interioara masiva a umanitatii, dincolo de care timpul liniar nu mai exista, asa cum nu exista in starile de constiinta extinsa, sau in relatarile marilor mistici. Pentru mine, cel mai important argument provine din propriile mele cercetari. Foarte pe scurt, am constatat ca starile prin care trece constiinta omeneasca sunt legate in mod sincronic de evenimentele cosmice. Am lucrat cu experti in domeniu si am ajuns la concluzia ca evenimentele interioare si cele cosmice se reflecta total intre ele. Relatia intre Univers si Constiinta este o ecuatie. Universul este Constiinta. Evenimentele astronomice sunt intr-o relatie profunda cu evenimentele interioare ale constiintei omenesti individuale si colective, astfel ca, pentru mine, cu elementele pe care le am, nu incape nici un dubiu ca schimbarile majore au inceput deja si ca lumea acestui secol va fi spirituala sau deloc.