– Arma invizibila, care opreste violenta stradala. Si uneori si viata –

Imaginati-va ca va plimbati linistiti pe strada cand, dintr-o data, sunteti prinsi brusc intr-o manifestatie. In doar cateva clipe, o multime dezlantuita va inconjoara. Incercati sa scapati, dar degeaba: sunteti paralizati intr-o adevarata maree umana. Se aud sirenele masinilor de politie care se apropie si, in scurt timp, un baraj este asezat in fata manifestatiei. Urmeaza o liniste stranie, pentru ca jandarmii ce se opun multimii nu au nici scuturi si nici bastoane. Ei tin in mana niste obiecte ce seamana cu o portavoce, amplificatorul in forma de palnie, folosit la adunarile publice. Brusc, simtiti ca nu mai puteti respira. Capul se face g

reu si cadeti in genunchi. Apucati de o ameteala cumplita, incercati sa va ridicati, dar sunteti cuprinsi de o groaza nebuna, ca nu va mai puteti misca. Incercati sa va pastrati calmul, dar vedeti cum in jur oamenii cad ca mustele, fara sa opuna nici un fel de rezistenta. Cand toti manifestantii zac pe jos, politia incepe sa faca arestari.
Cateva ore mai tarziu, incepeti sa va reveniti incet-incet si incercati sa intelegeti ce a putut provoca tulburarile pe care le-ati simtit. Nimeni nu a fost lovit de vreun glont de cauciuc si nimeni nu a inhalat gaze lacrimogene. Cu toate acestea, oamenii au cazut cu totii pe jos, ca paralizati de un rau invizibil. Raspunsul este simplu: ati fost victima unei noi arme: infrasunetele.

Sunetele care nu se aud

De zeci de ani, deja, fortele de politie si autoritatile militare din intreaga lume cauta fara incetare noi metode, eficace si fara riscuri, pentru a putea stapani dezordinea civila. Obiectivul principal al acestor cercetari este evitarea de catre fortele de ordine a violentei fizice in timpul manifestatiilor de strada. Dupa parerea unor cercetatori, infrasunetele ar putea fi solutia perfecta pentru aceasta problema. Dar ce sunt de fapt infrasunetele si cum poate aceasta arma sa afecteze organismele de la distanta?
In primul rand, trebuie sa ne reamintim ca un sunet trebuie sa vibreze intre 16.000 si 20.000 de ori pe secunda pentru a fi perceptibil. Frecventa vibratiei defineste inaltimea sunetului: cu cat materialul vibreaza mai incet, cu atat sunetul este mai grav. Infrasunetul este o unda acustica puternica, de frecventa ultra-joasa, sub 16 Hertzi. Ea nu poate fi asadar perceputa de o ureche umana, dar poate fi in schimb resimtita din plin de catre corp sub forma unor vibratii ce provoaca simptome extrem de neplacute: ameteli, dureri de cap si stare de voma, pana la ruperea organelor interne si moartea.

De ce i s-a facut rau lui Walt Disney?

Infrasunetul este produs in mod natural in timpul cutremurelor de pamant, al eruptiilor vulcanice sau de catre trasnete. Undele sonore pot atunci sa se propage la kilometri distanta, fara sa fie oprite de catre pietre, cladiri sau alte bariere. In afara acestor puternice fenomene naturale, de multe ori ne confruntam cu infrasunete si in viata cotidiana urbana. Motoarele masinilor, instalatiile de aer conditionat sau trenurile produc frecvente ultrajoase, iar locuitorii oraselor se plang adesea de „poluare infrasonora”. Efectele variaza de la tulburari de somn si irascibilitate, pana la tendinte sinucigase.
Se spune ca intr-o zi lui Walt Disney i s-a facut rau, in timp ce privea un desen animat in care o jucarie automata batea la toba. Sunetul acesteia (60 de Hertzi) fusese inregistrat, incetinit si apoi amplificat, pentru a „imbraca” scena. Sunetul final obtinut (12 Hertzi) a provocat dureri de cap puternice tuturor celor de fata.
Oamenii de stiinta studiaza de mult timp frecventele sonore. Dar in timp ce ultrasunetele (frecventele de peste 20.000 de Hertzi) si-au gasit foarte repede utilizari, studiul si aplicatiile infrasunetelor au fost mult timp tinute secret.

Primele experimente

Primele studii ale infrasunetelor au fost facute in timpul primului razboi mondial, dar au trebuit sa vina anii ’60, pentru a exista interes si pentru efectele lor asupra oamenilor.

Emitator de infrasunete

In perioada aceea, NASA a studiat influenta infrasunetelor asupra astronautilor, in momentul decolarii unei rachete. Aceste cercetari au fost intreprinse la o baza militara din Ohio. Intr-o cabina presurizata, au fost supusi la infrasunete oameni care, desi aveau o constitutie fizica excelenta, au resimtit cu totii „vibratii ale custii toracice, senzatii de sufocare asociate cu schimbari de ritm respiratoriu”.
In scurt timp, in 1965, s-a cautat posibilitatea de a folosi infrasunetele ca pe o arma. Cercetatorul francez Vladimir Gavreau a demonstrat ca toate fiintele omenesti expuse la frecvente sonore ultra-joase simt o gama de efecte fizice paralizante. El a facut experiente cu tuburi de orga, producand note de aproximativ 4 Hertzi, si a inventat astfel „laserul acustic”. Fasciculele mici de infrasunete puteau provoca, in mod instantaneu, ameteli, greata, un sentiment de dezorientare si dureri de cap la cei impotriva carora erau dirijate. Cand nivelul de infrasunete se intensifica, subiectii simteau o teama imensa si aveau tulburari de vedere.
Gavreau pretindea ca un emitator foarte puternic de infrasunete ar fi fost capabil sa darame pereti si sa ucida pe oricine se gasea intr-o raza de 8 kilometri. In anii ’60, armata franceza a devenit interesata de „arma secreta”. Dar productia de arme cu infrasunete puternice s-a dovedit, in scurt timp, irealizabila. Desi usor de fabricat, ele trebuiau sa fie extrem de mari, pentru a putea ucide. In schimb, un emitator cu infrasunete de talie redusa ramane, in continuare, o arma redutabila. Utilitatea ei? Scaderea rezistentei morale in timpul interogatoriilor de la politie sau provocarea de stres si confuzie printre dusmani. Gavreau reusise chiar sa faca o arma de mana individuala, ce putea duce la un lesin sau o criza de epilepsie.

Oare cine au fost cobaii?

Violenta politiei, inlocuita de violenta sunetelor

In 1976, un proiect ce viza interzicerea dezvoltarii unor noi arme de distrugere in masa a fost initiat de catre Natiunile Unite. In spatele acestei dorinte bruste de reglementare, mai multi observatori au descoperit, de fapt, teama ca cercetarile asupra infrasunetelor si progresele mari in domeniul acusticii sa nu deschida un nou camp de experimentare prea tentant. Pe scurt, acest subiect merita o supraveghere speciala.
Si chiar avea de ce. Multi specialisti din anii aceia erau convinsi ca armele cu infrasunete fusesera deja testate, in mod ilegal, pe un public neavertizat. Multe zvonuri pomeneau de folosirea unor aparate cu infrasunete de catre armata engleza, in Irlanda de Nord a anilor ’70.

O arma foarte utilizata

Cresterea exponentiala a investitiilor in domeniul armelor non-mortale (in 1995, doar Statele Unite investisera 41 de milioane de dolari in ele) a devenit, din pacate, consecinta unei demodari a armelor traditionale. In prezent, aparatele cu infrasunete fac parte si ele din cohorta de arme non-mortale disponibile pe piata: pistoale paralizante, electrosocuri si alti iritanti chimici.

Unele inventii, utilizand infrasunete, sunt deja inregistrate la oficiul de brevete american. Printre ele se gasesc generatoare si transmitatoare de sunete capabile sa altereze constiinta sau sa excite sistemul nervos.
Numeroase forte de ordine din America considera ca infrasunetele sunt mult mai bune decat gazele lacrimogene, din cauza unei maniabilitati superioare. Eficacitatea infrasunetelor a fost validata chiar de catre Pentagon care, intr-un document confidential, a recunoscut ca infrasunetele de mare putere puteau sa scoata din lupta orice dusman.
Ultimele progrese in materie de armament cu infrasunete dau de inteles ca oamenii de stiinta militari studiaza intensiv aceasta tehnologie a frecventelor joase. In prezent, se vorbeste despre un prototip care, combinand un aparat cu infrasunete cu o lumina stroboscopica, ar fi capabil sa provoace crize de epilepsie si o totala dezorientare senzoriala. Calcand, pur si simplu, in picioare indicii concordanti despre testele cu infrasunete, culesi de catre presa si oamenii de stiinta, autoritatile militare continua sa nege existenta armelor infrasonore si se ascund in spatele unei „cumintenii” cat se poate de suspecte: ele afirma ca proprietatile infrasunetelor sunt departe de a fi dovedite.

Vinovat era ventilatorul

Specialist in aplicarea industriala si militara a roboticii, cercetatorul francez Vladimir Gavreau a vazut cum experimentele sale au fost afectate de un efect repetitiv, ce a avut loc in 1957, chiar in laboratorul sau. Toti membrii echipei sale au fost cuprinsi, dintr-o data, de ameteli puternice. Intrigati, ei au observat ca inchizand gurile de aerisire ale incaperii raul le disparea pe loc. Oare motorul ventilatorului degaja cumva un gaz toxic? Negasind nici o urma, Gavreau a hotarat sa isi indrepte cercetarile spre tonalitatea zgomotului produs de catre ventilator.
Rezultatul a fost nul: intensitatea era asa de slaba, incat nici un instrument de masura nu era capabil sa o aprecieze. Cei mai incapatanati membri ai echipei, care au insistat sa isi continue activitatea in apropierea ventilatorului, s-au imbolnavit grav. Acest aparat era vinovatul, dar nu se stia de ce. Gavreau a inteles atunci ca el emitea o unda prea joasa pentru a putea fi masurata, dar care, amplificata de catre tevile de aerisire, avea o incidenta fiziologica asupra corpului omenesc. Nu ii mai ramanea decat sa reproduca acel fenomen la scara mica, pentru a obtine o redutabila arma cu infrasunete.

Un raport la Parlamentul European

Parlamentul European dispune de un serviciu caruia i se poate cere sa evalueze o problema stiintifica si repercusiunile sale. Acest serviciu, aflat la Luxemburg, se numeste STOA („Scientific and Technological Options Assessment” sau „Evaluarea optiunilor tehnologice si stiintifice”) si a emis un raport intitulat „O apreciere a tehnologiei in materie de control politic”.
In cadrul acestui document, expertii STOA puneau in garda Parlamentul European impotriva unei eventuale utilizari de catre fortele de ordine a armelor provenite din tehnologia militara si numite, in mod abuziv, dupa parerea comisiei, „non-letale”. Printre armele citate si avand drept scop risipirea multimilor, recapatarea controlului in timpul revoltelor din inchisori sau interogarea suspectilor fara a lasa urme fizice, se gasesc si cele cu infrasunete. Comisia a insistat asupra faptului ca orice utilizare a lor in Europa trebuia facuta cu o maxima transparenta. Acest lucru tinde sa dovedeasca ca aceasta tehnologie a fost deja testata sau continua sa fie, dar in secret.

Supliment de ancheta:
Critici

In ciuda faptului ca au fost acordate importante fonduri financiare dezvoltarii armelor cu infrasunete, multi oameni de stiinta considera aceste eforturi drept zadarnice.

Intr-un comunicat facut in 1999, la un colocviu al societatilor de acustica europene si americane organizat la Berlin, fizicianul german Jurgen Altmann a negat toate afirmatiile legate de aplicarea militara a infrasunetelor. In timpul propriilor sale experiente legate de sunetele joase, el nu observase nici unul din efectele atat de mult popularizate asupra organismului uman. „N-am observat semne evidente, nici de stari de voma, de ameteli, si nici defecatii necontrolate, desi am lucrat cu frecvente sub 170 de decibeli”. In plus, Altmann a ridicat problema orientarii precise a acestor unde infrasonore. El apreciaza ca asemenea lungimi de unda se difuzeaza mult prea repede pentru a putea fi canalizate intr-o anume directie sau ca, dimpotriva, sunt prea lungi pentru a avea un efect distant precis. Anumite cadre militare afiseaza acelasi scepticism fata de viitorul infrasunetelor, dar din alte cauze. Martin Stanton, colonel in armata americana, trimis in anii ’80 ca ofiter de infanterie in Somalia aflata in plin razboi, sustine ca cei care folosesc armele pe baza de infrasunete sunt la fel de amenintati de efectul lor ca si cei impotriva carora sunt indreptate.

Aplicatii pozitive

Persoanele implicate in industria filmului au inteles repede ce avantaje pot trage de pe urma infrasunetelor. In 1985, societatea de productie Universal Pictures a utilizat procedeul botezat „sensurround”, pentru a crea atmosfera sonora din filmul „Cutremur de pamant”. Infrasunete emise de niste dispozitive gigantice faceau sa vibreze scaunele spectatorilor dandu-le senzatia ca se afla in inima cataclismului.

Infrasunetul este, de asemenea, un mijloc de aparare naturala: lingvistii si biologii presupun ca un numar de specii animale, mai ales primatele, emit strigate de frecvente joase, menite sa afecteze creierul si organele interne ale dusmanilor. Samuraii japonezi sunt celebri pentru strigatul lor („kay!”), care paralizeaza adversarul, printr-un efect vibrator ce afecteaza sistemul sanguin. Aceleasi vibratii pot avea, insa, si un efect terapeutic, atunci cand sunt indreptate asupra unui loc precis de pe corp. S-ar putea ca si efectul vindecator al dansului calusarilor nostri sa se explice tot prin strigatele pe care le scot cand joaca, si prin tropaitul picioarelor.